Sunteți pe pagina 1din 2

Flori de mucigai

de Tudor Arghezi
Poezia Flori de mucigai de Tudor Arghezi apartine directiei moderniste si
ilustreaza modernismul moderat atat prin problematica ,cat si prin mijloacele folosite.
Poezia deschide volumul cu acelasi titlu aparut in anul 1931,volum care reprezinta o
noutate atat de socanta incat au fost destul de putini cei care i-au intuit valoarea la vremea
respectiva.Intreg textul este o arta poetica prin intermediul caruia Arghezi formuleaza o
noua conceptie cu privire la rolul poetului si al poeziei.
Asocierea celor doua simboluri cu semnificatii opuse intr-o metafora de tip
oximoronic poate trimite ca sursa de inspiratie la titlul volumelor lui Boudelaire Florile
raului (sugestie data de simbolistul francez mai fusese exploatata in literature romana in
secolul al XIX lea de Dimitrie Bolintineanu prin Florile Bosforului volum care insa
include poezii exotice de o delicatete mai degraba romantica.
Titlul poeziei lui Arghezi ca si titlul volumului anunta un nou tip de esteticaa pe
care Hugo Frederich in structura liricii moderne il defineste ca o noua frumusetecare
poate coincide cu uratul si isi dobandeste nelinistea prin includerea banalului.
Textul poeziei cuprinde 20 de versuri ,ultimele patru fiind separate sub forma unui
catren,fluiditatea discursului liric este data de ritmul inconstant al ceea ce face ca el sa
capete accente de incantatie. Primul vers al poeziei subliniaza dificultatea efortului
creator in absenta oricaror mijloace conventionale de a scrie le a scris cu unghia pe
tencuiala.Precaritatea demersului este accentuata in ipostaza solitara pe care eul poetic si
o asuma in versurile urmatoare : Pe un prete de firida goala/pe intuneric in singuratate
Absenta oricarui ajutor divin este sugerata prin absenta ajutoarelor traditionale
invocate din Biblie si associate cu numele evanghelistilor Luca,Marcu si Ioan.Leul
simbolizeaza forta ,puterea imparateasca,taurul infatiseaza jertfa si virtutea preoteasca ,iar
vulturul anticipeaza coborarea Sfantului Duh. In acest fel,orice interventie a
divinului,orice legatura cu sacralitatea sunt suspendate.
Prin metaforele stihuri fara an , stihuri de groapa,de sete de apa/si de foame
scrum se realizeaza o dezambiguizare a pronumelui personal le din incipitul
poeziei,dar si o relationare directa cu titlul.Aluzie la sursa frumosului identificata in tot
ceea ce este descompus ,degradat se face prin intermediul unei succesiuni de cuvinte
simbol care subliniaza nevoia fizica (setea,foamea) , atemporalitatea (fara an) sau ceea
ce se afla dincolo de viata (groapaa , scrumul)
Adaptarea unei alte maniere de a scrie este relevata metaforic prin tocirea unghiei
ingeresti de care eul se delimiteaza pana la dedublarea sinelui ( nu o am mai cunoscut ).

Inversiunea se produce prin ratiuni prozodice insa plasarea formei neaccentuate a


pronumelui personal de persoana a III a feminine o intr o pozitie privilegiata syntactic
accentueaza relationarea ,raportarea la o alta ipostaza.
Tensiunea lirica este puternic potentate prin descrierea unei dureri fizice Si ma
durea mana ca o gheara/neputincioasa sa se stranga. Ultimul vers al poeziei e o
concluzie in finalul discursului liric si sintetizeaza coordonatele estetice ,dar si cele
relevate pe axa creatiei-creator ale noii modalitati de a scrie : M-am silit sa scriu cu
unghiile de la mana stanga.
Noua estetica enuntata presupune efort,chin,dar si schimbare de semn estetic .La
nivel stilistic se remarca incarcatura expresiva pe care o dobandeste in mod total
neconventional ,structura narativa a discursului liric si inlantuirea de verbe care redau
actiuni sau stari: (Am scris , S a tocit, Am lasat, Nu a mai crescut, Nu am
cunoscut, Era intuneric , batea, m am silit sa scriu )
In al doilea rand este de remarcat sublimarea imaginarului poetic redus la
cateva elemente cu valoare de simbol care sugereaza efortul creator , solitudinea ,
ostilitatea. Prezenta numeroaselor forme de persoana I singular confera discursului liric
un pronuntat caracter confesiv.
Poezia Flori de mucigai releva profund metamorfoza care se produce atat in
interiorul liricii argheziene cat si in contextual liricii interbelice . Criticul Mircea Scarlat
afirma ca in Flori de mucigai se modifica sfera realitatii accepatate drept poetice.

S-ar putea să vă placă și