Ecou de roman

de George Bacovia

S-a dus albastrul cer senin

i primvara s-a sfrit Te-am ateptat n lung suspin,
Tu, n-ai venit!

i vara, i nopile ei,

S-a dus, i cmpu-i vetejit Te-am ateptat pe lng tei,
Tu, n-ai venit!

Trziu, i toamna a plecat,

Frunziul tot e rvit Plngnd, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mini, cu-al iernii trist pustiu,

De mine-atunci nu vei mai ti Nu mai veni, e prea trziu,
Nu mai veni!