Sunteți pe pagina 1din 16
The world at your feet! 1

The world at your

feet!

The world at your feet! 1
Bizara poveste a lui Passepartout si a etajului MAPAMOND de la Hotel Bavaria Blu Sunt oameni

Bizara poveste a lui Passepartout si a etajului MAPAMOND de la Hotel Bavaria Blu

Sunt oameni care nu stiu sa stea locului o clipa si-atunci se pun pe explorat pamantul in lung si-n lat de zici ca le-au intrat dintr-odata toate zilele in sac. Iar oamenii astia au mereu sufletul deschis, chipul luminous si povesti multe si marunte pe buze, in loc de bunaziua. Cand nu sar de pe-un meridian pe altul, deschid atlasul si cu ochii inchisi si pun degetul la intamplare pe harta. Unde-o vrea hazardul sa-i trimita, acolo se duc de-ndata cu gandul. Iar daca divinitatea-i generoasa si le scoate-n cale vreun documentar de neratat, atunci se asaza turceste in fata televizorului sise desprind de lumea asta pret de-o ora, doua. Ragaz suficient, fireste, sa plece peste mari si tari si sa s-ntoarca incarcati si pozitivi. Sunt oameni ce se trag din nomazii vremurilor de-nceput, din Magellan sau Christofor Columb, si care stau cu radacinile in aer, deasupra pamantului, spre a le fi mai usor sa si le ia la spinare la primul semn. Pentru ei toti, ne-am incumetat sa (re)descoperim focul, asa c-am pus de-un inconjur al lumii cum nici lui Passepartout nu i-a fost dat sa vada. Asa ca am cerut voie batranului Jules Verne, cu ocheade caraghioase si reverente Si mai si, sa ni-l imprumute pe valetul francez cat sa-i lansam o provocare. Aceea de a ne insoti intr-o calatorie neobisnuita. N-a stat prea mult pe ganduri, caci a trecut mai bine de-un veac de la ultima lui aventura, astfel ca-n acest nebun secol XXI, Passepartout porneste din nou in jurul lumii. L-am urcat la etajul 5, i-am oferit 80 de zile, la fel de lungi ca-n 1872, 16 usi neferecate siroom service ca sa-si potoleasca orice porniri sau pofte l-or podidi pe nepusa masa, si i-am smuls

promisiunea ca, de-ar fi sa-i placa ce i-am pregatit, sa dea sfoara-n tara numaidecat. Caci iata,

promisiunea ca, de-ar fi sa-i placa ce i-am pregatit, sa dea sfoara-n tara numaidecat. Caci iata, in 2014, Pamantul nu-i musai rotund si poate sa se-ascunda intreg in 16 camere de hotel.

CAPITAN
CAPITAN

Ce s-ar mai aseza Passepartout la carma vasului sice-ar mai infrunta si mari, si oceane, si valuri peste valuri, de n-ar fi mai degraba ocupat cu privelistea ce i se deschide in fata ochilor! Intr-o zi, insa, se va-ntruchipa si-n capitanul neinfricat al unui vas si-atunci nimic si nimeni nu ii vor sta in cale. Asemenea lui Magellan. Asa sa fi aratat oare si vasul celui pe care l-a invidiat de mic copil pentru spiritul temerar si curajul timpuriu, iesit din comun? Cu mobilier masiv, din lemn maroniu-rosiatic, cu tapiterie din piele, cu veioze metalice si aplice din sticla transparenta? Asa trebuie sa fi fost. Atata doar:

timona ce se-odihneste acum pe perete a stat dreapta, pe punte, slujind Capitanul dupa cum i-o cer legile marilor si oceanelor si-ale calatoriilor pe apa. Vrand parca sa se convinga ca-i aievea si ca nu se amageste singur, de dragul unor promisiuni pe care si le-a facut in copilarie, da draperia grea, visinie, la o parte, cat sa zareasca marea. I-a stat un pic inima in fractiunea de secunda pana ce i s-a aratat, dar si-a potolit-o de indata ce, sub ochii lui, un val mai curajos si-a gasit sfarsitul la mal.

promisiunea ca, de-ar fi sa-i placa ce i-am pregatit, sa dea sfoara-n tara numaidecat. Caci iata,

STATELE UNITE ALE AMERICII Ca mare i-a fost surpriza lui Passepartout cand a dat sa deschida usa apartamentului Statele Unite ale Americii! Fireste, venind din vremuri de demult, stilul newyorkez al secolului XXI l-a luat putin pe nepregatite. Din lipsa de obisnuinta, dar cu o curiozitate ce-l ghida haotic dintr-o camera in alta, s-a napustit la canapeaua din piele alba, lunga cat o zi de post, intrebandu-se ce-i cu oamenii astia

moderni de-au renuntat la opulenta epocii din care el se trage in favoarea lui ”mai putin,

moderni de-au renuntat la opulenta epocii din care el se trage in favoarea lui ”mai putin, mai simplu, mai aerisit”. Amestecul aparent dezorganizat de culori pe care il stia el s-a pierdut intr-un contrast cuminte alb-negru, dand impresia de liniste si de proaspat. Candelabrele pompoase au cedat locul celebrului lampadar Arco, creat de Achille si Pier Giacomo Castiglioni pentru Flos, sau veiozelor sub forma unor becuri supradimensionate. Scaunele cu tapiterii pretioase s-au dat din calea lui LC4, una dintre primele creatii ale lui Le Corbusier. Sezlongul ce a fost expus la Paris in 1929 atinge apogeul confortului si mai-mai sa nu-l mai lase pe eroul nostru sa se ridice. De pe perete, ii zambesc gales sase femei blonde, de o frumusete rapitoare, ce seamana binisor intre ele. "Ai zice ca sunt gemene, nu alta!", isi spune Passepartout ca pentru sine. De fapt, dar n-are el de unde sti, dar nu-s sase femei, ci-i una si aceea si Marilyn Monroe, in viziunea unuia si aceluiasi Andy Warhol. Nemaiputandu-si lua privirea de la buzele voluptoase si de la zambetul perfect, Passepartout ramane pironit in fata tabloului. Ce mai, lumea de azi nu prea mai seamana cu cea de ieri, dar are fara doar si poate forta unui magnet chiar si pentru un om ce a trait pe la 1800 si ceva.

moderni de-au renuntat la opulenta epocii din care el se trage in favoarea lui ”mai putin,

ANGLIA Zice-se ca-i verdele preferat al englezilor si s-a impregnat cum a putut, pe unde a putut, intru linistirea privirii. Departe de stilul victorian, extrem de somptuos si exagerat in ce priveste ornamentele, aceasta camera se deosebeste prin simplitate si lumina. Asemenea vestitului cottagebritanic. De la mobilierul de un alb imaculat la perdeaua inflorata in nuante de rosu, care este de altfel singura pata puternica de culoare, se creeazasi se astern, fara sa ceara voie, dar binevenite, o liniste si-o eleganta ce te-ndeamna,

calatorule, sa mai zabovesti o zi, doua. Si pe Passepartout l-ar fi oprit in loc, de

calatorule, sa mai zabovesti o zi, doua. Si pe Passepartout l-ar fi oprit in loc, de n-ar fi fost cuprins de frenezia calatoriei si daca n-ar fi dat cu ochii de ”surpriza” cea mai cea a camerei, ce l-a facut sa se invarta ca un titirez in fata ei, de bucurie. Un pat cu baldachin exact ca in povestile cu printi si printese, intruchipand acel axis mundiprimordial, dar intr-un timp si intr-un spatiu ale vremurilor moderne. Iar dincolo de ferestrele inalte, se dezvaluie marea intr-un spectacol de zile mari.

INDIA
INDIA

Amintirile il coplesesc brusc pe Passepartout, caci, acum aproape un secol si jumatate, s-a desfatat din plin luand India la pas, iar astazi, iata, o regaseste cu emotia primei intalniri. Cum este si firesc, gandul fuge intaia si data spre bogatia si luxul fara de care India n- ar mai fi India. Dovada sta, in primul rand, mobilierul de un argintiu strident ce nu ar putea trece neobservat nici daca privitorul s-ar stradui sa il ignore. Un argintiu strident, spuneam, de parca totul ar fi suflat cu foita de metal pretios. Canapeaua joasa, de catifea bleumarin cu un luciu orbitor, sculpturile in lemn, minutioase si rafinate, si patul masiv cu tablie inalta din aceeasi catifea, ca punct central al camerei, intregesc imaginea luxului indian. De o parte si de alta a patului troneaza doua veioze ce au la baza cate un elefant, amintind de Ganesha, zeul care, intamplator sau nu, intinde o mana de ajutor la indepartarea obstacolelor si-i ocroteste pe toti cei care, printre altele, pornesc in calatorii. Privind marea, dincolo de draperia cu arabescuri viu colorate, Passepartout isi promite ca aceasta nu va fi pentru el ultima escapada indiana.

  • THAILANDA De cand li s-au deschis noi orizonturi, iar granitele nu mai sunt un obstacol in calea lor, oamenii si-au luat din ce in ce mai des rucsacul

in spate si au pornit catre necunoscut. Si nu vorbim despre necunoscutul din imediata apropiere, ci

in spate si au pornit catre necunoscut. Si nu vorbim despre necunoscutul din imediata apropiere, ci despre acela exotic, suficient de indepartat cat sa provoace emotii si capabil sa aprinda dorinta de a cunoaste mai mult. Lui Passepartout nu-i e strain sentimentul, caci pe vremea lui pamantul era mai degraba un mister si se cerea descoperit. Thailanda, iata, isi revendica astazi, din ce in ce mai vehement, dreptul la turisti. Fiind singura tara din Asia de Sud-Est care nu s-a aflat sub ocupatia vreunei tari europene, este asaltata in prezent de toti curiosii, iar Passepartout nu face exceptie. Mijeste ochii de parca ar vrea sa inghita totul intr-o secunda. E fermecat de simplitatea camerei, de liniile drepte si elegante, de combinatia dintre lemnul de-un maro-inchis indraznet, wenge, cum ii spun oamenii moderni, tapiteriile din piele de aceeasi culoare si fierul forjat, de aplicele ce seamana cu niste torte si draperia cu frunze brodate. Senzatia de libertate, dupa cum, de altfel, o marturiseste insusi numele populatiei thai(inseamnaliber), reiese din fiece colt. Libertatea si intoarcerea la radacini, la natura, in climatul tropical thailandez, intre musonul ploios si cel uscat.

in spate si au pornit catre necunoscut. Si nu vorbim despre necunoscutul din imediata apropiere, ci

ITALIA Italia este atat de la indemanasi de ispititoare ca, la cati turisti o viziteaza anual, ai presupune ca n-ar trebui sa mai existe prea multi locuitori ai pamantului care sa nu se fi intalnit cu ea macar o data in viata. Si totusi, atrage mereu valuri noi de entuziasti care, in neintreruptele lor aventuri, poposesc in tinuturile italiene, fie si numai pentru a-si trage un pic sufletul inainte de a-si continua drumul. Asa ca ne-am oprit si noi, pret de un zambet si o doza concentrata de un dolce far niente conjunctural. Spiritul artistic, ce a facut acest popor cunoscut in intreaga lume, se remarca in toate unghiurile camerei prin linia simpla, discretasi perfect simetrica care amplifica, fara doar si poate, eleganta camerei. Tapetul matasos in

culori neutre, ce pare a fi sculptat in cel mai mic amanunt, detaliile din mobilierul de

culori neutre, ce pare a fi sculptat in cel mai mic amanunt, detaliile din mobilierul de culoarea nucului, tapiteria inflorata a fotoliilor somptuoase si tablia satinata a patului, veiozele sculptate ce slujesc de-o parte si de alta a patului, si draperiile cu model elaborat, par toate a fi, ele insele, sculptate de cei mai cunoscuti sculptori ai Italiei clasice. Si de indata ce ochii lui Passepartout se dezlipesc de pe aceste detalii minunate, imediat ii si sunt furati de catre o alta opera de arta, care si in ziua de astazi ramane simbolul Venetiei - Bazilica San Marco. Acest oras de pe ape il face pe eroul nostru ss tanjeasca dupa frumusetile marii si a brizei sale, si sa spere ca dincolo de draperiile catifelate experienta italiana se va intregi. Asadar, de cum zareste tarmul marii si linia orizontului risipindu-se in neantul Marii Negre, se afunda linistit in sezlongul de pe balcon si soarbe fiecare raza de soare, sperand ca urmatoarea oprire sa fie cel putin la fel de fermecatoare.

EGIPT
EGIPT

Intalnirile cu faraonii egipteni mai au loc astazi doar in manualele de istorie, avand o aurade mister care va atrage intotdeauna curiozitatea omului modern. A omului modern, dar si a celor ce au trait intr-un secol XIX extrem de tulbure, precum Passepartout. Nuantele neutre si luminoase, de la bejul nisipiu si pana la galbenul stralucitor al tapetului, contrasteaza cu argintiul pretios, monumental al mobilierului. Peretii sunt imbracati, cum spuneam,

cu un tapet ce abunda in galben solar, culoarea ce simbolizeaza, in mitologia egipteana, nemurirea zeilor si faraonilor. Povestea lui

Tutankamon

si

cea

a

lui Nefertiti

stau

scrise in hieroglifele de pe

tapet, ce ies in relief atat cat sa para ca-si cer inapoi si viata, si-

ntreg universul de demult. Scene din legendele egiptene, pictate in

culori

vii

pe bucati

de papyrus, incearca sa ne isoriseascasi alte

povesti, la fel de interesante, despre o lume antica pe care

Passepartout si-ar fi dorit sa o cunoasca mai indeaproape. Cea mai puternica marturie a trainiciei acelor

Passepartout si-ar fi dorit sa o cunoasca mai indeaproape. Cea mai puternica marturie a trainiciei acelor vremuri sta in veiozele cu suport de marmura, asezate de-o parte si de alta a patului, si a aplicelor de pe perete cu diadema de aur, strajuind cumva frumusetea si bogatia de odinioara.

ROMANIA
ROMANIA

De cateva minute bune, Passepartout isi roteste privirea a neputinta. Neputinta de a spune, clar si raspicat, daca recunoaste ori ba locul unde se afla. Bajbaie, exact cum s-ar fi asteptat oricine, scotoceste in amintiri dupa un indiciu, cat de mic, care l-ar putea ajuta, si ar vrea sa rosteasca un nume, dar se teme ca va gafa impardonabil. Da din umeri o data, in semn ca nu recunoaate locurile, dar mai dasi a doua oara, auzind România. Nici nu-i cu suparare. In prima calatorie in jurul lumii n-a poposit pe plaiuri mioritice. Ii oferim acum ragazul sa recupereze, prin detalii mici, dar de efect, ce nu-i vor mai iesi nicicand din minte. Acum spuneti cinstit: ati vazut voi sufragerie de roman sadea in care sa nu stea pe canapea o cuvertura care s-o sufoce si care sa-i ascunda frumusetea naturala, desi canapeaua s-ar fi descurcat si singura sa se prezinte musafirilor? Slabe sanse. Aceasta imagine, cu care se confrunta Passepartout, este una de dinainte de era comunista. Este de fapt si de drept dintr-o perioada in care arta era in floare in Romania, o perioada care a dus la nasterea Renascentismului romanesc. Un stil cu coloane spiralate care a fost preluat in veiozele de pe noptiere, aplicele de pe perete si mobilierul de lemn masiv. In plus, costumul popular, expus pe perete, ii destainuie lui Passepartout munca asidua depusa in a crea astfel de costume, fiindca fiecare este lucrat manual si dupa traditiile fiecarei regiuni a tarii. Iar peisajul nu este complet fara doua, trei pernute de decor, imbracate in fete de perna lucrate manual. De draperii nu mai vorbim. Daca sunt impodobite cu

mileuri de macraméu brodate, orice indoiala asupra radacinilor este imediat spulberata. De-aici, rasariturile si apusurile, avand

mileuri de macraméu brodate, orice indoiala asupra radacinilor este imediat spulberata. De-aici, rasariturile si apusurile, avand Marea Neagra drept complice, sunt cele mai frumoase cu putinta.

KENIA
KENIA

Nu ar fi fost un tur cinstit daca, din neatentie, am fi lasat continentul african intr-un con de umbra. Ca sa nu mai punem la socoteala ca ar fi fost complet nemeritat. Pamantul striga din toti rarunchii in intreg apartamentul. De n-ar fi racoarea marmurii din bai si daca talpile goale s-ar incumeta s-o atinga, Passepartout ar crede ca, de fapt, calca-n picioare un covor nesfarsit de vreascuri. Lemnul de cocos e peste tot, de la sifonier la patul ademenitor si la masutele de forme diferite, si e fixat cu bucati de sfoara sau piele, pentru ca niciun fragment sa nu se desprinda din inclestarea perfecta. Passepartout e cu ochii in patru. Mangaie peretii si, dintr-odata, incepe a racai tapetul din living, incercand sa elibereze una din miile de frunze lipite manual, spre a o mesteca intre dinti, cum ii era obiceiul in prima lui calatorie. De la caramiziul auriu la verdele crud din dormitor, savana se dezvaluie eroului nostru, in functie de anotimp. In deschizatura usii ce da spre dormitor zarete un trup costeliv de negresa ce poarta in maini un abajur protector. Iremediabil hipnotizat, isi muta gandurile in Malindi, unde, pe vremuri, Vasco da Gama a marcat teritoriul infigand in pamant o cruce, si nu-i chip a-l mai aduce inapoi.

  • FRANTA Cand te inhami intr-o asemenea aventura, precum inconjurul lumii, trebuie sastii sa-ti inabusi dorul de iarba verde de acasa. Poate de aceea Passepartout a grabit pasul, vizibil emotionat, in timp ce ne indreptam spre apartamentul ce avea sa-l poarte in Franta. De la

verdele malachit al bailor la nuantele neutre ale incaperilor, de-un bej primitor si elegant, se incheaga

verdele malachit al bailor la nuantele neutre ale incaperilor, de-un bej primitor si elegant, se incheaga o atmosfera de sfarsit de secol XVI, inceput de secol XVII careia nu-i lipseste decat prezenta unui Rege Soare atotputernic pentru a fi completa. Mobilierul luxos, supradimensionat, dar de o simplitate pretioasa, merita sa fie ”cercetat” cu priviri si atingeri, din rotunjime in rotunjime. Totul are un aer regal: panasi insertiile delicat aurii din lemnul masiv, de-un alb stralucitor, al fiecarei piese de mobilier in parte, ce amintesc de mai putin delicatul auriu al palatului Versailles. Cine-a dat pe-acolo macar o data in viata, stie, desigur, despre ce vorbim. Lui Passepartout ii vine sa ia pozitia de drepti, sa tacasi sa-si tina respiratia, de parca pasii lui ar risipi magia. Spre marele lui noroc, dar mai ales spre norocul turistilor, magia nu poate fi strivita atat de usor. Cel putin nu in Franta.

TURCIA
TURCIA

”Acum e-acum!”. Fireste ca Passepartout n-a inteles subtilitatea, ca doar nu are de unde sti istoria romano-turca ce, vreme de sute de ani, a fost atat de incordatasi ne-a tinut ca pe ace. Candva, e- adevarat, turcii ne-au cam cotropit, dar astazi ne luam revansa pasnic, printr-o Turcie la noi acasa, cum niciun urmas al lui Baiazid nu a vazut. Sa nu se mire nimeni, caci am stiut sa facem totul ca la carte: mobilier din lemn masiv si piele, detalii florale reprezentand trandafiri atat in tapitterie, cat si sculptate, fotolii ornate din abundenta, draperie viu colorata, cu broderie pretioasa, evidentiata, din loc in loc, cu fir auriu. Abundenta de elemente specifica sultanilor, pe care am avut prilejul sa o studiem indeaproape de-a lungul secolelor, este pecetea otomana uaor recognoscibila. Si acum, ca si atunci, la Rovine sau la Podul Inalt, ”vrem buna pace”, cu atat mai mult cu cat astazi mapamondul ‘rescris’ al etajului 5 ne invecineaza din nou.

GRECIA De cum a trecut pe langasifonierul masiv, impunator, de-un alb imaculat ce strapunge retina,
  • GRECIA De cum a trecut pe langasifonierul masiv, impunator, de-un alb imaculat ce strapunge retina, Passepartout si-a descretit fruntea si si-a dezmortit picioarele, aducandu-le, rand pe rand, unul inaintea celuilalt. Insotindu-si dansul cu un zambet strengar à la Anthony Quinn, fredoneaza franturi din Zorbas, de parca s-ar stradui sa-si starneasca amintiri de demult, si da rotocoale, pe mocheta de-un albastru aprins, unui personaj imaginar ce il hipnotizeaza. Sa fie zeitele sculptate in vaza de pe masa ce i-au incins valetului calcaiele, cu trupurile lor perfecte si despuiate? Sa fie, dimpotriva, sunetul marii ce rasuna din scoicile ce au invadat camera, de la sifonier la aplicele de pe pereti sau de la lustra ce subjuga intreg tavanul, la tablia patului? Oricare ar fi motivul, Passepartout, metamorfozat complet, este departe, cu trupul si cu gandul in sudul Marii Egee, zbatandu-se intr-un alb-albastru ravasitor, sub soarele lui Santorini. si pare ca nu se mai da dus.

    • AUSTRALIA Canguri, ornitorinci sau caini dingo? Nici urma de vreunul dintre ei. Nezburatoarea emu? Nici atat. Un eucalipt, macar? Asta-i buna! Cred, Passepartout, ca esti un pic pretentios. Nu am promis sa reproducem ecosistemul australian, dar ne-am dat cuvantul ca vom aduce aici, dupa puteri, o particica din coltul acela atat de indepartat, despre care de multe ori ne imaginam ca nici nu-i parte din lumea noastra. Mobilierul din lemn maroniu aprins, cu tente rosiatice, cu linii perfect drepte si simple, fara niciun fel de ornamente sau detalii care sa incarce retina, fotoliul leagan cu forma de cangur in care se poate lesne visa cu ochii deschisi, privind marea, si draperia cu motiv animal sunt doar cateva dintre detaliile

ce ne trimit direct pe Tropicul Capricornului. Si de-acolo, din splendoarea paradisiaca, un singur semn de

ce

ne

trimit

direct

pe Tropicul Capricornului. Si de-acolo, din

splendoarea paradisiaca, un singur semn de intrebare se mai ridica:

sa fie aplicele de pe pereti replici ale asiaticului corn al abundetnei, dovada de netagaduit a influentei continentului vecin asupra Australiei, sau coada unui scorpion ratacit, cum tot insista Passepartout? Aceasta sa fie singura dilema existentiala odata ajunsi pe taramul de la capatul pamantului si sigur vom duce-o cu fruntea sus pana ce va trece de la sine.

  • INDONEZIA In cateva sarituri, demne, ce-i drept, de-un veritabil acrobat precum Passepartout, am ajuns in Salba de smaralde a Ecuatorului. Adica Indonezia. Macar o data in viata pasii trebuie sa ne poarte catre acest taram desprins parca din povestile despre lumi perfecte, utopice. Combinand lemnul de ratan impletit si cel de cires, de-un maroniu rosiatic, tipic indoneziene, cu nuante discrete de alb si crem ce se regasesc in mocheta, in tapetul cu imprimeu vegetal, in pernutele scaunelor, in abajururi ori in tabloul ce evoca traditionala kebaya, se contureaza un stil simplu si elegant ce nu a fost estompat in timp de catre popoarele ce s-au perindat prin insule. Mobilierul traditional din lemn cu impletituri complicate s-a oprit la etajul cinci dupa o lunga calatorie, direct din cea mai mare tara arhipelag din lume. Si este aici pentru o sedere de lunga durata.

IRAN
IRAN

Uneori, Passepartout se amageste ca le-a vazut pe toate si ca nimic

nu

il

mai

poate impresiona. Se-nsala, fara doar si

poate, caci

Pamantul, cu

minunile lui,

i

se

dezvaluie putin cate putin, fix

in

momentele cand se asteapta mai putin. Si bine face, caci altfel s-ar

culca

pe

o

ureche

si

poate

si-ar

petrece

restul zilelor

nemaiasteptand emotia surprizei. Iranul, insa, l-a cam dat peste cap, dovedindu-i, inca o data, ca de-a

nemaiasteptand emotia surprizei. Iranul, insa, l-a cam dat peste cap, dovedindu-i, inca o data, ca de-a lungul tuturor meridianelor, de-o parte si de alta, se vor gasi mereu motive pentru un zambet larg si un acces de nerabdare. Argintiul metalic al mobilierului impunator aminteste de celebrul palat Golestan din Teheran, cu deja prea cunoscuta Camera Diamantelor, lucrat intr-un mod absolut fabulos cu bucati de oglinda, de ochii privitorului sunt numaidecat pacaliti, avand impresia ca in fata lor ar avea doar argint si diamante. Senzatia de raceala este atenuata de nuantele de lila ale mochetei, un element in plus de legatura cu palatul iranian. De parca n-ar fi fost de-ajuns, peretii sunt impodobiti si ei aaa cum se cuvine, in nunate de lila. De-o parte sta un asa-zis tablou textil lucrat in matase cu fir de argint, in aceleasi nuante de argintiu si lila, reprezentand un boteh sau buta - cunoscut vesticilor mai degraba sub numele de paisley -, adica un motiv vegetal persan. De cealalta parte, isi apara teritoriul tablouri cu reproduceri ale pictorului Mahmoud Farshchian, parintele picturii miniaturale persane moderne,si cu opere ale poetului Hafez, evident, in farsi. Clar, unul fara celalalt n-ar fi avut acelasi efect caci, se stie, picturile celui dintai sunt adesea inspirate din poeziile celui de-al doilea. Vizibil fastacit, Passepartout promite solemn ca nu se va mai indoi niciodata de-acum incolo de resursele inepuizabile de nou ale Pamantului, caci, pare-se, de oricate ori l-ar inconjura, acesta va pastra mereu un as in maneca, asa cum de data aceasta a fost Iran.

nemaiasteptand emotia surprizei. Iranul, insa, l-a cam dat peste cap, dovedindu-i, inca o data, ca de-a

CHINA De departe cel mai spectaculos apartament al etajului 5 si cea mai fascinanta destinaaie a calatoriei lui Passepartout, China incheie aaa cum se cuvine inconjurul lumii, lasand sufletul sa toarca a multumire si sa viseze, cu ochii larg deschisi, la sejurul urmator. Spatiu si lumina. Asa poate fi descris apartamentul China in doua cuvinte care marturisesc exact atat cat trebuie. In tonuri specifice interioarelor chinezesti, pornind de la maroul inchis al mahonului la

rosu aprins si, pe ici, pe colo, la negru, apartamentul isi deconspira identitatea din prima clipa

rosu aprins si, pe ici, pe colo, la negru, apartamentul isi deconspira identitatea din prima clipa prin intermediul mobilierului. Roata sculptata in lemn, asezata chiar la intrare, in semn de bun venit, simbolizeaza in egala masura ospitalitatea chineza, dar si urarile de bine, fericire si noroc, toate adunate si rasfrante asupra celui ce poposeste in acest apartament. Toate piesele de mobilier sunt, cum spuneam, din mahon si au ceva din maretia si rigoarea acestui popor asiatic. Taburetele, extrem de populare si folosite fie ca scaun, fie ca masa in cadrul ceremoniei ceaiului si banchetele traditionale; biroul sub forma unei pagoda; fotoliile asemanatoare unor tronuri demne de cei mai viteji imparati, sunt toate din lemn lacuit, cu detalii sculptate manual, precum elefanti cu trompele in sus, simbolizand protectia, sau dragoni ce sunt asemuiti esentei vietii. Sezuturile au tapiteriile din matase brodatasi model floral auriu pe un fundal de rosu aprins. Pe pereti stapanesc mandre aplice cu modele traditionale florale aplicate pe abajururi de ceramic, alaturi de doua tablouri impresionante prin minutiozitatea cu care au fost create: unul lucrat in matase naturala, iar altul sculptat in lemn si apoi pictat in auriu si culori vii, reprezentand scene ale vietii cotidiene. Aceeasi poveste a vietii, cu maruntisurile si picanteriile ei obisnuite, este redatasi in draperie, fiind insotita de bucati de text scris in caligrafia chineza. Un ultim popas ar fi baia luxoasa, demna de cei mai de seama oaspeti, cu doua chiuvete sub forma unor boluri supradimensionate superbe, din cel mai fin portelan cu dragoni pictati in alb-albastru, cu o sauna pentru doua persoane si un jacuzzi modern, cu masaj, terapie LED si televizor, in totala antiteza cu aerul in rest traditional al apartamentului. Caci China, in maretia ei vizibila din spatiu, nu s-ar dezice nici in ruptul capului.

SFARSIT Desi a inceput ca o joaca de copii, calatoria in jurul lumii s-a dovedit o
SFARSIT
SFARSIT

Desi a inceput ca o joaca de copii, calatoria in jurul lumii s-a dovedit o treaba serioasa pentru Passepartout, starnindu-i melancolii vechi de un secol si jumatate si descoperindu-i lumea de astazi intr-un fel in care, nici cu cea mai bogata imaginatie, nu si-ar fi putut-o inchipui. Surpriza a fost mare la fiecare popas, iar pe alocuri ea a fost inlocuita cu socul contastului cu lumea moderna. Sa-i fi vazut privirea, cu ochii mari iesindu-i din orbite, de cate ori a pasit, la inceput timid, mai apoi cu vitejie si curiozitate demne de un veritabil aventurier, in fiecare dintre baile celor saisprezece popasuri. Marmura si granitul, in culori specifice fiecarei destinatii in parte, ii inghetau talpile, facandu-l sa sara ca ars la cea mai mica atingere. Dar parca nimic nu l-a fascinat precum cazile cu hidromasaj. Jacuzzi, cum le spun oamenii moderni, dupa numele companiei care le-a produs pentru prima data, nume, de altfel, dificil de pronuntat pentru eroul nostru. Ceea ce, la drept vorbind, ne-a amuzat teribil. Terapia cu leduri, radioul si televizorul, necunoscute la mijlocul secolului al XIX-lea, i-au aprins si mai mult curiozitatea, caci astfel de minunatiinu pot fi trecute cu vederea atat de usor. Sauna din Chinasi Franta, cu lemnul lor mirosind a proaspat, nu l-au inspaimantat pe Passepartout asa cum au facut-o cabinele de dus ale aceloraai apartamente, poate si pentru ca, intr-un fel sau altul, aduceau cu niste masini ale timpului ce ar fi putut sa-l duca inapoi, in vremurile din care a plecat. Si pentru ca nu-i o calatorie oarecare, ci una de plina de surprize, spatiul completeaza experienta. Iar daca, potrivit unor norme ale Uniunii Europene, baile ar trebui sa aiba 5 metri patrati, am zis ca putem face mai mult de-atat, asa ca am plusat cat s-a putut si am ajuns la 8 metri patrati. Opt metri patrati de relaxare totala. Ca tot suntem la cifre si ca tot punem pe hartie detaliile care l-au facut pe Passepartout ss caste larg ochii, i-am deschis usile catre balcoane. Cu o suprafata de aproape 10 metri patrati fiecare, ele vin

cu o propunere pe care cu greu cineva o poate refuza: aceea de a sta unoffice@bavariablu.ro rezervari@bavariablu.ro www.bavariablu.ro 16 " id="pdf-obj-15-2" src="pdf-obj-15-2.jpg">

cu o propunere pe care cu greu cineva o poate refuza: aceea de a sta un ceas, doua, trei sau cat ne-or tine puterile, in aer liber, in aer sarat de mare, si de a adulmeca cu nesat imprejurimile statiunii si povestile nespuse ale marii.

Hotel BAVARIA BLU**** Mamaia, Constanta, Romania

Rezervari +4 0749165453

+40734991922

Receptie +4 0241831443

+40752004236

www.bavariablu.ro