(I)ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALE

Articulatiile coloanei vertebrale se pot clasifica in:

- articulatiile corpilor vertebrali;
- articulatiile apofizelor articulare;
- articulatiile lamelor vertebrale;
- articulatiile apofizelor spinoase;
- articulatiile apofizelor transverse.
ARTICULATIILE CORPILOR VERTEBRALI
Sunt amfiartroze (articulatii semi-mobile). Suprafetele articulare sunt reprezentate de fata articulara
inferioara a unui corp vertebral si de fata articulara superioara a corpului vertebral subiacent. Suprafata articulara are
forma usor concava; datorita incongruentei, intre suprafetele articulare se interpune discul intervertebral. Acesta are o
structura fibro-cartilaginoasa, fiind alcatuit la periferie din inelul fibros, iar in centru din nucleul pulpos.
Capsula articulara si ligamentele: intre cele 2 corpuri vertebrale se afla capsula articulara care solidarizeaza
corpurile intre ele. Capsula este intarita la exterior de ligamentul vertebral comun anterior si ligamentul vertebral comun
posterior.
ARTICULATIILE APOFIZELOR ARTICULARE
Sunt articulatii plane ce permit numai simpla alunecare a suprafetelor articulare una fata de cealalta.
Suprafetele articulare sunt reprezentate de apofizele articulare.
Aparatul capsulo-ligamentar este format dintr-o capsula foarte subtire; in regiunile toracala si lombara, capsula este
intarita de un ligament posterior. Sinoviala este foarte laxa.
Articulatiile apofizelor articulare joaca rolul unui adevarat ghid al miscarilor, limitand deplasarea excesiva a
vertebrelor una fata de alta. Pentru fiecare vertebra exista 2 articulatii apofizare superioare si 2 inferioare.
ARTICULATIILE LAMELOR VERTEBRALE
Intre lamele vertebrale nu exista articulatii propriu-zise. Ele sunt unite prin ligamente galbene alcatuite din
fibre conjunctive elastice. Structura lor elastica permite apropierea si indepartarea lamelor vertebrale una fata de alta in
timpul miscarilor coloanei vertebrale.
ARTICULATIILE APOFIZELOR TRANSVERSE
Apofizele transverse sunt unite prin ligamentele intertransversare care se intind de la baza apofizelor pana la varful lor.

COLOANA VERTEBRALA
caracteristici anatomofunctionale si biomecanice
Coloana vertebrala reprezint` un segment de mare importanta functionala in cadrul aparatului locomotor. Ea
este subdivizata in cinci regiuni, iar vertebrele din fiecare regiune prezinta anumite caracteristici morfofunctionale ce le adapteaza pentru indeplinirea a 2 functii importante ale coloanei vertebrale: de a suporta
anumite greutati si de a asigura mobilitatea:
- suprafetele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebra la alta (adaptare datorata solicitarilor
dinamice);
- in regiunile cervicala si lombara, diametrul transversal al corpurilor vertebrale este mai mare decat cel
sagital (capacitate mai mare de a efectua flexie/extensie);
- apofizele transverse ale vertebrelor cervicale (C2- C7) au rol de stabilizare a coloanei prin a[a-zisul
mecanism de zavorare (intre ele si apofizele articulare inferioare se realizeaza un unghi de 50-90 - unghi
transverso-articular). In miscarile de extensie, inclinare laterala si rotatie, varfurile apofizelor articulare
superioare ale vertebrelor subiacente se blocheaza in apofizele transverse ale vertebrelor supraiacente.
- vertebrele lombare sunt cele mai voluminoase; din profil, corpul lor este mai inalt anterior comparativ cu
partea posterioara. Se poate aprecia lordoza lombara, radiologic, utilizand indicele lombar:
In latimea corpului posterior
Indice lombar = ------------------------------------- - 100
In latimea corpului anterior
La om, acest indice este inferior lui 100; la animale este superior.

Articulatiile intervertebrale sunt amfiartroze perfecte. Intre suprafetele articulare, usor concave, ale
corpurilor vertebrale, se afla discurile intervertebrale.
Fiecare disc intervertebral prezinta un inel fibros, dispus periferic si un nucleu pulpos, asezat central. In
constitutia inelului fibros se gasesc lame de fibre conjunctive inserate profund pe zona compacta osoasa; ele
sunt dispuse oblic fata de vertebre si se incruciseaza intre ele. Sunt mai numeroase in zona anterioara a
inelului fibros si mai rare posterior (aici orientarea lor devine aproape paralela).Intre lamele conjunctive se
gaseste o substanta numita ciment, in cantitate mai redusa posterior (o explicatie a posibilitatii mai frecvente
de herniere a nucleului pulpos spre canalul vertebral).
O alta particularitate este aceea ca rezistenta inelului fibros creste de la centru catre periferia acestuia. In
situatiile cand discul este incarcat, el diminua in inaltime si se lateste (in realitate fibrele inelului se
incruciseaza oblic realizand un anume unghi, care se micsoreaza cand discul este incarcat).
Daca analizam coloana vertebrala in totalitate, nucleul pulpos se afl` la jum`tatea distan]ei intre fata
anterioara a coloanei si planul interliniilor articulare ale articulatiilor apofizelor articulare, fapt ce permite o
miscare perfecta de bascula; analiza pe regiuni la nivelul coloanei vertebrale ne arata ca, la nivel cervical,
nucleul pulpos este asezat la unirea treimii anterioare cu cea mijlocie, in timp ce la nivel toracal si lombar
nucleul pulpos este asezat la unirea treimii mijlocii cu cea posterioara.
De mentionat ca aceste pozitii ale nucleului pulpos nu sunt fixe, existand posibilitatea mobilizarii nucleului
pulpos in cursul miscarilor. Aceste deplasari sunt posibile datorita proprietatilor sale legate de continutul de
apa: este deformabil, elastic [i expansibil.
La adult, discul intervertebral nu este vascularizat, nutritia realizandu-se prin imbibitie.

Rolul discurilor intervertebrale:

favorizeaza elasticitatea coloanei vertebrale
contribuie la men]inerea curburilor coloanei vertebrale
directioneaza fortele exercitate asupra coloanei in diferite directii
amortizeaza socurile sau presiunile
Discurile intervertebrale sunt supuse, in anumite pozitii ale corpului, anumitor presiuni; exemplu: in
pozitie ortostatica, la nivelul discului C6-C7 este o presiune de 3 Kg, la nivel T4-T5 = 17 Kg, iar la nivel L4L5 = 47 Kg.
Aparatul ligamentar al coloanei vertebrale cuprinde ligamentul vertebral comun anterior si ligamentul
vertebral comun posterior, doua benzi ce se intind pe toata lungimea coloanei vertebrale.
In ortostatism, precum si in repaus, coloana vertebrala are o directie verticala si forma usor sinuoasa.
Curburile fiziologice ofera rezistenta la presiunile verticale, atenueaza socurile si favorizeaza mentinerea
echilibrului coloanei vertebrale pe bazin. Acest fapt se datoreaza in masura egala si tonusului musculaturii,
elasticitatii ligamentelor si a discurilor intervertebrale. Ca atare, atitudinea coloanei vertebrale depinde de
varsta, sex, profesiune, etc.
In ortostatism, la adult, linia gravitatii trece inaintea articulatiei atlanto-occipitale, anterior umerilor,
posterior capetelor femurale, anterior de axul transversal al articulatiei genunchiului ti posterior celui
tibiotarsian.
Neutralizarea se va realiza cu ajutorul ligamentelor: in regiunea toracala a coloanei, forta ligamentului
vertebral longitudinal posterior nu permite prabusirea coloanei toracale anterior; invers in regiunile
cervicala si lombara : aici intervine ligamentul vertebral longitudinal anterior.
Un rol important in neutralizarea fortelor ce tind sa duce la prabusirea coloanei il au si discurile
intervertebrale; acestea nu stau in tensiune, ca in cazul ligamentelor, ci sub presiune.
Intre ligamente si discuri ia nastere asa-zisul echilibru intrinsec (stare de echilibru intre forte) fapt ce
explica de ce coloana vertebrala continua sa-si pastreze curburile chiar daca eliminam toti muschii. In plus,
coloana vertebrala dispune si de un echilibru extrinsec realizat de catre tonusul unui mare numar de grupe
musculare.
Biomecanica coloanei vertebrale
La nivelul coloanei vertebrale se realizeaza miscari complexe printr-un cumul de usoare deplasari ale
corpurilor vertebrale, ce se desfasoara la nivelul discurilor intervertebrale dar si la nivelul celorlalte
articulatii. Astfel, deplas`rile de la nivel intervertebral sunt permise datorita nucleului pulpos, nucleu ce joaca
rol de rulment. Prin elasticitatea sa, nucleul pulpos va permite efectuarea de miscari la nivelul coloanei

vertebrale si va elimina efectele presiunilor excesive, deplasandu-se spre posterior, in cazul flexiei coloanei
si invers in cazul extensiei.
Miscarile posibile la nivelul coloanei vertebrale sunt:
flexie/extensie
inclinare laterala
rotatie
circumductie
Flexia - In miscarea de flexie a coloanei vertebrale, partea anterioara a discurilor intervertebrale este
comprimata, iar ligamentul vertebral longitudinal posterior si muschii spatelui sunt in tensiune.
Extensia -In miscarea de extensie a coloanei vertebrale, partea posterioara a discurilor intervertebrale este
comprimata, iar ligamentul vertebral longitudinal anterior si muschii abdomenului sunt in tensiune.
Inclinarea lateral-Acest tip de miscare are o amplitudine de aproximativ 17, cu un maxim in segmentul
toracal al coloanei vertebrale
Rotatia - Miscarea este diferita de la segment la segment; astfel, in regiunea cervicala ea este de amplitudine
maxima, comparativ cu restul regiunilor coloanei vertebrale (aproximativ 75). |
(II) ARTICULATIILE CRANIULUI CU COLOANA VERTEBRALA
Craniul se articuleaza cu coloana vertebrala prin intermediul a doua
articulatii: una superioara, numita articulatia atlanto-occipitala si alta inferioara,
numita atlanto-axoidiana.
Articulatia atlanto-occipitala
1. suprafete articulare: condilii occipitali + masele laterale ale atlasului (cavitati
glenoide);
2.mijloace de unire: capsula articulara + doua membrane (atlanto-occipitale,
anterioara si posterioara)
Articulatia atlanto-axoidiana
Articulatia intre atlas si axis include trei articulatii: doua articulatii laterale si una
mediana (fiind un tot functional).
A. articulatiile atlanto-axoidiene laterale
1. suprafete articulare: fetele inferioare ale maselor laterale ale atlasului +
procesele articulare superioare ale axisului
2.mijloace de unire: capsula articulara + doua membrane atlanto-axoidiene
(anterioara si posterioara).
B. articulatia atlanto-axoidiana mediana (numita si atlanto-odontoidiana)
1. suprafete articulare: inelul osteofibros al atlasului + dinte axis; inelul osteofibros
al atlasului este format din: arc anterior atlas + ligament transvers atlas + doua
fascicule (transverso-occipital si transverso-axoidian) (ansamblul format de ligamentul
transvers cu aceste doua fascicule se numeste ligament cruciform al atlasului).
2.mijloace de unire: ligamentul apical al dintelui + ligamentele alare + membrana
tectoria.
Zona occiput C2 miscari:
Flexie / extensie
Flexia/extensia se realizeaza la nivelul a 20-30 amplitudine, in articulatia atlantooccipitala, in jurul unui ax transversal prin centru condililor occipitali si intr-un plan
sagital. Muschi flexori: m. lungul capului, m.drept anterior al capului, m.sternocleidomastoidian. Elemente frenatoare: ligamentele posterioare. Muschi extensori: m. mare
drept posterior al capului, m.oblic superior al capului. Elemente frenatoare:
ligamentele anterioare.

Rotatia
Acest tip de mi[care se realizeaz` la nivelul articula]iei atlanto-axoidiene, \n jurul unui
ax vertical ce trece prin dintele axisului, \ntr-un plan transversal. Amplitudinea mi[c`rii
este de aproximativ 30. Muschii ce participa la miscare sunt: m.oblic inferior al
capului, m.mare drept posterior al capului, m.splenius, m.sternocleidomastoidian,
m.trapez. Limitarea miscarii o fac ligamentele alare.
Inclinarea lateral- Este o miscare limitata la aproximativ 15, executata in jurul unui
ax sagital (ce strabate fiecare condil occipital), intr-un plan frontal.
TORACELE-caracteristici functionale si biomecanica
Toracele este alcatuit din cele 12 vertebre toracale, coaste si stern. In ansamblu,
toracele are forma unui trunchi de con:
Coastele se articuleaza oblic pe coloana vertebrala toracala. Apoi iau o directie in jos
si in afara realizand unghiul costovertebral.
(III) ARTICULATIA STERNO-CLAVICULARA
Denumirea corecta este de articulatie sterno-costo-claviculara, deoarece la
alcatuirea ei participa suprafetele articulare ce apartin sternului, claviculei si
cartilajului primei coaste.
1.Suprafete articulare:
- incizura claviculara (de la nivelul unghiului superior al manubriului sternal); este
concava in plan frontal si convex in plan sagital;
- fata articulara clavicular; ea este alcatuita din doua mici suprafete, una orizontala,
corespunzatoare unei fete articulare aflate pe marginea superioara a cartilajului primei
coaste si alta verticala corespunztoare manubriului.
1.Suprafetele articulare sunt incongruente
Pentru restabilirea congruentei apare discul articular; este de natura
fibrocartilaginoasa.
2.Mijloace de unire :capsula+ligamente
capsula articulara- are forma de manson si este intarita de ligamente.
este formata dintr-un strat extern fibros si unul internsynovial-secreta lichid
sinovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
este groasa, rezistenta si laxa;
este intarita de ligamente.
ligamente:
-ligamentul sterno-clavicular anterior (intre extremitatea mediala a claviculei si fata
anterioara a manubriului sternal).
- ligamentul sterno-clavicular posterior.
- ligamentul interclavicular (alcatuit din fibre asezate intre clavicula si incizura jugulara
a manubriului si din fibre ce unesc intre ele extremitatile mediale ale claviculelor).
- ligamentul costoclavicular (dispus intre fata inferioara a claviculei si cartilajul primei
coaste).
Sinoviala captuseste capsula [i se insera pe marginea cartilajelor articulare.
Cavitatea articulara are doua compartimente: meniscosternal si meniscoclavicular.
Articulatia sterno-claviculara este o diartroza cu doua grade de libertate. micari ale
claviculei:
ridicare/ coborare
proiectie \nainte/ proiectie \napoi
circumductie
Adevaratul pivot al acestor miscari este ligamentul costoclavicular.

Muschii:
- ridicatori ai claviculei: m.trapez, m. sternocleido-mastoidian;
- coboratori ai claviculei: m.pectoral mare, m.deltoid, m.subclavicular;
- proiectori inainte ai claviculei: m. m.pectoral mare, m.deltoid, m.subclavicular;
- proiectori inapoi ai claviculei: m.trapez, m.sterno-cleidomastoidian.
(IV) ARTICULATIA ACROMIO CLAVICULARA
1.Suprafetele articulare
- fata articulara de pe acromion (ovalara, cu axul mare orientat sagital).
- fata articulara de pe extremitatea laterala a claviculei (convex`).
Suprafetele articulare sunt incongruente; discul articular este situat intre fetele
articulare, fiind mai gros superior si lateral.
2.Mijloace de unire :capsula+ligamente
capsula articulara (se insera la periferia suprafe]elor articulare).
este formata dintr-un strat extern fibros si unul internsynovial-secreta lichid
sinovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
este groasa, rezistenta si laxa;
este intarita de ligamente.
- ligamentul acromioclavicular este situat superior, este gros.
- ligamentul coracoclavicular este situat intre procesul coracoid si fata inferioara a
treimii laterale a claviculei; are doua parti;
ligamentul trapezoid (situat antero-lateral, orientat sagital)
ligamentul conoid (situat postero-medial, turtit in plan frontal)
- ligamentul transvers superior al scapulei este situat intre baza procesului coracoid
si partea superioara a incizurii scapulare (pe care o transforma in orificiu). Prin orificiul
realizat trece nervul suprascapular, - ligamentul transvers inferior al scapulei este
situat intre marginea laterala a scapulei si marginea posterioara a cavitatii glenoide.
Pe sub el trec nervul muschiului infraspinos si o ramura a arterei suprascapulare.
- ligamentul coraco-acromial are forma triunghiulara, cu baza spre fa]a laterala a
procesului coracoid si varful spre acromion.
Sinoviala (poate fi simplu sau dublu, cand articulatia este separata de discul
articular).
Articulatia acromio-claviculara este o artrodie ce permite miscari de alunecare; axul
miscarilor este reprezentat de ligamentele extrinseci (coracoclaviculare).
(V) ARTICULATIA UMARULUI ( ARTICULTIA SCAPULO HUMERALA)

Este articulatia care leaga centura scapulara de membrul superior liber.

1.Suprafetele articulare
cavitatea glenoida a scapulei - este usor concava, acoperita de cartilaj hialin; este mai mica decat capul
humeral si prezinta la periferie bureletul glenoidian (labrul glenoidal) care este o formatiune fibrocartilaginoasa, de forma triunghiulara pe sectiune. Fata sa externa este in raport cu capsula articulara, iar fata
interna este in raport cu cavitatea articulara. Labrul glenoidal este mai lat in partea inferioara a cavitatii
glenoide.
capul humeral - are o forma aproximativ sferica; cartilajul articular al capului (cartilaj hialin) este mai gros
in partea superioara si prezinta o mica depresiune in dreptul tuberculului mic, unde se insera ligamentul
glenohumeral.
Suprafetele articulare sunt congruente dar diferite ca dimensiuni; cavitatea glenoida este mai mica (din
aceasta cauza apare bureletul glenoidian).
2.MIJLOACE DE UNIRE: capsula+ligamente

a.capsula articulara - se insera pe circumferinta cavitatii glenoide, pe fata externa a labrului glenoidal si pe
colul anatomic.
secreta lichid sinovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
este groasa, rezistenta si laxa,permitand un grad mare de mobilitate dar si aparitia
luxatiilor
este intarita de ligamente
b.ligamentele glenohumerale - sunt situate intre glena si epifiza proximala a humerusului si au rolul de a
intari capsula in zona anterioara. Ele sunt in numar de 3: superior, mijlociu si inferior. Cel superior se insera
pe tuberculul mic, cel mijlociu se insera inferior de cel superior, iar ligamentul gleno-humeral inferior se
insera pe colul chirurgical.
ligamentul coraco-humeral - se afla intre apofiza coracoida si tuberculul mare al humerusului. Un fascicul al
acestui ligament ajunge la labrul glenoidal. Ligamentul coraco-humeral este situat superior de ligamentele
glenohumerale. Are rol de a limita flexia umarului.
Sinoviala - intareste capsula pe fata interna, fiind bine reprezentata. Ea are multe recesuri, cele mai
importante formand burse pentru muschi.
Dintre toate, ligamentul coracohumeral este cel mai puternic si are rolul de a sustine capul humeral.
Articulatia scapulo-humerala este cea mai mobila articulatie (enartroza) a corpului. Are trei grade de
libertate si la nivelul ei se executa miscarile:
-flexie/ extensie
-abductie/ adductie
-rotatie interna/ rotatie externa
-circumductie
Flexia/ extensia, numite si proiectie inainte/ proiectie inapoi, se executa in plan sagital, in jurul unui ax
transversal.
Axul miscarii trece prin tuberculul mare si centrul cavitatii glenoide. Capul humerusului basculeaza inapoi in
flexie si inainte in timpul extensiei, iar extremitatea distala humerala efectueaza o deplasare in sens opus in
acest timp.
Muschi:
proiectie inainte: pectoral mare, deltoid, coracobrahial;
proiectie inapoi: latisimus dorsi, deltoid.
Abductia/ adductia se realizeaza in jurul unui ax sagital, intr-un plan frontal. De mentionat ca axul miscarii
nu este fix, ci se proiecteaza pe o zona ovoida; el trece prin partea infero-externa a capului humeral.
In miscarea de adductie, in ortostatism, un rol important revine greutatii membrului superior si actiunii
gravitatii.
Rotatia externa/ rotatia interna
Axul miscarii este longitudinal, trecand prin capul humeral.
In cadrul miscarii de rotatie externa, capul humerusului aluneca dinapoi-inainte pe suprafata cavitatii
glenoide; miscarea este limitata de punerea in tensiune a partii anterioare a capsulei articulare. Miscarea este
efectuata de infraspinos, deltoid si rotundul mic.
Circumductia este miscarea ce sumeaza miscarile precedente, executate in jurul celor trei axe. Capul
humerusului va urma conturul cavitatii glenoide, descriind un cerc, timp in care extremitatea distala a
humerusului descrie un cerc mai mare, dar in sens invers.
Spatiul subacromiodeltoidian
Este considerat a doua articulatie a umarului, fiind o entitate morfo-func]ionala.
Unitatea cinematica centura scapulara-umar-brat
Amplitudinea miscarilor in articulatia scapulo-humerala creste prin interventia articulatiilor centurii
scapulare; de asemenea coloana vertebralt toracala intervine si ea.
De mentionat ca, atunci cand scapula este fixa, proiectia inapoi a bratului este nula.
(VI) ARTICULATIA COTULUI
caracteristici anatomofunctionale si biomecanica
-este o trohleartroza.
Este o articulatie complexa, fiind alctuita de fapt din 3 articulatii:

articulatia humero-ulnara (intre trohleea humerala si incizura trohleara a cubitusului);

articulatia humero-radiala (intre capitulum si cupusoara radiala);
articulatia radio-cubitala proximala (intre circumferinta articulara a capului radial si incizura radiala).
Cele trei cavitati articulare comunica intre ele, capsula fiind comuna.
1.Suprafetele articulare sunt:
humerusul prezinta capitulum (lateral) si trohleea humerala (medial);
cubitusul prezinta incizura trohleara (superior) si incizura radial (lateral);
radiusul prezinta cupusoara radiala (superior), pentru capitulum si circumferinta articulara a capului
radiusului, pentru incizura radial a cubitusului.
Suprafetele articulare sunt congruente

2.Mijloace de unire: capsula si ligamente

a.capsula articulara este unica
atat capsula articulara cat si membrana sinoviala sunt comune pentru toate cele trei articulatii ale cotului si
de aceea denumirea corecta a acestei articulatii este articulatia cotului, chiar daca dpdv anatomic ea este
formata din3 articulatii.
este formata dintr-un strat extern fibros si unul internsinovial-secreta lichid
sinovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
este groasa, rezistenta si laxa;
este intarita de ligamente
Pe humerus, capsula articulara margineste superior fosele olecraniana, coronoida si radiala, trecand distal
de epicondili, care raman astfel extraarticular. Mansonul fibros lasa epicondilii in afara capsulei

b.Ligamentele articulatiei cotului sunt:

ligamentul colateral radial (extern). Se intinde intre epicondilul humeral extern (proximal)
ligamentul colateral ulnar (intern). Se intinde intre epicondilul humeral intern (proximal) si fetele interne ale
apofizei coronoide si olecranului (distal);
ligamentul inelar al radiusului. Se intinde de la partea anterioara a incizurii radiale, inconjoara gatul
radiusului si se insera pe partea posterioara a incizurii radiale a cubitusului;
ligamentul patrat (Dnuce). Este situat intre incizura radiala a cubitusului si marginea interna a gatului
radiusului.
Articulatia cotului are un singur grad de libertate si permite miscari de flexie/ extensie ale antebratului pe
brat.
Flexia: axul miscarii este transversal (linia biepicondiliana), planul miscarii este sagital. In cursul flexiei,
antebratul se apropie de brat. Amplitudinea (activa) este de 150. Mana nu se va orienta catre umar ci spre
torace, deoarece axul antebratului nu se suprapune peste cel al bratului (cauza: trohleea humerala). Limitarea
miscarii de flexie este data de patrunderea apofizei coronoide in fosa cu acelasi nume, de punerea in tensiune
a ligamentului posterior si de contactul cu tesuturile moi. Muschii: biceps brahial, brahial, iar accesori muschii epicondilieni. Miscarea de flexie a antebratului pe brat este gradata de muschii extensori ai
antebratului pe brat.
Extensia: are acelasi ax si plan al miscarii. In cursul ei antebratul se departeaza de brat. Ea se realizeaza prin
contractia izometrica a flexorilor, ce gradeaza extensia antebratului si prin actiunea gravitatiei. Muschii
extensori efectueaza miscarea cand, in ortostatism, bratul este abdus la 90 si rotat medial, iar antebratul
atarna in jos. Muschii extensori sunt: triceps brahial, anconeu, accesori- extensorii degetelor.
Articulatia radio-cubitala proximala are un singur grad de libertate, iar miscarile posibile sunt pronatia si
supinatia. Articulatia este o trohleartroza; astfel, forma oaselor antebratului joaca un rol important in
realizarea miscarilor de pronatie si supinatie. Astfel, deoarece extremitatea distala a radiusului este situat`
inferior unui plan ce trece transversal prin cubitus, radiusul va putea sa efectueze o miscare de invaluire in
jurul cubitusului.
Axul miscarii (pronatie/ supinatie) este longitudinal si trece prin mijlocul cupusoarei radiale, oblic
in jos, spre marginea mediala a stiloidei cubitale, pana la baza degetului V. Capul radial realizeaza o rotatie
iar extremitatea distala a radiusului realizeaza o translatie in jurul cubitusului; in tot acest timp, cubitusul are
rol de pivot fix.

Muschii:
pronatori: rotund si patrat pronator. Muschiul rotund pronator actioneaza cu maxim de forta la inceputul
miscarii, patratul pronator spre sfarsitul miscarii.
supinatori: muschiul supinator este principalul muschi ce realizeaza supinaaia; el actioneaza cu maxim de
forta in tot cursul miscarii (antebrat extins pe brat). Muschiul biceps brahial efectueaza supinatia cand cotul
este flectat in unghi drept.

(VII) Biomecanica articulatiilor mainii

a) Articulatia radio-carpiana
Este articulatia dintre epifiza distala a radiusului si oasele carpiene din randul proximal (primele 3 oase)
1.Suprafe]ele articulare sunt:
suprafata articulara a epifizei distale a radiusului. Este orientata inferior, carpian si este concava;
suprafata articulara a oaselor carpiene din primul rand (scafoid, semilunar si piramidal).
Suprafetele sunt incongruente - apare disc articular.
2.Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula si ligamente
a.capsula articulara. Se insera pe oase, la periferia suprafetelor articulare si pe discul articular.
este formata dintr-un strat extern fibros si unul internsinovial-secreta lichid
sinovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
laxa;
este intarita de ligamente
b.ligamente. Au rol de a intari capsula articulara. Sunt extracapsulare.
- ligamentul colateral carpian radial (lateral) are forma triunghiular`, cu baza distal; se prinde pe varful
procesului stiloid radial si pe fata laterala a scafoidului.
- ligamentul colateral carpian ulnar (medial) - se intinde intre stiloida cubitala si piramidal si pisiform.
- ligamentul radio-carpian palmar - se afla pe fata palmara a capsulei, intre marginea anterioara a epifizei
distale a radiusului si baza procesului stiloid, de unde se insera printr-un fascicul superior pe lunat si pe
piramidal si printr-un fascicul inferior pe capitat.
- ligamentul radio-carpian dorsal - se afla pe fata dorsala a capsulei, intre marginea posterioara a epifizei
distale a radiusului si piramidal (ajungand uneori pana la lunat si capitat).
- ligamentul ulno-carpian palmar pleaca de pe disc si se insera prin fascicule proximale, orizontale pe osul
lunat, iar prin altele oblice, distale, pe piramidal si pe capitat.
Sinoviala trimite o prelungire spre articula]ia radio-ulnara distala.
este de tip condilian, cu doua grade de libertate;
la nivelul ei se executa flexie/extensie, inclinare laterala (abductie)/ inclinare mediala (adductie), si
circumductie; la aceste miscari participa si articulatiile medio-carpiana si intercarpiana, incat, in flexie,
oasele randului distal carpian aluneca pe cele ale randului proximal, iar acestea pe antebrat;
axul flexiei/extensiei este transversal, strabatand procesele stiloide (randul proximal carpian) si osul mare
(randul distal carpian).
- muschi flexori: mm.flexori ai carpului, ai degetelor, lung abductor al policelui;
- muschi extensori: mm. extensori ai carpului [i ai degetelor;
inclinatia mediala: muschi = flexor ulnar al carpului, extensor ulnar al carpului;
inclinatia lateral`: muschi = flexor/extensor radiali ai carpului, muschii profunzi posteriori ai antebratului.
circumductia este miscarea rezultata din trecerea succesiva prin pozitiile de flexie, abductie, extensie,
adductie sau invers.
BAZINUL OSOS
caracteristici anatomofunctionale si biomecanice
Bazinul osos, realizeaza in ansamblu centura pelvina. Scheletul bazinului cuprinde 2 oase coxale si complexul sacrucoccis.
Baza bazinului este reprezentata de linia care porneste de la promontoriu, merge de-a lungul crestei iliace si apoi pe
marginea anterioara a coxalului pana la simfiza pubiana, continuandu-se apoi cu cea din partea opusa.
Linia terminala indica limita anatomica intre bazinul mare si bazinul mic (bazinul mic se mai numeste si bazinul
obstetrical). Ea delimiteaza stramtoarea superioara a pelvisului, care imparte la randul ei bazinul intr-o portiune
superioara (pelvisul sau bazinul mare) si una inferioara (pelvisul sau bazinul mic / bazin obstetrical/ canal pelvin).

(VIII) ARTICULATIA SOLDULUI(ARTICULATIA COXO-FEMURALA)

caracteristici anatomofuncionale si biomecanice

Centura pelvina se continua cu membrul inferior prin intermediul articulatiei soldului (articulatie coxo-femurala) ce va
permite indeplinirea de catre acesta a doua functii: oscilatia in faza de pendulare si stabilizarea in faza de propulsie a
mersului, alergarii sau sariturii.

1.Suprafete articulare
Cei doi condili femurali(medial si lateral),suprafata superioara a epifizei a tibiei- platoul tibial(are 2 cavitati
glenoide si o eminenta intercondiliana),acetabulul-capul femural este mai mic
Suprafetele articulare sunt congruente
2.MIJLOACE DE UNIRE: capsula+ligamente
a.Capsula articulara:
-este formata dintr-un strat extern fibros si unul internsinovial-secreta lichid
sinovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
-este puternica,rezistenta si laxa
-este intarita de ligamente
b.Ligamentele:
- ligamentele articulare intaresc capsula asigurand stabilitatea in timpul statiunii verticale, mersului, alergarii,
sariturii.
Articulatia coxofemurala este o enartroza cu trei grade de libertate, la nivelul careia se realizeaza:
flexie/extensie, abductie/adductie, circumductie, rotatie.
Flexia/extensia
Flexia este miscarea prin care fasa anterioara a coapsei se apropie de abdomen.
Extensia este miscarea inversa flexiei, prin care fata posterioara a coapsei se apropie de zona fesiera.
In ambele cazuri, femurul se misca in jurul unui ax transversal ce trece prin foseta capului femural si varful
trohanterului mare. In timp ce capul femural aluneca in cavitatea acetabulara, epifiza distala a femurului
descrie un arc de cerc, dinainte inapoi, pentru extensie si dinapoi inainte, pentru flexie.
In timpul flexiei, partea anterioara a capsulei articulare, precum si ligamentele extraarticulare anterioare, se
relaxeazs, in timp ce partea posterioara a capsulei este pusa in tensiune.
Abductia/adductia
Adductia este miscarea prin care coapsa se apropie de linia mediana. Abductia este miscarea prin care coapsa
se indeparteaza de linia mediana.
Aceste 2 tipuri de miscari se efectueaza in plan frontal, in jurul unui ax sagital, ce trece prin capul
Circumductia
Circumductia rezulta din executarea succesiva a celor patru miscari : flexie/extensie/adductie/abductie. In
timpul acestei miscari, capul femural se roteste in cavitatea acetabulara, in timp ce epifiza distala a femurului
descrie un cerc.
Rotatia
Exista 2 tipuri de rotatii: externa si interna. In timpul rotatiei externe, femurul se invarte in jurul unui ax
vertical, ce trece prin centrul capului femural. Marele trohanter se misca dinainte spre inapoi, iar varful
piciorului se indreapta spre in afara. In timpul rotatiei interne, miscarea se produce invers.
Muschii:
Flexorii: psoas iliac (flexor principal), croitor, dreptul anterior.
Extensorii: fesier mare,mijlociu, biceps femural, semitendinos, semimembranos.
Abductorii: fesier mare, mijlociu, mic, piramidal, tensor al fasciei lata.
Adductorii: pectineu, adductor mare, mic, drept intern.
Rotatorii interni: fesier mijlociu, mic.
Rotatorii externi: piramidal, obturator intern, extern, gemen superior, inferior, patrat femural.
(IX) GENUNCHIUL
- particulariti anatomo-functionale si biomecanice

La nivelul genunchiului se intalnesc extremitatile femurului, peroneului, tibiei si

suprafata articulara a rotulei. Dintre acestea, femurul, tibia si rotula participa la alcatuirea
articulatiei genunchiului, cea mai mare articulatie a corpului uman.
Femurul
In ortostatism, femurul preia greutatea corpului transmitand-o gambei. Axul sau
anatomic nu corespunde axului biomecanic (axul biomecanic uneste foseta capului femural cu
centrul genunchiului);
Tibia
Epifiza proximala tibiala este voluminoasa, usor aplatizata dinspre anterior spre posterior,
avand o fata anterioara convexa si una posterioara, usor concava. Este alcatuita din doua
formatiuni osoase relativ voluminoase, numite condili tibiali (medial si lateral). Fiecare condil
prezinta, superior, cate o suprafata articulara concava, pentru condilul femural corespondent,
numita fata articulara superioara.
Intre cele doua fete articulare superioare se afla o protuberanta osoasa numita
eminenta intercondiliana, care prezinta la randul ei un tubercul intercondilian lateral si unul
medial. Anterior de aceasta eminenta si posterior de ea se afla doua suprafete articulare
triunghiulare, care impreuna cu suprafetele articulare concave alcatuiesc platoul tibial
Pe fata anterioara a epifizei proximale, pe linia mediana, se afla tuberozitatea tibiala
anterioara, pe care se insera tendonul rotulian.
Rotula
Rotula se afla la nivelul fetei anterioare a genunchiului, intr-un orificiu anterior al
capsulei articulare a genunchiului, avand un rol deosebit in biomecanica.
Rotula este cel mai mare os sesamoid al organismului; are forma triunghiulara, turtita
dinspre anterior spre posterior.
Pe baza rotulei se insera tendonul cvadricipital al muschiului cvadriceps femural, iar de
varful ei se prinde tendonul rotulian.

1.Suprafetele articulare de la nivelul articulatiei genunchiului, vin in contact astfel:

trohleea femurala si suprafata patelara a femurului vin in contact cu fata articulara
posterioara a rotulei si formeaza articulatia femuro-patelara;
suprafetele articulare condiliene (dreapta si stanga) vin in contact cu cavitatile glenoide
(dreapta si stanga) ale platoului tibial, formand articulatia femuro-tibiala;
Suprafetele articulare ale articulatiei femuro-tibiale sunt incongruente.
Pentru realizarea congruentei, se interpun intre ele doua structuri fibro-cartilaginoase
numite meniscuri:
- meniscul extern (lateral), de forma literei O;
- meniscul intern (medial), de forma literei C. Ele au o baza si un trunchi. Baza adera la caspula.
2.Mijloace de unire:capsula +ligamente
b. Capsula articulara
Capsula articulara prezinta urmatoarele particularitati:
este formata dintr-un strat extern fibros si unul internsynovial-secreta lichid
synovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
este groasa, rezistenta si laxa, permitand miscari de amplitudine relativ mare;
este intarita de ligamente
este comuna ambelor articulatii (femuro-patelara si femuro-tibiala);
se insera pe marginile suprafetelor articulare, lasa extracapsular epicondilii
este slaba inainte si pe fetele marginale si mai densa posterior, unde este intarita de
doua calote fibroase;
prezinta anterior orificiul patelar, in care este situata patela, pe care se si insera si
posterior un alt orificiu scobitura intercondiliana.
c. Ligamente:
Capsula articulara este intarita in toate planurile de ligamente:

10

- patru ligamente extraarticulare: tendonul rotulian, ligamentele poplitee, ligamentul

colateral extern si ligamentul colateral intern;
- doua ligamente intraarticulare: ligamentul incrucisat antero-extern si ligamentul
incrucisat postero-intern.
Tendonul rotulian este cel mai gros ligament al acestei articula]ii (2-3 cm) si are o
lungime de 5-6 cm; este aplatizat dinspre anterior spre posterior; se intinde intre varful rotulei
[i tuberozitatea tibiala anterioara, avand forma triunghiulara. Prezinta 2 fete si 2 margini: prin
fata sa anterioara raspunde fasciei femurale, iar prin cea posterioara unei mase celuloadipoase numita corpul adipos infrapatelar Hoffa si mai jos unei burse seroase numita bursa
infrapatelar` profunda.
Tendonul rotulian stabilizeaza capsula articulara in plan anterior; el formeaza, impreuna
cu muschiul cvadriceps, cu rotula si cu tendonul cvadricipital, aparatul extensor al
genunchiului.
Ligamentele poplitee capsula posterioara este intarita lateral si medial de 2
ligamente aplatizate, numite ligamente condiliene. Intre ele, in plan median, se afla
ligamentele poplitee oblic si arcuat, ce intaresc capsula posterior.
Ligamentul popliteu oblic este o parte a tendonului muschiului semimembranos; el se
intinde de la condilul tibial medial catre condilul femural lateral si cateva din fibrele lui se
amesteca cu fibrele capsulei articulare (se numeste si tendon recurent al muschiului
semimembranos).
Ligamentul popliteu arcuat se intinde intre epicondilul femural lateral si mijlocul
ligamentului oblic.
Ligamentul colateral extern (lateral, fibular) este puternic si rezistent; prin fata sa
profunda, vine in raport cu tendonul muschiului popliteu si artera articulara supero-externa, iar
prin fata sa superficiala, cu fascia femurala; el se intinde intre fata laterala a condilului femural
lateral si partea antero-laterala a capului peroneului; se opune miscarii de adductie a gambei
fata de coapsa.
|n extensia gambei pe coapsa, ligamentul este in tensiune, iar in flexie este relaxat;
acest ligament nu adera la capsula.
Ligamentul colateral intern (medial, tibial) este aplatizat si rezistent; se intinde
intre fata mediala a condilului femural intern si fata mediala a condilului tibial mediala este
format din 2 .Acest ligament se confunda in partea posterioara cu capsula articulara, pe cand
in cea anterioara este bine individualizat. Prin fata sa profunda vine in raport cu meniscul
articular, cu tendonul orizontal al semimembranosului si cu artera articulara infero-interna. Fata
lui superficiala este acoperita de fascia femurala si de tendoanele ce participa la formarea
complexului aponevrotic numit laba de gasca. Ca o caracteristic, acest ligament se opune
miscarii de abductie a gambei fata de coapsa .
Ligamentul incrucisat antero-extern este puternic, relativ scurt, de forma unui
cilindru; este aplatizat antero-posterior; distal, se inser anterior de eminensa intercondiliana,
iar proximal, se insera pe fata mediala a condilului femural extern, avand o directie oblica in
sus, inapoi si in afara.
Acest ligament se opune deplasarii anterioare a tibiei fata de femur (se opune
sertarului anterior).
Ligamentul incrucisat postero-intern are forma asemanatoare cu aceea a
ligamentului incrucisat antero-extern, dar este ceva mai gros si se rupe mult mai rar; distal se
insera posterior de eminenta intercondiliana, iar proximal se insera pe fata laterala a condilului
femural medial, avand o directie oblica in sus, inainte si inauntru.
Se opune deplasarii posterioare a tibiei fata de femur (se opune sertarului posterior).
Ligamentele incrucisate imping stratul sinovial inaintea lor, fiind por]iunea cea mai
profunda a capsulei. Totodata ele sunt parti ingrosate ale portiunii invaginate, intercondiliene a
capsulei.
d. Sinoviala-este foarte groasa, fiind cea mai voluminoasa din tot organismul si cu dispozi]ia
spatiala cea mai complexa; de asemenea, ea este comuna celor 2 articulatii din cadrul
articulatiei genunchiului. Captuseste toata fata interna a capsulei precum si ligamentele
intraarticulare si secreta o cantitate mare de lichid sinovial; este foarte bine vascularizat.

11

Miscarile de flexie/extensie
Se realizeaza teoretic in jurul unui ax transversal, ce trece prin cele doua
tuberozitati condiliene ale femurului .
In realitate, din cauza volutei condiliene, flexia/extensia se desfasoara in
jurul unui ax care se deplaseaza in sus si inainte in flexie si in sens invers in
extensie.
Muschi flexori principali: biceps femural, semitendinos, semimembranos.
Muschi flexori secundari: gemenii, popliteu, croitor, gracilis (cand genunchiul este in
usoara flexie).
Muschi extensori: cvadriceps femural, tensorul fasciei lata (secundar cand
genunchiul are un grad de extensie).
Muschi rotatori externi: biceps femural, tensor al fasciei lata (cand genunchiul este
extins), cvadriceps femural (prin vastul lateral).
Muschi rotatori interni: semimembranos, popliteu, semitendinos, croitor, gracilis.
O importana deosebita in biomecanica genunchiului o are cvadricepsul.
Biomecanica genunchiului
Complexul anatomic al genunchiului realizeaza o singura directie de miscare, in plan
sagital si realizarea unei singure miscari: flexie/extensie; secundara acestei miscari principale,
exista si o rotatie axiala limitata.
Miscarile de flexie/extensie
Se realizeaza teoretic in jurul unui ax transversal, ce trece prin cele 2 tuberozitati
condiliene ale femurului si care, din cauza valgului fixiologic al membrului inferior.
Rolul meniscurilor in biomecanica genunchiului
In flexie, meniscurile sunt impinse, dinainte inapoi, apropiindu-se intre ele prin
extremitatile lor posterioare. In extensie, meniscurile sunt deplasate invers, apropiindu-se prin
extremitatile lor anterioare.

(X) ARTICULATIA GLEZNEI (TALO-CRURALA)

1.Suprafete articulare: - scoaba tibio-peroniera (scoaba distal a celor 2 oase plan/.)
- talus (astragal)
Suprafata articulara a tibiei este concava dinainte inapoi, descriind un arc de 70, a carui raza este de 2 cm.
Ea este impartita in doua de o creasta antero-posterioara. Cele doua portiuni laterale ale scoabei intra in
contact cu versantele talusului, iar creasta antero-posterioara intra in santul acestuia. Limitarea inainte si
inapoi este realizata de cate o margine (cea posterioara este mai coborita).
Suprafetele articulare sunt congruente
2.Mijloace de unire: capsula articulara + ligamente
a.Capsula
este formata dintr-un strat extern fibros si unul internsynovial-secreta lichid
synovial,hraneste cartilajele de pe suprafetele osoase
este groasa, rezistenta si laxa, permitand miscari de amplitudine...........;
b.Ligamente:
Ligamentul intern are un strat superficial, triunghiular, numit ligament deltoidian (intre varful maleolei
interne si calcaneu, astragal si scafoid) si un strat profund (intre varful maleolei interne si astragal).
Ligamentul extern prezinta trei fascicule: anterior (ligamentul peroneo-astragalian anterior), mijlociu
(ligamentul peroneo-calcanean) si posterior (ligamentul peroneo-astragalian posterior).
Biomecanica gleznei
La nivelul gleznei se produc miscari de flexie/extensie a piciorului; daca se tine seama de sensul miscarii
raportat la picior, flexia este denumita flexie dorsala a piciorului, iar extensia este numita flexie plantara a
piciorului.

12

Piciorul este adaptat statiunii bipede atat in ceea ce priveste functia de sustinere a corpului, cat si in ceea ce
priveste functia de locomotie. In acest sens el prezinta o bolta plantara ce are trei stalpi de sprijin,
reprezentati de:
1. tuberozitatea calcaneului
2. capul metatarsienelor I, II, III antero-medial
3. capul metatarsienelor IV, V antero-lateral
Axul miscarii de flexie plantara/dorsala este transversal,
In articulatia gleznei intalnim si miscari de lateralitate si de deplasare inainte (anterior) si inapoi (posterior)
ale astragalului fata de scoaba tibioperoniera, miscari ce au o amplitudine redusa.
Muschii pentru flexie dorsala: tibial anterior, extensor comun al degetelor, extensor lung al halucelui;
Muschi pentru flexie plantara: triceps sural, tibial posterior, flexor lung al degetelor, flexor lung al halucelui,
plantar lung, peronierii.

13