feet!

The world at your

Bizara poveste a lui Passepartout

si a etajului MAPAMOND de la
Hotel Bavaria Blu
Sunt oameni care nu stiu sa stea locului o clipa si-atunci se pun pe
explorat pamantul in lung si-n lat de zici ca le-au intrat dintr-odata
toate zilele in sac. Iar oamenii astia au mereu sufletul deschis, chipul
luminous si povesti multe si marunte pe buze, in loc de bunaziua.
Cand nu sar de pe-un meridian pe altul, deschid atlasul si cu ochii
inchisi si pun degetul la intamplare pe harta. Unde-o vrea hazardul
sa-i trimita, acolo se duc de-ndata cu gandul. Iar daca divinitatea-i
generoasa si le scoate-n cale vreun documentar de neratat, atunci
se asaza turceste in fata televizorului sise desprind de lumea asta
pret de-o ora, doua. Ragaz suficient, fireste, sa plece peste mari si
tari si sa s-ntoarca incarcati si pozitivi.
Sunt oameni ce se trag din nomazii vremurilor de-nceput, din
Magellan sau Christofor Columb, si care stau cu radacinile in aer,
deasupra pamantului, spre a le fi mai usor sa si le ia la spinare la
primul semn.
Pentru ei toti, ne-am incumetat sa (re)descoperim focul, asa c-am
pus de-un inconjur al lumii cum nici lui Passepartout nu i-a fost dat
sa vada. Asa ca am cerut voie batranului Jules Verne, cu ocheade
caraghioase si reverente Si mai si, sa ni-l imprumute pe valetul
francez cat sa-i lansam o provocare. Aceea de a ne insoti intr-o
calatorie neobisnuita. N-a stat prea mult pe ganduri, caci a trecut
mai bine de-un veac de la ultima lui aventura, astfel ca-n acest
nebun secol XXI, Passepartout porneste din nou in jurul lumii.
L-am urcat la etajul 5, i-am oferit 80 de zile, la fel de lungi ca-n
1872, 16 usi neferecate siroom service ca sa-si potoleasca orice
porniri sau pofte l-or podidi pe nepusa masa, si i-am smuls
2

promisiunea ca, de-ar fi sa-i placa ce i-am pregatit, sa dea sfoara-n

tara numaidecat. Caci iata, in 2014, Pamantul nu-i musai rotund si
poate sa se-ascunda intreg in 16 camere de hotel.

CAPITAN
Ce s-ar mai aseza Passepartout la carma vasului sice-ar mai infrunta
si mari, si oceane, si valuri peste valuri, de n-ar fi mai degraba
ocupat cu privelistea ce i se deschide in fata ochilor! Intr-o zi, insa,
se va-ntruchipa si-n capitanul neinfricat al unui vas si-atunci nimic si
nimeni nu ii vor sta in cale. Asemenea lui Magellan. Asa sa fi aratat
oare si vasul celui pe care l-a invidiat de mic copil pentru spiritul
temerar si curajul timpuriu, iesit din comun? Cu mobilier masiv, din
lemn maroniu-rosiatic, cu tapiterie din piele, cu veioze metalice si
aplice din sticla transparenta? Asa trebuie sa fi fost. Atata doar:
timona ce se-odihneste acum pe perete a stat dreapta, pe punte,
slujind Capitanul dupa cum i-o cer legile marilor si oceanelor si-ale
calatoriilor pe apa. Vrand parca sa se convinga ca-i aievea si ca nu
se amageste singur, de dragul unor promisiuni pe care si le-a facut
in copilarie, da draperia grea, visinie, la o parte, cat sa zareasca
marea. I-a stat un pic inima in fractiunea de secunda pana ce i s-a
aratat, dar si-a potolit-o de indata ce, sub ochii lui, un val mai
curajos si-a gasit sfarsitul la mal.

STATELE UNITE ALE AMERICII

Ca mare i-a fost surpriza lui Passepartout cand a dat sa deschida usa
apartamentului Statele Unite ale Americii! Fireste, venind din
vremuri de demult, stilul newyorkez al secolului XXI l-a luat putin pe
nepregatite. Din lipsa de obisnuinta, dar cu o curiozitate ce-l ghida
haotic dintr-o camera in alta, s-a napustit la canapeaua din piele
alba, lunga cat o zi de post, intrebandu-se ce-i cu oamenii astia
3

moderni de-au renuntat la opulenta epocii din care el se trage in

favoarea lui mai putin, mai simplu, mai aerisit. Amestecul aparent
dezorganizat de culori pe care il stia el s-a pierdut intr-un contrast
cuminte alb-negru, dand impresia de liniste si de proaspat.
Candelabrele pompoase au cedat locul celebrului lampadar Arco,
creat de Achille si Pier Giacomo Castiglioni pentru Flos, sau veiozelor
sub forma unor becuri supradimensionate. Scaunele cu tapiterii
pretioase s-au dat din calea lui LC4, una dintre primele creatii ale lui
Le Corbusier. Sezlongul ce a fost expus la Paris in 1929 atinge
apogeul confortului si mai-mai sa nu-l mai lase pe eroul nostru sa se
ridice. De pe perete, ii zambesc gales sase femei blonde, de o
frumusete rapitoare, ce seamana binisor intre ele. "Ai zice ca sunt
gemene, nu alta!", isi spune Passepartout ca pentru sine. De fapt,
dar n-are el de unde sti, dar nu-s sase femei, ci-i una si aceea si
Marilyn Monroe, in viziunea unuia si aceluiasi Andy Warhol.
Nemaiputandu-si lua privirea de la buzele voluptoase si de la
zambetul perfect, Passepartout ramane pironit in fata tabloului. Ce
mai, lumea de azi nu prea mai seamana cu cea de ieri, dar are fara
doar si poate forta unui magnet chiar si pentru un om ce a trait pe la
1800 si ceva.

ANGLIA
Zice-se ca-i verdele preferat al englezilor si s-a impregnat cum a
putut, pe unde a putut, intru linistirea privirii. Departe de stilul
victorian, extrem de somptuos si exagerat in ce priveste
ornamentele, aceasta camera se deosebeste prin simplitate si
lumina. Asemenea vestitului cottagebritanic. De la mobilierul de un
alb imaculat la perdeaua inflorata in nuante de rosu, care este de
altfel singura pata puternica de culoare, se creeazasi se astern, fara
sa ceara voie, dar binevenite, o liniste si-o eleganta ce te-ndeamna,
4

calatorule, sa mai zabovesti o zi, doua. Si pe Passepartout l-ar fi

oprit in loc, de n-ar fi fost cuprins de frenezia calatoriei si daca n-ar fi
dat cu ochii de surpriza cea mai cea a camerei, ce l-a facut sa se
invarta ca un titirez in fata ei, de bucurie. Un pat cu baldachin exact
ca in povestile cu printi si printese, intruchipand acel axis
mundiprimordial, dar intr-un timp si intr-un spatiu ale vremurilor
moderne. Iar dincolo de ferestrele inalte, se dezvaluie marea intr-un
spectacol de zile mari.
INDIA
Amintirile il coplesesc brusc pe Passepartout, caci, acum aproape un
secol si jumatate, s-a desfatat din plin luand India la pas, iar astazi,
iata, o regaseste cu emotia primei intalniri. Cum este si firesc,
gandul fuge intaia si data spre bogatia si luxul fara de care India nar mai fi India. Dovada sta, in primul rand, mobilierul de un argintiu
strident ce nu ar putea trece neobservat nici daca privitorul s-ar
stradui sa il ignore. Un argintiu strident, spuneam, de parca totul ar
fi suflat cu foita de metal pretios. Canapeaua joasa, de catifea
bleumarin cu un luciu orbitor, sculpturile in lemn, minutioase si
rafinate, si patul masiv cu tablie inalta din aceeasi catifea, ca punct
central al camerei, intregesc imaginea luxului indian. De o parte si
de alta a patului troneaza doua veioze ce au la baza cate un elefant,
amintind de Ganesha, zeul care, intamplator sau nu, intinde o mana
de ajutor la indepartarea obstacolelor si-i ocroteste pe toti cei care,
printre altele, pornesc in calatorii. Privind marea, dincolo de draperia
cu arabescuri viu colorate, Passepartout isi promite ca aceasta nu va
fi pentru el ultima escapada indiana.

THAILANDA
De cand li s-au deschis noi orizonturi, iar granitele nu mai sunt un
obstacol in calea lor, oamenii si-au luat din ce in ce mai des rucsacul
5

in spate si au pornit catre necunoscut. Si nu vorbim despre

necunoscutul din imediata apropiere, ci despre acela exotic,
suficient de indepartat cat sa provoace emotii si capabil sa aprinda
dorinta de a cunoaste mai mult. Lui Passepartout nu-i e strain
sentimentul, caci pe vremea lui pamantul era mai degraba un mister
si se cerea descoperit. Thailanda, iata, isi revendica astazi, din ce in
ce mai vehement, dreptul la turisti. Fiind singura tara din Asia de
Sud-Est care nu s-a aflat sub ocupatia vreunei tari europene, este
asaltata in prezent de toti curiosii, iar Passepartout nu face exceptie.
Mijeste ochii de parca ar vrea sa inghita totul intr-o secunda. E
fermecat de simplitatea camerei, de liniile drepte si elegante, de
combinatia dintre lemnul de-un maro-inchis indraznet, wenge, cum ii
spun oamenii moderni, tapiteriile din piele de aceeasi culoare si
fierul forjat, de aplicele ce seamana cu niste torte si draperia cu
frunze brodate. Senzatia de libertate, dupa cum, de altfel, o
marturiseste insusi numele populatiei thai(inseamnaliber), reiese din
fiece colt. Libertatea si intoarcerea la radacini, la natura, in climatul
tropical thailandez, intre musonul ploios si cel uscat.

ITALIA
Italia este atat de la indemanasi de ispititoare ca, la cati turisti o
viziteaza anual, ai presupune ca n-ar trebui sa mai existe prea multi
locuitori ai pamantului care sa nu se fi intalnit cu ea macar o data in
viata. Si totusi, atrage mereu valuri noi de entuziasti care, in
neintreruptele lor aventuri, poposesc in tinuturile italiene, fie si
numai pentru a-si trage un pic sufletul inainte de a-si continua
drumul. Asa ca ne-am oprit si noi, pret de un zambet si o doza
concentrata de un dolce far niente conjunctural. Spiritul artistic, ce a
facut acest popor cunoscut in intreaga lume, se remarca in toate
unghiurile camerei prin linia simpla, discretasi perfect simetrica care
amplifica, fara doar si poate, eleganta camerei. Tapetul matasos in
6

culori neutre, ce pare a fi sculptat in cel mai mic amanunt, detaliile

din mobilierul de culoarea nucului, tapiteria inflorata a fotoliilor
somptuoase si tablia satinata a patului, veiozele sculptate ce slujesc
de-o parte si de alta a patului, si draperiile cu model elaborat, par
toate a fi, ele insele, sculptate de cei mai cunoscuti sculptori ai
Italiei clasice. Si de indata ce ochii lui Passepartout se dezlipesc de
pe aceste detalii minunate, imediat ii si sunt furati de catre o alta
opera de arta, care si in ziua de astazi ramane simbolul Venetiei Bazilica San Marco. Acest oras de pe ape il face pe eroul nostru ss
tanjeasca dupa frumusetile marii si a brizei sale, si sa spere ca
dincolo de draperiile catifelate experienta italiana se va intregi.
Asadar, de cum zareste tarmul marii si linia orizontului risipindu-se
in neantul Marii Negre, se afunda linistit in sezlongul de pe balcon si
soarbe fiecare raza de soare, sperand ca urmatoarea oprire sa fie cel
putin la fel de fermecatoare.

EGIPT
Intalnirile cu faraonii egipteni mai au loc astazi doar in manualele de
istorie, avand o aurade mister care va atrage intotdeauna
curiozitatea omului modern. A omului modern, dar si a celor ce au
trait intr-un secol XIX extrem de tulbure, precum Passepartout.
Nuantele neutre si luminoase, de la bejul nisipiu si pana la galbenul
stralucitor al tapetului, contrasteaza cu argintiul pretios,
monumental al mobilierului. Peretii sunt imbracati, cum spuneam,
cu un tapet ce abunda in galben solar, culoarea ce simbolizeaza, in
mitologia egipteana, nemurirea zeilor si faraonilor. Povestea lui
Tutankamon si cea a lui Nefertiti stau scrise in hieroglifele de pe
tapet, ce ies in relief atat cat sa para ca-si cer inapoi si viata, sintreg universul de demult. Scene din legendele egiptene, pictate in
culori vii pe bucati de papyrus, incearca sa ne isoriseascasi alte
povesti, la fel de interesante, despre o lume antica pe care
7

Passepartout si-ar fi dorit sa o cunoasca mai indeaproape. Cea mai

puternica marturie a trainiciei acelor vremuri sta in veiozele cu
suport de marmura, asezate de-o parte si de alta a patului, si a
aplicelor de pe perete cu diadema de aur, strajuind cumva
frumusetea si bogatia de odinioara.

ROMANIA
De cateva minute bune, Passepartout isi roteste privirea a
neputinta. Neputinta de a spune, clar si raspicat, daca recunoaste
ori ba locul unde se afla. Bajbaie, exact cum s-ar fi asteptat oricine,
scotoceste in amintiri dupa un indiciu, cat de mic, care l-ar putea
ajuta, si ar vrea sa rosteasca un nume, dar se teme ca va gafa
impardonabil. Da din umeri o data, in semn ca nu recunoaate
locurile, dar mai dasi a doua oara, auzind Romnia. Nici nu-i cu
suparare. In prima calatorie in jurul lumii n-a poposit pe plaiuri
mioritice. Ii oferim acum ragazul sa recupereze, prin detalii mici, dar
de efect, ce nu-i vor mai iesi nicicand din minte. Acum spuneti
cinstit: ati vazut voi sufragerie de roman sadea in care sa nu stea pe
canapea o cuvertura care s-o sufoce si care sa-i ascunda frumusetea
naturala, desi canapeaua s-ar fi descurcat si singura sa se prezinte
musafirilor? Slabe sanse. Aceasta imagine, cu care se confrunta
Passepartout, este una de dinainte de era comunista. Este de fapt si
de drept dintr-o perioada in care arta era in floare in Romania, o
perioada care a dus la nasterea Renascentismului romanesc. Un stil
cu coloane spiralate care a fost preluat in veiozele de pe noptiere,
aplicele de pe perete si mobilierul de lemn masiv. In plus, costumul
popular, expus pe perete, ii destainuie lui Passepartout munca
asidua depusa in a crea astfel de costume, fiindca fiecare este lucrat
manual si dupa traditiile fiecarei regiuni a tarii. Iar peisajul nu este
complet fara doua, trei pernute de decor, imbracate in fete de perna
lucrate manual. De draperii nu mai vorbim. Daca sunt impodobite cu
8

mileuri de macramu brodate, orice indoiala asupra radacinilor este

imediat spulberata. De-aici, rasariturile si apusurile, avand Marea
Neagra drept complice, sunt cele mai frumoase cu putinta.

KENIA
Nu ar fi fost un tur cinstit daca, din neatentie, am fi lasat continentul
african intr-un con de umbra. Ca sa nu mai punem la socoteala ca ar
fi fost complet nemeritat. Pamantul striga din toti rarunchii in intreg
apartamentul. De n-ar fi racoarea marmurii din bai si daca talpile
goale s-ar incumeta s-o atinga, Passepartout ar crede ca, de fapt,
calca-n picioare un covor nesfarsit de vreascuri. Lemnul de cocos e
peste tot, de la sifonier la patul ademenitor si la masutele de forme
diferite, si e fixat cu bucati de sfoara sau piele, pentru ca niciun
fragment sa nu se desprinda din inclestarea perfecta. Passepartout
e cu ochii in patru. Mangaie peretii si, dintr-odata, incepe a racai
tapetul din living, incercand sa elibereze una din miile de frunze
lipite manual, spre a o mesteca intre dinti, cum ii era obiceiul in
prima lui calatorie. De la caramiziul auriu la verdele crud din
dormitor, savana se dezvaluie eroului nostru, in functie de anotimp.
In deschizatura usii ce da spre dormitor zarete un trup costeliv de
negresa ce poarta in maini un abajur protector. Iremediabil
hipnotizat, isi muta gandurile in Malindi, unde, pe vremuri, Vasco da
Gama a marcat teritoriul infigand in pamant o cruce, si nu-i chip a-l
mai aduce inapoi.

FRANTA
Cand te inhami intr-o asemenea aventura, precum inconjurul lumii,
trebuie sastii sa-ti inabusi dorul de iarba verde de acasa. Poate de
aceea Passepartout a grabit pasul, vizibil emotionat, in timp ce ne
indreptam spre apartamentul ce avea sa-l poarte in Franta. De la
9

verdele malachit al bailor la nuantele neutre ale incaperilor, de-un

bej primitor si elegant, se incheaga o atmosfera de sfarsit de secol
XVI, inceput de secol XVII careia nu-i lipseste decat prezenta unui
Rege Soare atotputernic pentru a fi completa. Mobilierul luxos,
supradimensionat, dar de o simplitate pretioasa, merita sa fie
cercetat cu priviri si atingeri, din rotunjime in rotunjime. Totul are
un aer regal: panasi insertiile delicat aurii din lemnul masiv, de-un
alb stralucitor, al fiecarei piese de mobilier in parte, ce amintesc de
mai putin delicatul auriu al palatului Versailles. Cine-a dat pe-acolo
macar o data in viata, stie, desigur, despre ce vorbim. Lui
Passepartout ii vine sa ia pozitia de drepti, sa tacasi sa-si tina
respiratia, de parca pasii lui ar risipi magia. Spre marele lui noroc,
dar mai ales spre norocul turistilor, magia nu poate fi strivita atat de
usor. Cel putin nu in Franta.

TURCIA
Acum e-acum!. Fireste ca Passepartout n-a inteles subtilitatea, ca
doar nu are de unde sti istoria romano-turca ce, vreme de sute de
ani, a fost atat de incordatasi ne-a tinut ca pe ace. Candva, eadevarat, turcii ne-au cam cotropit, dar astazi ne luam revansa
pasnic, printr-o Turcie la noi acasa, cum niciun urmas al lui Baiazid
nu a vazut. Sa nu se mire nimeni, caci am stiut sa facem totul ca la
carte: mobilier din lemn masiv si piele, detalii florale reprezentand
trandafiri atat in tapitterie, cat si sculptate, fotolii ornate din
abundenta, draperie viu colorata, cu broderie pretioasa, evidentiata,
din loc in loc, cu fir auriu. Abundenta de elemente specifica
sultanilor, pe care am avut prilejul sa o studiem indeaproape de-a
lungul secolelor, este pecetea otomana uaor recognoscibila. Si
acum, ca si atunci, la Rovine sau la Podul Inalt, vrem buna pace,
cu atat mai mult cu cat astazi mapamondul rescris al etajului 5 ne
invecineaza din nou.
10

GRECIA
De cum a trecut pe langasifonierul masiv, impunator, de-un alb
imaculat ce strapunge retina, Passepartout si-a descretit fruntea si
si-a dezmortit picioarele, aducandu-le, rand pe rand, unul inaintea
celuilalt. Insotindu-si dansul cu un zambet strengar la Anthony
Quinn, fredoneaza franturi din Zorbas, de parca s-ar stradui sa-si
starneasca amintiri de demult, si da rotocoale, pe mocheta de-un
albastru aprins, unui personaj imaginar ce il hipnotizeaza. Sa fie
zeitele sculptate in vaza de pe masa ce i-au incins valetului
calcaiele, cu trupurile lor perfecte si despuiate? Sa fie, dimpotriva,
sunetul marii ce rasuna din scoicile ce au invadat camera, de la
sifonier la aplicele de pe pereti sau de la lustra ce subjuga intreg
tavanul, la tablia patului? Oricare ar fi motivul, Passepartout,
metamorfozat complet, este departe, cu trupul si cu gandul in sudul
Marii Egee, zbatandu-se intr-un alb-albastru ravasitor, sub soarele lui
Santorini. si pare ca nu se mai da dus.

AUSTRALIA
Canguri, ornitorinci sau caini dingo? Nici urma de vreunul dintre ei.
Nezburatoarea emu? Nici atat. Un eucalipt, macar? Asta-i buna!
Cred, Passepartout, ca esti un pic pretentios. Nu am promis sa
reproducem ecosistemul australian, dar ne-am dat cuvantul ca vom
aduce aici, dupa puteri, o particica din coltul acela atat de
indepartat, despre care de multe ori ne imaginam ca nici nu-i parte
din lumea noastra. Mobilierul din lemn maroniu aprins, cu tente
rosiatice, cu linii perfect drepte si simple, fara niciun fel de
ornamente sau detalii care sa incarce retina, fotoliul leagan cu forma
de cangur in care se poate lesne visa cu ochii deschisi, privind
marea, si draperia cu motiv animal sunt doar cateva dintre detaliile
11

ce ne trimit direct pe Tropicul Capricornului. Si de-acolo, din

splendoarea paradisiaca, un singur semn de intrebare se mai ridica:
sa fie aplicele de pe pereti replici ale asiaticului corn al abundetnei,
dovada de netagaduit a influentei continentului vecin asupra
Australiei, sau coada unui scorpion ratacit, cum tot insista
Passepartout? Aceasta sa fie singura dilema existentiala odata
ajunsi pe taramul de la capatul pamantului si sigur vom duce-o cu
fruntea sus pana ce va trece de la sine.

INDONEZIA
In cateva sarituri, demne, ce-i drept, de-un veritabil acrobat precum
Passepartout, am ajuns in Salba de smaralde a Ecuatorului. Adica
Indonezia. Macar o data in viata pasii trebuie sa ne poarte catre
acest taram desprins parca din povestile despre lumi perfecte,
utopice. Combinand lemnul de ratan impletit si cel de cires, de-un
maroniu rosiatic, tipic indoneziene, cu nuante discrete de alb si crem
ce se regasesc in mocheta, in tapetul cu imprimeu vegetal, in
pernutele scaunelor, in abajururi ori in tabloul ce evoca traditionala
kebaya, se contureaza un stil simplu si elegant ce nu a fost
estompat in timp de catre popoarele ce s-au perindat prin insule.
Mobilierul traditional din lemn cu impletituri complicate s-a oprit la
etajul cinci dupa o lunga calatorie, direct din cea mai mare tara
arhipelag din lume. Si este aici pentru o sedere de lunga durata.

IRAN
Uneori, Passepartout se amageste ca le-a vazut pe toate si ca nimic
nu il mai poate impresiona. Se-nsala, fara doar si poate, caci
Pamantul, cu minunile lui, i se dezvaluie putin cate putin, fix in
momentele cand se asteapta mai putin. Si bine face, caci altfel s-ar
culca pe o ureche si poate si-ar petrece restul zilelor
12

nemaiasteptand emotia surprizei. Iranul, insa, l-a cam dat peste cap,
dovedindu-i, inca o data, ca de-a lungul tuturor meridianelor, de-o
parte si de alta, se vor gasi mereu motive pentru un zambet larg si
un acces de nerabdare. Argintiul metalic al mobilierului impunator
aminteste de celebrul palat Golestan din Teheran, cu deja prea
cunoscuta Camera Diamantelor, lucrat intr-un mod absolut fabulos
cu bucati de oglinda, de ochii privitorului sunt numaidecat pacaliti,
avand impresia ca in fata lor ar avea doar argint si diamante.
Senzatia de raceala este atenuata de nuantele de lila ale mochetei,
un element in plus de legatura cu palatul iranian. De parca n-ar fi
fost de-ajuns, peretii sunt impodobiti si ei aaa cum se cuvine, in
nunate de lila. De-o parte sta un asa-zis tablou textil lucrat in
matase cu fir de argint, in aceleasi nuante de argintiu si lila,
reprezentand un boteh sau buta - cunoscut vesticilor mai degraba
sub numele de paisley -, adica un motiv vegetal persan. De cealalta
parte, isi apara teritoriul tablouri cu reproduceri ale pictorului
Mahmoud Farshchian, parintele picturii miniaturale persane
moderne,si cu opere ale poetului Hafez, evident, in farsi. Clar, unul
fara celalalt n-ar fi avut acelasi efect caci, se stie, picturile celui
dintai sunt adesea inspirate din poeziile celui de-al doilea. Vizibil
fastacit, Passepartout promite solemn ca nu se va mai indoi
niciodata de-acum incolo de resursele inepuizabile de nou ale
Pamantului, caci, pare-se, de oricate ori l-ar inconjura, acesta va
pastra mereu un as in maneca, asa cum de data aceasta a fost Iran.
CHINA
De departe cel mai spectaculos apartament al etajului 5 si cea mai
fascinanta destinaaie a calatoriei lui Passepartout, China incheie aaa
cum se cuvine inconjurul lumii, lasand sufletul sa toarca a multumire
si sa viseze, cu ochii larg deschisi, la sejurul urmator.
Spatiu si lumina. Asa poate fi descris apartamentul China in doua
cuvinte care marturisesc exact atat cat trebuie. In tonuri specifice
interioarelor chinezesti, pornind de la maroul inchis al mahonului la
13

rosu aprins si, pe ici, pe colo, la negru, apartamentul isi deconspira

identitatea din prima clipa prin intermediul mobilierului. Roata
sculptata in lemn, asezata chiar la intrare, in semn de bun venit,
simbolizeaza in egala masura ospitalitatea chineza, dar si urarile de
bine, fericire si noroc, toate adunate si rasfrante asupra celui ce
poposeste in acest apartament. Toate piesele de mobilier sunt, cum
spuneam, din mahon si au ceva din maretia si rigoarea acestui
popor asiatic. Taburetele, extrem de populare si folosite fie ca scaun,
fie ca masa in cadrul ceremoniei ceaiului si banchetele traditionale;
biroul sub forma unei pagoda; fotoliile asemanatoare unor tronuri
demne de cei mai viteji imparati, sunt toate din lemn lacuit, cu
detalii sculptate manual, precum elefanti cu trompele in sus,
simbolizand protectia, sau dragoni ce sunt asemuiti esentei vietii.
Sezuturile au tapiteriile din matase brodatasi model floral auriu pe
un fundal de rosu aprins. Pe pereti stapanesc mandre aplice cu
modele traditionale florale aplicate pe abajururi de ceramic, alaturi
de doua tablouri impresionante prin minutiozitatea cu care au fost
create: unul lucrat in matase naturala, iar altul sculptat in lemn si
apoi pictat in auriu si culori vii, reprezentand scene ale vietii
cotidiene. Aceeasi poveste a vietii, cu maruntisurile si picanteriile ei
obisnuite, este redatasi in draperie, fiind insotita de bucati de text
scris in caligrafia chineza.
Un ultim popas ar fi baia luxoasa, demna de cei mai de seama
oaspeti, cu doua chiuvete sub forma unor boluri supradimensionate
superbe, din cel mai fin portelan cu dragoni pictati in alb-albastru,
cu o sauna pentru doua persoane si un jacuzzi modern, cu masaj,
terapie LED si televizor, in totala antiteza cu aerul in rest traditional
al apartamentului.
Caci China, in maretia ei vizibila din spatiu, nu s-ar dezice nici in
ruptul capului.

14

SFARSIT
Desi a inceput ca o joaca de copii, calatoria in jurul lumii s-a dovedit
o treaba serioasa pentru Passepartout, starnindu-i melancolii vechi
de un secol si jumatate si descoperindu-i lumea de astazi intr-un fel
in care, nici cu cea mai bogata imaginatie, nu si-ar fi putut-o
inchipui. Surpriza a fost mare la fiecare popas, iar pe alocuri ea a
fost inlocuita cu socul contastului cu lumea moderna. Sa-i fi vazut
privirea, cu ochii mari iesindu-i din orbite, de cate ori a pasit, la
inceput timid, mai apoi cu vitejie si curiozitate demne de un veritabil
aventurier, in fiecare dintre baile celor saisprezece popasuri.
Marmura si granitul, in culori specifice fiecarei destinatii in parte, ii
inghetau talpile, facandu-l sa sara ca ars la cea mai mica atingere.
Dar parca nimic nu l-a fascinat precum cazile cu hidromasaj. Jacuzzi,
cum le spun oamenii moderni, dupa numele companiei care le-a
produs pentru prima data, nume, de altfel, dificil de pronuntat
pentru eroul nostru. Ceea ce, la drept vorbind, ne-a amuzat teribil.
Terapia cu leduri, radioul si televizorul, necunoscute la mijlocul
secolului al XIX-lea, i-au aprins si mai mult curiozitatea, caci astfel
de minunatiinu pot fi trecute cu vederea atat de usor. Sauna din
Chinasi Franta, cu lemnul lor mirosind a proaspat, nu l-au
inspaimantat pe Passepartout asa cum au facut-o cabinele de dus
ale aceloraai apartamente, poate si pentru ca, intr-un fel sau altul,
aduceau cu niste masini ale timpului ce ar fi putut sa-l duca inapoi,
in vremurile din care a plecat.
Si pentru ca nu-i o calatorie oarecare, ci una de plina de surprize,
spatiul completeaza experienta. Iar daca, potrivit unor norme ale
Uniunii Europene, baile ar trebui sa aiba 5 metri patrati, am zis ca
putem face mai mult de-atat, asa ca am plusat cat s-a putut si am
ajuns la 8 metri patrati. Opt metri patrati de relaxare totala.
Ca tot suntem la cifre si ca tot punem pe hartie detaliile care l-au
facut pe Passepartout ss caste larg ochii, i-am deschis usile catre
balcoane. Cu o suprafata de aproape 10 metri patrati fiecare, ele vin
15

cu o propunere pe care cu greu cineva o poate refuza: aceea de a

sta un ceas, doua, trei sau cat ne-or tine puterile, in aer liber, in aer
sarat de mare, si de a adulmeca cu nesat imprejurimile statiunii si
povestile nespuse ale marii.
Hotel BAVARIA BLU****
Mamaia, Constanta, Romania
Rezervari +4 0749165453 +40734991922
Receptie +4 0241831443 +40752004236
E-mail office@bavariablu.ro rezervari@bavariablu.ro
www.bavariablu.ro

16