Reprezentarea prilor n procesul civil n

reglementarea NCPC
8 aprilie 2013 | Tiberiu PATANCIUS
3.413 citiri

inShare

Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila, se pot distinge

doua categorii principale de noutati in reglementare, prezentul material
limitandu-se la o enumerare stricto-sensu a acestora:
a) Principalele modificari in ceea ce priveste reglementarea
reprezentarii procesuale sunt:
- Instituirea obligativitatii reprezentarii prin avocat a mandatarului, in fata
primei instante si a celei de apel, in vederea punerii de concluzii atat asupra
exceptiilor de procedura cat si privitor la fondul cauzei. Aceasta norma
imperativa se aplica, potrivit reglementarii art. 83 alin. 1 NCPC, atat in etapa
cercetarii procesului, cat si in aceea a dezbaterilor. Asadar, in cazul in care
partea-persoana fizica este reprezentata de un mandatar neavocat si care nu
indeplineste cumulativ conditiile de a fi licentiat in drept si ruda pana la gradul al
II-lea inclusiv a reprezentatului, aceasta reprezentare poate avea loc numai in
fata primei instante si a celei de apel. Chiar si in aceste etape procesuale,
mandatarul nu poate pune concluzii asupra exceptiilor procesuale si asupra
fondului decat prin avocat, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in etapa
dezbaterilor.[1]
- Reducerea sferei mandatarilor persoanelor fizice care, indeplinind conditia de a
fi licentiate in drept si in calitate de rude ale partii, pot primi mandat ad litem in
vederea reprezentarii: spre deosebire de vechea reglementare este permisa
aceasta modalitate de reprezentare numai rudelor de pana la gradul II inclusiv
(art. 83 alin. 2 NCPC).

- In ce priveste faza procesuala a recursului, art. 83 alin. 3 NCPC reglementeaza

obligatia pentru persoanele fizice de a fi reprezentate sub sanctiunea nulitatii
numai prin avocat atat la redactarea recursului cat si la sustinerea lui. Asadar,
partile nu pot sa se reprezinte nici singure, nici prin mandatar cu exceptia
ipotezelor in care partea este licentiata in drept sau mandatarul partii este
licentiat in drept si este ruda pana la gradul al II-lea cu reprezentatul. Prin
asimilare, regulile sus-mentionate isi gasesc aplicabilitate si in caile extraordinare
de atac: contestatia in anulare si revizuirea.
- Noi reglementari in ceea ce priveste partea-persoana juridica: art. 84 NCPC
statueaza in mod neechivoc obligatia reprezentarii conventionale a persoanelor
juridice (in sfera notiunii fiind incluse, pe langa societati, si asociatiile si alte
entitati fara personalitate juridica) numai prin consilier juridic sau avocat, in
conditiile legii. Pentru etapa recursului, conditia asistentei si reprezentarii susindicate este prevazuta sub sanctiunea nulitatii.
- Modificarea conditiilor de publicitate in ce priveste mandatul ad litem: art. 85
NCPC reclama forma autentica a inscrisului ce dovedeste mandatul. Spre
deosebire de aceasta reglementare, art. 68 alin. 1 CPC 1865 utiliza termenul de
inscris sub semnatura legalizata, ceea ce conducea la interpretari si chiar la
acceptarea de catre instantele de judecata a unor incrisuri certificate potrivit Legii
nr. 51/1995 (acestea neavand, in opinia autorului, valoarea unui inscris sub
semnatura autentica).
- In ipoteza mandatului presupus dat avocatului ce a exercitat calea de atac in
numele clientului sau, art. 87 alin. 2 NCPC reglementeaza in mod expres cerinta
ca sustinerea caii de atac se poate face numai in temeiul unei noi imputerniciri.
b) Diferente privitoare la procedura invocarii exceptiei lipsei calitatii
de reprezentant si privind sanctiunile procedurale:
- Art. 82 NCPC consacra distinctia intre exceptia lipsei calitatii de exercitiu si
exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant. Astfel, s-a dezvoltat vechea
reglementare a art. 161 CPC 1865, in sensul separarii si a delimitarii dintre
exceptia de fond (in cazul actului procesual intocmit de persoana lipsita de

capacitate procesuala de exercitiu) si exceptia lipsei dovezii calitatii de

reprezentant ce vizeaza numai aspectul formal, respectiv cerinta ca
reprezentantul sa faca dovada calitatii sale.
S-au inregistrat insa critici la omisiunea inclusiv in actuala reglementare, de a se
face inca o distinctie necesara, intre notiunea puterii de reprezentare si cea a
dovezii calitatii de reprezentant, sustinandu-se pe buna dreptate ca aceasta
deosebire este necesara pentru stingerea controversei inregistrate in doctrina,
privitoare la regimul juridic al exceptiei procesuale reglementate in art. 161 CPC
1865 care nu reglementa in mod diferit puterea de reprezentare (calitatea de
reprezentant) si dovada de reprezentare. Aceasta operatiune de definire a fiecarei
tipologii de exceptie, prezinta importanta in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii
procesuale a nulitatii: daca lipsa puterii de reprezentare (insasi calitatea de
reprezentant) ca exceptie de fond, in principal peremptorie poate atrage atat
sanctiunea nulitatii absolute cat si pe cea a nulitatii relative (dupa caz), lipsa
dovezii calitatii de reprezentant (reprezentand o exceptie de procedura in
principal dilatorie, o cerinta de forma, sanctionata cu nulitate relativa) poate fi
complinita/acoperita, in conditiile art. 82 alin. 1 NCPC.[2]
- Instituirea unei obligatii pentru instanta de judecata, de a acorda un termen
scurt, atunci cand constata lipsa calitatii de reprezentant (art. 82 alin. 1 NCPC),
spre deosebire de reglementarea anterioara, potrivit careia instanta poate da un
termen (reglementare facultativa).[3]
Aceasta modificare a reglementarii s-a impus, pentru preintampinarea unor
ipoteze cum ar fi cea in care instanta de judecata, observand lipsa de la dosarul
cauzei a dovezii calitatii de reprezentant privind dreptul de exercitare a actiunii,
nu acorda un termen ci respingea cererea introductiva ca inadmisibila solutie
apreciata ca fiind criticabila.[4]
- Art. 82 alin. 2 NCPC statueaza ca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant
inaintea primei instante nu poate fi invocata pentru prima oara in calea de atac.
S-a aratat ca aceasta reglementare trebuie interpretata in sensul ca:
1) exceptia poate fi invocata in fata primei instante oricand pana la momentul
inchiderii dezbaterilor asupra fondului () Chiar in ipoteza in care paratul nu a
formulat intampinare ori a depus intampinare cu incalcarea termenului
procedural de 25 de zile de la data comunicarii cererii de chemare in judecata ()

paratul nu este decazut din dreptul de a invoca exceptia lipsei dovezii calitatii de
reprezentant;
2) instanta este in drept sa invoce din oficiu lipsa dovezii calitatii de reprezentant
pe cale de exceptie procesuala, in etapa judecatii in prima instanta, pana la
inchiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei;
3) partea nu poate invoca pentru prima data in calea de atac a apelului sau a
recursului ca motiv al caii de atac exercitate, lipsa dovezii calitatii de reprezentant
a partii adverse in ipoteza in care nu a invocat-o in etapa anterioara judecatii caii
de atac respective, fiind o nulitate care s-a acoperit in timp;
4) in ipoteza in care numai reclamatul a declarat cale de atac impotriva hotararii
prin care cererea sa a fost admisa in parte, paratul nu mai este in drept sa invoce
lipsa dovezii calitatii de reprezentant a persoanei care a formulat cererea in
numele reclamantului, chiar daca a invocat-o in fata primei instante si s-a respins
() in conditiile in care paratul nu a declarat cale de atac, iar partea neatacata din
hotarare a dobandit autoritate de lucru judecat.[5]
- In fine, se remarca reglementarea expresa a sanctiunii nulitatii in ipotezele
incalcarii dispozitiilor art. 83 alin. 3 si 4 si ale art. 84 alin. 2 NCPC.

[1] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Noul Cod de Procedura civila comentariu pe
articole, vol.I, Editura Hamangiu, 2013, p. 241.
[2] Alexandru Suciu, Exceptiile procesuale in noul cod de procedura civila, Editura Universul
Juridic, 2013, pp. 478-482.
[3] Veronica Danaila, Carla Alexandra Anghelescu, Victor Horia Dimitrie
Constantinescu, Exceptiile in procesul civil jurisprudenta comentata si reglementarea din
Noul cod de procedura civila, Editura Hamangiu, 2012, p. 535.
[4] Mihaela Tabarca, Exceptiile procesuale in procesul civil, Editura Rosetti, 2001, p. 129.
[5] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, op. cit., p. 240.