Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Dsdperformantelor2
Analiza Dsdperformantelor2
Rt
Ch Ch f Chex
Cht
*100 sau Rt e
*100
Ve V f Vex
Vt
Unde:
Cht = suma cheltuielilor totale; Vt = suma veniturilor totale ; Che = suma cheltuielilor de exploatare;
Ch f = suma cheltuielilor financiare ; Chex = suma cheltuielilor extraordinare; Ve = suma veniturilor
din exploatare ; V f = suma veniturilor financiare; Vex = suma veniturilor extraordinare
Rata cheltuielilor de exploatare fata de veniturile din exploatare:
n
Ch
Rche e *100 sau Rche
Ve
chei
vei
i 1
n
i 1
*100
Rata cheltuielilor financiare fata de veniturile financiare, rata pe care o putem considera
raport componential al ratei totale tocmai datorita lipsei conexiunii venituri financiare-cheltuieli
financiare:
n
Rch f
Ch f
Vf
ch f i
v fi
i 1
n
i 1
*100
Rchex
Chex
*100
Vex
RC
Re xpl
Rc
* 100 sau
CA
P
n
i 1
* 100
q vi p i
sau
RC (1
i 1
n
i 1
Rc
RBE
*100 sau
CA
Rc
MC
* 100
CA
RC
RB
* 100
CA
Rc
q vi c i
_
) *100
q vi p i
( R R f Rex ) I
Rnet
* 100 sau RC e
*100
CA
CA
Nota: in formulele de calcul a ratei rentabilitatii comerciale s-au folosit urmatoarele simboluri:
Rc = rata rentabilitatii comerciale; Rexpl = rezultatul exploatarii
RBE = rezultatul brut din exploatare; Rnet = rezultatul net al exercitiului
R B rezultat brut; MC = marja comerciala
CA = cifra de afaceri; P
profit aferent cifrei de afaceri
d i desfacerea marfurilor pe grupe
p vi
ci
Rc
_
_
Chc
MC
*100
*100 C N t
CA
CA
unde:
_
Daca presupunem ca intreprinderile incearca sa isi maximizeze profiturile, exista doua strategii
contrastante: vanzari mari cu marja mica sau un volum mic de vanzari cu o marja mare. Un studiu al ratei
rentabilitatii calculate pe baza marjei contureaza imaginea strategiei intreprinderii de maximizare a
profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre intreprinderi. Aceasta rata este
deasemenea utila in estimarea profiturilor viitoare, prin comparatie cu performantele diferitelor
intreprinderi sau prin comparatie cu performantele intreprinderii de-a lungul catorva ani.
O intreprindere cu o rata de rentabilitate calculata in functie de marja comerciala este vulnerabila la
schimbarile de pret care pot anula sau reduce serios profiturile. Riscul este cu atit mai mare daca
intreprinderea are costuri fixe mari in contextul scaderii cifrei de afaceri sau al cresterii costurilor.
Posibile cauze ale variatiei de la un an la altul ale ratei rentabilitatii ce are la baza marja comerciala sunt :
cresterea costurilor care nu s-a alocat in mod proportional catre clienti prin cresterea preturilor
incheierea de contracte de vanzare la preturi mai mici decat marjele normale de profit
schimbari in mixul de vanzari (vanzare de produse cu inalt grad de profitabilitate, sau vanzari mai mici de
produse cu marja de profit mica, sau viceversa)
erori in procedura cut-off (incluzand in volumul vanzarilor vanzarea unui produs care nu a fost inclus la
cumparari pentru ca factura de cumparare a fost primita tarziu);
In legatura cu indicatorii rentabilitatii comerciale se pot face urmatoarele aprecieri:
pun in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate;
evidentiaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare;
masoara nivelul rezultatului brut al exploatarii, independent de politica financiara, politica de investitii, de
incidenta fiscalitatii si a elementelor extraordinare;
pun in evidenta eficienta activitatii de exploatare: productive, administrativa si comerciala.
Principalele rezerve de crestere a ratei rentabilitatii comerciale vizeaza: sporirea vanzarilor, cresterea puterii
de negociere a intreprinderii cu furnizorii si obtinerea unor preturi de achizitie avantajoase, ameliorarea
structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o marja comerciala individuala mai mare,
accelerarea rotatiei stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea preturilor de vanzare, etc.
Rata rentabilitatii comerciale se deosebeste de rata rentabilitatii economice respectiv de rata rentabilitatii
financiare prin faptul ca nu ia in calcul masa capitalului propriu sau imprumutat investit in activitatea
intreprinderii, care de fapt, ii permite obtinerea cifrei de afaceri.
Acest indicator este independent de structura finaciara a intreprinderii si nu se preteaza comparatiilor interintreprinderi tocmai datorita faptului ca nu tine seama de masa capitalului investit pentru desfasurarea
activitatii. O intreprindere poate inregistra la un moment dat o rata a rentabilitatii comerciale mai mare
decit a concurentilor sai, insa cu o masa de capital relativ superioara. Pentru a se inlatura acest dezavantaj,
rata rentabilitatii comerciale se utilizeaza in analiza in mod conjugat cu rapoartele ce exprima rotatia
capitalurilor.
Analiza detaliata a ratei rentabilitatii comerciale pune in evidenta marja de contributie a fiecarui produs,
care alcatuieste gama produselor ce va fi destinata vinzarii, la realizarea rentabilitatii comerciale a
intreprinderii, creindu-se astfel posibilitatea mentinerii in planul de productie a acelor produse capabile sa-i
aduca contributia maxima, in corelatie cu cerintele pietei, si cu resursele de care dispune intreprinderea.
Practica recomanda corelarea analizei rentabilitatii comerciale cu analiza marjei, pentru a evidentia toate
pirghiile cu care este posibila rentabilizarea intreprinderii: marja bruta aferenta fiecarui produs obtinut in
cadrul intreprinderii, volumul si structura productiei obtinute si vindute, preturile medii de vinzare,
costurile variabile aferente productiei si costurile fixe.
4.3 Rata rentabilitatii resurselor consumate
Rata rentabilitatii resurselor consumate se calculeaza prin raportarea unui indicator al rezultatelor la
consumul de resurse implicat in obtinerea lui, exprimind in acest fel eficienta efortului materializat in
costuri. Literatura de specialitate ne prezinta rata rentabilitatii resurselor consumate sub urmatoarele
modalitati de calcul:
Rrc
q vi p i
qvi ci
P
* 100 sau Rrc ( i n1
CH
i 1
Rrc
1) *100
Vexp l
Re xpl
Re xpl
* 100 sau Rrc
*
* 100
CH exp l
CH exp l
Vexp l
unde:
Rrc = rata rentabilitatii resurselor consumate; P = profit aferent cifrei de afaceri
CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri; Rexpl = rezultatul exploatarii
CHexpl = cheltuieli din exploatare; Vexp l venituri din exploatare
Dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este data in principal de variatia structurii vinzarilor, a
costului unitar si a preturilor de vinzare.
Asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate se remarca influenta costului, in sensuri diferite, atit prin
numaratorul cit si prin numitorul raportului: cresterea costului antreneaza atit scaderea numaratorului (a
profitului) cit si cresterea numitorului (a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri). Din acest punct de vedere,
impactul costului asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate este mult mai puternic comparativ cu alte
rate*.
Dupa cel de-al doilea model, dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este direct proportionala
cu rezultatul exploatarii si invers proportionala cu cheltuielile de exploatare. Prin dinamica relativa a
rezultatului exploatarii superioara celei inregistrate de cheltuielile de exploatare, cresterea ratei rentabilitatii
resurselor consumate este evidenta.
In literatura de specialitate, se discuta despre valoarea optima a ratei rentabilitatii resurselor consumate ca
fiind incadrata intre 9% si 15%.
4.4 Rata rentabilitatii economice
Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate in activitatea intreprinderii,
sunt prezentate prin rata rentabilitatii economice. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii economice
este calculata dupa urmatoarele modele:
Re
Rc
* 100 sau
At
Re
Re xpl
RBE
Re xpl
* 100 sau Re
* 100 sau Re
* 100
A exp l
Kinvestit
Kinvestit
Re
RBE
Re xpl
* 100 sau Re
* 100
At
At
unde:
Re = rata rentabilitatii economice; RBE = rezultat brut din exploatare
Rexpl = rezultatul exploatarii; At = active totale
Aexpl = active de exploatare; Kinvestit = capital investit; Rc rezultat curent
In formula de calcul a ratei rentabilitatii economice, folosirea la numarator a rezultatului exploatarii sau a
rezultatului brut din exploatare este dictata de interesele in luarea in considerare sau nu a politicii de
amortizare sau aprovizionare a intreprinderii. In componenta capitalului investit sunt incluse valoarea bruta
a activelor fixe, nevoia de fond de rulment si disponibilitatile intreprinderii. De altfel, problema utilizarii
activelor totale sau a capitalului investit in determinarea ratei rentabilitatii economice este destul de
controversata in literatura de specialitate.
Rnet Dob
* 100
Kpm
rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Return on EquityROE)*
Rnet
Rf
* 100
Kpp
unde:
Rf = rata rentabilitatii financiare; Rcurent = rezultatul curent al exercitiului
Kpm = capital permanent; Rbrut = rezultat brut, inainte de impozitare
Rnet = rezultat net al exercitiului; Dob = dobinzi pentru datorii pe termen mediu si lung
Kpp = capital propriu
Rf
In teoria de specialitate, in cadrul ratelor de rentabilitate financiara sunt regasite si urmatoarele rate:
rata de rentabilitate a activelor totale (Return on Total Assets ROA), calculata dupa cum
urmeaza:
ROA
Rnet
* 100
At
Daca rata rentabilitatii economice exprima remunerarea capitalului investit facind referire numai la
activitatea de exploatare, rata rentabilitatii financiare cuantifica remunerarea capitalului propriu prin
prisma tuturor celor trei tipuri de activitati: exploatare, financiara si extraordinara.
Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind sensibila la structura financiara a
intreprinderii si in mare masura influentata de gradul de indatorare al interprinderii.
Rentabilitatea unei intreprinderi nu poate fi analizata independent de aspectele legate de structura sa
financiara. Pentru orice intreprindere prezinta interes cunoasterea structurii financiare cu care isi poate
desfasura o activitate rentabila, precum si cunoasterea nivelului de indatorare la care poate apela, astfel
incit acesta sa nu se reflecte negativ asupra rentabilitatii sale financiare. Nerespectarea acestei restrictii ar
conduce la un dezechilibru financiar, in pofida unei rentabilitati economice semnificative, care va fi
absorbita de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de indatorare mult prea ridicat.
Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu pune in evidenta randamentul capitalurilor proprii,
respectiv al plasamentului efectuat de actionarii unei societati prin cumpararea actiunilor societatii. Profitul,
sursa importanta de finatare a dezvoltarii unei activitati, reprezinta parte componenta a capitalurilor unei
intreprinderi, remunerand, in primul rand, participarea actionarilor, prin intermediul dividendelor. O
crestere a acestui indicator evidentiaza o activitatea eficienta din punct de vedere al fructificarii
capitalurilor proprii.
In determinarea ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu se tine cont de metodologia de calcul a
profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizarii si provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si
nedeductibile avute in vedere la determinarea bazei de calcul a profitului impozabil.
Actiunile unei intreprinderi cotate la bursa sunt intr-o mai mare masura solicitate atunci cand rata
rentabilitatii financiare este superioara ratei medii a dobanzii, asigurind in acest fel cresterea cursului
bursier.
Reactia pietei financiare in functie de rentabilitatea financiara se calculeaza cu ajutorul indicatorului numit
coeficient de capitalizare bursiera (PER = price earning ratio) *, care masoara de cate ori investitorii sunt
dispusi sa plateasca profitul ce revine pe o actiune:
*
PER
Cba
Pa
unde:
PER = coeficient de capitalizare bursiera; Cba = cursul bursier al actiunii
Pa = profitul pe actiune
Marimea coeficientului de capitalizare bursiera arata cit de mult sunt dispusi investitorii sa plateasca pentru
o unitate de profit raportat. Beneficiul pe actiune indica potentialul de crestere si riscul unei companii.
Pentru intreprinderile cu mai bune perspective de vinzare (in conditii economice si de risc constante),
coeficientul de capitalizare bursiera va inregistra valori mai mari. Valori mai mici vor fi inregistrate in cazul
intreprinderilor cu activitati riscante, pentru care se estimeaza o scadere a profiturilor.
In fapt, variatia capitalizarii bursiere depinde de actiunea riscului la nivelul ramurii de activitate, de
evolutia gradului de indatorare si de variabilitatea profiturilor viitoare.
Rentabilitatea financiara constituie un indicator de baza ce caracterizeaza performantele intreprinderilor,
indicator care se afla sub directa incidenta a politicii comerciale (rentabilitatea comerciala), a eficientei
capitalului angajat (rentabilitatea economica) cit si a politicii financiare a intreprinderii.
Atit ratele de rentabilitate economica cit si ratele de rentabilitate financiara sunt foarte importante pentru
utilizatori, dar sunt foarte multe dificultati in folosirea lor. In principal, problemele de baza ce apar in ceea
ce priveste ratele mentionate deriva din forma de rezultat si capital luata in calcul.
Legat de rezultatul (profitul) evidentiat in determinarea ratelor de rentabilitate economica si financiara,
mentionam:
In cazul in care sunt comparate doua sau mai multe intreprinderi prin prisma ratelor de
rentabilitate mentionate, politicile contabile vor fi diferite in mod cert si anumite ajustari vor fi
necesare;
Contabilitate la costul istoric tinde sa supraevalueze profitul pentru ca deprecierea se bazeaza pe
costul istoric, nu pe valoarea curenta (prezenta), si totodata castigurile latente asupra activelor
sunt incluse in profitul raportat;
Profitul poate fi considerat dupa adaugarea elementelor extraordinare care afecteaza realizarea de
comparatii;
Veniturile necomerciale pot fi omise daca obiectivul este masurarea rezultatului asupra activelor
din exploatare. Valoarea din balanta a investitiilor aducatoare de venituri trebuie exclusa.
In ceea ce priveste deficientele ratelor de rentabilitate economica si financiara redate de capitalul folosit
in calcul, precizam:
Daca se utilizeaza costul contabil istoric, capitalul utilizat este subevaluat; subevaluarea capitalului
si supraevaluarea profitului, ca efecte cumulate ale costului contabil istoric, duce la o
supraevaluare a ratelor de rentabilitate;
La intreprinderi difera gradul de capitalizare a activelor necorporale; o posibilitate in inlaturarea
acestei deficiente ar presupune ignorarea oricarei includeri de goodwill (fond de comert), marci si
altele de aceste gen in activele imobilizate;
Determinarea descoperirilor de cont poate fi dificila. Pentru anumite intreprinderi, descoperirile de
cont reprezinta o caracteristica continua a aranjamentelor lor financiare; descoperirile de cont ar
trebui sa fie prezentate sub forma de datorii curente. Se pot include toate dobinzile decuragand
din datorii oriunde apar ele in bilant si, pentru consistenta, sa se excluda dobanzile platite din
profit in momentul calcularii ROCE.
Cu toate deficientele remarcate, ratele de rentabilitate ramin indicatori de baza in caracterizarea
performantelor intreprinderilor. Abordarea sistematica a problematicii rentabilitatii permite pozitionarea
corecta a intreprinderii in sistemul strategic caruia ii apartine si, totodata, fundamentarea obiectiva a
orientarilor de perspective.