Sunteți pe pagina 1din 24

Sistemul contabil

australian
Afaceri Internaionale
Anul I
Voicu Corina-Nicoleta

Cuprins:
1. Dezvoltare istorica a contabilitatii si raportarii financiare in
Australia
2. Forme de organizare ale societatilor in Australia
3. Obiective, concepte si principii generale in Australia
4. Tinerea evidentei contabile si pregatirea situatiilor financiare
5.
6.
7.
8.
9.

in Australia
Bilantul si contul de profit si pierdere in Australia
Criterii generale de recunoastere in Australia
Principii contabile in Australia
Conceptul de valoare in Australia
Bibliografie

Dezvoltare istorica a contabilitatii si raportarii financiare in Australia

1.1.Pregatiri institutionale

Raportarea si contabilitatea financiara in Australia sunt atribuite atat legislatiei


guvernamentale, cat si profesiei contabile si in ambele cazuri procesul este complicat din cauza
pregatirilor institutionale.
Deoarece Australia este o federatie de state, puterea de a regla activitatea afacerilor este
impartita intre Guvernul Federal si doua guverne teritoriale care pentru mai multi ani au dat legi
separate in ceea ce priveste situatia unor companii. Cu toate acestea, in 1961, statele au agreeat
sa adopte Actul de Uniformizare al Companiilor, cu scopul de a reduce neconcordanta dintre
state. Sub incidenta acestei intelegeri, legislatii diferite au amendat actiunile statelor din cauza
faptului ca unele dintre ele au intarziat in fata altora in cadrul dezvoltarii unei noi legislatii.
In cursul anilor 60 Australia a experimentat un boom al mineralelor care s-a incheiat in
1969 cu falimente spectaculoase ale catorva companii. Aceasta a fost fara indoiala primul boom
al mineralelor in Australia. Salsbury si Sweeney (1988), in istoria lor in cadrul Bursei din Sydney
au relatat impactul a patru boom-uri ale mineralelor, primul avand loc in anii 70 si al patrulea in
anii 60. Asociat cu pierderi foarte mari ale mai multor investitori, publicitatea defavorabila a fost
larg raspandita, ceea ce a condus ca Senatul australian sa porneasca o ancheta in cadrul bursei si
a practicilor de afaceri pe parcursul anilor de boom. Rezultatul anchetei a fost Raportul Rae care
a sustinut infiintarea unei comisii a bursei de schimb australiene. Asteptarile au fost de a putea
obtine un grad ridicat de control prin investirea puterii de a reglementa securitatea si companiile
intr-o singura entitate cu jurisdictie nationala. Interesele distincte ale Statelor Australiene nu au
fost usor depasite. In timpul evenimentului, NCSC (Comisia pentru Companii si Valori
Mobiliare) a fost instituit pentru a supraveghea practicile de afaceri, a carei putere a cazut la
scurt timp dupa cea a SEC (Comisia privind Bursa de Valori) in Statele Unite.
O alta influenta importanta in dezvoltarea regulilor si reglementarilor contabile s-a
dovedit a fi existenta a doua corpuri contabile profesioniste in Australia: Societatea Contabililor
Practicanti din Australia (ASCPA) si Institutul Contabililor Privilegiati in Australia (ICAA).
ASCPA este cea mai mare organizatie in timp ce ICAA, care a primit Privilegiul Regal in 1928,
este mai veche. Desi exista cateva suprapuneri printre membrii celor doua corpuri contabile, este

foarte probabil ca, contabilii din industrie si comert sa fie membrii ai ASCPA, in timp ce
auditorii sa fie membrii ai ICAA.
De-a lungul catorva decenii incercarile de a fuziona cele doua corpuri, cea mai recenta in
1998, au fost esuate. Cu toate acestea s-au construit legaturi stranse in dezvoltarea standardelor
contabile si de audit prin imbinarea resurselor lor cu cele ale Fundatiei de Cercetare si
Contabilitate Australiana (AARF). In completare, o conceptie de imbinare este adoptata prin
acreditarea programatorilor contabili in universitatile Australiene, Singurul considerent pentru
care s-au mentinut doua entitati separate fiind regulile etice si de membership.
1.2. Dezvoltarea istorica
Reglementarile contabile si practicile de raportare sunt guvernate de aceste trei consilii:
- Consiliul Standardelor de Contabilitate Australian (AASB)
- Asociatia Bursei de Valori din Australia (AASE)
- Comisia de Valori Mobiliare i Investiii din Australia
1.2.1. Consiliul Standardelor de Contabilitate Australian
In 1965 ASCPA si ICAA au infiintat Fundatia de Cercetare si Contabilitate Australiana
(AARF) pentru a prelua activitatea de cercetare in contabilitate si sa schiteze standardele pentru
contabilitate si audit. Standardele de Contabilitate au fost emise de Comitetul de Standarde
Contabile, infiintat in 1974, iar standardele de audit de catre Consiliul Standardelor de Audit.
Standardele emise de aceste corpuri au fost parte a procesului profesional de reglare automata.
Conformitatea cu standardele a devenit obligatorie pentru membrii celor doua corpuri
profesionale.
Ca urmare a dezbaterii publice asupra eficacitatii sistemului in ceea ce priveste reglarea
automata, Statul si Asociatia Avocatilor Federali, actionand cu ajutorul Consiliului Ministerial
pentru Companii si Securitate, au infiintat, in 1084, Consiliulul pentru Revizuirea Standardelor
Contabile (ASRB). Avantajul adus de acest sistem era acela ca standardele contabile nu vor mai
fi doar o parte a procesului de reglare automata, ci vor avea suportul Statului si a legislatiei
Federale.
Pentru cativa ani, ASRB a operat concomitent cu corpul de emitere a standardelor
profesionale. Resursele disponibile ale ASRB erau limitate, in termeni de suport pentru cercetare,
erau considerabil mai mici decat cele disponibile pentru Comitetul Standardelor Contabile.
Avand in vedere aceste limitari, ASRB a emis o serie de standarde contabile, unele dintre
acestea fiind in vigoare si acum.

In 1989 ASRB a fuzionat cu Consiliulul Standardelor Contabile pentru a forma


Consiliulul de Standarde Contabile Australiene (AASB). AASB cuprindea practicanti de
contabilitate din sistemul public cat si din cel comercial ca si reprezentanti ai Asociatiei
Contabililor din Australia si Noua Zeelanda (AAANZ), o asociatie de academicieni contabili.
Suportul tehnic pentru AASB este asigurat de AARF care activeaza in Melbourne si este
controlata de un Consiliul de management ai carui membrii reprezinta cele doua corpuri de
contabili profesionisti.
In timp ce legislatia Corporatista solicita companiile sa se supuna standardelor contabile
emise de AASB, alte forme de organizatii de afaceri se ocupa de consultanta in ceea ce priveste
metode de contabilitate. Din acest motiv, in Australia, standardele contabile sunt emise in doua
forme.
AARF ofera de asemenea si suport tehnic pentru Consiliulul Standardelor Contabile
pentru Sectorul Public (PSASB) si pentru Consiliulul Standardelor de Audit (AuSB).
Declaratiile si standardele emise de AuSB nu au suport legal. Acest Consiliul este responsabil de
cele doua corpuri profesionale si orice declaratie emisa de Consiliul trebuie sa aiba aprobarea
atat a ASCPA cat si a ICCA.
1.2.2. Asociatia Burselor de Valori din Australia
Deoarece legislaia care reglementeaz activitatea companiilor i titlurile de valoare a fost
un produs al guvernelor de stat, au fost stabilite n fiecare dintre state burse de valori separate.
Timp de muli ani, companiile au fost nevoite sa fie listate pe fiecare dintre bursele de valori. Din
acest motiv, la inceputul anilor 1980, a fost infiintata Asociatia Burselor de Valori din Australia
(AASE).
Una dintre responsabilitatile principale ale acestei asociatii este de a reglementa
activitile membrilor Bursei de Valori cu privire la tranzacionarea de titluri de valoare. Ca parte
a procesului de a se asigura c piaa de titluri de valoare este corecta, AASE cere societilor
listate sa se conformeze cu normele de listare. Aceste norme prevd cerine minime n ceea ce
privete mrimea i rspndirea pachetului de aciuni i, cel mai important, respectarea cerintelor
de contabilitate i a cerinelor de raportare.
1.2.3. Comisia de Valori Mobiliare i Investiii din Australia
Comisia de Valori Mobiliare i Investiii din Australia (ASIC), a fost infiintata de
guvernului federal i este abilitat s supravegheze implementarea Legii Corporatiilor i sa

monitorizeze respectarea legilor i a reglementrii societilor de valori mobiliare. ASIC nu este


prima ncercare de a reglementa astfel de probleme la nivel naional.
Schimbrile majore n materie de reglementare a pieelor financiare australiene au
rezultat in urma analizei informaiilor referitoare la perioadele de regres n economie care au
condus la diminuarea dramatic a preurilor pe piaa de valori i creteri ale numrului de eecuri
ale companiilor.
1.3.

Caracteristicile standardelor si a creatorilor de standarde.

Regulile guvernarii raportarii financiare cuprind:

Standardele emise de AASB

Legislatia Corporatista

Regulile listarii AASE


Declaratiile emise de AASB sunt fie declaratii ale conceptelor contabile, fie standarde contabile:

Declaratii ale conceptelor contabile stabilesc contextul conceptual utilizat de Consilii in


dezvoltarea contabila a standardelor. SAC 4 s-a dovedit a fi extrem de controversat in momentul
emiterii si aplicatia sa a fost amanata.

Standardele contabile descriu politicile de contabilitate specifice guvernarii individuale a


bilantului si a declaratiilor de venit sau sunt directionate industriilor specifice. Desi sunt de doua
tipuri, standardele AASB si AASs, de obicei au acelasi continut tehnic
1.4.

Procesul de setare a standardelor

Procedurile adoptate de Consiliul de Standarde de Contabilitate din sectorul public (PSASB) si


Consiliulul de Standarde de Contabilitate Australian (AASB) sunt descrise intr-o serie de
declaratii politice. Inovatiile recente descrise in Declaratia de politici POL 1 include:

Introducerea de grupuri consultative

Utilizarea extinsa a proiectului de panouri informative

Larga raspandire a informatiilor asupra schitelor de expunere

Publicarea unui raport anual in Raporturile Anuale ale AASB si a Fundatiei Australiene
de Contabilitate si Cercetare (AARF) despre functionarea politicilor documentate in Declaratia
Politicilor POL 1.
Propunerea de schimbare a procesului de setare a standardelor a fost criticata atat de contabili cat
si de persoane externe. Preocuparea majora se referea la transparenta si contabilizarea
operatiunilor ale FRC. In plus, nu este clar care sunt calificarile care se vor astepta din partea
membrilor FRC si daca vor avea cunostinta de procesul de setare a standardelor din Australia si

din strainatate. Indiferent de modificarile facute, propunerile vor deveni cunoscute abia in
momentul in care legislatia este trimisa catre Parlament.
1.5.

Grupuri de consiliere.

Declaratia de politici POL 2 descrie operatia de grupuri de consultare pentru Consiliulul


australian si al standardelor de contabilitate din sectorul public.
Scopul acestor grupuri, asa cum este stabilit in POL 2, este de a oferi un for in care grupurile
interesate sa poata oferi feedback Consililor asupra:

Problemele tehnice majore

Orarul de lucru

Prioritatile proiectului

Durata procesului
Fiecare grup era format din aproape 25 de membrii si se intalneau cel putin de doua ori pe an.
1.6.

Grupuri de probleme urgente (UIG)

Acest grup a fost infiintat de Societatea Australiana a Contabililor Practicanti Certificati si de


Institutul Contabililor Listati din Australia, cu scopul de a oferi ghidare in timp util asupra unor
probleme urgente de raportare financiara. Grupul opereaza in cadrul Fundatiei Australiene de
Contabilitate si Cercetare si raspunde in fata Fundatiei Consiliulului de Management.
1.6.1. Membrii.
Membrii UIG-ului sunt alesi prin raportul din 23.11.1994 al AARF si AASB si sunt in numar de
16 membrii votanti si un observator oficial din cadrul Comisiei Australiene de Securitate si
Investitii.
1.6.2. Modalitatea de vot.
Pentru a emite un tratament recomandat, grupul trebuie sa atinga cel putin 11 membrii cu voturi
pentru si cel mult 2 membrii cu voturi impotriva.
AASB si PSASB au puteri limitate de vot asupra oricarui tratament contabil propus.
1.7.

Compatibilitate internationala.

Pana in acest moment standardele contabile australiene sunt separate in asa fel incat sa fie
compatibile cu standardele contabile internationale emise de Comitetul International de
Standarde Contabile (IASC).

Armonizarea internationala este o reforma prioritara. Acest program a fost prioritizat de Bursa
Australiana care furnizeaza fonduri pentru a finaliza programul de armonizare. Scopul acestui
program este de a asigura compatibilitatea dintre Standardele Contabile Australiene si
standardele IASC.
1.8.

Politica de armonizare din Noua Zeelanda

De cativa ani, Guvernul australian a adoptat o politica de Relatii economice apropiate cu Noua
Zeelanda. Actul Comisiei de Securitate Australiana, din 1989, sectiunea 226 (4A) solicita ca
Consiliul de standarde australian sa se consulte cu omologul sau din Noua Zeelanda. Pasii facuti
in vederea indeplinirii acestei solicitari sunt stabiliti in Declaratia politicilor POL 4.
POL 4 sustine ca realizarea consultarii intre Australia si Noua Zeelanda sa fie incurajata si prin
prisma schitelor conceptuale, ale standardelor contabile existente si cele noi.

Formele legale in organizarea societatilor in Australia


a. Forma juridic a organizaiilor
1. Comercianii individuali
Un comerciant individual este o persoan care desfoar o afacere pe cont propriu. n
cazul n care isi propune sa comercializeze sub un alt nume decat numele titularului, un
comerciant individual trebuie s nregistreze activitatea desfasurata conform Actulului
Activitatilor Economice.
2. Parteneriatele
Parteneriatul se realizeaza atunci cand doua sau mai mule pri desfasoara impreuna o
afacere, cu scopul de a obtine profit, realizand activitati stabilite n acordul de parteneriat. Spre
deosebire de o companie, un parteneriat nu este o entitate juridic separat, astfel un partener de
contract nu poate aciona sau sa fie acionat n instanta de ctre celalalt partener. n mod similar,
deoarece nu este o entitate separat, un parteneriat nu pltete impozit (cu toate c depune o
declaraie fiscal).
3. Trusturile
Trusturile sunt cele mai cunoscute forme de desfasurare a afacerilor, mai des intalnite
decat companiile, dar mai puin populare dect parteneriatele. Diferena important ntre un trust,
o societate comerciala si un parteneriat este faptul c, spre deosebire de o societate comercial,

un trust nu are o identitate legal separat i, spre deosebire de un parteneriat, persoanele


implicate nu sunt n relaii contractuale.
4. Firme
Dezvoltarea societatilor
Cum principala preocupare a Consiliului pentru Standarde este elaborarea situaiilor
financiare cu scop general, preocuparea majora in elaborarea standardelor sunt companiile.
Acestea sunt supuse reglementrilor cuprinse n Legea Corporaiilor, care este un act al
Parlamentului australian. Administrarea acestei legi se realizeaza de Comisia pentru Valori
Mobiliare si Investitii, care are sediu n toate statele australiene.
Dou dintre cele mai mari companii australiene listate, Westpac Banking Corporation i
compania Australiana Light Gas, sunt infiintate n conformitate cu Actele Guvernului din New
South Walkes. O diferen important ntre aceste societi i societile comerciale nfiinate n
conformitate cu legislaia recent este n numirea de auditori. Westpac este obligata de a desemna
doi auditori care trebuie s fie actionari si acestia trebuie sa fie persoane fizice, si nu firme de
audit.
Tipuri de companii
Diferite tipuri de societi se poate forma:
o
Companii cu raspundere limitate: nseamn c rspunderea membrilor se
limiteaz la orice sum de capital neachitata sau de garanie stabilita. Societile
cu rspundere limitat sunt forma cea mai comun de firma intalnita.
o Companii cu raspundere nelimitata: membrii companiei sunt rspunztori de
achitarea integrala a datoriilor societii n cazul n care societatea nu a avut o
identitate separat.
o Companii fara raspundere: n timp ce membrii unei societi cu rspundere
limitat pot fi acionat n instanta pentru capitalul nepltit, un membru al unei
societi fara raspundere nu poate fi acionat n instanta de ctre companie pentru
datoriile nepltite.
Structurii de management
Indiferent de tipul de companie, competenele juridice sunt acordate Consiliului de
Administraie i Adunarii Generale. Toate companiile sunt obligate s numeasc un secretar de
societate. n timp ce structura consiliului de administraie este specifica companiei, Adunarile
Generale sunt formate din membri executivi (inclusiv director executiv i director financiar),
precum si non directori executivi (dintre care muli sunt foti avocai, contabili sau directori de
afaceri).
1.2. Listarea la Bursa de Valori

Numrul de companii listate la bursa a fost n mod constant n intervalul 1000 1500
timp de un deceniu. Variaiile numrului de companii listate poate fi explicat prin schimbarile n
economia australiana. Recesiunea economica din anii 1987 - 1988 a avut un efect dublu. Pe
masura ce companiile se confruntau cu dificulti financiare, numrul de companii listate a
crescut.
Din cauza importanei industriei miniere, companiile cotate la burs sunt clasificate n
industria minier i stocuri industriale. O companie este listata ca fiind `industriala` sau `miniera`
i este menionata ca atare n rapoartele de pres financiare ale Bursei de Valori. Aceast
clasificare nu afecteaz n niciun fel regulamentul sau obligaiile societii de a divulga
informaii pe pia.
Din aproximativ 1000 de companii listate la Bursa de Valori din Australia, doar 45 au
sucursale n strintate. Dintre acestea, 13 sunt societi n Noua Zeeland, 15 au sediul n
Londra i opt opereaz n Noua Guinee.
n timp ce companiile straine, sunt supuse acelorai cerine pentru listarea la Bursa ca si
companiile australiene, rapoartele financiare prezentate de ctre societatile nord-americane i
companiile europene difer att n forma cat i in coninut de cele ale companiilor australiene.

Obiective, concepte si principii generale in Australia


1.1.

Obiectivele de raportare financiar


1.1.1. Cadrul conceptual

Dezvoltarea unui cadru conceptual a fost pe ordinea de zi a Consiliului pentru Standarde


Contabile din 1979. Standardele aprobate in contabilitate sunt reguli care stabilesc cerine pentru
recunoaterea, evaluarea i divulgarea tranzaciilor. Standarde specifice de contabilitate coninute
n fiecare dintre standardele de contabilitate au fost aprobate in conformitate cu legea.
Consiliul pentru Standarde a dezvoltat un cadru conceptual, cu scopul de a facilita
dezvoltarea i inelegerea standardelor de contabilitate i de a asista la verificarea de catre
auditori a tranzaciilor i evenimentelor contabile pentru care standardele nu au fost nc
dezvoltate.
Cadrul cuprinde n prezent o serie de patru declaraii care stabilesc concepte generale
care trebuie urmate n pregtirea i prezentarea rapoartelor financiare cu scop general:
SAC 1: definiia entitii raportoare
SAC 2: obiectivul raportrii financiare cu scop general
SAC 3: caracteristicile calitative ale informaiilor financiare
SAC 4: definirea i recunoaterea elementelor din situaiile financiare
1.1.2. Criterii de evaluare
n descrierea obiectivelor de raportare financiar, standardele de contabilitate se bazeaz
pe dou concepte importante: rapoarte financiare cu scop general i entitati raportoare.

Rapoartele financiare cu scop general sunt definite ca fiind acele rapoarte care sunt
destinate s rspund necesitilor de informare comune pentru utilizatorii ce nu sunt n msur
de a comanda ntocmirea rapoartelor n mod special pentru a satisface nevoile de informare ale
acestora.
O entitate raportoare este orice entitate pentru care luarea deciziilor cu privire la alocarea
resurselor limitate este influentata de informatiile din rapoartele financiare cu scop general.
Conceptele de utilizatori sunt extrem de largi, dar trei categorii de grupuri de utilizatori
sunt principale:
furnizorii de resurse: unii utilizatori pot fi considerati furnizori de resurse directe sau
indirecte, in functie de resursele pe care le ofer. De exemplu, furnizorii de resurse
directe includ angajai, creditori, investitori i contribuabili, iar furnizorii de resurse
indirecte includ i ali donatori, membri de non-entiti de afaceri (cluburi, societile si
organismele profesionale.
beneficiarii de bunuri i servicii: aceti utilizatori consuma sau beneficiaza in alt mod de
bunurile i serviciile furnizate de ctre entitatea raportoare; de exemplu, clieni i
beneficiari.
manageri i organismele de conducere: n timp ce utilizatorii din aceast categorie sunt
interesati in principiu de informaiile furnizate n rapoartele financiare cu scop general,
nevoile lor sunt extinse catre rapoartele care includ informaiile necesare pentru a face
planificarea i deciziile de control.
I.3.

Conceptele de baza i principiile generale

I.3.1. Relatia intre contabilitatea financiara si cea fiscala


Nu exist nici o cerin legal pentru ca informaiile financiare din rapoartele anuale ale
unei entiti sa coincida cu declaraia fiscal a entitii.
Conceptul de venit impozitabil este obiectul cerinelor Actului privind evaluarea
impozitului pe venit i jurisprudena relevant, i nu a standardelor de contabilitate.
Atunci cnd apar litigii ntre legiuitorul fiscal i contribuabili, o surs de dovezi de
adecvare a politicilor contabile vor fi principiile general acceptate emise de AASB. Cu toate
acestea, este important s se recunoasc faptul c, n litigiile asupra gradului de adecvare a
metodelor contabile n scopuri fiscale, este de competenta instanelor sa hotarasca solutia
problemei.
I.3.2. Diferentele permanente
Principalele diferene ntre standardele contabile i normele de impozitare care dau
natere la diferene permanente ntre contabilitate i venitul impozabil se refer la:
Reportarea pierderilor fiscale
Cota de investitii
Cheltuielile nedeductibile

Dividende rambursabile partial


Veniturile scutite sau neevaluate
Amortizarea nerecunoscuta fiscal
Cheltuielile de cercetare si dezvloatre
Diferentele de cote de impozitare in cazul produselor importate

Un numar mare din diferentele de mai sus rezulta din reevaluarea activelor. De exemplu,
cheltuielile cu amortizarea care determina diminuarea profitului contabil poate determina
creterea numarului de reevaluari a activelor amortizabile
Cum normele de impozitare pentru amortizare se bazeaz pe costul de achiziie al
activelor, creterea valorii amortizarii nu este o deducere admisibila. In plus, n cazul n care un
activ este reevaluat i ctigul este trecut la rezerve de reevaluare, orice profit privind vnzarea
activului nu va fi egal cu ctigul de capital pana cand taxa nu este pltit.
I.4.

Diferene de sincronizare

Standardele ASRB 1020 i SAA 3 " Contabilizarea impozitului pe venit" definesc


diferenele de sincronizare ca "diferenele dintre pre-impozitul pe rezultat/profit sau pierdere i
venituri impozabile sau a pierderii fiscale. Pentru o perioad de raportare dat in care diferentele
ce apar din cauza perioadei de raportare n care unele elemente de venituri i cheltuieli sunt
incluse n determinarea pre-impozitului rezultatului / profitului sau pierderii nu coincide cu
perioada de raportare n care sunt incluse n determinarea venitului impozabil sau a pierderii
fiscale. Esena aceastei definiii este c fiecarei diferene de sincronizare trebuie s provin din
perioada de raportare i trebuie s fie inversat, sau ntoarsa, ntr-una sau mai multe perioade
de raportare ulterioar

1. Tinerea evidentei contabile si pregatirea situatiilor financiare in


Australia
1.1.

Evidenta contabila si planul de conturi

Nu exist formate standard prevzute de regulament, insa evidenta contabila i plan de


conturi adoptate de ctre entiti sunt intocmite conform regularizarilor din standarde. De
exemplu, AASB 1034 ofer o descriere detaliat de clasificare a activelor, pasivelor i
capitalurilor proprii necesare a fi incluse n bilan.
1.2.

Datoria de a pregti situaiile financiare

Legea Corporatiilor impune ca directorii societilor s pregteasc rapoartele financiare


anuale i specifica ca trebuie incluse in coninutul raportului financiar anual:

o situatie a profitului i pierderii exercitiului financiar


bilantul la sfritul anului
o situaie a fluxului de numerar al exercitiului financiar
O intreprindere mica trebuie sa prezinte rapoartele financiare si raportul directorului
numai daca:
este solicitat in ASIC sau de catre actionari
este controlata de o companie straina intreaga perioada a exercitiului financiar si nu este
consolidata
Actionarii cu cel putin 5% dintre voturi intr-o companie mica pot solicita directorului
companiei:
sa prezinte situatiile financiare si raportul directorului pentru anul financiar incheiat si
sa transmita aceste documente catre toti actionarii

Bilantul si contul de profit si pierdere in Australia


1. Cerintele privind formatul situatiilor financiare
Contul de profit si pierdere trebuie s aib formatul urmtor:
-

Venituri din exploatare


Rezultatul din exploatare
Impozit pe venit aplicabil rezultatului de exploatare
Profit extraordinar
Impozit pe venit aplicabil elementelor extraordinare
Profit extraordinar dup impozitare
Rezultatul din exploatare i extraordinare dupa impozitare
Rezultatul de exploatare i extraordinar, n afara intereselor de
capitaluri proprii, dup impozitare pe venit
Rezultatul din exploatare i extraordinar dup impozitare atribuibil
pentru membrii entitii mam
Excedentul acumulat de la nceputul perioadei de raportare
Suma totala transferata din rezerve
total disponibil pentru utilizare
Dividende de pltit sau platite
Valoarea total a sumelor transferate la rezerve
Excedentele acumulate la data de raportare

Bilantul trebuie sa aiba urmatorul format:

Active curente:
- Disponibilitati
- Stocuri
- Creante
- Investitii pe termen scurt
- Plante
- Alte active pe termen scurt
= Total active curente
Active necurente:
- Creante pe termen lung
- Investitii pe termen lung
- Terenuri si echipamente
- Necorporale
- Alte active pe termen lung
= Total active necurente
Total active
Datorii curente
- Clienti creditori
- Credite pe termen scurt
- Provizioane
- Alte datorii pe termen scurt
= Total datorii curente
Datorii necurente
- Sume de rambursat
- Imprumuturi pe termen lung
- Provizioane
- Alte datorii pe termen lung
= Total datorii necurente
Total datorii
Active nete
Capitaluri proprii
- Capital social
- Rezerve
- Rezerve din reevaluare
- Dividende
- Interese minoritare
= Total capitaluri proprii

2. Contul de profit si pierdere


2.1. Elemente componente
Venituri din exploatare: ARSB 1004 impune pezentarea n contul de profit i pierdere,
sau in note, indicnd separat sumele de:
- veniturile din vnzri
- alte venituri
De asemenea, este necesar s fie indicate separat componentele individuale ale altor
venituri
- Rezultatul de exploatare / profitul sau pierderea nainte de impozitul pe venit
- Rezultatul din exploatare / pierderea de profit, dup impozitul pe venit
- Impozitul pe venit ncasat la rezultatul de operare / profitul sau pierderea
- Profit sau pierdere
Elementele extraordinare: acestea sunt elementele de venituri i cheltuieli care decurg
din tranzacii sau evenimente care pot fi considerate ca fiind n afara operaiunilor obinuite intro companie i nu sunt de natur recurente.
2.2. Elementele care urmeaz s fie prezentate cu titlu de nota

Legea Corporatiilor cere ca anumite elemente sa fie incluse in notele explicative:


Componentele venituri: dac este cazul, prezentarea este obligatorie in cazul
dividendelor, dobnzi primite, profituri provenite din vnzarea de active imobilizate,
creterile rezultate din reevaluarea activelor necurente, transferuri de la provizioane,
precum i alte elemente anormale
Componentele cheltuielilor: este solicitata prezentarea separate a dobanzilor platite,
datorii ndoielnice n funcie de clasa de datorii, pierderile materiale rezultate din
vnzarea de active imobilizate, diminuarile care decurg din reevaluarea activelor noncurente, transferurile la provizioane, precum i alte elemente anormale

In ceea ce priveste deprecierea, amortizarea sau reevaluarile, acestea trebuie prezentate


separat pentru fiecare clasa de active in parte: investitii, stocuri, terenuri, active ecologice si
echipamente, imobilizari necorporale si alte active.
3. Bilantul
3.1. Elemente componente
Stocuri: acestea trebuie prezentate in functie de fiecare clas ntr-un mod adecvat la
operaiunile de entitatea raportoare, preciznd suma pentru fiecare clas de stocuri. Un minimum
necesar, urmatoarele clase de stocuri ar trebui clasificate separate ca active curente si necurente:

Materii prime si marfuri


Productia in curs
Produse finite
Terenurile deinute pentru revnzare
De asemenea, trebuie prezentate metodele adoptate de evaluare a stocurilor precum si
metodele utilizate pentru calculul costurilor stocurilor.
Clasele bilantului: active, datorii, capital social si reserve, dar si provizioane.
Activele reevaluate: pentru active, altele dect titlurile cotate pe piata, care nu sunt
nregistrate la cost, detaliile solicitate sunt:
anul de evaluare a activului
baza de evaluare
daca evaluarea a fost efectuata de un director sau de un evaluator indepedent
numele persoanei care a fcut aceast evaluare.
3.2 Elementele care urmeaz s fie prezentate cu titlu de nota
Conturile trebuie s includ o not de fiecare dintre urmtoarele clase:
Active curente: creane, debitori comerciale, facturi de incasat
Investiiile constand in obligaiuni, aciuni i opiuni de aciuni
Materii prime si marfuri, lucrrile n curs; produse finite i terenurile deinute pentru
revnzare.
Imobilizari corporale: instalaii, echipamente, terenuri i cldiri
Activele necorporale: brevete, mrci comerciale i licene
Datorii curente: descoperirile de cont, credite bancare, obligatiuni, cambii i bilete la
ordin
Dispoziii de datorii curente: dividende, impozitarea i drepturile angajatului
Creditorii i mprumuturi ca necurente: credite bancare, obligatiuni, alte credite, contracte
de leasing
Rezerve: prime de emisiune i alte rezerve
3.3. Datele referitoare la fiecare categorie de capital social
n ceea ce privete fiecare clas din capitalul social al unei societi, datele i sumele, la
sfritul acestei perioade, trebuie s fie dezvluite:
Capitalul social
Capital vrsat
Capital care nu poate fi utilizat, decat in situatia si cu scopul de a lichida compania.
n cazul n care o societate are actiuni neemise pentru care opiunile sunt restante,
numrul acelor aciuni din aceast clas la sfritul acestei perioade, precum i condiiile de
emisiune de fiecare categorie de aciuni trebuie s fie prezentate.

3.4. Provizioane pentru amortizare si depreciere


Trebuie prezentate in mod obligatoriu valoarea total a provizioanelor pentru amortizare,
depreciere, diminuarea de valoare i creante incerte.

1. Criterii generale de recunoastere in Australia


Normele reglementeaza recunoasterea elementelor contabile care sunt cuprinse in
Conceptul Situatiilor de contabilitate. Punerea n aplicare a acestora este incert dup eliminarea
statutului lor obligatoriu.
Standardul Profesional de contabilitate - SPA 1 - prevede c, n timp ce conformitatea cu
SAC nu este obligatorie n pregtirea, prezentarea i auditarea rapoartelor financiare cu scop
general, el este sursa de orientare la care membrii ar face referire, n absena unui standard de
contabilitate.
Recunoaterea veniturilor
Dup cum este descris n SAC 4, recunoaterea de venituri din vnzri este condiionat
de dou condiii:
este probabil ca beneficiile economice viitoare vor fi derivate.
beneficiu poate fi msurat n mod credibil.
Termenul "probabil" este definit n sensul c beneficiile economice viitoare sunt mult
mai probabil, mai degrab dect mai puin probabil s apar.
Pentru majoritatea veniturilor, care rezult din furnizarea de bunuri i servicii, veniturile
vor fi precizate la data de la vnzare sau prestarea de servicii. Recunoaterea va depinde de
incertitudinea asociat cu realizarea veniturilor.
n cele mai multe cazuri, msurarea veniturilor se va aplica pe valoarea exacta a
operatiunilor.
n alte cazuri, regulile permit estimarea veniturilor ca, de exemplu, n contabilitea
contractelor de construcii, unde suma a veniturilor precizata va fi legata de stadiul de finalizare a
contractului.
Pentru companiile miniere, AAS 7, ,,Contabilitatea pentru industriile extractive", prevede
c veniturile ar trebui s fie recunoscute numai atunci cnd produsul este n forma n care
urmeaz s fie vndut, cand dreptul de proprietate pe produs a trecut la cumprtor sau cand
exist un contract executoriu de vnzare i, n caz de pierdere sau paguba, vnztorul poate sa
pretinda castigurile din vanzare de la o terte persoana.
Recunoasterea cheltuielilor
Pentru cheltuieli, conditiile prevazute in SAC 4 sunt similare cu cele prevzute pentru
venituri:

este probabil ca o reducere a activelor i/sau o cretere a datoriilor a avut loc.


valoarea cheltuielilor poate fi msurata n mod credibil.
Termenul "probabil" are aceeasi interpretare ca si in cazul veniturilor.
Estimarea costurile vor fi necesare n cazul n care cheltuiala nu implic producerea sau
livrarea de bunuri i servicii. Exemplul dat, n SAC 4 se refer la costurile asociate pentru iesirea
din litigiu, n cazul n care recunoaterea este condiionat de msura de ncredere.
n cazul n care cheltuielile rezultate din operaiuni care dau natere la venituri, de
exemplu, costul bunurilor vndute, cheltuielile ar trebui s fie recunoscute prin potrivirea
veniturilor i cheltuielilor.
n timp ce AAS 9, "Cheltuieli reportate pentru perioadele ulterioare de contabilitate",
stabilete regulile pentru capitalizarea costurilor, recunoaterea cheltuielilor fiind opusa acestor
norme.
Astfel, cheltuielile ar fi clasificate ca o cheltuial n cazul n care, se refer exclusiv la
veniturile care a fost deja aduse la cont i nu contribuie la veniturile/castigurile viitoare ale
entitii.
Anumite tipuri de costuri sunt evidentiate in standarde:
- cheltuielile de promovare: cheltuielile promoionale (cum ar fi salarii sau comisioane
personale din vanzari, publicitate, costurile de studii de pia i a materialelor de afiare) nu
sunt efectuate att de frecvent i regulat, deci este inadecvat s se efectueze nainte.
- cheltuieli de reparaii majore periodice i de renovare: costurile de reparaii majore i de
renovare efectuate neperiodic, se trec pe cheltuieli efectuate; acestea s nu implica nici un
element de avans. Se va face un provizion, pe perioada cand utilizarea activele conduc la
necesitatea de a suporta cheltuielile. In cazul n care provizionul se dovedete a fi
necorespunzator, diferenta ar trebui s fie perceput ca o cheltuial a perioadei n care
cheltuiala este suportata. Divulgarea costul suplimentar este necesar s se fac separat ca un
element anormal.
- Cheltuieli de ntreinere separate: cheltuielile de intretinere separate care nu au o valoare
materiala, sunt n general trecute ca efectuate.
- Cheltuieli pe instrumente friabile: cheltuielile privind instrumentele care au o via efectiva
scurt de lucru sunt cheltuieli efectuate. n cazul n care cheltuielile totale sunt materializate
i este de ateptat s contribuie la castiguri venituri viitoare, cheltuielile ar trebui s fie
inregistrate pe orice perioada, fie prin evaluarea periodic sau prin pstrarea investiiei
iniial la cost i de tarife de nlocuirile din venituri.
Recunoaterea activelor
SAC 4, alin. 36 prevede c activele sunt recunoscute atunci cnd:
Este probabil ca serviciul potenial sau beneficiile economice viitoare ncorporate ntr-un activ
sa se realizeze
un activ are un cost sau o valoare care pot fi msurate n mod credibil.
Serviciile potentiale si beneficiile economice

Ca o entitate sa dobandeasca servicii potentiale sau beneficiile economice viitoare, ca


urmare a unor tranzacii sau evenimente din trecut (SAC 4, alin. 12), criteriile de recunoatere
acopera activelor dobndite prin cumprare sau ca urmare a procesului de producie.
Noiunea de active incorporate de potenialul de servicii nu este nou i deriv, cel mai
probabil, de la Canning (1929). Ca si notiune, este bine neleas n comunitatea academic, dar,
din punct de vedere practic, nu este uor de aplicat.
Aa cum se menioneaz n SAC 4, realizarea de profit a entitilor din sectorul public
sau privat de servicii, consuma potenialul de a furniza bunuri i servicii pentru schimbul de
obiecte generatoare intrari nete de numerar. De exemplu, in producerea de bunuri pentru
revnzare, potenialul de servicii ncorporate n procesul de producie este combinat cu material
i fora de munc pentru a produce produse finite care sunt vndute pentru a genera intrri nete
de numerar.
Astfel, existena unor servicii poteniale sau viitoare beneficiile economice pot fi
implicate de potenialul de a genera intrari de numerar sau, aa cum se menioneaz n SAC 4, s
reduc iesirile de numerar.
n cazul entitatilor non-profit, lipsa profitului, nseamn c furnizarea de bunuri i servicii
este mai probabil s duc la reducerea ieirilor de numerar dect crearea de intrri de numerar. n
cazul acestor entitati, conceptul de active ca potenial de servicii este suficient de larg pentru a
ncorpora astfel de active ca monumente, muzee, catedrale si comori istorice.
Msurarea activelor
A doua cerin n ceea ce privete recunoaterea la nivel de active, este faptul c activul
are un cost sau o valoare, care pot fi msurate n mod credibil. Termenul de credibil, asa cum
este utilizat n SAC 4 are acelai neles ca i fiabilitate atribuit n SAC 3.
Abordarea adoptat n SAC 4 cu privire la msurarea activ este, din nou, conceptuala.
Astfel, baza adecvat de msurare pentru un activ este declarat de a depinde de modelul de
contabilitate aplicat.
Acest lucru sugereaz faptul c sub costul istoric, activele vor fi nregistrate la cost, dei
utilizarea de alt valoare este recunoscuta.
Principala problem, apare atunci cnd un anumit element de activ nu posed un cost de exemplu, n cazul n care activele sunt dobantite cu titlu de cadou (ca n cazul operelor de arta,
lsate motenire muzeelor sau galeriilor publice) sau n cazul n care o companie minier
descoper, la un cost irrelevant/imaterial, un depozit de minerale.
n primul caz, evaluarea independenta se poate fi face, dar, n acest ultim caz, entitatea nu
poate s tie, la data nchiderii, msura n va gsi sau nu valoarea sa. Astfel, entitatea nu ar fi n
stare s recunoasc, n conformitate cu orice model de contabilitate, un activ care reprezint
depozit minerale.
Recunoaterea a datoriilor
n conformitate cu SAC 4, alin. 60, datoriile sunt de a fi recunoscute atunci cnd:
este probabil ca decontarea unei obligatii sa fie necesara;
suma necesar pentru decontare poate fi msurat n mod credibil.

Natura obligaiilor
Caracteristica esenial a datoriilor: entitatea care este n prezent obligata, trebuie s fac
un sacrificiu de servicii potentiale sau de beneficii economice viitoare pentru o alt entitate, ca
rezultat al tranzaciilor trecute.
Aa cum se menioneaz n SAC 4, cea mai clar indicaie a faptului cum un element de
natura unei datorii ar trebui s fie recunoscut este existena unei obligaii de drept.
Din punctul de vedere juridic, obligatiile executorii rezulta din caracterul obligatoriu al
contractelor sau sunt impuse de lege (prin intermediul instanelor judectoreti sau de ctre
organisme autorizate de stat).

Principii contabile in Australia


Aplicarea principiilor contabile, general acceptate n Australia, nu sunt limitate ntr-un
sens strict la sistemul costului istoric de contabilitate.
Costul istoric este o practic comun. De exemplu, reevaluarea activelor necurente este
reglementata de AASB 1010. Pentru a se aplica reevaluarea se aplica se testul ,,valoarea
recuperabil". Astfel, n cazul n care valoarea contabil a unui activ este mai mare dect
valoarea recuperabil, activul este reevaluat la valoarea recuperabil.
n urma reevaluarii la valoarea recuperabil, orice cretere sau o scdere pot fi tratate ca
venituri sau cheltuieli, sau pot fi debitat sau creditate la o rezerva de reevaluare a activelor.
Regula pentru recunoaterea ca fiind venituri i cheltuieli este stabilit n AASB 1010 ca:
in msura n care o cretere depaseste o descrestere recunoscuta anterior ca o cheltuial,
rezulta ca aceasta va fi recunoscuta ca un venit in Contul de profit si pierdere sau intr-o alta
situatie de raportare a perioadei.
in msura n care o descrestere depaseste o cretere din reevaluarea creditata anterior,
( inclusa n soldul unei rezerve de reevaluare a activelor, referitoare la aceeasi clas de active),
rezulta ca va a fi debitata direct rezerva de reevaluare.
1.1 Principiul continuitatii activitii
Aa cum se menioneaz n AAS 6, prezumia general este c, n lipsa unor dovezi
contrare, entitatea va continua activitatea. AAS 9. alin. 12, prevede c, n cazul n care
solvabilitatea afacerii i a continuitii sale sunt supuse ndoial, s-ar putea sa nu existe in viitor
venituri suficiente pentru a justifica cheltuielile reportate.
Deciziile n ceea ce privete viabilitatea unei entiti sunt n mod clar cele de dificile
pentru manageri i auditori. De exemplu, n cazul n care un auditor i exprim ndoiala cu
privire la o firma, exist riscul de a precipita eecul entitii. n plus, exist dovezi care s
sugereze (Craswell, 1988) c auditorii care calific opiniile lor ca sunt mai mult probabile s fie
nlocuite. Contrar acestor incertitudini, n timpul recesiunii economice de sfritul anilor 1980 i

nceputul anilor 1990, ntre 100 i 200 calificri de continuitate a activitii au fost emise
(Craswell, 1994).
Dovezile de reticena ale auditorilor de se confrunta cu perspectiva c o societate nu isi
poate continua activitatea, pot fi gsite ntr-un numr de cazuri n care auditorii au exprimat
ndoieli cu privire la viabilitatea financiar a entitilor folosind eufemisme diferite i nu au facut
utilizarea specific a cuvintelor " continuitii activitii ".
1.2. Principiul permanenei metodelor
Dup cum se cere n conformitate cu AAS 6, politicile de contabilitate urmate de entitate
de raportare trebuie s fie coerente de la o perioad la alta, i, de asemenea, ntre elemente de
natur similar.
n decenii ale anilor 1960 i 1970, lipsa de uniformitate consecventa n utilizarea
metodelor contabile n cadrul grupelor, a fost evideniat n rapoartele privind compania, ca fiind
eec (Birkett i Walker 1971).
Probleme similare au fost identificate n 1980, dar, la acel moment problema a avut ca si
pretext "contabilitatea creativ" i "de cumprturi de opinie".
Mai recent, pe baza probelor de la opiniile auditorilor "n anii 1990, lipsa de coeren nu
putea fi o problema majora pentru companiile cotate la burs. n unele cazuri, auditorii a atras
atenia asupra problemelor, comparand cifrele cu anii precedenti, dar foarte rar cand s-a este atras
atenia asupra lipsei de permanenta a metodelor.
Cerinele legale pentru corporatii: sunt exprimate nu numai n ceea ce privete standardele
de contabilitate aprobate, dar, de asemenea, n ceea ce privete divulgarea i acest lucru poate
atenua diversitatea n raportare.
1.3. Principiul prudentei
n standardele conceptuale, prudena este discutata la rubrica de fiabilitate. Fiabilitatea
este definit ca fiind calitatea informaiilor financiare care conduce la informaii, reprezentnd cu
credin, fr prtinire sau erori nejustificate, tranzacii sau evenimente ale entitii.
n timp ce practici contabile n Australia permite devalorizarea activelor curente i
necurente, abordarea pstreaz un element de prudenei. De exemplu, valoarea contabil a unui
activ nu poate depi valoarea recuperabil; o cretere n valoare nu pot fi luata pentru contul de
profit i pierdere excepia cazului n care o crestere din reevaluare depaseste o descrestere
anterioara recunoscuta ca o cheltuial n contul de profit i pierdere, referitoare la aceeai clas
de active; i, n general, pierderile ateptate sunt anticipate.
Schimbrile recente la legea care reglementeaz activitatea directorilor si a
reprezentantilor de companii, a auditorilor si a expertilor contabili, au creat stimulente puternice
pentru o gestionare prudent a companiilor.
1.4. Principiul necompensarii
Principiul de necompensarii/ de congruenta este discutat n diferite standarde:

n SAC 4, n ceea ce privete capitalizarea cheltuielilor ca implicare in recunoasterea


veniturilor i cheltuielilor care rezult din tranzaciile din aceleasi evenimente.
n AAS 2, potrivirea corespunztoare a veniturilor i cheltuielilor necesit costurile
legate de achiziionarea de stocurilor, care trebuie efectuate nainte ca stocurile sa fie vndute
sau utilizate.
Principiul de potrivire este utilizat n SAA 3 la grjustify adoptarea metodei rspunderii
de contabilizare a cheltuielilor de impozit pe venit
. n AAS 7, principiul de congruen este folosit pentru a justifica valorificarea
cheltuielilor de explorare.
ASRB 1011 prevede c cercetarea amnat, iar costurile de dezvoltare vor fi amortizate
in exercitiile viitoare financiare pentru a se potrivi astfel de costuri cu beneficiile aferente,
ncepnd cu producia comercial a produsului.

Conceptul de valoare in Australia


1.1. Costuri de achiziie
In general, costul unui activ include toate costurile suportate pentru obinerea i
pregtirea pentru utilizare. Mai pot fi incluse n cost: impozite, taxe de import, de asigurare sau
costurile de transport. Regula n ceea ce privete costurile, daca sa fie incluse sau nu, este daca
acel cost este necesar i rezonabil poate fi capitalizat. n cazul n care un activ este construit de
ctre o entitate pentru uz propriu, costul de achiziie include att costurile directe (materiale, a
forei de munc, cheltuieli generale de productie), plus o alocare rezonabila a costurilor indirecte.
Cheltuielile cu dobnda sunt incluse n costul de achiziie a unui activ, dei n multe cazuri, poate
fi dificil de separat costul de celelalte cheltuieli financiare. Separarea poate fi facilitat n cazul
n care, de exemplu, n companii de dezvoltare teren, este utilizata finanarea proiectului. n
companiile de dezvoltare teren, managerii au posibilitatea de a alege o capitalizare a dobnzii sau
tratarea ei ca pe o cheltuial a perioadei. Motivele pentru capitalizarea dobnzii de catre
companiile australiene sunt discutate de ctre Zimmer (1986), care susine c decizia este
semnificativ legata de folosirea finanalor specifice, gradul de influen i de mrimea
companiei.
1.2. Costurile de producie
Costurile de inventar pentru entitile de fabricaie include costul normal de producie,
materialele, fora de munc i alocarea cheltuielilor generale de productie. La calcularea
costurilor de producie, costurile asociate cu pierderile excepionale (materiale, a forei de munc
directe sau a cheltuielilor de producie) trebuie s fie excluse atunci cnd determinam costul
stocurilor. Costurile standard sunt utilizate numai n cazul n care standardele sunt stabilite la un
nivel realist de obtinut i sunt revizuite periodic, n funcie de conditiile curente. Costul standard

al stocurilor este ajustat pentru orice diferene cauzate de: schimbri semnificative ale preurilor
la materiale, a forei de munc, a cheltuielilor de fabricaie sau de condiiile de funcionare n
msura n care astfel de diferente sunt legate direct de stocuri.

Bibliografie
Ristea, Mihai, coord. - Sisteme contabile comparate, Editura
CECCAR
www.scribd.com