Sunteți pe pagina 1din 2

Scris de mihai.

firica pe 15 februarie 2011, 16:03

"Jurnal esential" - Monica Lovinescu


Monica Lovinescu a fost o voce inconfundabila a culturii. Timbrul sau vocal
ne-a dat, ani de-a randul, sentimentul ca speranta in regasirea libertatii nu este
iluzorie, iar scrisul poate fi un bun antidot impotriva totalitarismului. Din exil,
de la microfonul Europei Libere, Monica Lovinescu trimitea in tara aerul pe
care aici nu mai puteam sa-l respiram: aerul libertatii.
Emisiunile sale - Actualitatea culturala si Teze si antiteze la Paris - erau asteptate de ascultatori
cu un interes special, de multe ori avand sentimentul ca scriitorii si cartile despre care vorbea
aveau sa infrunte razbunarea regimului comunist. De multe ori, chiar asa s-a intamplat. Apoi,
dupa 1989, violenta dictaturii a fost inlocuita de vulgaritatea, cinismul si perfidia comunistilor
travestiti in democrati. In acele insemnari dintre 1981 si 2000, pastrate sub forma unui jurnal
publicat in sase volume la Editura Humanitas, intalnim zbaterea unei femei puternice, dornica sasi vada tara libera de comunism, mereu atenta atat la fenomenul literar, cat si la ceea ce se
intampla in spatiul public.

Jurnal esential este o sinteza a celor sase volume aparute anterior. Condensat, jurnalul are un
ritm alert, consistent, o privire retrospectiva cu mult mai patrunzatoare asupra unor fapte,
personaje si evenimente pe care le-am trait recent. Sunt antologice acele pagini din preajma
caderii regimului ceausist din Romania, primele alegeri de dupa 1990, castigate de Iliescu si
FSN, desfiintarea postului Radio Europa Libera, alegerile din 1996, apoi cele din 2000 Toate
evenimentele sunt traite la o intensitate greu de banuit la o femeie care parea o dura, notatiile
sale zugravind o lume dominata de zbuciumul schimbarii permanente.

Am regasit in Jurnalul esential al Monicai Lovinescu explicatia inadaptarii sale la un sistem aflat
sub zodia compromisului. Fiica lui Eugen Lovinescu nu a uitat niciodata pretul platit de familia sa
regimului comunist. Mama sa a fost lasata intr-o puscarie comunista, asemenea atator martiri ai
neamului romanesc. Suferinta Monicai Lovinescu nu a lasat loc vreunui compromis, oricat de
neinsemnat, fata de cei care i-au strivit familia si au fortat-o sa ramana in exil. Ea nu uita si nu
iarta nimic in insemnarile sale zilnice: Mihai Botez, Mircea Dinescu si Andrei Plesu sunt priviti
drept niste curiozitati care se metamorfozeaza sub presiunea ispitelor generoase si se dedau la
compromisuri scabroase. Scriitoarea Ioana Pirvulescu realizeaza un portret admirabil, pe care-l
redau in finalul acestui semnal de carte: Monica Lovinescu a fost dintre oamenii privilegiati care
au putut ajuta si ale caror cuvinte se transforma in fapte. A salvat vieti, si prea putini mai par sa-si

aminteasca de asta. A ocrotit, a vegheat, a ridicat zid de cuvinte... in jurul celor care protestau.
Articol preluat de pe editie.ro
ADRESA: http://crct.ro/ncXT