Sunteți pe pagina 1din 3

Rubeola (pojarul german)

Rubeola, numita si pojar german sau pojarul de 3 zile, este o boala produsa de virusul rubeolic.
Rubeola este de obicei o boala blanda care nu produce probleme pe termen lung.

Cauze
Virusul rubeolic se raspandeste de cele mai multe ori prin picaturi de fluid de la nivelul
membranelor mucoase care contin virusul. O persoana infectata poate raspandi virusul prin
picaturile de fluid din timpul tusei, stranutului, vorbirii sau prin mancare sau bauturi la comun.
Se poate produce infectarea si prin contactul cu o suprafata contaminata de picaturi de fluid, iar
apoi atingerea zonelor ochilor, nasului sau gurii fara spalarea pe maini in prealabil. Mai putin
obisnuit, se poate produce contaminarea si prin contactul cu sange infectat, la nivelul unor
leziuni ale pielii sau mainilor daca nu se spala zonele afectate imediat.

Simptome
Simptomele tipice de rubeola sunt:
- un rash (exantem) minor
- edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele
urechilor si occipital, partea posterioara a capului)
-febra moderata.
Uneori pot sa apara, mai ales la adolescente sau femeile tinere, dureri articulare (artrita), mai ales
la nivelul articulatiilor mici ale mainilor. Durerile articulare (mai frecvente la femei) pot sa
dureze mai mult de o luna pana dispar. Marirea ganglionilor din zona gatului este comuna multor
boli virale; in cazul rubeolei, ganglionii cel mai frecvent afectati sunt cei localizati retroauricular
si cei occipitali; gradul in care acestia se maresc si sensibilitarea acestora este patognomonica
(specifica) rubeolei
Uneori rash-ul cutanat este singurul simptom de rubeola care pare la copiii mici.Copiii mai mari
si adolescentii pot prezenta si febra, dureri oculare, dureri in gat si o stare de rau general; poate
sau nu sa apara rash-ul.
Simptomele de rubeola, in special durerea si edemul de la nivelul articulatiilor, sunt mai
frecvente la adulti decat la copiii.
Rash-ul tegumentar specific rubeolei este minor, debuteaza la nivelul fetei si se extinde la nivelul
gatului si toracelui (pieptului) si apoi pe tot corpul. La inceput poate sa aiba un aspect de eritem
(roseata) difuz, apoi devine eritem punctiform cu leziuni maculare neconfluante. Este de
asemenea intalnita si o forma de rubeola fara rash cutanat. Chiar daca nu apare rash-ul tot exista
contagiozitatea bolii.
Poate sa apara ca o complicatie a rubeolei, infectia la nivelul creierului (encefalita). Este o
complicatie rara dar foarte serioasa. Unul din cinci bolnavi ce fac encefalita decedeaza.
Infectia fatului cu virusul rubeolic in primul trimestru este un risc pentru avort spontan, moarte
fetala si defecte congenitale ale fatului. Mai mult de 90% din fetii infectati in primele 11
saptamani de sarcina dezvolta sindrom rubeolic congenital. Acest sindrom poate provoca defecte
congenitale severe. Tulburarile de auz sunt cele mai frecvente, desi cataracta,glaucomul sialte

probleme oculare, defecte de cord, afectiuni cerebrale, retard mintal si psihic (oprirea cresterii) si
boli osoase pot de asemenea sa apara.
Alte boli si afectiuni virale pot provoca simptome si rash similar celui din rubeola. Din aceste
motive, rubeola poate fi confudata cu:
-forme usoare de scarlatina, o boala care apare cel mai frecvet la copiii intre 2 si 10 ani, care au
avut cu putin timp in urma angina (gat rosu)
-pojar, care se mai numeste si rujeola sau pojarul rosu
-boala a cincea (parvovirusurile B19), o boala contagioasa si de obicei o forma usoara de
afectiune virala care apare la copii
-varicela, o boala usoara virala care afecteaza copiii mici; debuteaza de obicei cu febra mare 39.4
C pana la 40.6 C care dureaza 2-3 zile
-mononucleoza infectioasa, boala virala produsa de virusul Epstein Barr in cele mai multe cazuri;
mononucleoza apare cel mai frecvent la adultii tineri intre 15 si 24 de ani
-reactii alergice la medicamente
-unele infectii gastrice sau intestinale (gastrointestinale) cum ar fi gastrita.

Investigatii
Prin examinarea sangelui la un bolnav cu rubeola se identifica anticorpii anti virus rubeolic.
Aceste informatii pot ajuta medicul sa identifice daca:
-este o infectie recenta produsa de virusul rubeolic
-este o imunizare anterioara prin vaccinare sau daca boala a existat in antecedente.
Uneori se face o cultura virala, care poate sa identifice daca infectia curenta este produsa de
virusul rubeolic. In orice caz, rezultatele se obtin in cateva saptamani.
Rubeola la copii si adulti
Daca copiii sau adultii nu au fost imunizati si se suspecteaza rubeola, se vor face teste ale
sangelui care sa identifice anticorpii si sa se confirme diagnosticul. Se poate pune diagnosticul si
fara examinarea sangelui, daca se cunoaste ca in antecedente nu a existat boala. Acest lucru se
intampla cand exista simptome specifice de boala sau a existat contact cu o persoana cu
diagnostic confirmat de rubeola.
Rubeola la femeile gravide
Ca parte a examinarilor de rutina prenatale, se determina si daca a existat imunizare pentru
rubeola. Daca a existat expunere la rubeola si nu s-a produs imunizarea la boala, se recomanda
injectarea de imunoglobuline (Ig). Imunoglobulinele nu previn infectarea cu virusul rubeolic, dar
pot reduce simptomele si pot sa scada riscul de aparitie a defectelor congenitale. Aceasta
examinare a sangelui va fi repetata la 2-3 saptamani. Daca rezultatele sunt negative, se va repeta
testul din nou dupa 6 saptamani de la expunerea initiala, pentru a se asigura absenta infectivitatii.
Rubeola la nou-nascuti
Un copil nascut cu defecte congenitale care sugereaza infectia cu rubeola, va fi examinat imediat
pentru a se determina daca rubeola a fost cauza. Diagnosticul se pune la nou-nascut prin
examinarea fizica si istoricul medical al mamei, inclusiv ingrijirea prenatala. Daca se pune

diagnosticul de sindrom rubeolic congenital, se previne transmiterea bolii si la ceilalti copii din
spital.
In unele tari se testeaza toti nou-nascutii pentru defecte de auz, cel mai frecvent defect care se
asociaza rubeolei. Daca se identifica acest defect se vor face mai multe investigatii, pentru a se
cunoaste daca este vorba de rubeola. Acest lucru este de ajutor medicilor, daca este nevoie sa
caute si alte defecte congenitale si semne de rubeola congenitala la copil.

Tratament medical
Tratamentul rubeolei se bazeaza pe tratarea simptomelor specifice, cum ar fi consum crescut de
lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul. Acetaminofenul
(paracetamol) se poate administra la copiii sau adultii care prezinta febra. Nu se administreaza
aspirina nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si
sindromul Reye.
Daca copilul se naste cu rubeola, se iau masuri de izolare a copilului fata de alte persoane
susceptibile la boala. Se va tine copilul la domiciliu, se va face o igiena adecvata si o imbaiere cu
grija. Acestea fiind cele mai importante mijloace de controlare a bolii.
Se vor lua masuri suplimentare fata de femeile insarcinate. Femeile insarcinate care lucreaza cu
copii, vor minimaliza contactul direct cu acestia, evitand expunerea la saliva sau puparea copiilor
pe gura. Un copil nascut cu rubeola este contagios timp de un an.
Tratamentul la gravide
Femeile care vor sa devina gravide si care sunt nesigure de imunizarea lor la rubeola, se vor
vaccina cu cel putin o luna inainte de sarcina. Chiar daca se face imunizarea in primul trimestru
de sarcina, riscul la fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Femeile gravide si susceptibile la boala (neimunizate), trebuie sa se adreseze medicului
specialist. Se va recomanda administrarea unei injectii cu imunoglobuline (Ig) daca a existat
expunerea la virus. Imunoglobulinele nu previn infectia rubeolica, dar pot diminua simptomele
de rubeola si poate sa scada riscul de defecte la fat. In orice caz, imunoglobulinele nu elimina
riscul de aparitie al unui defect congenital datorat sindromului de rubeola congenitala; au existat
cazuri de aparitie a sindromului de rubeola congenitala la copiii nascuti din mame la care s-au
administrat imunoglobuline.
Femeile gravide nu sunt imunizate cu virus activ (viu), administrat sub forma obisnuita de vaccin
MMR.
Femeile gravide care au fost infectate cu virusul rubeolic in primul trimestru de sarcina, se vor
adresa medicului specialist pentru a se examina riscul de aparitie a sindromului rubeolic
congenital si ce optiuni au la dispozitie.
Pot sa apara probleme la fat datorita infectarii mamei in timpul primului trimestru de sarcina cu
virus rubeolic. Tratamentul variaza in functie de caz si daca exista sau nu defecte la fat.

S-ar putea să vă placă și