De demult...

Tot mai rar s-aud n noapte clopotele de la strung...

Patru ini la popa-n cas in azi sfat de vreme lung.
ntr-un sfenic ard pe mas dou lumnri de cear,
Plin de grije, pean nou moaie popa-n climar:
"Patru juzi din patru sate, de la Mur mai la vale,
Cu supunere se-nchin astzi nlimii-tale,
Luminate mprate! Scriem carte cu-ntristare,
Ne-au luat punea domnii, fr lege i-ntrebare...
Semne-avem, i-n miezuine1 le-au fost pus de mult btrnii,
De pe cnd n ara asta numai noi eram stpnii...
Nu mai sunt acum pe cmpuri, toate le-a sfrmat dumanul,
i pe Ionu al Floarii ni l-au prpdit, srmanul.
Ne mor vitele-n ograd i ni-e jale nou foarte
i,-nlate mprate, noi n-am vrea s facem moarte!
Dar ne vrem moia noastr, vrem i pentru mort dreptate!
Ale nlimii-tale slugi supuse i plecate,
Am trimis aceast carte i, precum ca s se tie,
Scris-am eu, popa Istrate, n ziua de Sfnt-Ilie.
Iar noi patru juzi cu toii nu tim slova i scrisoarea,
Punem degetul pe cruce i-ntrim i noi plnsoarea."
..........................
La fereastr-s zori de ziu i ptrund ncet n cas,
Juzii, treji de gnduri grele, stau cu coatele pe mas.
O ndejde lumineaz feele nemngiete;
A-ntrit scrisoarea popa: la tot colul o pecete.
Mo Istrate se ridic i, cu mna tremurat,
Pune cartea n nfram, de trei ori mpturat...
nolit de drum, jitarul Radu Roat se ivete,

Vechi cprar din ctnie, tie carte pe nemete.

El aaz-n sn rvaul i srut mna popii,
Juzii strng o dat mna, le mijesc n gene stropii.
Stau cu popa-n pragul porii, ochii lor spre drum se-ndreapt
Cnd, cu traista subsuoar i toiagu-n mna dreapt,
n sclipirea dimineii, care rumenete satul,
Radu Roat pleac-n lume, cu scrisoare la-mpratul.