Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • E) 17. 03. Hans Beck - Ist BO Din Imp. Bizantin (Imp. Iustinian Si Apararea B.O. Din Calea Monofizismului)

    Încărcat de

    Stefanel Stefanut
    33 vizualizări16 pagini
    Bizanț 1234

    Titlu original

    E) 17. 03. Hans Beck -Ist BO Din Imp. Bizantin ( Imp. Iustinian Si Apararea B.O. Din Calea Monofizismului )

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Bizanț 1234

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    33 vizualizări16 pagini

    E) 17. 03. Hans Beck - Ist BO Din Imp. Bizantin (Imp. Iustinian Si Apararea B.O. Din Calea Monofizismului)

    Încărcat de

    Stefanel Stefanut
    Bizanț 1234

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 16
    HANS-GEORG BECK ISTORIA BISERICII ORTODOXE DIN IMPERIUL BIZANTIN Traducere din limba german si studiu introductiv VASILE ADRIAN CARABA. NEMIRA 2. POLITICA BISERICEASCA IN TIMPUL LUI IUSTINIAN Izvoare: Procopii Caesarienss oper omnia, rec. J. HAURY, Leipzig. 1905-13; Reeditare de G. WinTH, 1962-1964; Agathiae Myrinaei historiarum libri quingue, rec. R. KEYDELL, Berlin 1967; foannis Malalae cbronograpbia, rec. L. DINDORF, Bonn 1831; The ecclesasti cal history of Euagrius, ed. BIDE? si. PARMENTIER, Londra 18983 E, ScuwAntz, Drei dogmatische Schriften Justinians, AMA 18, Miinchen 1939; Reprint: Milano 1973; ACO IIL IV, 1 si 2. Literatura secundard: A.A. VAstiey, Justin the First, Cam- bridge/Mass. 1950; W. ScrsveARr, Justinian und Theodora, Miin- chen 1943; B. RUBIN, Das Zeitalter Jstinians, vol. I, Berlin 1960; J.W. Bane, Jstinian and be later Roman empire, Madison 1966; E. ScuwAKtz, Vigiliusbriefe- Zur Religionpolitit Kaiser Justinians, SAM 1940, 4, Miinchen 19403 J. MEYENDORFF, Justinian, the empire, andthe church, Dumbarton Oaks Papers 22 (1968) 43. E, Hanpy, The Egyptian policy of Justinian, Op. cit. 21-41; W.HLC. FREND, The rise of the monophysite movement, Cam- bridge 1972; Trois chapitres, DTAC XV, 1868-1924 (E. AMANN); EX, Cunys0s, ‘H dxxAnowotnd noAttuc 109 Tovorwvia- vod Katé thy Faw negi td tela Kepiau Kai THY €' oixovpevucyy aivodoy, Tesalonic 1969; W, PEWESIN, Imperium, De la al [Volea Sinod Ecumenie la eal decal Velea 57 Ecclesia universlis, Rom. Der Kamipf der afrikaniscben Kirche wm die Mitte des 6. Jabriunderts, Stuttgart 1937; S. HieLMeR, Der Neuctialkédonismus, Bonn 1962. in anul’518 impératul Tustin (518-527) preia domnia asupra Imperiului Bizantin, iar in acelasi timp, neporul siu, lustinian, $i face aparitia pe scena politica si devine chiar si in chestiunile bisericest sfetnicul hotiritor al unchiului stu. Cu aceasta incepe tun nou capitol de istorie bisericeasc3 nu in sensul c& acesti doi con- ducatori ar fi influentatistoria Bisericii la moduil ct, fird ei, ea ar fi luat o ales directie, ci pentru cd a fost creata o constelaie de impre- jurari care pretindea o noua luare de pozitie din partea imparatilor. Se poate vorbi despre o polarizare in cadrul Bisercii imperiale a clrei cauzi se afl in atitudinile contradictorii cu prvire la hot’ ririle Sinodului de la Calcedon - 9 polarizare care punea decisiv sub semnul intrebarii unitatea bisericeasca. Cu privire la ambigui- tate politice ale imparatilor sau ale patriarhilor nu se mai putea face nimic. Tocmai in aceastd perioadi s-a pus problema dact mai cera de dorit ca pe viitor st se persiste fntr-un indecis du-te-vino. astfel de situatie, tinind cont de i ajunga la definitia unei credinge comune sau la definitia ei insesi? Daci da, cu ce pret? Tocmai accentuarea puternic’ a diferentelor pur dogmatice, ridicarea lor la rangul de scbibboleth a apartenenyei fayi de Biserica lui Hristos trebuia si faci si risune urmitoarca intrebare - chiar dac’, evident, se punea doar in cercurile ,apolitice" ~ daca Biserica se mai striduia suficient dincolo de dificultiile acestea de natura teoretica sisi asume responsabilitatea pentru mantuirea credinciogilor care-i rau incredingayi sisi asigure un crestinism autentic care si dep seasci corectitudinea dogmatic’. Cu alte cuvinte: mai putea exista un acord intre spiritualitatea unei grupe semnificative de monahi si anahoreti care, pentru sine, pretindeau crestinismul nefalsificat, {in parte independent de speculatia dogmatica si care, de fapt, ‘ngelegeau ca prin idealurile lor nu s& converteasc mase largi de 58 HaNs-Geore Beck ‘cameni, ci si impresioneze profund, si acea politica bisericeasc& a ierarhilor polemisti sia impiratilor? Situayia iniyialé este suficient de incalcits, Pe lang’ situayia sistemului ortodoxiei politic, diferenta dogmatica ameninga si pericliteze pe termen lung si coeziunea imperiului. ipsa tolerangei a dus la persecutii care nu erau in avantajul fidelitiii fapa de im- periu. Treptat si cu guj se profleaza linii de legtturd intre anumite conceptii despre credina si o vendinga cultural-etnic& spre cultiva- rea limbii proprii si, prin aceasta, spre o constiinya gio ingelegere de sine proprii, in mod obligatoriu colorate si politic, Unitatea de limbs fntre Rasarit si Apus era rupra de mult timp; o oarecare prezentiia latinei in gcolile superioare din Constantinopol si in administratie au ne poate ingela cu privire la asta. Nici la Roma, pe Tibru, nu se mai injelegea de mult timp greaca. Biserica ltaliei, care odinioara vorbea greaca, pentru relativa autonomie recent cig- tigat nu avea nevoie de un ,Kulturkampf*. Traia de mule timp dints-o mandrie, chiar daci oarecum invechit, a unei romanititi autentice care incé juca un anumit rol in ideologia imperial si care era in special mentinutd de aristocratia senatorial romani de care nu putini dintre papi erau atasaji si care doreau ca tocmai prin Romanitas, pe lings apostolicitate, si consolideze prestigiul Bisericii lor in cadrul intregii Biserici. Aceasté autonomie era sustinutd side faptul c& din cauza evenimentelor externe legitura cu centrul imperial se slabise in mod alarmant. Juridic inst, chiar sisub dominatia gorilor, tala yinea indiscutabil de imperiu, dar adiinistrayia imperialé tucredinyaua yoyilor atinsese un grad de independenya care eventual putea fi in beneficil Bisericii romane “Ese un concept german care setraduce textual prin yp spur culeurals™ sicare i are eidcina in disput dite staul prusac 4 Biserica Calc, fare Bie smarck si papa Pius IX, din perioada anilor 1871-1887 ca urmarea refuzuli guver- uli prusac de a concediaprofesori de religie,preoyi sau profesori universtari fla in slujbastatului ca urmare a hotiririIuate de Conciil I Vatican cu pri- virela excomunicarea cresinilor recent antodelarayi dupa conclu ca vechi-catolict i neau cei sus mentionayi. Conceptul aparecaatareincepind cu De la al [Volea Sinod Ecumenic la cel de-al Velea 9 fa,a de pretentiile Constantinopolului. De fapt, regele Teodoric cel Mare! nu lea lisat papilor o libertate de migcare prea mare, dar supunerea faya de voinja sale garanta in bun’ masurd indepen- denta fata de ambitile politico-bisericesti ale Constantinopolului. Importanta de care papii fac wz in primii ani ai lui Iustin si lust- nian se datoreazA sustinerii venite din partea gotilor. Teodoric si gotii sai rimdn arieni, $i deoarece goyii conduc in Italia in calitate de reprezentanti ai impiratului, arianismul lor este cruat de {ncercarile de convertire ingelese politic chiar sin Constantinopol, unde arienii inci sunt in posesia bisericilor lor si in posturile de comands. in ceea ce priveste situatia dogmatic’, fireste, papa a rimas de nezdruncinat pe linia ,Tomului lui Leon*, adicd un apiritor al poritiilor stricte, nediluate ale Calcedonului. Teoretic, iar pentru multi ani si practic, Constantinopolul se putea baza pe papi doar atunci cind se mpotrivea monofizitismului. Papa, ins’, avnd sprijimul gorilor, putea i se impotriveasc4 mai energic oricirui flirt constantinopolitan cu monofizitii decit 0 putea face episcopul si patriarhul jumatapiirisiritene a imperiului. in Rasarit, situagia era destul de neclara. {nca era valabil Heno- ticonul imparatului Zenon, adicd Sinodul de la Calcedon putea fi fngeles foarte diferit fara si scandalizeze. Pe viitor se accepta Henoticonul in misura in care recunostea teologia lui Chiril din Alexandria. Henoticonul era insi condamnat la esec nu pentru cl ar fi fost din punct de vedere dogmatic ceva exploziv ~ ceea ce intr-adevar nu era ~ ci pentru ca pretindea ci nu sa intamplat ceva ce, de fapt, se petrecuse. Calcedonul avusese loc! Asadar, nemulyumirea se propagase prin acest document. Daci se dorea {nkiturarea lui, acest lucru se putea face pur si simplu prin intoar- cerea la Sinodul de la Calcedon, unde Chiril si fie pur si simplu uitat... Se putea insd respinge si Henoticonul gi se putea merge in directia unui monofizitism pur sau, oa treia variant, Henoticomul | Veri: W. ENSSLIN, Theodorich der Grofe, ed, a Tra, Miinchen 1959, p. 93 siurm, 60 HaNs-Geors Beck putea fi fnlaturat, dar, in realitate, si se meargi mai departe in directia unui acord intre Chiril si Caleedon. Teoreti, un imparat inteligent ar alege calea care iar garanta o majoritate. Dar unde exista o majoritate? Atitudinea Romei era clars. fn Siria existau de {apt forge puternice care militau pentru Calcedon si erau impotriva Henoticonului. Dar lipsa de scrupule de netigiduit a anumitor episcopi monofiziti ~ si Sever nu ficea exceprie — intimidase aceste cercuri?. Din punct de vedere al majoritatii, Egiptul putea fi con- siderat, fird indoiala, monofizit. Aici se constata un intreg sir de patriarhi si episcopi orientati spre monofizitism a ciror sustinere se gisea in rindul populatiei, fapt ce ingreuna foarte mult orice act- ‘une a polite! imperiale, Egiptul nu era pentru autoritatea imperial din Constantinopol un post care trezea incredere. Dup& oscilari, Palestina era acum in majoritate calcedoniand. Sub conducerea unui monahism bine organizat, toate incercitile impiratului ‘Anastasie de a impune aici Henoticonul sau impotmolit. in mod bizar, Asia Mick rimine anonimd, dar sa dovedit in curind c& si aici monofizitismul isi consolidase pozitiile, mai putin, poate, pe bbaze dogmatice cit mai ales din opozitie fayd de patriarhul Cons- tantinopolului care era dispus inci din timpul lui Toan Gurd de ‘Aur si-giimpun’ drepturile de patriarh fir menajamente, drepturi care la inceput fusesera doar prezumtive. in Constantinopol, de la moartea patriarhului Acachie, situatia se agravase din ce in ce mai mult. Patriarhul Joan II (518-520), care era in functie in momentul urcarii pe tron a lui Tustin I, respinsese in mod categorie, zivese la porunca imparatului Anastasie, inca inainte de hirotonie, Sinodul de la Calcedon, desi in scrisoarea sa de intronizare nu mai revenea la aceasta 2B, HONTGMANN, Evéquese éuichés monophysitesdAsie Mineure antticurs a VP's, Louvain 1951; P. PEETens, .Hypatius et Vitalien*, in: IneM, Recherches iain cede pilologie orientale If Brelles 1951, pp.233-275; A. VOOBUS, The rigin ofthe monophysite church in Syria, ChH 42 (1978) pp. 17-26 W.H.C. PREND, Severus of Antioch and the origins ofthe monophysite hierarchy, Essays ih. of GN, Florovsky, Roma 1973, pp. 261-275, De le al [V-lea Sinod Eeumenic le cel deval V-lea or condamnare’. in masura in care el si predecesorii sii imediayi hua- serd o poritie dogmatica evidenta, ea trebuie s i fost ginditi drept compromis. Dar si Roma avea in Constantinopol partizaniiei, aga cum si monofiztiiaveau, pentru care Henoticonul nu era suficient. Din ambele parti exista un interes in al inlatura. Monofiziyii radicali se aflau sub conducerea patriarhului de mai tirziu Sever, care venise la Constantinopol in 508/509 ca ambasador al mona- hilor monofiziti pentru a polemiza impotriva calugirului Nefaliet care apira Calcedonul in felul stu, Activitatea lui Sever in capitala a scos in prim-plan anumite cercuri de monahi, in special pe achimifi, care reprezentau intransigent linia Romei. Se pare ca acesti achimigi nu erau singuri, ci aveau adepyi si in alte manistir. O alta ameninyare pentru politica bisericeasca sustinatoare a Henoticonului o reprezenta comandantul federayilor din Tracia, Vitalian. Cénd Iustin a urcat pe tron, el se aflaiartsi la portile Constantinopolului, iar lozinca sa era aceeasi: intoarcerea la Caledon. Daca noii imparayi doreau st iast din aceasta dilema, nu se prea puteau astepta la multe din partea patriarhului Ioan U, in niciun caz la vreo inigiativa, cdci, pe de o parte; Henoticonul era lege imperial, iar, pe de alta, acesta insusi il recunoscuse in mod solemn. Motiv pentru care monahii au iesit acum la interval’. Cind, pe 14 iulie 518, noul imparat sia ficut aparitia in mod solemn pentru prima data in biserici, cegtia au navalit la liturghia patriar- hnului impreuni cu masele mobilizate de ei, care intotdeauna, la fiecare schimbare de tron, se lasau usor cAstigate pentru oricare demonstrat, sii-au pretins condamnarea lui Sever si zestaurarea ortodoxiei calcedoniene. Ezitant, Ioan a consimtit doar treptat, > Gruner, Reget 206,207, * Nephalius, RECA XVI, 2, 2489-2490 (W. ENsstiN}; Ci, MoeLLeR, Un seprésentant dela christologie néo-chalcédonienne an début du VE s, en Orient: Néphalns d’Alecandrie, RHE 49 (1944) 73-140, * Manst VIII, 1058-1066; ACO IIL, 71-76; 8. SALAVILLE, La fete du concle cde Caleédoine dans le ite byzantin, Chalkedon IL, 677-695. 62 HANS-GEORG BECK pentru ci el nu stia torusi cum avea si se hotrasc’ Tustin, Fara doar si poate, acesta s.a decis pentru Sinodul de la Calcedon. Este car c& nu a fost o decizie teologici, ci un pact intre politica gi religie. Ocazional i se atribuie lui lustinian, nepotului, o cultura si o vie ziune teologick puternice, care lar fi determinat sii sfituiasct uunchiul s3 facd acest pas. Cu toata bunivointa, 0 dovadi in acest sens nu poate fi adust. Acyiunea rapida a noilor domni trideazt intenyia univoca de a+ asigura pe cit de bine si repede posibil dom- nia, altminteri nu lipsita de contestayi. lustin nu urcase pe tron fird afi avut 0 opozitie acerbst. Alegerea sa era rezolvarea unei in- ccurcituri. Nepotii impiratului decedat nu erau tentaj neze cu asta si au incercat sie cu sloganul calcedonian. Imperativul momentului era siguranta capitalei, orice avea si fact majoritatea 4n provineii $i, astel, noii conducttori au incercat sti cistige pe aceia care fuseser4 nemulyumiti cu predecesorul, ajadar cu Anasta- sie, Pervurbariile masive ale monahilor tridau directia in care bitea vvintul, Iar prin parola calcedoniana putea fi scos din joc i Vitalin, cea ce nu era important doar din punct de vedere militar, ci si Guu, Reget 28, > Gaunt, Reget 230 Delta al 1V-lea Sinod Ecumenic la cel de-al V-lea n Fiect a fost sau nu destinata opiniei publice,scrisoarea nu i-a rimas oricum ascunsi acesteia si fn Constantinopol se stia cui i-a fost trimisd. Anul 519 prea uitat sinu auzim de vreo misurd lust de ‘mparat impotriva noului sau patriarh, care, pe dessupra, intrase 4n contact si cu patriarhul Timotei IIT al Alexandriei*, Daca acest intermezzo nu a durat prea mult, nu se datoreaz nici slabiciunii Teodorei, nici vreunui act de forya al impiratului,

    S-ar putea să vă placă și