Sunteți pe pagina 1din 14

Casatoria si viata familiala

A. Casatoria
Dumnezeu l-a creat pe om barbat si femeie. Intre barbat si femeie exista o atractie
naturala reciproca, care duce la comuniune si unire. Unirea iubitoare nu constituie abatere de la
planul creator al lui Dz, ci conformare cu acesta.
Unirea dintre barbat si femeie constituie o taina care se raporteaza la taina unirii dintre Hr
si Bis. Unirea aceasta se prez ca symbol a unirii dintre Hr si Bis.
Taina cununiei care initial se insotea cu dumnezeiasca euharistie nu constituie o simpla
binecuv a unirii dintre barbat si femeie, ci incadrarea unirii acesteia in perspectiva vietii in Hr. nu
consta intro simpla sfintire a unui fenomen bilologic, ci depasirea lui in perspectiva imparatiei lui
Dz.
Taina nuntii da cea mai profunda dimensiune spirituala unirii iubitoare si darurii de sine a
doi oameni. Aceasta unire presupune si caract de jertfa pe care omul si-o asuma de buna voie. De
aici si cantarea din slujba nuntii sfintilor Mc., care bine v-ati nevoit.
Dragostea se misca pe doua directii, pe ce Dz si pe cea naturala. Pe inclinatie Dz il
impinge pe om la comuniunea cu Dz, iar pe inclinatie natural il duce la casatorie. Copiii ca roade
natural ale dragostei nu sunt doar existente trupesti ci si spirituale. Desigur, exista intotdeauna si
abuzul, care devine umilitor si injositor.
Dragostea ofera omului posibilitatea de a trece de la urmarirea interesor egoiste la
comuniunea dezinteresata. Valorificarea dragostei se realizeaza in comuniunea iubirii creata de
casatorie. Asa zisa liber-convetuire rastalmaceste si falsifica importanta comuniunii iubirii. Cate
vreme nu exista angajare de voie in totala daruire de sine, nu exista adevarata iubire.
Prin Taina cununiei barbatul si femeia nu sunt un barbat oarecare si o femeie oarecare, ci
pers. unice care alc. cuplul, chiar si nasterea de prunci se incadreaza in ajutorul reciproc si in
comuniunea de persoane. O urmare fireasca a casatoriei este dobandirea de urmasi. Considerarea
nasterii de prunci ca exclusive scop al casatoriei inseamna reducerea semnificatiilor ei la cadrul
relatiilor trupesti ale sotilor. Faptul de a da nastere urmasilor constituie un element al chipului
Dumnezeiesc din om. Fiecare nastere, desi se infatiseaza ca o biruinta a neamului omenesc
asupra mortii, prevesteste totodata supunerea fata de ea a omului ca persoana.
In invatatura sf pr, casatoria este pusa pe seama caderii omului. Caderea lui Adam a creat
necesitatea imbracarii hainelor de piele. In felul acesta casatoria este recunoscuta ca adaptare la
noua situatie creata de prezenta mortii.

Fiind comuniune de persoane, casatoria nu se reduce la planul materiei si al simturilor.


Relatiile personale ale sotilor trebuie sa fie in primul rand spirituale, pentru a mentine si a spori
comuniunea spirituala si unirea lor. Dpdv social, casatoria duce la legarea a doua familii total
diferite. La acest lucru contribuie si consacrarea impedimentelor casatoriei pe motiv de rudenie,
care au in vedere domeniul spiritual si social al vietii omenesti. In NT si in traditia patristica este
preferata in special fecioria, notandu-se ca odata cu casatoria apar si grijile care impiedica
deplina dedicare a credinciosului lui Dz.
Biserica ii cheama pe credinciosi sa isi mute interesul de la cele trecatoare la cele vesnice,
nu doar pe cei necasatoriti, ci si pe cei casatoriti ii cheama sa se elibereze de toate cate ii tin
legati in lume si sa isi intoarca interesul catre imp. lui Dz.
Tradita crestina prefer evident fecioria si nu casatoria, niciun pr al Bis nu da intaietate
vietii de familie (din cele 2 cai pe care le poate urma credinciosul in viata lui, casatorie sau
feciorie, cea dintai este considerata mai de mijloc).

B. Familia
Casatoria il uneste pe barbat cu femeia si form un cuplu. Dar cuplul nu constituie familie.
Familia apare odata cu nasterea cel putin al unui copil. Familia constituie comuntatea de baza a
societatii. Schimbarile sociale au consecinte asupra familiei si asupra formei casatoriei, ins sunt
mai slabe in cazul familiei si mai intense in cazul casatoriei. Deci familia este mai stabila si mai
rezistenta in fata schimbarilor sociale, decat casatoria.
In societatea traditionala predomina asa numita familie patriarhala, in vreme ce in
societatea post industriala si globalizata avem de a face cu asa numita familie nucleic sau mica.
Familia patriarhala cuprinde de regula trei generatii. Familia nucleica contine de obicei doua
generatii, adica pe pearinti si pe copiii lor necasatoriti. Tipul nucleic intrerupe continuitatea
familiei. Acest fapt da nastere unor probleme grave care devin tot mai simtite in societatea
contemporan.
Familia exercita o influenta decisiva asupra pers ce o alcatuiesc. In cadrul acesteia,
membrii ei isi formeaza identitatea si constiinta lor colectiv.
Familia nu este inteleasa independent fa de comuniunea cu Hr si Bis. Taina Cununiei
este raportata la legatura dintre Hr si Bis. Aceasta este perspectiva in care familia isi afla
implinirea si matca implinirii ei.
In Sf S si in Trad Bis se reliefeaza egalitatea dintre barbat si femeie. Indiferent daca este
barbat sau decurge din crearea lui Dz (dupa Chipul Lui). Totodata barbatul este considerat drept
cap al familiei si conducator al familiei. Sf Ap Pavel spune ca supunerea femeii fata de barbat

este impusa de ordinea creatiei, dupa care femeia a provenit din barbat, si pe de alta parte, de
slabiciunea de care a dat dovada cednd ispitei diavolului. Precum Hr, capul Bis, s-a jertfit pt ea,
tot asa si barbatul, capul femeii, este dator sa sufere si sa se jertfeasca pt aceasta.
Raporturile dintre soi sunt determinate de raporturile lor cu Hr. Ca madulare ale trupului
lui Hr, sunt datori ca amandoi sa se supuna Lui, insa si supunerea reciproc a fiecaruia fa de
celalalt, constituie o virtute crestina fundamental.
Iubirea cuprinde in sine si supuneri. Iar suspunerea nu este deplina si sincera fara iubire.
Datoria de a iubi este mai mare decat datoria de a te supune.
In lumea crestina au supravietuit conceptii care aseaz femeia pe o pozitie inferioar
barbatului. Cu vremea, multe dintre acestea au fost inlaturate, dar altele se mentin pana azi si este
necesar s fie inlturate, dar acestea nu trebuie sa duca la exagerri. Egalitatea barbatului cu
femeiea este proclamat limpede in NT si in trad patristic. Egalitatea inseamna recunoasterea si
respectarea particularitatii si misiunii speciale a fiecaruia. Fr recunoasterea si punerea in
valoare a particularitii barbatului si a femeii nu se poate intelege nci compltarea lor reciproca
prin casatorie.
Se vorbeste des astazi despre hirotonia femeilor, subiect aparut in snul protestantilor.
Aceasta opinie omite aspecte fundamentale legate de suprematia liturgica a femeii in invatatura
bisericii si intai de toate omite intaietatea femeii in mantuirea omului si zdrobirea diavolului.
Dusmania dintre om si diavol este in principal dusmanie intre femeie si diavol. Asadar femeia
care a fost cea dintai in caderea omului, este cea dintai si in ridicarea acestuia. In locul preotiei
sacramentale sau liturgice, femeia a exercitat dintru inceput,prin pers MD preotia ontologia
pentru mantuirea lumii intregi- femeia impreuna lucreaza pentru taina mantuirii, pe cand barbatul
slujeste.
Copiii sunt datori sa se supuna parintilor, dar si parintii nu trebuie sa aib drept scop
impunerea voii lor copiilor, sa ii indrume corect in exercitatea libertatii lor si sa ii ajute cu cuget
smerit si in duh de iubire in maturizarea si emanciparea lor.
C. Problematica nasterii pruncilor.
Nasterea de prunci constituie o urmare fireasca a casatoriei si detine un loc central in
aceasta. Interesul pentru nasterea de prunci a sporit in epoca noastra in doua directii opuse: 1-in
directia limitrii nasterii de prunci; 2-in directia ocolirii sterilitii si cea a nsmnrii artificiale.
Sf Ap Pavel spune ca in cadrul casatoriei, niciunul dintre cei doi soti nu este stapan pe trupul sau,
de aceea indeamna sa nu se lipseasca unul de celalalt, decat numai temporal si de comun acord.
Sf Ioan Gura de Aur casatoria s-a dat omului si pentru facerea de prunci, dar mult mai
mult pentru a stinge infierbantarea firii dar din cauza desfranarii, fiecare sa-si aib femeia
lui...daca nu se poate infrna s se casatoreasca. Casatoria il pazeste pe om de desfranare.

Facerea de prunci dup inmultirea oamenilor pe pamant isi pierde importanta ei deosebita.
Astfel, doar un singur motiv i-a ramas casatoriei, desfiintarea desfrnrii si a destrblrii.
Este cunoscut ca multe cupluri crestine, dupa dobandirea copiilor, traiau ca fratii,
intensifiand viata duhovniceasca si biruind cugetul trupesc. Casatoria crestina este datoare sa
inainteze neincetat de la cele trupesti catre cele duhovnicesti, de la dezbinare catre unitate. Prin
aceasta raportare este inlturat impartirea trupeasca si este introdusa unitatea spirituala,
duhovniceasca.
Structura societatii contemporane, emanciparea femeii, consumismul, si alte motive, fac
in cazul multor cupluri nedorit nasterea pruncilor, sau o reduc la minim. Provocata cu mijloace
artificiale, se realizeaz prin contracetie, avort sau sterilizare. Contraceptia coincide astzi cu
avortul, fiindca se realizeaz prin distrugerea ovulelor fecundate. Avortul la fel ca in multe tari a
fost legalizat si la noi - este uciderea embrionului in primele faze ale sarcinii. Biserica priveste
avortul ca ucidere si supune pedepsei canonice a ucigasului, atat pe femeile care apeleaza la
avort, cat si pe medicii care il executa. Modul ireprosbil de a evita nasterea de prunci, ramane, in
Biserica, infranarea sotilor, pe care unii o pun in legatura si cu zilele fertile ale femeii.
Dorinta fara masura de a dobandi copii cu orice pret, d la iveala o anumita maturitate
duhovniceasca si poate duce cu usurinta la dezamagire chiar si cand este implinit. Evitarea
sterilitatii prin fecundare artificiala creaza grave probleme spirituale, morale, sociale si altele.
D. Cresterea copiilor
In mediul familial, oamenilor li se manifesta pentru intaia data sociabilitatea, i se
formeaza personalitatea si se pun bazele comuniunii care ii vor determina intr-un mod hotarator
intreaga viata. Cu ajutorul parintilor si al celorlalti membrii, copilul isi creaza prima imgine
despre lume si societate, isi formeaza religiozitatea si cultiva respectul sau dispretul fata de
aproapele. Familia care traieste crestineste se dovedeste un laborator al iubirii.
In prima faza a deprinderii comuniunii, care se realizeaz in primii trei ani omenesti, cea
mai importanta este persoana mamei. De aceea absenta ei de acasa influenteaza negativ acest
proces. In cea de a doua faza a acestui proces, mai importanta devine persoana tatalui. El
constituie pers fizic si simbolica ndrumatoarea adezvoltarii sociabilitatii copiilor. Aceasta nu
inseamna ca prezenta lui nu este necesara de la inceput dezvoltarii firesti, psihice si spirituale a
copiilor. Dimpotriva, absenta lui poate avea urmari negative in viata sociala si spirituala.
Caracterul copiilor nu se formeaza atat prin vorbe si sfaturi, cat prin viata si exemplul
parintilor, dar si anturajului lor. La aceasta contribuie tendinta lor de a-i imita pe cei mai mari.
Este cunoscut ca tendinta copiilor de a se identifica cu parintii lor, se mentine chiar si dupa ce
isi intemeiaza propriile lor familii. Lipsa armoniei in relatiile parintilor influenteaza negativ
intreaga viata a copiilor. O greseala fundamentala este protectia exagerata. Ocrotirea este buna
si necesara maturizarii copiilor, insa exagerarea preschimba bunatatea in rautate.
Copiii isi privesc parintii ca pe niste autoritati. La inceput determinanta este pentru copil
autoritatea mamei. Adevarata autoritate nu se exercita insa ca putere, ci ca adevar care convinge

si cluzete libertatea. Copilul nu este chemat sa urmeze in viata un drum de la sine ineles, ci
sa isi aleaga propriul lui drum din posibilitatile alternative ce i se ofer.
Copiii nu sunt proprietatea parintilor, ci persoane aparte care au nevoie de ingrijire
deosebita. Obisnuita tendin a parintilor de a-si implini in persoana copiilor dorinta si planurile
pe care nu au izbutit sa le realizeze ei insisi, devin chinuitoare pentru copii.
Cultivarea respectului fata de parinti si fata de cei mai in varsta, are o mare importanta.
Odata cu disparitia familiei patriarhale si predominarea celei nucleice, cresterea copiilor a
ramas mai mult in mana parintilor, dar si o mare parte o preiau astzi mass-media, presa,
radioul, TV, internetul, ce exercita o educatie scapata de sub control. Cu toate acestea
importanta prezentei si a modelului parintilor in cresterea si educarea copiilor, ramane
fundamentala si de neinlocuit.
Obligarea tinerilor de a accepta ceva ce nu ei insisi au creat este firesc sa provoace o
anumita reactie de impotrivire. Fenomenul acesta constituie o dovada de sanatate si
marturiseste spiritul lor de libertate si responsabilitate.
E. Desfacerea casatoriei
Cand sotii se inchid in ei insisi, comuniunea este subminata. Plinatatea casatoriei nu se
poate sprijini pe temelii supuse stricaciunii timpului.
VT ingaduia divortul, dar aceasta nu insemna desconsiderarea sfinteniei casatoriei, ci un
pogoramant fata de invartosarea inimii oamenilor. Inlnd unirea dintre sot si sotie la nivelul lui
Dz, Hr interzice desfacerea casatoriei.
NT acceptsa doar doua cazuri de desfacere a casatoriei, din motiva naturale si din motive
morale. Desfacerea naturala are loc prin moartea unuia dintre soti. A doua casatorie cu toate ca
este ingaduita, nu este nicidecum pe potriva vaduvie curate. Desfacerea casatoriei din motive
morale se face prin adulter sau prin desfranare. Desfacerea aceasta o recunoaste si Hr nsusi. n
aceste doua cazuri, Bis Ort accepta a 2-a casatorie, in vreme ce a 3-a este considerata de preferat
desfranarii.
F. Desfranarea si adulterul.
Desfranarea ca unire trupeasca de voie, a barbatului cu femeia, fara ca ei sa fie casatoriti,
transforma relatiile intime dintre cei doi intr-un simplu mijloc de satisfatie sexuala. Adulterul sau
predesfranarea, ca incalcare a fidelitatii conjugale, batjocoreste legatura sfanta dintre soti. In
ambele cazuri este atacata puterea iubitoarea a omului.
In antichitate, barbatul era considerat adulter doar cand intretinea relatii cu o femeie
casatorita si doar ii erau prevazute sanctiuni.
Hristos nu condamna doar desfranarea si adulterul, ci si pofta cea rea. Prin urmare, cu atat
mai mult sunt condamnate desfranarile si faptele impotriva firii.

Biseica si puterea de stat


Ca madulare ale Bisericii, crestinii sunt cetateni ai Imparatiei lui Dz. Pozitia crestinilor
fata de puterea de stat se defineste in linii generale prin raspunsul dat de Hr la intrebarea
fariseilor despre faptul daca se cuvine iudeilor sa plateasca dare cezarului. Inainte de a raspunde
la intrebare, Hr a cerut sa i se aduca un ban. Atunci a intrebat al cui e chipul acesta si inscriptia
de pe el?. Acestia au raspuns: ale cezarului. Atunci Hr le-a zis: inapoiati cezarului si lui Dz cele
ale lui Dz. Prin rasp lui Hr. se semnaleaza si obligatia ce exista fata de Dz. In felul acesta este
scos in evidenta esentialul, singurul lucru care este de trebuinta. Analizand mai indeaproape,
observam ca omul este chemat sa inapoieze ceva ce nu ii apartine, dar in ultima analiza omul nu
are nimic al sau, toate cate le are omul provin de la Dz.
In rasp lui Hr se vb si despre inapoierea luicrurilor catre cezar. In textul scripturistic, ca
lucruri ale cezarului sunt infatisate monezile. Acestea ii poarta chilul si inscriptian, insa platirea
impozitului nu era nimic nou. Noutatea se afla asadar in inapoiati lul Dumnezeu cele ale lui
Dumnezeu. Problema relatiei dintre om si puterea de stat nu este lipsita de importanta, insa
importanta de capati o are relatia lui cu Dz. Recunoasterea ei o marturiseste acceptarea
lucrurilor apartinatoare cezarului.
Asadar, cezarul, purtatorul puterii de stat, este dupa invatatura crestina un simplu
administrator de stat, al puterii apartinatoare lui Dz. Daca nu are constiinta acestui fapt, atunci
doar i se pare a fi carmuitor. Prin constiinta raportarii la Dz, purtatorul puterii este ajutat sa
ramana in cadrele lucrarilor ce sunt de competenta lui. Relevante sunt cazuriel imparatilor
iconoclasti ai Bizanului.
Exercitarea puterii a fost randuita prin lucrarea proniatoare de catre Dz pt a sluji
rastrangerii si ocrotirii binelui. Puterea de stat este conventionala, apartine lumii care va trece,
insa Domn este doar Dumnezeu.
Supunerea fata de puterea de stat isi are limitele ei si este ineleas ca supunerea fata de
cerintele binelui obtesc. Viata crestina nu se limiteaza la respectarea legilor de convietuire
sociala, ci de a se dasavarsi dupa modelul lui Hristos.
O obligatie fundamentala a crestinului este supunerea, care are trei forme: a)fata de
Dumnezeu, b)fata de aproapele si c)fata de stapanitorii lumesti. Supunerea fata de Dumnezeu
este absoluta, in vreme ce supunerea fata de aproapele si fata de supunerea de stat este partiala.
Supunerea fata de Dz se face pentru toate, supunerea fata de aproapele se face pentru pastrarea
iubirii fratesti, iar pt stapanitorii lumesti are ca scop mentinerea ordinii.
Evitarea puterii politice de catre cei demni de ea duce la exercitarea ei de catre cei
nedemni de ea. Pe de alta parte implicare directa sau indirecta in politica a unor capabili de acest
lucru, nu justifica aderarea bissericii la formatiuni sau partide politice. Politica are in vedere
rezolvarea chestiunilor lumesti si necesita capacitati speciale care nu presupun neaparat credinta
crestina, ci pot exista in orice om. Daca cineva este un bun crestin, aceasta nu inseamna neaparat
ca va reusi in exercitarea puterii politice.
Biseica nu desconsidera politica, dar nici nu se poate conforma ei. Pozitia ei vizavi de
politica defineste si spatiul pe care i-l recunoaste acesteia. Cuvantul politic al Bisericii este

consistent si lucrator. Incercare puterii politice de a da sens vietii omenesti acoperind domeniul
bisericii si transformand Biserica intr-un instrument al ei, duce la totalitarism. Scopul Bisericii
este sa abordeze lumea, chemand-o la unitate. Cat isi pastreaza propria identitate, nu se
faramieaza, ci se uneste.
Partidele presupun lipsa unitatii. Niciun partid politic, oricat s-ar inspira din crestinism,
nu-si poate revendica numele de crestin.

Biserica si problemele sociale


Constituie o convingere comuna a tutror crestinilor. Nevoia participarii Bisericii la
abordarea si solutionarea problemelor sociale.
Hristos nu a adus lumii moduri noi de organizare a vietii sociale, ci harul Lui innoitor, iar
Biserica nu constituie un organism social, ci taramul aratarii harului lui Dz. Scopul Bisericii nu
este acela de a ameliora lumea, ci de a aduce harul innoitor al lui Dumnezeu. Aducand acest har,
lumea se transfigureaza in esenta ei. Aceasta trasnfigurare trebuie sa se vada mai intai in
comunitatile de credinciosi.
Raul ii chinuie pe oameni si provoaca probleme sociale. El nu este creat de lucruri ci de
persoane, iar pers creaza raul nu doar prin savarsirea lui, ci si prin indiferenta lor fata de bine.
In NT si in traditia ortodoxa stapaneste intaietatea persoanei fata de lucruri si fata de
legile impersonale. Raul se evidentiaza in structuri ale vietii sociale care contribuie la
transmiterea lui. Importanta acestor structuri sociale au subliniat-o initiatorii reformelor sociale,
care au favorizat asimilarea raului cu aceste structuri.
Uneori, raul se infaptuieste sub masca aplivcarii dreptatii sau a restaurarii unor legi
drepte. In politica este sustinuta adesea dreptatea sociala, cu pretul libertatii umane, sau este
platita libertatea umana cu pretul libertatii sociale. Raul izvoraste din folosirea gresita a libertatii
si apare pe trupul binelui. In spatele nedrepteleor institutii sau legi sociale, sta duhul cel rau.
Biserica este chemata sa abordeze problemele sociale, iar aceasta nu este posibil daca nu
incepe de la persoanele concrete care traiesc aceste probleme ca propriile lor probleme. Cand
cineva cunoaste ca o mica minoritate a umanitatii are la dispozitia ei cea mai mare parte a
mijloacelor de dezvoltare si a bunurilor econimce, in vreme ce majoritatea este lipsita de
mijloacele elementare de civilizatie, nu poate ramane indiferent. Constientizarea acestei
nedreptati constituie primul pas in combaterea ei. Al doilea pas este punerea in actiune pentru
refacerea dreptatii sociale ce se realizeaza doar prin eforturi individuale.
Prin globalizare se promoveaza sincretismul religios, iar problemele sociale capata o noua
infatisare. Globalizarea economiei in societatea actuala este direct legata de globalizarea
exploatarii celor mai slabi dpdv economic de catre cei tari dpdv economic.

Despre transplantul de organe din punct de vedere ortodox


Suferinta este o realitate pe care nu o putem nega, nu o putem subaprecia si nici nu o
putem inlatura lasand impresia ca nu o luam in seama. De multe ori suferinta este mai grea decat
moartea fizica.

Suferinta este consecinta mortii duhovnicesti, a indeprtrii de Dumnezeu, iar suferinta


provocata de boala este preludiul mortii fizice.
Biserica lupta impotriva pacatului si a tot ceea ce, legat de pacat, inseamna suferinta.
Cum medicina are drept obiectiv ameliorarea si eventual inlaturarea suferintei si a bolii, Biserica
a binecuvntat si binecuvinteaza strdaniile medicilor. Nu intamplator in calendar se gasesc
sfinti consacrati cu numele de doctori, adica de medici.
In indeplinirea obiectivului lor, medicii folosesc mijloace devenite de mult obisnuite, dar
si mijloace si procedee extraordinare. Unul dintre acestea este transplantul de tesuturi si organe.
Potrivit legii 2/8.01.1998, prin transplantul de tesuturi si/sau organe se intelege acea activitate
medicala complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise
morfologic si functional din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind
sanatoase.
Transplantul de tesuturi si/sau organe este o performanta a stiintei si a practicii medicale,
pe care Biserica o binecuviteaza atata vreme cat, prin transplant, se va reda viata normala unei
persoane, fara insa a i-o ridica alteia. Viata este un dar al lui Dumnezeu.
Practica medicala a transplantului de tesuturi si de organe a adoptat respectarea unor
principii generale ca: demnitatea persoanei; sa aiba scop terapeutic; sa fie in folosul aproapelui;
sa respecte viata si chiar si moartea persoanei umane; sa respecte dreturile omului; sa nu fie
determinat de oportunisme politice, de curiozitati medicale.
Fiind metoda exceptionala de tratament, transplantul este justificat dupa ce s-au epuizat
toate celelalte forme si modalitati de tratament.
Tipuri si forme de transplant
Transplantul se practica inca din atichitate (Sf dr fara de arginti Cosma si Damian au
efectuat in sec 4 transplantul de gamba unui suferind, in Egiptul antic se practica transplantul de
tesut epitelial).
In 1954 s-a realizat primul transplant fiabil de rinichi, in 1967 primul transplant de inima,
ulterior performantele continuand. Actualmente se vorbeste despre posibilitatea transplantului de
parti ale creierului si chiar de transplantul de cap.
In ceea ce priveste tipurile de transplant, actualmente se realizeaza transplanturi de
tesuturi, transplant de celule izolate, transplant de organe regenerabile(ficat) si neregenerabile
duble (rinichii), transplanturi unice(inima).
Dpdv al donatorului, transplantul poate fi: transplant ontoplast(tesut viu de la o parte la
alta a aceluiasi organism); transplant homoplat (om la om); transplant heterolog(de la o specie la
alta ex. valva cardiaca de la porc la om).
Transplantul ontoplast si homoplast s-au bucurat de cel mai mare succes de-a lungul
anilor. In ceea ce priveste transplantul homoplast, in ultimii 30 de ani au aparut probleme de
ordin moral, legal si religios, cum ar fi: selectia donatorilor, consimmntul constient din partea
donatorului si aprimitorului, libertatea donatorilor si a rudelor acestora, dreptul societatii de a
preleva organe de la cadavre, legalitatea compensatiilor si remunerarii donatorilor.
Dispozitii legislative privind transplantul de organe

Anumite organisme internationale au elaborat si emis diverse acte normative care sa


stabileasca limitele si cadrul legal in care sa se efectueze anumite forme de tratament, intre care
si transplantul. Este de mentionat Carta Sociala Europeana si Codul European de Securitate
Sociala.
Alte documente europene sunt: Codul de la Rezkjavik din 1975, precizeaza conditiile
transfuziei de sange; Acordul 84/1975 privind schimbarea testului de compatibilitate a tesutului;
Recomandarea 78/29 si Recomandarea 79/5 in vederea transplanturilor, implanturilor; Conventia
asupra Bioeticii a Consiliului Europei din 19/11/1996 interzice comercializarea de organe si parti
ale corpului uman. Pe baza acestor documente si ale altora, Romania a elaborat si a promulgat
Legea 2/8.01.1998, are 5 capiole si 9 anexe. Ea va fi completata si modificata de legea 39/21
ianuarie 2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate.
Principii fundamentale luate in considerare la realizarea transplantului
1.Principiul benefic sa existe un echilibru intre avantajele, riscurile si dezavantajele
unei anumite interventii terapeutice, fara certitudinea reusitei, transplantul nu trebuie efectuat.
2.Apararea vietii donatorului si a primitorului
3.Principiul nediscriminarii pacientilor numarul bolnavilor este foarte mare, iar numarul
donatrilor foarte mic. Selectia pacientilor nu trebuie sa fie impiedicata sau viciat din motie de
ordin rasial, social, economic, religios, etc., ci determinata doar de conditiile optime de reusit a
transplantului si de finalitatea acestuia.
4.Respectul fa de libertatea si autonomia persoanei se refera atat la obligativitatea
consimmntului suficient si eficient informat atat din partea donat, cat si a primitorului, cat si
la persoanele care nu-si pot exercita libertatea total sau partial.
Respectarea celor 4 principii fundamentale este absolut necesara si concomitenta.
Persoanele implicare in realizarea transplantului
a)Medicul si echipa de transplant Medicul este supus unor presiuni diverse, el este in
situatia sa apere viata, pe de alta parte este conditionat si de cele mai multe ori restrictionat de
posibilitatile reale de ordin economico-financiar, de limitele programului stiintific, de dotarea
tehnica, etc.
Echipa medicala care efectueaza transplanturi reusite se bucura de un prestigiu in lumea
medicala si a pacientilor, iar riscul orgoliilor satisfacute trebuie avute in vedere.
Biserica exclude posibilitatea prelevarii organelor de la o persoana care nu este realmente
moarta.
b)Donatorul in cazul in care acesta este viu i se vor prezenta toate detaliile si riscurile la
care se expune. Daca a inteles cele expuse si isi da consimtamantul fiind in deplinatatea
facultatilor mintale, atunci dpdv legal si etic nu este nicio problema. Cand se cere un organ de la
un minor trebuie avut in vedere atat consimtamantul copilului cat si al parintilor.
Din ce in ce se incearca tratarea unor maladii precum parkinsonul, anumite tulburari de
metbolism si unele forme de diabet, prin implantarea de tesuturi provenite de la embrioni umani.
Biserica si crestinismul in general, considera embrionul din momentul constituirii sale, fiinta
umana. Pentru ca prelevarea de organe presupune consimtamantul donatorului, va fi de

neacceptat prelevarea de tesuturi de la embrion, dat fiind faptul ca este in imposibilitatea de a-si
da consimtamantul.
In cazul persoanelor decedate, lucrurile deja se simplifica atunci cand omul si.a dat
acordul ca dupa moarte anumite organe ale trupului sau sa fie folosite pentru transplant.
Dpdv medical se vorbeste despre mai multe morti: a)moarte aparenta(functii vitale
foarte scazute incat nu pot fi percepute decat cu aparate speciale); b)moarte clinica(fara functii
vitale, dar cu organele vitale nealterate, fiind posibila reactivarea lor prin terapie intensiva si
reanimare); c)moarte biologica (atunci cand organele vitale au intrat deja in proces de alterare);
d)moarte cerebrala
Moartea cerebrala
Moartea cerebrala se produce atunci cand oprindu-se circulatia sangvina intracranian,
onceteaza in mor ireversibil toate functiile cerebrale. Diagnosticul de moarte cerebrala va fi
stabilit dupa efectuarea testelor Legii 2/1998, prin doua examinari repetate la un interval de 6
ore. Din acest moment nu mai este posibil ca o fiinta umana sa mai revina la viata.
ncetarea functiilor cardio-respiratorii mai mult de 4 minute duce foarte rapid la moartea
cerebrala. Moartea cerebrala reprezinta alterarea ireversibila a vietii celulelor scoartei cerebrale.
Dupa testele si constatarile de mai sus pacientul poate fi declarat, legal, mort. Dl dr.
George Sta considera ca organele nu pot fi prelevate decat dupa instalarea mortii biologice, altfel
avem de a face cu eutanasiere, prin urmare cu uciderea unui suferind, lucru inadmisibil.
Este o crima sa declari un om mort numai ca i-a incetat functionarea spontana a
sistemului cardio-respirator fara sa fi murit si creierul. Cand unei persoane i s-a distrus creierul,
atunci persoana este moarta. Dupa moartea creierului, celelalte parti ale trupului pot fi folosite
pentru transplant.
Cateva evaluari teologice
Prcatica transplantului de organe a devenit deja obisnuita. Refuzul de a deveni donator de
organe pentru transplant, in timpul vietii sau dupa moarte nu este justificat de ideea ca la nvierea
de obste trupurile vor invia cu inventarul complet al atomilor si al moleculelor trupului in
momentul mortii.
Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea alinrii suferintei din lume.
Biserica previne insa pe toti sa inteleaga transplantul ca pe o practica medicala menita inlaturarii
suferintei membrilor ei.
Donatorul de organe trebuie sa implineasca gestul sau din dragoste fata de aproapele, de
bunavoie, in urma unei informari corecte si a unui consimtamant liver si independent de orice
influenta straina de constiinta sa. Biserica binecuvinteaza pe cei care pot face asemenea
sacrificii, dar in egala masura ii intelege pe cei care nu pot face aceasta, respectand libertatea si
decizia fiecarui om.
In privinta declararii mortii reale, identificata cu moartea cerebrala legal declarata,
trebuie respectate cu exactitate criteriile de diagnosticare a mortii cerebrale si respectiv legale.
Este legiferat ca declararea mortii cerebrale s-o faca o echipa medico-legala neimplicata in
actiunea de transplant.

Biserica nu poate fi de acord cu transplantul tesuturilor embrionare care comporta riscul


afectarii sanatatii fatului.

Organismele modificate genetic si sanatatea vietii umane


Biologul si matematicianul englez de origine indiana J.B.S. Haldane a numit in anul 1963
clonarea drept fenomenul de inmultire asexuata a unui organism viu.
La nivelul practicii curente, omul a folosit clonarea la inmultirea plantelor prin butasire,
barbotaj si altoire.
In zilele noastre, conceptul de clonare s-a limitat doar la diverse tipuri de reproducere,
prin manipulare genetica in laborator. Astfel s-a convenit sa se dea denumirea de clonare la trei
tipuri de reproducere asexuata, si anume:
1.fuziunea gemelar, prin care un produs de concepie, aflat in stadiul de
totipoten(cum ar fi zigotul uman in primele 7 zile de la formarea sa prin fertilizarea ovocidului)
este secionat. Celulele care rezulta din aceasta sectionare se dezvolta independent una de alta,
fiind identice din pct de vedere genetic cu intregul.
2.Transferul de nucleu, adica inlocuirea nucleului unui ovocid denucleat cu nucleul unei
celule germinale sau al unei celule somatice.
3. Tehnologia recombinrii ADN printr-un procedeu chimic se decupeaza un fragment
(o gen sau mai multe) din lantul cromozomial al unui organism, in locul lui introducandu-se un
segment (o gen sau mai multe) dintr-un alt lan cromozomial (cu un alt ADN), de la aceeasi
specie sau o specie diferita.
1996-1997 Aparitia oiei Dolly prin procesul de clonare.
In ciuda faptului clonarii a existat in natura, mai apoi in practica horticol, pomicol i in
laboratoarele de cercetare, pana la obtinerea oitei Dolly nu s-a acut mare caz de ceea ce numim
in general clonare, obtinerea oiei Dolly fiind un mare eveniment biotehnologic. Dupa aceea s-au
obtinut si alte mamifere apartinand altor specii, dar s-a pus si problema clonarii omului, facanduse numeroase incercari in acest sens. S-au obtinut embrioni care nu au supravietuit decat pana la
8-16 celule.
Unele state au interzis clonarea in sens reproductiv.
In anul 2003, in a 32-a sesiune, UNESCO a aprobat Declaratia internationala asupra
datelor genomului uman, adoptata ulterior de ONU. Potrivit Declaratiei de mai sus, genomul
uman este considerat patrimoniu al umanitatii, care nu trebuie afectat in vreun fel.
Majoritatea cercetarilor publicate arata c clonarea mamiferelor se termina cel mai des
prin moartea sau mutilarea clonei.
Clonarea reproductiva presupune, asadar, costuri mari si riscuri evidente si observabile
mai repede, dar se pot obtine si mari avantaje prin folosirea celui de al 3-lea tip de clonare in
sensul modificarii genetice a plantelor si animalelor, pentru scopuri medicale, dar mai ales
economice.

Prin aplicarea celui de-al 3-lea tip de clonare clonarea genelor sau a unor segmente din
lantul cromozomial s-au realizat gene mutante raspunzatoare de producerea efectelor dorite
prin introducerea mesajului nou ( prin ADN recombinat) in genomul unui organism. In felul
acesta s-a ajunks la rezultate spectaculoase in domeniul farmaceutic si cel agro-alimentar.
Performantele si avantaje ale modificarii genetice a organismelor
Organismele modificate genetic promit si ofera foarte mult in diverse domenii ale vietii.
Cunoscand acest lucru si prevazand criza alimentara si nevoia de alimente obtinute in
timp optim, din obisnuin, cu costuri mici, firme americane specializate in biotehnologie, dupa
anii 1970 au investit enorm in cercetarile biotehnologice.
In ceea ce priveste animalele, primul animal transgenetic a fost obtinut in 1983, un
soarece.
Dincolo de avantajele pe care le aduc industriei farmaceutice, OMG(organisme
modificate genetic) aduc avantaje enorme si imediate in ce priveste hrana de zi cu zi a omului.
Spre exemplu, un pui hranit cu soia imbogatita cu hormoni de crestere, in 40 de zile de la
ecluzare este bun de sacrificat, fara sa fi vazut vreun minut lumina solar.
Motivatia investirii unor sume enorme in realizarea OMG a fost determinata, in mod
oficial, de nevoia oferirii de hrana milioanelor de oameni de pe planeta care sufera de foame sau
se imbolnavesc din cauza lipsei de hrana.
La simpozionul mondial de la Roma, din 1996, cu privire la alimentatie, FAO a oferit
cateva constatari privind efectele lipsei de alimente in lume: - 1 din 5 pers sufera de foame in
tarile in curs de dezvoltare: cca 150 de milioane de copii din aceste tari sufera de insuficienta
ponderala si 50 de milioane sufera de artrofie; 3 milioane de pers sufera de carene in vitamine,
iar 2 mil prezint carene in fier; cca 100 000 de pers mor zilnic din cauza foamei sau a bolilor
induse de subnutritie.
La acel summit s-a luat hotararea recurgerii la avantajele biotehnologiei pentru rezolvarea
problemelor ridicare de lipsa mondiala de alimente.
Pe langa avantajele pe care le prezinta OMG, mai pot fi mentionate altele: randamente
mai bune in ceea ce priveste productia, cresterea posibilitatilor de a se folosi mai putine pesticide
si insecticide, mai putine pagube datorare duntorilor si buruienilor, mai putina munca si mai
putine costuri, plante cu putere nutritionala mai mare sau mai adecvat.
Urmare a situatiei mondiale privind sanatatea si problemele legate de subnutritie,
Organizatia Mondiala a Comertului, a facut de asa maniera ca organismele modificate
genetic(soia, porumb, orez, grau, tutun, tomate) sa fie exportate din SUA. In acelasi timp
semintele plantelor modificate genetic, care prezinta avantaje, vor fi exportate spre tarile care au
nevoie de productii superioare. Initial semintele au fost oferite gratuit, sau finantate de organisme
internationale, ulterior urma ca ele sa fie platite de bebeficiar, iar pretul lor a crescut simtitor, in
avantajul celui care detinea de acum piata.
Riscuri pe care le presupun organismele modificate genetic

In ciuda corului de sustinatori ai globalizarii cultivarii OMG-urilor au existat si exista


voci impotriv ale unor savanti, care nu au fost luate in serios la timp si inca nu sunt luate in
serios, pentru ca de cele mai multe ori sunt singulare.
Plantele modificate genetic pun foarte serios problema biosecuritatii deoarece prin
polenizarea incrucisata, o planta modificata genetic poate produce mutatii la alte plante, cu
consecinte nebanuite. Cultura in masa a plantelor modificate genetic, pentru a rezista unor factori
agresivi, expun intr-o masur fara precedent acesti factori vtmtori la toxina pe care o secreta
planta modificata genetic. Aceste mutatii din structura virusilor si in general din structura
chimica a daunatorilor, fac de asa maniera ca acestia sa devina mai rezistenti fata de toxina
respectiva. Prin urmare vor aparea, spre exemplu, insecte rezistente care vor devora culturile din
cauza rezistentei la pesticide si insecticide.
Furajele si alimentele obisnuite din OMG pot produce alergii sau pot contine cantitati
neasteptate de toxine vatamatoare pentru sanatatea omului si a animalelor.
Am fi aproape iresponsabili sa nu gandim la agresivitatea alergiilor care se manifesta
divers si de care, la noi, aproape nici nu se vorbea pana acum 10-15 ani.
Transgenele introduse intr-o planta pot fi transferate involuntar si fara control la alte
plante, fie in mod direct, prin polen, fie indirect, prin bacterii sau alte organisme. Transferul
necontrolat al transgenelor poate sa ameninte ireversibil existenta chiar a agriculturii biologice.
Ceea ce nu stim este ca produsele obtinulte din OMG nu sunt bine documentate, desi s-au
luat masuri in acest sens in cadrul unor organisme intrnationale.
Intr-un studiu publicat in revista Science et vie in urma cu cativa ani, un specialist
spunea ca gena strain din OMG poate trece si in genomul altor organisme. Cu alte cuvinte,
poate trece si in genomul celor care consuma produse obtinute din OMG, inclusiv la om.
Sustinatorii neconditionati ai OMG-urilor, recunoscand nocivitatea OMG in alimentatie, spun ca
organismul uman are capacitatea de neutralizare a acestor cantitati relativ marunte de otravuri
continute de soia modificata genetic, de porumb, etc. Punctul lor de vedere este fals.
OMG nu sunt produse naturale, sunt artificiale. Ele au alt genom decat cel natural. OMG
devin de multe ori un fel de agresori care dispun de alte arme decat cele de care dispun
aparatorii citadelei umane.
O evaluare dpdv crestin
Gandirea asupra hranei numai in ceea ce priveste cantitatea, fara sa ne intereseze
calitatea, poate duce la consecinte tot atat de nefericite pe ct le aduce lipsa efectiva a hranei.
Pamantul are posibilitatea sa hraneasca 35 de miliarde de locuitori daca resursele ar fi bine si
responsabil folosite, dar exista un grand de interese economice ale unei anumite caste, un dram
de ignoranta, nefiind exclus si un dram de corutie.
Mantuitorul Hristos a spus: Eu am venit ca lumea sa aiba viata si sa o aiba din belsug.
Se referea nu numai la viata aceasta, ci la viata eterna. Obiectul Teologiei insa, nu-l constituie
numai viata eterna, ci si viata aceasta, inclusiv dimmensiunea ei biologica.

Dimensiunea biologica se termina cu moarte fizica. Pana la acel moment avem


responsabilitatea sa nu deterioram aceasta dimensiune a vietii si nici sa lasam sa fie deteriorata.
Foamea este o problema pentru foarte multi locuitori ai Terrei. Daca actanii si patronii
biotehnologiilor alimentare ar avea si foame de Dumnezeu, ar rezolva altfel foamea de care
sufera milioane de oameni. Cei care controleaza industria biotehnologica se imbogatesc , ba
chiar ajung sa domine lumea tocmai prin ceea ce pentru om este absolut necesar: hrana.
Este nevoie de o abordare teologica a foamei multor locuitori ai planetei; o abordare
teologica si responsabila a hranei, privind in perspectiva ecologica existenta noastra pe Terra.
Biserica, sensibila la responsabilitatile ehatologice, va trebui sa cultive si latura sociala,
dar si pe cea ecologica a lumii in care ni s-a dat sa traim, respectand ordinea acesteia.
Pentru moment, in Romania nu se controleaza modul in care gigantii cultiva OMG.

S-ar putea să vă placă și