Sunteți pe pagina 1din 3

Antigona de Sofocle-prezentare generala

Antigona este o tragedie scrisa de Sofocle nainte de 442 .Hr. sau chiar n acest
an.
Antigona a fost fiica lui Oedip, regele cetatii Teba, nascuta din dragoste incestuoasa
a acestuia cu mama sa, Iocasta si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Ca si
"Oedip rege", tragedia "Antigona" reprezinta una din cele mai pretioase creatii
literare ale antichitatii. Antigona, cutezatoarea fiica a lui Oedip, asista la dezastrul
provocat de lupta dintre fratii ei, Etocle si Polinike. Amndoi au cazut n lupta, iar
tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune sa se organizeze cu pompa
nmormntarea lui Etocle, aparatorul cetatii. Pentru celalalt fiu al lui Oedip, Polinike
- venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea - se interzice chiar simpla
nmormntare. mpotriva asprului ordin regesc, nfruntnd pericolul pedepsei cu
moartea, se ridica Antigona, sora celor doi luptatori. n mare taina, ea preda
pamntului trupul lui Polinike, ndeplinind astfel obilgatia ce i-o reclama, potrivit
obiceiului, legatura de snge cu cel mort. Fapta Antigonei a fost nsa repede
descoperita de Creon care o condamna la moarte. Ea este nsa inflexibila fata de
punctual de vedere pe care -l apara, e netematoare n fata mortii, o priveste ca pe
o eliberare de suferinta. Triumfa moral, principiile promovate i supravietuiesc. . n
discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se dezvaluie o ciocnire ascutita de principii
morale. Antigona, fecioara firava si gingasa, este nzestrata cu un caracter
ndraznet, cu un curaj demn de un luptator. Taria ei de a-l nfrunta pe rege se trage
din constiinta ca actioneaza n numele legilor strabune, nescrise, n care se
sintetizeaza morala traditionala, adnc nradacinata n cetatile grecesti. Antigona va
pieri ntemnitata, dar Creon, cel care a nesocotit vointa zeilor, va primi o crunta
pedeapsa pierzndu-si fiul, pe Hemon (logodnicul Antigonei), si sotia, care se
sinucide aruncnd blesteme asupra trufasului si nechibzuitului ei sot.

Antigona , simbolul femeii puternice, pastratoare a traditiei cu orice pret poate


reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor traditionale romnesti . Ea are
taria sa nfrunte porunca lui Creon pentru a-l ngropa pe Polynikes , cu toate ca stie
ca acest gest poate s-o coste chiar viata, pentru ca traditia cere ca orice mort sa fie
ngropat , indiferent ce-ar fi facut n timpul vietii. Polynikes ntors din surghiun
urzise gnd rau mpotriva tarii si a neamului sau). Ipostaza ei de sora nu-i permite
sa treaca nepasatoare pe lnga fratele lasat prada pasarilor si cinilor sa-l sfrtece.
Desi se dovedeste pna la urma a fi de partea ei , Ismena , sfioasa ei sora ,
speriata de sfrsitul tragic al parintilor si fratelui, o sfatuieste sa se gndeasca ce ,,
cumplit sfrsit " le poate pndi , cuvintele ei sintetiznd conditia femeii n raport cu
a barbatului puternic : ,,sntem femei / si pe barbati a-i nfrunta nici ca putem /Mai
tari is cei ce crmuiesc si vrerii lor / Se cade-a ne pleca...

Antigona impresioneaza prin pozitia demna pe care o afiseaza n fata lui Creon n
momentul aducerii ei de paznicul ce-o prinde ncercnd sa-si ngroape fratele : ,, nici
macar o tresarire-avu atunci" ; ,, n-a tagaduit nimic ". Nu-si ascunde fapta , ci
recunoaste ca ,, faptasa-s eu , nu ma codesc nicicum s-o spun ! ... stiam ca doar
porunca-ti auzit-au toti ". Mai mult chiar, ea-l nfrunta, sustinnd ca cei din jurul ei
admira ce-a facut, dar tac ,, chitic " de frica .

Urmarind reactiile Antigonei cnd este amenintata ca va muri , putem sesiza o


paralela ntre comportamentul ei si-al ciobanului din "Miorita" . Pe ct de senin si
asteapta moartea ciobanasul care stia ca va ramne n mijlocul naturii vegheat de
tot ce-i era mai drag lui , pe att era de ndurerata Antigona , al carei mormnt
urma sa fie ,,sapat n scorbura de stnci" unde nu avea sa mai vada nici un prieten :
,,si nimeni m-o plnge si-s fara / Prieteni si fara cununie si raza/ Cea sfnta de soare
eu n-oi mai /vedea-o vreodata "... Singura alinare e ca porneste spre mortii ei, acolo
unde se va ntlni cu mama, tatal si fratele ei si credinta ca ,,cei buni " vor aprecia
gestul ei.

Pentru ea ipostaza de sora e foarte importanta si nu se sfieste s-o arate : ,, Ca sot


de-as fi pierdut , un altu-as fi aflat ! / Copilul de-mi pierdeam , copil c-un alt barbat /
As fi avut ! Dar frate cum as mai avea ?" Regreta numai ca moartea o va gasi fara
sa se fi mplinit ca sotie si mama , de-a nu fi reusit sa parcurga toate etapele ciclului
vietii . Apare aici ideea ca moartea e un lucru firesc, daca apare atunci cnd omul sia desavrsit rostul pe pamnt. Tocmai de aceea este ndurerata , pentru ca: ,, Ma
duc spre mormnt, fara nici sa fi stiut / De-al nuntii drag desfat ./ Nici sot eu n-am
avut / Nici prunc n-am alaptat !".

Finalul operei este evident tragic: Antigona se sinucide, moarte succedata de cea a
logodnicului ei, Hemon care este n acelasi timp fiul lui Creon si al Euridicei. Trebuie
remarcat, desi aparitia ei e de scurta durata si Euridice, mama devotata, care
neputnd

suporta moartea fiului ei sfseste prin a-si curma viata.