Ieri a fost ziua de cand m-am hotarat sa-mi schimb modul de viata.

Nu ca inainte nu
era in regula sau duceam o viata depravata, doar ca trebuia sa schimb ceva, sa
schimb ceva la mine. Stiu ca stateam in pat si ma plictiseam. Gandurile imi fugeau
departe si tot ce voiam era sa nu fiu acolo unde eram deja, adica in pat, in
apartamentul parintilor mei. Desigur, nu stiu cat de repede m-as putea obisnui cu
alta casa pentru ca apartamentul asta micut e tot ce stiu si va fii mereu acasa ,
dar eu voiam sa fiu in alta parte. Fiecare fibra din mine tanjea dupa o schimbare,
dupa o sclipire nefireasca din partea universului, si totusi mi se parea ca prea voiam
totul mura-n-gura . Adevarul era ca trebuia sa incep sa muncesc pentru ceea ce
imi doream, sa curga sudoarea trudei, ca apoi oportunitatile sa se iveasca rand pe
rand. Ideea e ca mi-am dat seama ca eu nu sunt recunoscatoare, in general ma
refer. Ca nu stiu sa multumesc si sa fiu multumita de ceea ce am si tot timpul tind
sa ma plang si sa-mi doresc ce are altcineva sau ceva ce nu este tocmai bun pentru
mine. Ei bine, asta s-a terminat de ieri. Sunt recunoscatoare pentru oamenii care
sunt langa mine si pentru ca am un acoperis deasupra capului si pot spune ca viata
mea nu a fost tocmai grea. Deci sunt recunoscatoare pentru tot! Mai putin pentru
tata, dar intr-un an si ceva am sa scap si de el.