Cap.

4
Exemple de spatii vectoriale si
aplicatii liniare
In acest capitol vom trata si alte spatii vectoriale decat cele de coloane,1
precum si aplicatii liniare ntre aceste spatii.

4.1

Exemple de spatii vectoriale

EXEMPLUL 4.1.1. Spatiul vectorilor liberi (geometrici ) V3 se defineste plecand de la notiunea de segment orientat.
Consideram spatiul fizic ca fiind alcatuit din puncte, notate :A, B, C, A0 etc.
Perechile ordonate de puncte vor reprezenta segmentele orientate: AA0 , BB 0 ,
etc.
Suma vectoriala a doua segmente orientate avand acelasi punct initial se
defineste cu ajutorul regulei paralelogramului.
Produsul cu scalari reali se face amplificand lungimea segmentului cu
modulul scalarului si pastrand sensul sau daca scalarul e pozitiv, respectiv
1

Notiunea general
a de spatiu vectorial real este definita ca multime de elemente numite
vectori cu care se fac dou
a operatii: adunarea (sau compunerea) si nmultirea cu scalari.
Adunarea este comutativ
a, asociativ
a, exista un unic element neutru si pentru fiecare
vector c
ate un element opus. Inmultirea cu scalari - numere reale - verifica urmatoarele
patru propriet
ati, pentru orice scalari , si vectori v, w:
1. ( + )v = v + v;
2. (v + w) = v + w;
3. (v) = ()v;
4. 1v = v.

57

58CAP. 4. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE SI APLICAT
II LINIARE
inversandu-l daca e negativ.
Definim n multimea segmentelor orientate o relatie de echivalenta (i.e.
reflexiva, simetrica si tranzitiva) numita echipolenta. Segmentele orientate
AA0 si BB 0 sunt echipolente daca:
- fie A = A0 si B = B 0 ;
- fie A 6= A0 si B 6= B 0 , caz n care lungimile lor sunt egale (adica
|AA0 | = |BB 0 |), au aceeasi directie (AA0 ||BB 0 ) si acelasi sens. In acest mod
multimea segmentelor orientate se desface n clase de echipolenta, disjuncte
doua cate doua si numite vectori liberi. Vectorul liber se noteaza:
- n primul caz de echipolenta, cu ~0;
~ 0 , unde (AA0 ) este unul, oarecare, dintre seg- iar n al doilea caz, cu AA
mentele orientate apartinnd clasei de echipolenta respective; sau chiar cu
~a, ~b, a~0 . . . .
Fixand n spatiu un punct O (origine), din el pleaca cate un reprezentant
al fiecarui vector liber. Acesti vectori pot fi apoi deplasati, prin translatie,
n orice alt punct O0 din spatiu.2
Vectorii liberi alcatuiesc un spatiu vectorial n raport cu operatiile de
adunare si nmultire cu scalari - numere reale, definite anterior pentru reprezentantii lor.
Dependenta si independenta liniara pentru vectorii liberi se definesc la
fel ca pentru vectorii - coloana din Rn (vezi 2.2). Au loc urmatoarele
Propriet
ati.1. Doi vectori liberi v~1 , v~2 sunt liniar dependenti d.n.d. sunt
coliniari, adica daca R : v~1 = v~2 sau v~2 = v~1 .
2. Acesti vectori sunt liniar independenti daca sunt necoliniari.
3. Trei vectori liberi v~1 , v~2 , v~3 sunt liniar dependenti d.n.d. sunt coplanari,
adica daca unul dintre ei este combinatie liniara a celorlalti:
^
(i, j, k {1, 2, 3})(, R) : i 6= j 6= k 6= i v~i = v~j + v~k .
4. Acesti vectori sunt liniar independenti daca sunt necoplanari.
5. Orice patru vectori liberi sunt liniar dependenti.
Rezulta de aici ca dimensiuna spatiului vectorilor liberi este 3 si ca orice
trei vectori liberi necoplanari alcatiesc o baza a sa. Vom nota acest spatiu
vectorial cu V3 .
2

Deplasarea const
a n alegerea altui reprezentant al vectorului respectiv si care pleac
a
din O0 .

4.1. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE

59

EXEMPLUL 4.1.2. Spatiul polinoamelor cu coeficienti reali n nedeterminata X se noteaza R[X] si are drept generatori liniar independenti
multimea infinita 1, X, X 2 , . . . , X n , . . . . Asadar nu este finit dimensional.
Dar putem considera n el subspatii finit dimensionale.
Vom nota cu Rn [X] multimea alcatuita din toti vectorii - polinoame avand
gradul n. Pentru a arata ca dimRn [X] = n + 1 este suficient sa precizam
o baza a sa; anume sistemul 1, X, X 2 , . . . , X n .
Exercitiul 1. Verificati ca acest sistem este liniar independent si ca
genereaza fiecare vector - polinom din Rn [X]. Ceea ce, conf. teoremei 2 din
2.3, dovedeste ca este baza.
In subspatiul Rn [X] distingem alte doua submultimi si anume
- cea a polinoamelor - functii pare si
- cea a polinoamelor - functii impare3 .
Sa le notam S1 si respectiv S2 .
Exercitiul 2. Verificati ca S1 si S2 sunt subspatii.
n
Exercitiul 3. Aratati ca sistemele de vectori - polinoame 1, X 2 , . . . , X 2[ 2 ] ,
n
respectiv X, X 3 , . . . , X 2[ 2 ]+1 , unde [ n2 ] reprezinta functia parte ntreaga din
n
, sunt baze pentru S1 si respectiv S2 .
2
Exercitiul 4. Aratati ca Rn [X] = S1 + S2 .
Exercitiul 5. Aratati ca descompunerea fiecarui vector - polinom este
unica, deci ca suma de subspatii este directa (vezi 2.5, definitia 2.10).
Regul
a. Pentru a stabili daca ntr-un sistem de p vectori - polinoame din
Rn [X] exista o relatie de dependenta liniara (vezi definitia 2.4) construim matricea (n + 1) p avand drept coloane coeficientii a0k , a1k , . . . , ank ai fiecaruia
dintre polinoamele
Pk (X) = a0k + a1k X + + ank X n ,

k = 1, 2, . . . , p,

matrice pe care o transformam prin operatii elementare de linii la forma redusa (pe linii) U.
3

Functia f : R R este par

a daca t R : f (t) = f (t) si este impar
a daca
t R : f (t) = f (t).

60CAP. 4. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE SI APLICAT
II LINIARE
Exercitiul 6. De ce orice relatie de dependenta liniara ntre coloanele ui
ale matricei reduse, reprezinta o relatie de dependenta liniara identica (i.e.
cu aceiasi coeficienti) ntre polinoamele Pk (X), k = 1, 2, . . . , p ?
Extrageti de aici un criteriu de independenta liniara pentru un sistem de
p vectori - polinoame neidentic nule. Verificati n acest mod ca p (p n + 1)
astfel de polinoame de grade diferite din Rn [X], sunt ntotdeauna liniar independente.
EXEMPLUL 4.1.3. Spatiul matricelor m n cu coeficienti reali se
noteaza Mmn (R) si este alcatuit din toate matricele de acest tip.4
Operatiile de suma vectoriala si nmultire cu scalari sunt cele de suma
ntre matrice, respectiv de nmultire a lor cu numere reale.
Pentru a reprezenta ntr-un mod convenabil combiatiile liniare cu vectorii - matrice apelam, ca si n cazul polinoamelor, la coloanele coeficientilor
acestora. Iata un caz particular de matrice 3 2. Combinatiei liniare

a11 a12
b11 b12
c1 a21 a22 + c2 b21 b22
a31 a32
b31 b32
i va corespunde urmatoarea reprezentare compacta

a11 b11
b11
a11
b21 a21 b21
a21

b31 a31 b31

a31

c1
+ c2 b12 = a12 b12
a
12

b22 a22 b22

a22
a32 b32
b32
a32



c1

c2

Si tot ca n cazul polinoamelor, vom testa dependenta/independenta

liniara a vectorilor - matrice echivalandu-le cu dependenta/independenta
coloanelor matricei reduse (pe linii) corespunzatoare.
Exercitiul 7. Stabiliti n acest mod relatii de dependenta liniara ntre
urmatorii vectori - matrice din spatiul vectorial M2 (R):










1 1
3 3
2 3
1 2
4 3
V1 =
, V2 =
, V3 =
, V4 =
, V5 =
.
2 1
6 2
1 0
3 1
1 1
4

In cazul particular c
and m = n notatia va fi Mm (R).

4.1. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE

61

Considerand subspatiul generat de acestia, determinati-i dimensiunea si o

baza a sa.
EXEMPLUL 4.1.4. Spatiul T al polinoamelor trigonometrice. Acestea
sunt polinoame ntr-un sens mai larg5 avand forma
a0 + a1 cos x + b1 sin x + a2 cos 2x + b2 sin 2x + + am cos mx + bm sin mx
unde ak , bk R, k = 0, 1, . . . , m.
Daca am sau bm sunt nenuli, atunci m se va numi gradul polinomului
trigonometric respectiv.
Polinoamele trigonometrice se aduna, sumand coeficientii monoamelor
trigonometrice cos kx, sin kx corespunzatoare6
a0 +

m
X

(ak cos kx + bk sin kx) +

k=1

= a0 +

a00

p
X

a00

n
X
+
(a0k cos kx + b0k sin kx) =
k=1

[(ak + a0k ) cos kx + (bk + b0k ) sin kx] unde p = max{m, n}

k=1

si se nmultesc cu scalari (reali) nmultind fiecare monom trigonometric cu

scalarul respectiv.
Vom nota cu TN multimea tuturor polinoamelor trigonometrice avand
gradul N . Intrucat vectorii 1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, . . . sunt liniar
independenti (vezi proprietatea urmatoare) spatiul T nu are dimensiune
finita, dar TN are dimensiunea 2N + 1. Ceea ce rezulta din urmatoarea
Proprietate. Vectorii 1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, . . . cos N x, sin N x sunt
liniar independenti.
Demonstratie.7 Vom face demonstratia pentru cazul N = 2, cititorul
putand observa ca ea se poate generaliza pentru N natural oarecare.
Presupunem ca
0 + 1 cos x + 2 sin x + 3 cos 2x + 4 sin 2x = 0
5

Polinoamele n sens restr

ans se mai numesc polinoame algebrice, fiind o suma de
monoame algebrice aX n , bX m Y n etc.
6
Acolo unde monomul lipseste, coeficientul respectiv este zero.
7
Exist
a si o alt
a demonstratie, de natura geometrica, (conf. 5.1 comentariul 1).

62CAP. 4. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE SI APLICAT
II LINIARE
unde 0 este vectorul nul (i.e. functia identic nula). Derivam succesiv de
patru
ori aceasta egalitate si obtinem

23 sin 2x + 24 cos 2x = 0

1 sin x + 2 cos x

1 cos x 2 sin x 43 cos 2x 44 sin 2x = 0

1 sin x 2 cos x + 83 sin 2x 84 cos 2x = 0

1 cos x + 2 sin x + 163 cos 2x + 164 sin 2x = 0

Acest sistem liniar si omogen de 5 ecuatii (daca incluem si identitatea
initiala) are determinantul nenul.8 Calculandu-l n x = 0 obtinem valoarea
72. De aici rezulta ca 0 = 1 = 2 = 3 = 4 = 0, deci si independenta
liniara a celor cinci monoame trigonometrice.
Spatiul TN , ca si spatiul Rn (X), se descompune n suma directa a doua
subspatii:
- subspatiul polinoamelor - functii pare si
- subspatiul polinoamelor - functii impare.
Primul dintre ele contine toate polinoamele trigonometrice de forma
a0 +

N
X

ak cos kx,

k=1

iar al doilea - toate polinoamele trigonometrice de forma

N
X

bk sin kx.

k=1

Notandu-le respectiv cu TNs (x) si TNas (x) (primul avand graficul simetric fata
de Oy, iar al doilea - simetric fata de origine), suma lor reprezinta polinomul
trigonometric complet
TN (x) = TNs (x) + TNas (x).
Unicitatea acestei descompuneri rezulta din unicitatea descompunerii vectorilor ntr-o baza (aici, cea alcatuita cu vectorii considerati n proprietatea
anterioara).
8

Acest determinant, numit wronskian, intervine n teoria ecuatiilor diferentiale liniare

cu coeficienti constanti. O teorema din cadrul teoriei mentionate afirma ca daca este nenul
ntr-un pct x0 R atunci el este nenul n tot R.

4.2. EXEMPLE DE APLICAT

II LINIARE

4.2

63

Exemple de aplicatii liniare

EXEMPLUL 4.2.1. Transformari geometrice n V3 . Consideram urmatoarele transformari de vectori liberi (geometrici) ai spatiului V3 n el nsusi:
proiectii si simetrii fata de subspatii de dimensiune 1 (drepte), respectiv de
dimensiune 2 (plane).
In acest scop introducem notiunile geometrice de:
- lungimea sau modulul unui vector liber ~a - cu notatia |~a| si
- unghiul dintre doi astfel de vectori.
Pentru aceasta vom raporta vectorii la o baza (~i, ~j, ~k) a spatiului V3 ,
orientata si alcatuita din vectori reciproc ortogonali si de lungime 1.

Observatie. Un triplet ordonat (~a, ~b, ~c) de vectori liberi necoplanari

poate avea doua orientari: dreapta sau data de regula mainii drepte (vezi
figura), respectiv stanga sau data de regula mainii stangi. Corespunzator
acestor reguli exista doua tipuri de repere carteziene: drept, respectiv
stang, al doilea obtinandu-se din primul prin schimbarea sensului lui ~k.
Intr-un astfel de reper fiecare vector liber ~v se descompune n trei proiectii
ortogonale pe cele trei axe ~v = vx~i + vy~j + vz~k (figura urmatoare). Astfel
ncat lungimea sa va fi determinata, conf. teoremei lui Pitagora n spatiu,
prin formula
q
(4.1)
|~v | = vx2 + vy2 + vz2 .

Pentru a calcula unghiul dintre vectorii OA si OB, aplicam n triunghiul
OAB (conf. figurii) teorema cosinusului:

|OA OB|2 = |OA|2 + |OB|2 2|OA||OB| cos .

Daca OA = ax~i + ay~j + az~k, OB = bx~i + by~j + bz~k , atunci OA OB =
(ax bx )~i + (ay by )~j + (az bz )~k, iar din teorema mentionata rezulta

(ax bx )2 +(ay by )2 +(az bz )2 = a2x +a2y +a2z +b2x +b2y +b2z 2|OA||OB| cos .

64CAP. 4. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE SI APLICAT
II LINIARE

Dezvoltand si reducand termenii asemenea, extragem

cos =

ax b x + ay b y + c x c y
ax b x + ay b y + c x c y
p
=p 2
.

ax + a2y + a2z b2x + b2y + b2z
|OA||OB|

(4.2)

Observatie. Expresia de la numarator reprezinta produsul scalar a celor

doi vectori ~a = OA si ~b = OB. Acesta este cea mai importanta operatie

vectorial. O vom nota
~a.~b = ax bx + ay by + cx cy .

(4.3)

Conditia ca vectorii ~a si ~b sa fie ortogonali poate fi exprimata sub una,

oricare, din formele

~a ~b = ~a.~b = 0 ax bx + ay by + cx cy = 0.
(4.4)
2
Putem determina astfel proiectia scalara a vectorului ~b pe directia vectorului nenul ~a nmultind lungimea celui dintai cu cosinusul unghiului dintre
ei (figura stanga de mai jos)
~a.~b
~a.~b
pr~a (~b) = |~b| cos = |~b|
=
.
|~a|
|~a||~b|

(4.5)

Din care extragem proiectia vectoriala a lui ~b pe directia lui ~a, prin am~
plificarea versorului lui ~a : vers(~a) = |~~aa| , cu proiectia scalara ~a|~a.b|
~a.~b

pr~a (~b) = 2 ~a.

|~a|

(4.6)

4.2. EXEMPLE DE APLICAT

II LINIARE

(figura din dreapta)

A
m obtinut astfel aplicatia liniara

pr~a : V3 V3

65

(4.7)

Exercitiul 1. Verificati liniaritatea sa.

Exercitiul 2. Determinati nucleul si imaginea ei, stabilind astfel daca
este injectiva, respectiv surjectiva.
Exercitiul 3. Daca ~a = ~i 2~k, determinati matricea asociata ei n baza
~
~
(i, j, ~k).
Pentru a construi simetricul b~0 al vectorului ~b n raport cu vectorul ~a
plecam de la relatia vectoriala (figura)
~b + b~0 = 2pr
~ ~a~b.

(4.8)

Notand cu b~0 = s~a~b gasim ca

s~a~b = 2pr
~ ~a~b ~b.

(4.9)

66CAP. 4. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE SI APLICAT
II LINIARE
Am obtinut aplicatia
s~a : V3 V3

(4.10)

aplicatie ce transforma vectorii spatiului V3 n simetricii lor fata de vectorul

fixat ~a. Ea are expresia vectoriala:
s~a = 2pr
~ ~a idV3

(4.11)

unde idV3 este aplicatia identica a spatiului V3 .

Exercitiul 4. Verificati liniaritatea ei utilizand exercitiul 1 anterior.
Exercitiul 5. Determinati nucleul si imaginea lui s~a stabilind astfel daca
este injectiva/ surjectiva.
Exercitiul 6. Daca ~a = ~i 2~k determinati matricea ei asociata n baza
~
~
(i, j, ~k).
Consideram transformarea vectorilor liberi prin proiectarea lor pe un plan
ce trece prin origine si are pe ~n ca versor normal. Privind figura constatam

ca aceasta proiectie se poate obtine facand diferenta vectoriala ntre vectorul

~v si proiectia lui pe versorul ~n, adica ~v pr
~ ~n~v = ~v (~n.~v )~n. Explicati!.
Transformarea lui ~v n simetricul sau fata de plan se determina n acelasi
mod ca n cazul dreptei, deoarece ntreaga operatie se realizeaza ntr-un plan
determinat de ~v si proiectia sa pe plan, respectiv pe normala sa la plan.
Astfel ncat acest simetric se obtine din formula (4.9) n care nlocuim ~a cu
~n:
s(~v ) = 2pr
~ ~n~v ~v .
(4.12)
Aplicatia
s : V3 V3

4.2. EXEMPLE DE APLICAT

II LINIARE

67

care simetrizeaza vectorii liberi n raport cu planul ce trece prin origine si

are versorul normalei ~n, va fi asadar:
s = 2pr
~ ~n idV3

(4.13)

Exercitiul 7. Cum putem dovedi liniaritatea aplicatiei care proiecteaza

vectorii liberi pe un plan ce trece prin origine, respectiv a celei care i
simetrizeaza fata de acelasi plan?
Exercitiul 8. Determinati nucleul si imaginea fiecareia din aceste doua
aplicatii liniare, precizand care dintre ele este injectiva/surjectiva.
Exercitiul 9. Construiti matricele lor asociate n baza canonica (~i, ~j, ~k)
a spatiului V3 , daca ~n = (~i 2~j + 2~k)/3.
EXEMPLUL 4.2.2. Derivarea si integrarea polinoamelor.
Consideram spatiul vectorial R[X] al polinoamelor si aplicatiile
D : R[X] R[X] definita prin D{P (X)} = P 0 (X),
R
R
RX
: R[X] R[X] definita prin {P (X)} = 0 P (t)dt.
Exercitiul 10. Verificati liniaritatea celor doua aplicatii.
Exercitiul 11. Determinati nucleul si imaginea fiecareia. Care dintre
cele doua aplicatii este injectiva si care este surjectiva?
Observatie. Intrucat spatiul R[X] nu este finit dimensional, acestor
aplicatii nu li se pot asocia matrice (finite). Restrictiilor lor la spatiul finit
dimensional Rn [X] al polinoamelor de grad n li se pot asocia astfel de
matrice corespunzatoare unor baze a spatiului.
Alegand bazele canonice {1, X, X 2 } n R2 [X] si respectiv {1, X, X 2 , X 3 }
n R3 [X], vom construi matricea M (D) corespunzatoare aplicatiei
D : R3 [X] R2 [X] folosind urmatorul tabel:

M (D)

D(1) = 0

1
X
X2

0
0
0

D(X) = 1 D(X 2 ) = 2X

1
0
0

0
2
0

D(X 3 ) = 3X 2

0
0
3

68CAP. 4. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE SI APLICAT
II LINIARE
Pentru aplicatia
tabelul

R
M( )

1
X
X2
X3

R
: R2 [X] R3 [X] matricea M ( ) se obtine din

(1) = X

(X) = 21 X 2

0
1
0
0

(X 2 ) = 13 X 3

0
0

0
0
0

1
2

1
3

0 0 0
0 1 0 0
R 1 0 0

Asadar M (D) = 0 0 2 0 si M ( )=
0 1 0 .
2
0 0 0 3
0 0 13
Exercit
iul 12. DeterminatiRmatricele aplicatiilor liniare urmatoare:
R
D
: R2 [X] R2 [X] si D : R3 [X] R3 [X] corespunzatoare
bazelor canonice n fiecare din cele doua spatii: {1, X, X 2 } pentru R2 [X]
si {1, X, X 2 , X 3 } pentru R3 [X].
Exercitiul 13. Verificat
i ca aceste matrice sunt egale cu:
R
- produsul M (D)M
( ) n primul caz;
R
- produsul M ( )M (D), n al doilea caz.
Indicatie. Folositi, pentru calculul celor doua matrice, tabele corespunzatoare
dupa modelul celor de mai sus.

EXEMPLUL 4.2.3. Derivarea si integrarea polinoamelor trigonometrice.

Observatie. In general, spatiul functiilor reale definite pe un interval
I R, derivabile si cu derivata continua n I, alcatuiesc un spatiu vectorial;
l notam C1I . Atunci operatorul9 de derivare D : C1I C0I , C0I reprezenand
spatiul functiior continui n I, este liniar.R
R
0
1
La
fel
este

s
i
operatorul
de
integrare
:
C

C
definit
prin
(f ) =
I
I
Rx
f (t)dt, unde x0 I este un numar real fixat.
x0
9

Se numeste operator orice transformare a unui spatiu de functii ntr-un spatiu de

functii.

4.2. EXEMPLE DE APLICAT

II LINIARE

69

In cazul de fata I = R, iar spatiul de functii este spatiul T al polinoamelor

trigonometrice a0 + a1 cos x + b1 sin x + + am cos mx + bm sin mx unde
ai , bi R, i = 0, 1, . . . , m.
Sa observam ca, ntrucat
Da0 = 0 si D(ak cos kx + bk sin kx) = k(ak sin kx + bk cos kx)
operatorul D transforma orice polinom trigonometric de grad m > 0 ntr-unul
de acelasi grad10 . Asadar D : TN TN .
Exercitiul 14. Este aceasta transformare liniara a spatiului TN n el
nsusi injectiva? Dar surjectiva?
R
R
In cazul operatorului , deoarece x a0 dt = a0 (x x0 ), restrictionam
x0
domeniul sau la polinoamele trigonometrice avand termenul liber nul: a0 = 0.
Exercitiul 15. Verificati ca multimea acestor polinoame trigonometrice
de grad N alcatuiesc un subspatiu al lui TN . Il vom nota TN0 .
Exercitiul 16. Aratati ca subspatiul I(D) al operatorul D : TN TN
este TN0 .
De aici rezulta ca D transforma subspatiul TN al polinoamelor trigonometrice de grad N n TN0 .
R
Exercitiul 17. Aratati ca subspatiul I(D) al operatorul
definit pe
0
subspatiul TN este TN .
Exercitiul 18.R Determinati nucleul fiecaruia din cei doi operatori liniari
D : TN TN0 si : TN0 TN , stabilind care dintre ele este injectiv.
Exercitiul 19. In cazul N = 2, determinati matricea asociata fiecaruia
dintre ei n perechea de baze B = {1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x} si B0 =
{cos x, sin x, cos 2x, sin 2x}, respectiv B0 si B.
R
Exercitiul 20. Notam cu M (D), respectiv
R M ( ),
R cele doua matrice astfel obtinute.
Determinati matricele
R
R M (D ) si M ( D) asociate operatorilor D : TN0 TN0 , respectiv
D : TN R TN , in
R
R bazele B0 sRi respectiv
B. Verificati apoi ca M (D ) = M (D)M ( ) si M ( D) = M ( )M (D).

10

Pentru notiunea de grad vezi exemplul 4.1.4.

70CAP. 4. EXEMPLE DE SPAT

II VECTORIALE SI APLICAT
II LINIARE

4.3

Probleme

1. In spatiul R2 [X] al polinoamelor de grad 2 n X 11 se considera vectorul

polinom P (X) = X 2 + 1.
a) Aratati ca vectorii - polinoame P (X), P (X 1), P (X 2) sunt liniar
independenti si alcatuiesc o baza a spatiului R2 [X]. Indicatie. Utilizati regula
din exemplul 4.1.2.
b) Determinati matricea de schimbare a coordonatelor vectorilor lui R2 [X],
din aceasta noua baza n baza canonica {1, X, X 2 }.
c) Proprietatea de la pctul a) este valabila n general, enuntandu-se sub forma
urmatoare:
Daca P (X) este un polinom de gradul n din Rn [X] si a0 . . . , an sunt
numere reale diferite, atunci P (X a0 ), . . . , P (X an ) alcatuiesc o baza
pentru Rn [X].
Verificati-o pentru n = 2, P (X) = X 2 + bX + c si a0 , a1 , a2 R diferite.
2. In acelasi spatiu de polinoame R2 [X] consideram vectorii
P1 (X) =

(Xa2 )(Xa3 )
,
(a1 a2 )(a1 a3 )

P2 (X) =

(Xa1 )(Xa3 )
, P3 (X)
(a2 a1 )(a2 a3 )

(Xa1 )(Xa2 )
,
(a3 a1 )(a3 a2 )

unde a1 , a2 , a3 sunt numere reale distincte.

a) Aratati ca pentru orice numere c1 , c2 , c3 , polinomul
P (X) = c1 P1 (X) + c2 P2 (X) + c3 P3 (X),
numit polinom de interpolare LAGRANGE n nodurile a1 , a2 , a3 12 verifica
relatiile
P (a1 ) = c1 , P (a2 ) = c2 , P (a3 ) = c3 .
b) Aratati ca vectorii - polinoame P1 (X), P2 (X), P3 (X) sunt liniar independenti,
deci alcatuiesc o baza a spatiului R2 [X].
c) Construiti polinomul de interpolare Lagrange n nodurile a1 = 1, a2 =
2, a3 = 3, pentru valorile interpolate c1 = 0, c2 = 3, c3 = 8.
d) Formula generala a polinomului de interpolare Lagrange P (X) Rn1 [X]
11

Conf. exemplul 4.1.2.

Interpolarea este una din cele mai simple metode de aproximare a functiilor, metod
a
utilizat
a n Analiza numeric
a si n multe aplicatii.
12

4.3. PROBLEME

71

n n noduri (distincte) a1 , . . . , an este

P (X) =

n
X
i=1

Qn
j=1,j6=i (X aj )
ci Pi (X) unde Pi (X) = Qn
j=1,j6=i (ai aj )

si ea reprezinta, de obicei, un polinom de gradul n 1, asa cum ati constatat

la pctul c). Determinati, cu ajutorul ei, polinomul de interpolare n patru
noduri si anume: a1 = 1, a2 = 2, a3 = 3, a4 = 5 pentru valorile interpolate
c1 = 0, c2 = 3, c3 = 8, c4 = 24, constatand ca acesta are gradul al doilea.
Puteti explica de ce?
3. Aplicatia t : M2 (R) M2 (R) transpune matricele: t(X) = X T .
a) Verificati liniaritatea sa.
b) Aratati ca nu exista nicio matrice M M2 (R) astfel ncat
X M2 (R) : t(X) = M X.
Reprezinta aceasta o infirmare a proprietatii de la nceputul 3.3?
c) Construiti matricea asociata aplicatiei t n baza canonica a lui M2 (R):








1 0
0 1
0 0
0 0
E11 =
, E12 =
, E21 =
, E22 =
.
0 0
0 0
1 0
0 1
Este aplicatia t injectiva? Dar surjectiva?