I CONCEPTUL DE PRODUSE SI SERVICII BANCARE

Bancile comerciale constituie o veriga principala a sistemului financiar. Ele sunt

institutii ale sistemului financiar si de creditare a economiei de tranzitie. Bancile sunt societati
pe actiuni cu caracter universal; pot realiza toate produsele si serviciile pentru toate sectoarele
economiei nationale.
In aceasta perioada de tranzitie este necesara diversificarea activitatii bancare din
urmatoarele motive:
1. Concurenta altor banci
2. Nevoia de apropiere a bancilor din partenerii pe care ii serveste
3. Cresterea rolului bancilor in economia de piata
4. Diversificarea activitatilor economice
5. Gasirea de noi forme de atragere a resurselor banesti necesare bancilor comerciale
6. Diversificarea plasamentelor
7. Dezvoltarea pietelor de capital si a Burselor de valori
8. Participarea bancilor la constituirea capitalului social al unor firme
9. Participare bancilor romanesti la circuitul mondial al informatiei bancare prin sist
SWIFT (sistemul bancilor corespondente)
10. Participarea la tot mai multe tranzacti financiar-valutare internationale
11. Diversificarea platilor interne si internationale
12. Utilizarea publicitatii ca mijloc de promovare a produselor si tehnicilor bancare
13. Diferentierea instrumentelor de depozite
14. Diferentierea dobanzii in functie de tipul de credit
15. Utilizarea unor prod bancare alternative la creditare (leasing, factoring)
16. Gestiunea unor credite in valute acordate de organisme financiare internationale
sau de banci private
Diversificarea produselor si serviciilor bancare face parte din deciziile luate la cel mai
inalt nivel al conducerii bancilor comerciale. Problema este dificila avand in vedere
recomandarea Bmondiale ca bancile sa acorde o larga autonomie unitatilor lor teritoriale. Desi
se numesc banci comerciale, toate bancile romanesti sunt banci de afaceri si de dezvoltare.
Diversificarea a impus o restructurare profunda a structurilor functionale din toate
bancile. Acestea au devenit mai transparente, eficiente si sunt in mai mare masura axate pe
nevoile clientilor. Astfel bancile contribuie la infaptuirea social-monetara a tarii (prin
diversificarea instrumentelor de plata bancile contribuie la realizarea blocajului financiar).
Prin participarea la operatiuni valutare bancile contribuie la stabilirea zilnica a cursului
valutar iar temperand cererea de credite contribuie la limitarea inflatiei. Inflatia este limitata
prin faptul ca bancile acorda credite in mod diferentiat in functie de gradul de bonitate al
clientului.
Cooperarea dintre banci faciliteaza realizarea unor programe mari de investitii.
Bancile pot interveni mai mult in problemele de intermediere financiara si valutara pt ca prin
banci isi deruleaza cea mai mare parte a activitatii 2 din cele 3 tipuri de p-te financiare: piata
monetara si piata creditului.
In alte tari cu economie de p-ta dezvoltata, in functie de principalele operatiuni
bancare s-au constituit banci de profil: b2 de depozite, de reescont, de emisiune reescont, de
inscrisuri potecate, de inscrisuri financiare, de garantii.
Perfectionarea metodologiilor activitatilor bancare fac urmatoarea grupare a resurse de
creditare:
1. PASIVELE INTERNE formate din:
- Disponibilitati si depozite in LEI ale persoanelor juridice

depozite ale persoanelor fizice romane

sume in tranzit intre unitatile bancare
depozite publice guvernamentale si asimilate acestora (ministere, unitati bugetare)
pasive interbancare (cuprind: finantarea interbancara: disponibilitati, credite
interbancare mai mari decat cele de refinantare de la BNR)
- fondurile proprii ale bancilor (Kproprii si rezervele)
2. PASIVELE EXTERNE:
- Disponibilitatile si depozitele in valuta ale persoane fizice si persoane juridice
nerezidente
- imprumuturi ale bancilor straine, depozite de la banci externe la banci romanesti
- disponibilitati in lei ale nerezidentilor
- sumele de la creditorii de la operatiunile cu strainatatea
3. ALTE PASIVE includ disponibilitatile si depozitele in valuta ale rezidentilor.
Necesitatea diversificarii produselor bancare apare si ca urmare a ponderii foarte mari
pe care o are creditul in totalul activitatilor bancare. In economia de p-ta exista urmatoarele
tipuri de credite:
a. Creditul bancar
b. Creditul comercial
c. Creditul obligatar
d. Creditul ipotecar
e. Creditul de consum
In lume suprematia o detine creditul comercial si in cazul creditului pe termen lung
creditul ipotecar. Deoarece creditul reprezinta cel mai mare grad de risc, bancile sunt obligate
sa respecte cu cea mai mare strictete principiul prudentialitatii.
Tehnica bancara:
- inseamna: organizarea, desfasurarea op.bancare in concordanta cu
strategiile+managementului bancilor
- reprezinta: o activitate concreta cu partenerii de afaceri
- este o parte a practicii bancare
- constituita din: operatii bancare, evidenta bancara, strategii bancare, calcule de
optimizare, controlul bancar propriu
- este puternic influentata de politicile bancilor com, politica+normele BNR,
analiza+decizia bancara
Tehnicile bancare cuprind: grupuri de operatiuni omogene, norme+normative bancare,
tehnici de calcul si de stabilire a performantelor. T.bancare trb autorizate de BNR, care poate
declansa si operatii complexe de faliment.
Supravegherea + controlul BNR fac parte din tehnicile si principiile globale ale
managementului bancilor.
Tehnica bancara se bazeaza pe urmatoarele principii fundamentale:
1. Bancile sunt pers.juridice cu un volum foarte mare al activitatii
2. Structura organizatorica si de management, conducerea si dezvoltarea bancilor se
stabilesc prin statutele si normele proprii
3. Bancile isi asuma responsabilitati, obligatii numai prin semnaturile a 2 manageri
4. Bancilor li se interzice sa incheie contracte sau alte intelegeri si sa adopte alte practici
care le-ar putea crea o pozitie dominanta pe p-tele: monetara, financiara, valutara
5. B.comerciale se supun reglementarilor BNR+Bmondiale cu privire la aplicarea
pol.monetare, de plati, credite valutare, de asigurare a prudentei bancare si de
supraveghere bancara
6. Bancile sunt obligate sa deschida conturi curente la BNR si sa mentina rezerve minime
obligatorii la B.Centrala

7. Participarea bancilor la o firma al carei obiect de activitate nu are legatura cu

activitatea bancii, nu poate depasi 20% din capitalul firmei
8. Societatile bancare nu se pot constitui ca SRL-uri
9. Bancile nu pot fi constituite si nu pot functiona decat pe baza autorizatiei BNR

II PIATA BANCARA SI INTERBANCARA FACTOR DE PROMOVARE A

PRODUSELOR SI SERVICIILOR BANCARE

In cazul p-telor financiare, bancile reprezinta de departe veriga cea mai importanta;
prin banci se realizeaza nu numai produsele+serviciile bancare si se fac si tranzactii bursiere,
incasari ale altor institutii financiare.
In al II-lea rand toate sectoarele economice au nevoie de banci motive:
1. Toate firmele au nevoie de facilitati bancare pt activitatile comerciale, pt plata
furnizorilor, garantiilor oferite partenerilor internationali.
2. Firmele vor ca excesul de numerar sa fie in siguranta.
3. Firmele contacteaza bancile pt cresterea fondurilor necesare activitatilor lor
(credite negarantate, nevoi de trezorerie).
4. P.fizice vor sa pastreze economiile in siguranta si sa realizeze profit din dobanda.
5. P.fizice au nevoie sa imprumute de la banci.
6. P.fizice+juridice efectueaza platile prin banci
7. Guvernul are nevoie de banci pt stabilirea ratelor de dobanda/economie pronind de
la ratele depozitelor si a ratelor la credite.
8. Progr.guvernamentale de dezvoltare a unor sectoare economice nu pot fi realizate
decat prin banci.
Cele mai multe banci nu realizeaza toate operatiunile cu produsele+serviciile care se
pot gasi pe p-ta. Dar p-ta bancara cuprinde toata activitatea bancilor.
P-ta bancara depinde de factorii:
- capitalurile utilizate
- reteaua de sucursale
- reglementarile guvernamentale
- deciziile bancare
P-ta interbancara este necesara, in primul rand, pt o evaluare mai corecta a riscurilor.
Riscul este mai mare cand sunt acordate credite mari pt aceleasi obiective sau numai
unor sectoare economice. Numai dupa evaluarea riscurilor, managementul bancii decide
asupra selectarii cerintelor de p-ta.
Numai in competitie cu celelalte banci, o banca stabileste procedurile de urmat pt
realizarea unui produs.
Numai pe p-tele bancare bancile efectueaza studii complexe de marketing si isi
definitiveaza politicile + strategiile. (In RO aproape toate bancile si-au dezv produsul credit pt
locuinte).

III CONTINUTUL ACTIVITATII BANCARE

Produsele+serviciile bancare sunt rezultatul activitatii bancilor comerciale.

Tipuri de produse bancare:
1) Produse pure realizate exclusiv din activitatea specialistilor bancii (consultanta,
evaluari, produse de inginerie financiara)
2) Produse mixte cand se imbina activitatea salariatilor bancii in tehnica si
echipamente performante (platile electronice, asistenta pe calculator)
3) Produse care au ca suport K (depozite, credite, dobanzi, alte active+pasive)
Caracteristicile principale ale produselor bancare sunt:
- sunt imateriale
- sunt conditionate de reglementari bancare si fiscale
- sunt propuse direct clientilor ( nu exista posibilitatea de revanzare sau
reconcesionare
- implica angajarea clientului in mod direct
O caracteristica a activitatii bancare este ca bancile incearca sa evalueze individual
serviciile in mod profitabil. Banca ca intermediar dintre cei care dau cu imprumut si cei care
folosesc capitalul acestora, bancile realizeaza urmatoarele activitati de baza:
- colecteaza fonduri sau resurse
- acorda imprumuturi
- isi asuma in final riscul celor ce au cerut un imprumut; armonizeaza cererile de
credite si preiau riscurile
- isi asuma riscurile Rdob
Bancile nu sunt multumite sa realizeze doar un venit normal pt activitatea de
intermediere. Ele cauta cand este posibil si prudent sa obtina si alte profituri prin structurarea
scadenteleor activelor si pasivelor bancare.

In realizarea profitului sunt avute in vedere 3 puncte cheie:

Bancile opereaza in conditii de incertitudine (prezenta permanenta a riscului)
In incercarea de a-si maximiza profitul, banca alege o anumita structura a bilantului in
raport cu tipurile de active+pasive si a scadentei acestora.
Inainte ca o banca sa actioneze pt modificarea activelor+pasivelor in vederea cresterii
profitului, ea trebuie sa se asigure:
- ca este capabila sa-si mentina o lichiditate adecvata
- sa aiba in vedere cuantificarea factorilor de risc si a simptompelor de risc

Cresterea masei monetare este un concept de baza al economiei de p-ta si in care sunt
puternic implicate bancile. Activit bancara este bazata acum pe informatie. Pt banci
intermedierea financiara reduce costurile produselor+serviciilor bancare de baza dar ca
intermediar, bancile ajuta la rentabilizarea activului partenerilor sai.
Bancile monitorizeaza clientii imprumutati si ii sesizeaza la primul semnal de
avertizare.
Problematica informatiei ca valoare tot mai actuala avand in vedere ca bancile au
intotdeauna un acces mai mare la informatii despre clientii lor si despre concurenta.
Actualmente exista modele complexe care optimizeaza interactiunea banca-client.
Aceasta interactiune apare mai ales la creditare, la modul de operare al clientilor creditati.

Organizarea functionala a unei banci

1)
2)
3)
4)
5)
6)

In tarile dezvoltate organizarea tipica a unei banci poate include departamentele:

Operatiuni cu mari societati comerciale
Operatiuni cu soc.com. obisnuite
Operatiuni internationale
Investitii
Operatiuni curente cu clientela (BANKING)
Operatiuni private cu disponibilitatile p.fizice

In afara acestora mai exista serviciile separate care activeaza in paralel pt sustinerea
activitatii bancii (serviciul Suport-retea, sv. Resurse Umane, sv. Control si audit intern, sv.
Relatii cu publicul, sv. Planificare strategica, Marketing, sv. Consultanta, sv. Politici de
creditare, Sv. Consultanta juridica, sv. Consultanta tehnica, sv. Contabilitate)
Politica de expansiune a activitatii bancilor com a avut in vedere integrarea si
reorganizarea factorilor bancii in jurul p-telor financiare si al firmelor. S-a creat astfel o
activitate bancara flexibila orientata spre p-ta.
Aceasta politica a utilizat 2 variante:
I. Integrarea tuturor functiilor mai intai intre departamentele corelate, apoi integrarea si
centralizarea tuturor grupurilor ce actioneaza pe p-tele financiare
II. Autonomie pt departamentele bancilor com si ale bancilor de investitii dat fiind
integrarea stransa a functiilor
Aceste variante au folosit mai multe mecanisme de integrare, printre care:
- un rol centralizat coordonator al grupului ce asigura operatii cu firmele
- un grup de trezorerie
- un grup tehnic ce fol anumite standarde si faciliteaza accesul si transmiterea de
informatii
Prin utilizarea acestui mecanism a fost realizat un sistem foarte rapid de comunicare a
informatiilor soc.comerciale, au fost create echipe de lucru renumite la toate verigile ierarhice
ale bancii. Asa s-a realizat un avantaj competitiv bazat pe o coordonare foarte stransa si bine
organizata.

IV PRINCIPALELE OPERATIUNI BANCARE

1.
2.
3.
4.

Operatiuni pasive
Operatiuni active
Operatiuni accesorii
Operatiuni conexe
Operatiunile pasive al Bancilor Comerciale reprezinta constituirea resurselor
fiecarei banci comerciale. Alaturi de op.active constituie baza activitatii soc.comerciale.
Se porneste de la ideea ca banca este o institutie care primeste si plaseaza capital.
Banca are ca principala activitate: stimularea si primirea de depozite in numerar (colectarea de
K) si plasarea acestora acestora in activitatile economice pe calea creditului, scontului,
avansurilor, participatiilor.
Operatiunile pasive afecteza patrimoniul bancii. Ele sunt:
- de fructificare (la vedere, la termen)
- depuneri de economii pe librete
- conturi curente creditoare
- reesconturi (la alte banci si la BNR)
- emisiunea de bonuri de casa
- obligatiuni si inscrisuri funciare
Capitalul permanent nu este suficient, este o prima de asigurare impotriva riscurilor
determinate de plasarea capitalurilor. Fondurile atrase de banca din afara pot avea
provenienta, scop, conditii si termene diferite.
Dupa modul in care isi procura resursele bancilor pot fi:
- de depozite
- de reescont (primesc prin scont portofoliul comercial constituit din circuitul
bunurilor si il transfera la BNR pe calea reescontului)
- de emisiune de inscrisuri funciare, obligatiuni simple sau ipotecare
Operatiunile de procurare de fonduri se grupeaza astfel:
- primire de sume pt fructificare (depuneri)
- primire de sume ca depuneri la economii pe librete
- conturi curente creditoare (contractul de cont curent)
In categoria de op.pasive este inclusa: dotarea (filiatiunea) reprez operatiunea
complexa prin care o banca mai mica, creatie a unei banci-mame isi poate asigura disponibilul
necesar fara a recurge la vreuna din caile enumerate mai sus. Aceasta op. reprez forma pp de
relatii actuale intre B.Centrala si subunitatile operative din teritoriu.
Depunerile - reprez primirea sumelor de bani de catre banci. Acestea sunt generatoare
de dobanzi. (dobanda fiind considerata un contract real, bilateral prin care o persoana care
depune o suma de bani obtine si obligatia bancii de a restitui si dobanda cuvenita)
Constituirea si utilizarea depozitelor bancare reprez una din functiile pp ale bancilor
comerciale.
Depozitele se prezinta in dubla ipoteza:
- pt banci reprez - o obligatie
- pt clienti sau deponenti reprez creante
Depozitele bancare reprez o forma de existenta a banilor (de cont sau scripturali). In
economiile dezvoltate ele reprez pp forma de mobilizare a capitalurilor si economiilor
temporar-disponibile.

Dupa natura si termen: depozite bancare la vedere cand depunatorii pot dispune
oricand de ele dar dobanda este mai mica. Ca pondere in total resurse bancare- detine 9-10%.
Depunerile la vedere au formele:
- conturi curente
- librete si carnete de economii la vedere
- conturi de depozite care au termene mai lungi dar nu se respecta
Reescontul modalitatea de procurare a resurselor noi prin cedarea portofoliului de
efecte comerciale provenit din scontare unei alte banci, bancilor de scont (sau de emisiune).
Similar reescontului exista operatiunile de lombardare (de imprumut pe garantii de
efecte publice (obligatiuni si bonuri de tezaur).
Operatiunile de lombard op prin care bancile de depozit sau comerciale obtin, de la
banca de emisiune, resurse pe t.s. valorificandu-si astfel hartiile de valoare pe care le detin.
Reescontul+lombardul sunt operatiuni de recreditare.
Operatiunile active op prin care banca isi angajeaza resurse in vederea realizarea de
Profit. Pp operatiuni bancare sunt:
Op. de creditare a firmelor
Op. de creditare a p.fizice
Op. de plasamente in titluri
Op. de participatiune (la cap.social al unor firme)
Op. de participare la operatiunile de bursa
Op. cu afiliatele bancii (delegarea de catre banca-mama a unor societati cu SRL-urile
pt veniturile si cheltuielile de titluri financiare)
Op. de bursa
Op. de creditare a firmelor sunt cele mai complexe. Acestea pot fi pentru:
- nevoi de K fix
- creditarea cheltuielilor de exploatare a firmelor (credite de consum, comerciale,
ipotecare), p.fizice, linii de credit
- recreditare prin gestionarea creditelor de catre bancile com din Ro, prin fonduri
puse la dispozitie de catre bancile straine private sau organismele finaciar-valutare
internationale
O forma evoluata a operatiunilor de creditare este creditarea creantelor comerciale.
Inseamna preluarea contra-moneda a creantelor comerciale pe care firmele furnizoare le au
asupra clientilor.
Este vorba de op. de scontare inseamna cesiunea unor titluri financiare catre alt
beneficiar in schimbul valorii actuale sau de p-ta a acestor efecte de comert.
In cazul cambiei scontarea are urmatoarele trasaturi:
a) Cedarea cambiei prin scontare (are caracter actul de vanzare-cumparare)
b) Scontarea cambiei - este o vanzare speciala ( deoarece se stabilesc obligatii din partea
tragatorului pt transfer)
c) Scontarea cambiei este o operatiune de creditare pt ca reprez transferul unui
instrument de creditare si determina plasarea resurselor unei banci pe un anumit
termen pt care se primeste dobanda
Scontarea operat. prin care creditul comercial se transforma in credit bancar.
Pensiunea operat. bancara prin care banca com. preia cambiile pe care le vinde
beneficiarul cu conditia rascumpararii lor de catre acesta la termenele convenite. Aceste
operatiuni se desfasoara intre banci.

Operatiunile accesorii ale bancilor sunt operatiuni: de cumparare, vanzare, custodie,

administrare, de active monetare. Sunt cuprinse: transferurile, altele decat cele de natura
platilor: op.de compensare, op.de primire de titluri in gaj.
Operatiunile conexe op.cu metale pretioase, plasamente titluri, consultanta bancara,
garantii, mandatari in conturile clientilor. (*)
Pasivele pe termen lung reprez obligatii alebancilor+firmelor care trb achitate in
decursul mai multor ani. Printre pasivele pe t.l. care se intalnesc si in banci, mentionam:
1. Obligatiunile si alte hartii de valoare
2. Leasing-ul (inchiriere cladiri si echipamente)
3. Ipotecile pe cladiri si terenuri
4. Programele de pensii
Bancile pot tine seama in acordarea creditelor mai ales sub raportul garantiilor de
hartiile de valoare pe care le au pe p-ta firmele care solicita imprumutul.
Pt finantarea cu ajutorul bancii a unor proiecte mari firmele emit obligatiuni
suplimentare. Acestea sunt emise de firma care solicita imprumutul si anume catre banca care
face promisiuni la reglare de a restitui suma imprumutata (principal) si dobanda aferenta sub
forma unui cupon.
Emisiunea de obligatii consta in descompunerea unei sume mari de bai in mai multe
unitati mici (obligatiuni, bonus). Fiecare obligatiune are o anumita valoare si reprezinta o nota
de plata pe t.l. purtatoare de dobanda. Aceste obligatiuni pot fi vandute bancilor sau marelui
public.
Valoarea unei obligatiuni se stabileste de firma pe baza unor indici bursieri sau ai altor
p-te de capital. Numarul de obligatiuni se stabileste in functie de volumul capitalul de
imprumut.
Detinatorii obligatiunilor (bancile) reprezinta creditorii firmei; detinatorii actiunilor
sunt actionarii (proprietarii firmei).
Bancile nu au drept de vot si nu participa la profitul sau la pierderile firmei; ei primesc
doar dobanda dar dividendele care se platesc actionarilor pot deveni obligatie legala fata de
banca numai aprobarea in acest sens a AGA.
Firma care emite obligatiunile numeste un CURATOR, de regula banca isi garanteaza
aceste obligatiuni cu o parte din activele companiei.
Acestea au un mare grad de lichiditate deoarece pot fi vandute oricand la Bursa
Hartiilor de Valoare la pretul p-tei. Valoarea de p-ta a unei obligatiuni este cotata ca un
procentaj din valoarea la scadenta adica la maturitate. Valoarea la scadenta este o anumita
suma de bani pe care firma care a emis obligatiunile o v-a plati pt a le rascumpara pe cele
ajunse la scadenta.
Bancile urmaresc ca obligatiunile sa aiba o rentabilitate curenta ridicata, in acest fel
pot fi valorificate mai eficient pe p-ta.
Rentabilitatea curenta = (valoarea cuponului / pretul de p-ta) * 100
Bancile urmaresc mentinerea increderii investitorilor in pozitia financiara a firmei. Cu
cat obligtiunile se apropie de termenul de scadenta, valoarea de p-ta tinde catre valoare de la
scadenta deoarece firma care a emis obligatiunile le va rascumpara la aceasta valoare.

V OFERTA BANCILOR IN MATERIE DE PRODUSE DERIVATE

Pe baza numarului foarte mare de operatiuni bancile dezvolta tehnici in vederea

limitarii costurilor produselor bancare. In vederea reducerii riscului bancar multe banci si-au
diversificat produsele+serviciile ajungand la produse derivate alternative la creditare, optiuni,
titlurizari.
Prod.derivate ale bancilor devin un mijloc important de cooperare intre banci si soc.de
asigurare. Agentii de asigurari utilizeaza prod.bancare in 2 domenii:
- Gestionarea activului in vederea echilibrarii Bilantului
- Preconizarea de noi produse
Noile tehnici de acoperire a riscurilor puse la punct de banci se refera la gestionarea
activului Bilantului. Printre produsele derivate ale bancilor.com. si in Romania se poate
afirma ca exista o mare oferta de produse de asigurare de viata.
S-au dezvoltat contractele in unitati de cont acestea presupun:
Dezvoltarea cooperarii intre banci si societatile de asigurare. Asigurarea de viata este o
activitate bancara care comporta multe riscuri. Alaturi de riscurile financiare mai
exista riscuri care pun in pericol marja de solvabilitate a bancii.
Riscul de gestionare (se ref la o necorelare a fluxurilor bancare de incasari+ plati).
Riscurile comerciale determinate in principal de slaba comercializare a contractelor de
asigurare.
Riscurile tehnice (ex. cand participarea la profit este foarte mare). Datorita acestor
riscuri bancile prefera ca asigurarile de viata sa reprezinte un produs bancar foarte
reglementat; riscurile de natura financiara sunt diminuate considerabil.
In cadrul derularii prod.derivate apar asa-zisele riscuri financiare.
Prima forma a riscului financiar se refera la protectia p.fizice care au subscris
derivatul bancar respectiv (ex. polita de asigurare sau contractul futures sau alte optiuni). Pt
evitarea acestui risc produsele de asigurare cat si unele contracte sunt andosate sau girate.
Aceasta andosare este necesara datorita riscului Rdobanzii.
A doua forma a riscului financiar este riscul de rascumparare anticipat; in acest caz
se apeleaza la o rata minima de dobanda insotita de posibilitatea de a iesi anticipat din
tranzactie fara plata unor penalizari. Garantarea ratei minime in cazul asigurarilor de viata
obliga societatile de asigurare sa realizeze investitii pe t.l. cu rata fixa, astfel poate fi garantata
o rata de reinvestitie.
Cele de mai sus arata ca derivatele bancare sunt contracte sau aporturi intre 2 parti, in
vederea efectuarii unui schimb de plati, a caror marime sau valoare deriva din instrumente
financiare, precum: valorile mobiliare, cursurile valutare, indicii bursieri, asigurarile de viata,
contractele futures.
Contractele cu produse derivate patrund pe toate p-tele financiare dar mai ales pe ptele de capital avand in vedere ca tranzactionarea lor poate conduce la realizarea de profituri
rapide.
Produsele derivate prezinta avantajul ca ofera metode noi de a manevra riscuri
financiare; este imbunatatit manag.bancar; are loc scaderea dobanzilor bancare si cresterea
rolului produselor bancare. Prod.derivate sporesc speculatiile si arbitrajul.

P-ta derivatiilor bancare se imparte in:

P-te reglementate (organizate) care cuprind tranzactii reglementate in care predomina
contractele futures si optiunile.

P-te neorganizate OTC unde se ofera: contracte de tip forward, optiuni pe t.l. si
tranzactii exotice.

Contractele de tip optiuni bancare - reprez o conventie intre parti in care o parte ii
garanteaza celeilalte dreptul de a vinde sau cumpara un produs bancar, intr-o anume per.
viitoare, in anumite conditii. Acest contract se referra: la actiuni, obligatiuni, contracte
futures, la o anumita rata a dobanzii sau la o anumita valuta.
Daca banca reprezinta una din parti, este exonerat de risc importatorul, in cazul unei
deprecieri a valutei in care s-a facut tranzavtia. Mai precis importatorul a transferat bancii
acest risc. Daca banca doreste sa se protejeze, apeleaza si ea la un nou contract printr-o noua
tranzactie prin care se negociaza Rdobanzii. In acest fel este mult diminuat si riscul bancii pt
ca banca atrage pe alte cai fonduri echivalente cu cele din conractul pe care il are cu
importatorul.
In cadrul prod.derivate si optiunilor bancare se lucreaza, de multe ori, cu notiunea de
limita. Aceasta inseamna ca banca are un prag pe care il are in vedere si pt care doreste o
protectie optima.
Optiunile cu limita sunt frecvente si stimulative mai ales in tranzactiile valutare care se
refera la Rdob. Daca banca este asigurata nu reactioneaza la variatiile instantanee ale ratelor
de dobanda.
In lume exista 2 asemenea variatii de rate:
- continua (europeana)
- discontinua (americana)
Actualmente operatiunile cu derivate bancare sunt foarte dezvoltate in vest, au in
vedere scaderea fiscalitatii mai ales la contractele de asigurare de viata. Bancile isi
gestioneaza patrimoniul fara sa fie nevoie sa-si constituie un activ general care sa aiba rate
mari.
Un avantaj in plus il ofera contractele multisuporturi care reprezinta un ansamblu de
contracte girate intr-un catalog.
In ultimul timp apar contractele de asigurari financiare ca firma a produselor derivate.
Ele ofera un control mai eficient al riscurilor iar produsele bancare sunt mai bine adoptate
cererii.
In pozitia de reasigurare financiara se plaseaza banca prin obligatiunile structurate care
au la baza o optiune cu limita (ceea ce scade rsicul in cazul rambursarii anticipate).

VI TITLURIZAREA

Datorita supunerii sect bancar la unele provocari la niv mondial: dereglementarea sect
financiar, cresterea competitiei, impactul tehnicii+tehnologiei asupra vietii ec, bancile
accentueaza procesul de consolidare prin fuziuni+achizitii, printr-o ofensiva de prod.bancare
oferite pe p-te noi fata de cele clasice si pe noi canale de distributie.
Titlurizarea:
- se inscrie in aceasta tendinta si reprezinta o firma moderna de gestionare a
activelor bancare
- proces de dezintermediere in care bancile au rol mai mic
- este un produs bancar hibrid ce combina 2 sisteme:
sistemul creditului (traditional)
sistemul titlurilor de valoare (Pt banca reprez. o tehnica de refinantare. In cadrul
acestei tehnici vinde creante care decurg din acordarea de credite unei institutii
specializate in recuperarea creditelor.)
Pt dezvoltarea acestei tehnici bancare sunt necesare conditiile (premizele):
Cresterea costurilor de reglementare cand activele sunt detinute in portofoliu.
(ca urmare a nevoilor de K, a cresterii primelor de asigurare, a cresterii costurilor de
oportunitate prin: cresterea Rdob si prin necesitatea prelevarii de rezerve minime obligatorii la
B.Centrala) In afara sistemului bancar toate aceste costuri sunt diminuate.
Volatilitatea accentuata a Rdobanzii obliga bancile sa gestioneze eficient riscul de rata
a dobanzilor.
Aceasta premiza are in vedere ca activele bancilor prezinta maturitati mai mari decat
pasivele, deoarece bancile au oportunitati in vanzarea acestor active catre alte institutii care au
o capacitate mai mare de agestiona riscul dobandei.
Modificarea tehnologica si utilizarea pe scara larga a modelelor de evaluare
financiara, au avut capacitatea ca bancile sa determine corect si din timp evolutia
fluxurilor de numerar (fluxurile la creditele acordate, la riscul de pierderi si la
posibilitatea ca aceste riscuri sa si apara).
Aceasta premiza presupune o standardizare a creditelor astfel incat sa poata fi utilizate mai
eficient programele bancare.
Activele bancare trebuie sa fie garantate de institutiile recunoscute si de incredere.
Sa fie standardizate si cadrul legal al operatiunilor de titlurizare.
Sa fie standardizate calitatea produselor bancare oferite.
Bancile sa detina baze de date privind operatiile de titlurizare.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Pot face obiectul titlurizarii:

Ipoteci care au Rdob fixa, variabila
Credite pe valoarea unei locuinte
Credite destinate achizitiei auto
Credite aferente cardurilor
Obligatiuni cu grd mare de risc
Leasing de echipamente
Credite pt achizitii de proprietati
Dar titlurizarea fara banci nu poate conduce la performante bancare pentru ca:
Bancile au capacitatea de a obtine informatii despre debitor si ii monitorizeaza.
Bancile pot impune controale mai riguroase a.i. sa previna si sa inlature
deficientele debitorilor. Se fol contracte mai restrictive si scadente mai repede.

Bancile pot initia intelegeri cu debitorii pe perioade mai lungi ceea ce p-tele
de K nu pot realiza.
Participarea bancilor la tehnicile de titlurizare contribuie la o mai eficienta fructificare
a capitalurilor. Responsabilitatile asumate de banci sunt considerabile ceea ce impune limite
calitative+cantitative.
Acestea se refera la:
1. Dimensionarea plasamentului de titlurizat (pt ca o op.de titlurizare sa fie rentabila trb sa
adune active e min.50mil.$)
2. Risc.colectarii creantelor avute in ved de banca care a acordat imprumutul initial.
3. Expunerea la risc presupune ca o banca sa aiba un potential suficient de mare pt ca
titlurizarea creditelor sa genereze in final un risc mai scazut si predictibil.
Titlurizarea nu este o investitie perfecta ci doar o forma mai avantajoasa de plasare a
disponibilitatilor.
Titlurizarea este mult mai complexa decat simpla creditare iar pt a se realiza in
conditii optime sunt necesare impartirea rolurilor, asumarea responsabilitatilor intre mai multi
participanti.
Trasatura importanta : banca nu mai joaca rolul principal.
Actori principali in cazul titlurizarii:
o Solicitant credit debitorul
o Banca creditoare
o Administratorul
o Institutia ce compara creditele si emite in contrapartida titluri
o Subscriitorii
o Investitorii in titluri
o Institutia ce asigura calitatea creditului si sporeste atractivitatea acestuia
Partile implicate sunt (intr-o alta structurare):
o Banca ce acorda creditul apoi il vinde
o Institutia ce cumpara creditul si emite titluri in contrapartida (aceasta
institutie este o banca de investitii)
o Subscriitorul titlurilor
o Administratorul
o Institutia ce garanteaza operatiunea (B.Com/Soc.de asigurari. De multe ori
chiar statul devine garantul respectivelor titluri.
o Investitorii ce achizitioneaza titlurile emise.
Participarea mai multor actori la procesul de titlurizare permite cresterea eficientei, o
mai buna gestiune a rsicului in comparatie cu creditele clasice.
Printre avantajele titlurizarii fata de creditare mentionam:
1. Creditele au o slaba lichiditate.
2. Evaluarea creditelor in mod continuu este un proces foarte dificil.
3. Analiza+monitorizarea creditului.
Titlurizarea transfera aceste responsabilitati catre o terta parte creand multe avantaje
atat pt banca initiatoare a imprumutului cat si pt investitori si parte terta care de multe ori este
o agentie de rating-uri.
4. Creditele presupun cheltuieli mari de operare in timpr ce titlurizarea opereaza la
porturi mult mai mici.

5. Creditele ofera solicitantilor de astfel de produse o slaba diversificare a scadentelor si

ratelor, in timp ce titlurizarea prezinta o multitudine de posibilitati.
6. Creditele ofera o p-ta locala pt investitori in timpr ce prin titlurizare tranzactiile pot fi
facute p-ta nationala si chiar pe p-tele financiar-internationale.
Tehncia titlurizarii in bancile din Romania se practica in faza incipienta, cauzele fiind:
1. Lipsa unui sistem de incredere in privinta aprecierii valorilor, titlurilor financiare.
2. Existenta unui sistem greoi privind transferul de titluri.
3. Vidul legislativ si mentalitatea depasita ca daca o activitate nu este in mod special
permisa se considera a fi interzia.
4. Lipsa unor baze de date privind sistemul de creditare (actualmente in RO este
interzis bancilor sa furnizeze informatii legate de creditele acordate).
5. Existenta unor rate mari ale inflatiei si volatilitatea mare a cursului de schimb,
acesta facand titlurizarea foarte costisitoare.
6. Lipsa de omogenitate a programelor de creditare.
Titlurizarea este o tehnica moderna de gestionare a activelor bancare ce aduce mari
profituri.
In tari cu economie de p-ta dezvoltata, titlurizarea nu este foarte extinsa pt ca
sectoarele bancare nu au o lichiditate mare si nu pot fi facute cerintele solicitantiloor de
credite.
O data cu cresterea competitiei si a cererii monedei unice EURO creste interesul
bancii de a realiza venituri din titlurizare.
Creditele ipotecare au fost cel mai mult utilizate in procesul titlurizarii pt ca
majoritatea lor beneficiau de garantii guvernamentale care duceau la cresterea rating-ului.
In viitor bancile vor fi obligate (prin concurenta) sa fie mai performante a.i. titlurizarea
sa poata fi preluata de institutiile financiare in care performanta si calitatea sa fie pe primul
loc.

VII PRODUSE SI TEHNICI DE CREDITARE

Desi au diversificat produsele+serviciile, creditul a ramas cel mai important produs al

bancilor romanesti. In politicile de creditare au intervenit schimbari majore, in primul rand,
ca urmare a cresterii riscului asociat creditului.
Evaluarea gradului de risc presupune politici, strategii si tehnici de creditare
performante. Intre acestea cele de prudentialitate bancara sunt pe primul loc. Bancile
comerciale trebuie sa tina seama de interesele solicitantilor de credite, de cele ale Guvernului
dar mai ales de interesele lor.
In al doilea rand, in dezvoltarea politicilor de creditare banca are in vedere
capacitatea firmei de a realiza afaceri, de abilitatea firmei de a actiona neantrerupt, de fluxul
de numerar previzionat, acesta fiind principalul indiciu privind achitarea obligatiilor
financiare.
Tehnicile de creditare mai au in vedere respectarea unor criterii aditionale:
- garantiile
- rata rentabilitatii medii pt banca trebuie sa fie cel putin la nivelul rentabilitatii medii pe
ramura
- prin tehnici de creditare performante banca poate realiza o dispersie convenabila a
ratei dobanzii, sa tina seama si de alte venituri care sa-i asigure o rentabilitate minima
chiar daca imprumutul ar putea deveni creditele pierdere
Tehnicile de credite sunt activitatile de bancare complexe care necesita urmatoarele
etape:

Primirea cererii de credite

Culegera de informatii
Evaluarea informatiilor primite
Evaluarea initiala a colateralelor (garantii de un anumit gen) sau a garantiilor
propuse
Negocierea cu firma
Decizia de acordare/respingere a cererii de creditare
Examinarea garantiei dpdv al legalitatii
Semnarea contractului de credite si acordarea imprumutului
Urmarirea permanenta a utilizarii creditului si a capacitatii de rambursare a firmei
Rambursarea creditului si a dobanzii
Tehnicile de creditare au in vedere ca exista foarte multe tipuri de produse de
creditare.
Exemplu: numai creditele pt p.fizice pot cuprinde:
credite tip retail
credite cu dobanzi fixe
credite variabile
credite obtinute la punctele de vanzare; obtinute la banca
credite in rate; credite fara rate
Creditele tip retail pot fi pt consum si pt finantare locuinte iar fiecare dintre acestea au
mai multe forme.
Creditele pt p.fizice in economiile de p-ta dezvoltate, stabile sunt cu valoare fixa pe o
perioada data la o rata a dobanzii fixe. Acestea sunt disponibile pretutindeni si sunt utilizate pt
procurarea de auto, mobila, alte bunuri de folosinta indelungata, vacante.
O tot mai mare dezvoltare au luat-o produsele de credite: facilitati de overdraft (cont
descoperit) Cand banca acorda astfel de facilitati clientii pot utiliza conturi de depozite nu

numai in limita sumelor depuse ci pana la anumite limite convenite cu banca, sumele pe care
aceasta le ofera clientilor la dobanzi stabilite prin acord.
Facilitatea de overdraft este foarte convenabila pt clienti deoarece acestia pot lua cu
imprumut suma de care au nevoie pe o perioada solicitata, nefiind obligati sa plateasca
dobanda pt suma totala.
Creditarea prin carduri produsul bancar cel mai des utilizat in Vest, oferind
clientului bancii posibilitatea de a lua cu imprumut sume pana la anumite limite prin utilizarea
cardurilor. Aceasta creditare, de multe ori, are loc la punctele de vanzare, deoarece, de obicei,
cardurile sunt utilizate pt eliberari de numerar din automatele de plata tip ATM.
Un alt produs de creditare Contul de credit REVOLVING. Clientii care au astfel
de conturi pot face plati lunare frecvente intr-un cont specific apoi obtin promisiunea de la
banca de alua cu imprumut o suma care este mai mare fata de depozitul constituit anterior.
In ceea ce priveste produsele de creditare bancare pt firmele in tarile dezvoltate,
acestea sunt grupate pe 2 tipuri:
- Credite pt Fondul de rulment
- Credite pt finantarea Activelor fixe
Creditele pt Fd.de rulment sunt facilitati de overdraft si credite pt finantarea
exportului.
Creditele pt finatarea Activelor fixe se grupeaza in functie de scadenta, garantiile
primite (credite neacoperite), credite acoperite cu echivalent in numerar sau depozite, credite
acoperite cu garantii personale, credite acoperite cu ipoteci.
In functie de tipul de rambursare (amortizare) creditele pot avea o ramburasare egala
cu capitalul in intregime (la data scadentei) x o rambursare in rate egale.
La aceste credite si in aceste tari tehnicile de creditare sunt mult mai simple decat la
noi iar firmele in planul lor de afaceri combina utilizarea creditelor cu alte venituri si fonduri.
Un produs bancar de creditare modern il reprezinta Creditele sindicalizate se
acorda printr-o conventie intre 2 sau mai multe banci care accepta sa acorde un credit (foarte
mare) unui singur solicitant sau unui numar mic de solicitanti. Una este banca agent iar
celelate banci sunt participante la creditare.
Rolul bancii agent consta:
- actioneaza in numele celorlalte banci
- asista imprumutatul in constituirea consortiului bancar care participa la sindicat
- colecteaza informatii despre imprumutat
- structureaza conditiile creditului
- se ocupa de documentatie, de pregatirea aprobarii creditului
- coordoneaza transferul fondurilor (primeste banii de la celelalte banci si ii transfera
clientului, primeste rambursarile, trimite cotele celorlalte banci)
- calculeaza ratele dobanzilor
- urmareste colateralele, incasarea transelor (ratele de credit) si comunica bancilor din
sindicat cand imprumutatul nu isi onoreaza scadentele
- se ocupa de toate problemele care se pot ivi in legatura cu creditul (scimbari in
bonitatea clientului, executare silita, suplimentarea creditului)
Acordarea creditelor sindicalizate prezinta problemele specifice de tehnici de
creditare. Este mai dificila determinarea riscului fiecarei banci (a riscului de anu primi partea
de dobanda).
Apare o noua forma de risc riscul de relatie in sensul ca uneori banca agent isi
stabileste relatii privilegiate cu firma imprumutata.

In acest caz creditul sindicalizat, controlul si verificarea sunt mai frecvente si se

realizeaza prin auditul intern, dar toate bancile din sindicat monitorizeaza corectitudinea ratei
de dobanda in cazul dobanzilor flotante sau al reesalonarii creditului.
Abordarea moderna a tehnicilor de creditare se bazeaza pe analiza creditului, pe
metoda scorurilor.
Credit scoring-ul presupune evaluarea creditelor pe baza de punctaj. Acesta creste
calitatea creditelor si se reduc costul si durata evaluarii (deoarece procedurile se
standardizeaza).
Cu ajutorul credit scoring-ului se face selectia clientilor in functie de calitate
efectuandu-se mai usor schimbari in strategiile de creditare ale bancilor comerciale.

VIII TITLURILE DE CREDIT

Titlurile de credit apar odat cu creditul. Ele sunt nite nscrisuri, care cuprind
promisiunea debitorului de a plti (achita) la un termen fix, o anumit sum de bani. De
asemenea, n locul achitrii sumei de bani, debitorul poate executa o prestaie. Prin luarea
unor datorii, titlurile de credit au un rol pozitiv major n accelerarea circulaiei banilor i
mrfurilor i deci n activitatea de comer. Prin aceste titluri de valoare, se accelereaz
circulaia bunurilor, fr s fie nevoie de intervenia banilor ca mijloc de circulaie.
Titlurile de credit trebuie privite din dou puncte de vedere. n primul rnd, este vorba
de obligaia pasiv a debitorului, care are datoria de a plti n viitor o datorie sau de a efectua
o prestaie. Pe de alt parte, apare o obligaie activ din partea creditorului care este titularul
titlului de credit i va realiza un profit din prestaia debitorului.
n momentul emiterii titularului, ia deci natere o obligaie din partea celui care l-a
semnat. Cel care dobndete un titlu de credit, obine de fapt, un drept de proprietate, alturi
de alte drepturi ce decurg din coninutul nscrisului. Dreptul de crean al posesorului fa de
emitentul (semnatarul) titlului se constituie ns, abia la scadena acestui titlu. Pn la
scaden, obligaioa din partea emitentului acre caracter impersonal. Creditorul poate fi
determinat pn la data scadenei, ntruct proprietatea asupra nscrisului circul.
Obligaia debitorului exit chiar de la semnarea titlului, dar dreptul la o crean se
constituie abia la scaden.
Folosirea excesiv a titlurilor de credit conduce la o form de inflaie denumit
inflaia de credit, deci la o deteriorare a adevtarului credit i anume a creditului bancar.
Titlurile de credit pot fi:
I. Din punct de vedere al transmiterii obligaiei avem:
- titluri nominative;
- titluri la ordin;
- titluri la purttor.
II. Dup coninut, titlurile de credit sunt:
- care au dreptul la o prestaie i a cror sum se fixeaz la emiterea
titlului (cambia, biletul de ordin, obligaiile, libretele de economii,
cupoanele titlurilor publice);
- care confer posesorului un drept real asupra unor mrfuri, aflate n
faza de transport sau n depozite (titlurile reprezentative, adic polia,
ordinul de predare, scrisoarea de trsur, recipise de depozit, warantele sau
biletele de gaj);
- titluri care confer o calitate (corporative); aici sunt cuprinse aciunile
societilor pe aciuni;
- titluri cu funcie de moned (titlurile emise de stat sau de bnci
centrale).
Cambia
Legea 33/1991 reglementeaz comerul fcut de bnci cu cambii i bilete la ordin. De
asemenea, n 1994 a aprut o lege special, denumit Legea asupra cambiei i biletului de
ordin. Bncile pot face comer cu cambii i pot presta servicii bancare specifice acestei
activiti pentru clienii lor.
Cambia este titlul de credit sub semntur privat. Ea necesit o legtur ntre trei
persoane i anume, trgtorul, trasul i beneficiarul. Cel care emite cambia este trgtor, care
are calitatea de creditor. n aceast calitate, el d ordin trasului, adic debitorului su s
plteasc o sum fix la o anumit dat, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia. Deci exist

un ordin de a plti, dat de trgtor debitorului su. Este un ordin de plat clar, precis i
necondiionat. Este interzis tragerea unei cambii asupra altei cambii sau asupra altui titlu de
credit. Societile bancare accept numai cambii care au notat scadena pe faa titlului de
credit. De asemenea, trebuie menionate clar ziua, luna i anul emiterii. Acestea sunt necesare
pentru calculul datei scadenei, constatarea capacitii legate a semnatarilor n momentul
aplicrii semnturii pe titlu i determinarea drepturilor semnatarilor privind aciunea cambial
mpotriva obligailor cambiali.
Cambia poate fi la ordinul trgtorului nsui sau pentru contul unui ter. Dac o
cambie este tras la ordinul trgtorului nsui, acesta se afl n poziia de beneficiar al
cambiei. Dac este tras asupra trgtorului nsui, acesta apare i n calitate de tras. Cnd
ntre trgtor i beneficiar nu este o legtur direct, ntre ei se interpune un ter, fa de care
trgtorul are o datorie. n acest caz, trgtorul trece pe cambie, numele beneficiarului.
n cambiile pltibile la vedere sau la un anumit timp de la vedere, trgtorul poate
specifica, c suma este purttoare de dobnd. Suma dobnzii este artat n cambie. Dobnda
se pltete de la data emisiunii cambiei, dac nu se specific altceva.
Obligaia cambial poate fi asumat prin mijlocirea unui mandator sau a unui
reprezentant.
Trgtorul rspunde de acceptarea i plata cambiei. Posesorul decade din dreptul n
alb, dup trei ani de la data emisiunii cambiei. Cambia n alb este un titlu care conine numai
semntura trgtorului, iar uneori i cteva meniuni de utilizare a cambiei. De regul, cambia
n alb se completeaz la data efecturii plii. Banca Naional i bncile comerciale nu vor
accepta cambii n alb necompletate la momentul intrrii n portofoliul lor.
Chiar dac nu a fost expres tras la ordin, cambia este transmisibil prin gir. Girul
poate fi fcut chiar n folosul trasului, indiferent dac a acceptat sau nu, al trgtorului sau al
oricrui alt obligat.
Girul este un act prin care posesorul titlului, numit girant, transfer altei persoane,
numit giratar printr-o declaraie scris, toate drepturile decurgnd din titlul redactat i
completat. Dac trgtorul a nscris n cambie cuvintele nu la ordin, titlul este transmisibil
numai n forma i cu efectele unei cesiuni ordinare de crean.
Cesiunea de crean este un mijloc de transmitere a obligaiilor constnd n acordul de
voin (contractual) prin care creditorul (cedentul) transmite voluntar cu titlul oneros sau
gratuit, dreptul su de crean unei alte persoane numit cesionar, care va deveni astfel
creditor n locul su i care va putea ncasa de la debitor, creana cedat.
Meniunile privind circulaia cambiei prin gir se fac de regul pe spatele (verso-ul)
titlului, ceea ce face ca operaiunea de girare s mai poarte i denumirea de andosare.
Girarea titlului ctre o banc se numete scontare i este modalitatea prin care
posesorul cambiei i poate procura prin gir, bani, nainte de scaden.
Girul este nscris fie pe cambie, fie pe adaosul acesteia (alonj). El trebuie s fie
semnat de girant.
Girul parial este nul, deoarece cambia este invizibil. Girul transmite toate drepturile
izvorte din cambie. Girantul rspunde de acceptare i deplat.
Cambia poate fi dat n garanie pentru asigurarea unei alte creane pe care giratarul o
are contra girantului. n acest caz, se insereaz n gir, cuvintele n garanie sau valoarea n
gaj.
n orice cambie, trgtorul poate meniona c aceasta trebuie prezentat spre
acceptare. n acest sens, se fixeaz i un termen pentru prezentare. Acceptarea este actul prin
care trasul se oblig s plteasc la scaden, suma nscris n cambie, posesorului legitim al
acesteia. Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligatul principal n lanul obligaiilor
comerciale. Aceast obligaie pentru tras rmne valabil i cnd trgtorul este declarat n
stare de faliment.
Avalul este o garanie personal prin care o persoan numit avalist garanteaz
obligaia unuia dintre obligaii cambiali, numit avalizat pentru toat suma menionat pe titlu

sau pe o parte din ea. Avalul se d pe cambie sau pe alonja ei i este semant de avalist. Pentru
a putea da un aval, avalistul trebuie s aib capacitatea juridic deplin.
Scadena este termenul la care cambia este exigibil i trebuie pltit. Scadena este
cert, adic arat cu precizie ziua sau termenul maxim la care creditorul se prezint la plat.
Posesorul cambiei va prezenta la scaden, titlul la locul i adresa indicate pentru plat. Trasul
care pltete cambia, poate cere ca aceasta s-i fie predat, cu meniunea de achitare, scris de
posesor.
Pe orice cambie este nscris suma de plat i moneda n care se va efectua plata.
Aciunea cambial poate fi direct sau de regres. Direct este contra acceptantului i
avalitilor si, iar de regres este contra oricrui alt obligat (girant, trgtor, alt obligat).
Dac posesorul a pierdut aciunea cambial contra tuturor obligaiilor, poate exercita
asupra trgtorului, acceptantului sau girantului, aciune de protest. Acest protest este dresat
de ctre executorul judectoresc.
Posesorul unei cambii pierdute, sustrase sau distruse poate cere anularea acesteia,
printr-o cerere adresat tribunalului. Acesta, printr-o ordonan se pronun i declar nul
respectivul titlu de credit.
Obligaiile cambiale se sting prin decdere i prescripie.
Biletul la ordin
Biletul la ordin este tot un titlu de credit sub semntur privat, care pune n legtur
dou persoane i anume, subscriitorul sau emitentul i beneficiarul.
Subscriitorul apare n calitate de debitor, care se oblig s plteasc o anumit sum de
bani, la un termen sau la prezentarea altei persoane, care este beneficiar i are calitatea de
creditor.
Biletul la ordin este un titlu formal. El cuprinde meniuni obligatorii cu privire la
informaiile necesare din care decurge acest titlu, ct i obligaiile asumate de ctre pri prin
titlul respectiv.
Biletul la ordin conine:
denumirea de bilet la ordin;
promisiunea necondiionat de a plti o sum determinat;
data scadenei;
indicarea locului unde trebuie fcut plata;
numele i prenumele persoanei la ordinul creia se face plata;
data i locul emiterii;
semntura emitentului.
Emitentul unui bilet la ordin este inut i considerat n acelai mod ca acceptantul unei
cambii. Obligaia emitentului biletului la ordin este asemntoare cu cea a trasului n cazul
cambiei. Deci emitentul se oblig s plteasc personal, la scaden, suma din titlu i s
ndeplineasc alte obligaii. Posesorul biletului la ordin are o aciune direct asupra
emitentului.
Biletul la ordin pltibil la o anumit dat trebuie prezentat emitentului spre avizare.
Dac emitentul refuz viza, posesorul ordinului va dresa protest de nedatare.

IX PRODUSELE SI TEHNICILE BANCARE DE INVESTITII

1. Coninutul investiiilor bancare

Pentru bnci, o investiie nseamn achiziionarea unui activ despre care se presupune
c va aduce n viitor un profit. Decizia celor care au numerar sau alte forme de proprietate de
a investi necesat (a) existena cunotiinelor despre alternativele investiionale.
O discuie referitoare la investiii cere mai nti o prezentare a activelor de pe pieele
fianciare.
Exist dou astfel de tipuri de active:

active reale (ca valorile imobiliare, metale preioase etc)

active financiare care sunt:

creane directe de capital (aciuni, garanii, opiuni)

creane indirecte de capital (printr-o companie de investiii)

creane creditor oferite de instituii financiare

creane creditor oferite de piaa financiar (piaa monetar i

titlurile de pe pieele de capital).
Caracteristicile activelor care efectueaz luarea deciziilor privind tranzaciile de pe
pieele financiare sunt:
lichidarea, respectiv capacitatea de a transforma activul n numerar rapid fr o
schimbare semnificativ a preului fa de preul curent de pe pia
vandabilitatea, adic abilitatea de a revinde un activ, fr a fi nevoie de prea mult
timp (de obicei, activele cu un grad mare de lichiditate sunt i foarte vandabile)
Piaa financiar este piaa unde au loc toate tranzaciile ce implic un utilizator de
fonduri i un furnizor. Pe pieele financiare rolul principal l au bncile i bursele de valori.
Funcia principal a unei piee financiare este de a lega cumprtorii de vnztori, astfel nct
s apar necesitatea tranzaciei.
Pieele financiare, lund n considerare modul n care utilizatorii de capital obin
fonduri, se clasific n urmtoarele dou piee:
piaa primar (care include activitatea de investment banking)
piaa secundar (fie n burse organizate, fie n OTC-uri).
Termenul investiie n activitatea bancar are dou aspecte:
unul se refer la bncile specializate n investiii
cellalt se refer la domeniul activitii din orice banc.
Aceste aspecte au multe diferene, dei baza de luare a deciziilor n ambele cazuri este
foarte similar.
2. Eficiena activitii bancare de investiii
Valoarea n timp a banilor este un concept de baz n investiii i nseamn de fapt c,
un dolar (sau orice alt valut) primit azi, are o valoare mai mare dect un dolar primit n
orice moment din viitor. Motivele preferinei de a obine banii devreme sunt:
utilitatea, adic puterea banilor de a satisface nevoile unui investitor
riscul, adic posibilitatea de a nu primi banii ateptai n viitor
costul oportunitii, adic oportunitatea ca investitorul s primeasc bani de acum
i pn la o dat din viitor, investind banii pe care i are azi.

Exist multe metode statistice i tehnice de a estima randamentul pieei, dar a

previziona ce se va ntmpla n viitor pe pia este foarte greu. Datele istorice au artat c,
previziunile privind randamentul pieei n deceniile anterioare nu s-au dovedit corecte.
Exist investiii fr risc, repectiv cele oferite de guvernele centrale la rate fixe ale
dobnzilor. Dac un investitor alege s-i investeasc banii n alte tipuri de investiii dect
acestea, el i asum un grad de risc.
Prima de risc este venitul adugat, cu un nivel rezonabil, pe care l ateapt bncile n
schimbul riscului pe care i l-au asumat.
Exist multe feluri de a clasifica riscul. Cele mai obinuite dou metode sunt descrise
mai jos:
Risc sistemic i risc nesistemic
Riscul sistemic este cel rezultat din implicarea pe pia. Dac compoziia unui
portofoliu este larg i el conine multe active, riscul sistemic descrete dar exist totui.
Riscul nesistemic este cel pe care nu trebuie s l accepte investitorul tipic, el
referindu-se de cele mai multe ori la industrii specifice crora le scade gradul de profitabilitate
i nu au nici perspective de redresare. Riscul nesistemic se mai numete risc diversificabil.
Exist urmtoarele tipuri de risc:
Riscul puterii de cumprare: posibilitatea ca veniturile viitoare s nu poat cumpra
bunurile i serviciile care s-au putut cumpra n prezent cu banii investii.
Riscul ratei dobnzii:potenialul de a pierde creditul datorit schimbrilor n nivelul
general al dobnzilor (risc legat i de inflaie).
Riscul pieei: potenialul de a pierde din cauza unor factori ca de exemplu recesiunea
afacerilor sau depresiunile economice i schimrile pe termen lung n obinuinele de consum
din economie.
Riscul industriei i al tipului de afacere: riscul asociat cu un anume sector
economic.
Riscul politic: riscul implicat de climatul politic al rii n care se ncheie afacerile i
efectul economiei internaionale n ara respectiv.
Riscul psihologic: riscul ca anumite credite ale oamenilor s duc la scderea valorii
investiiei.
Riscul financiar: riscul legat de capacitatea companiei de a face fa obligaiilor
financiare pe termen scurt i lung i de a finana oportuniti favorabile:
Riscul managerial: riscul ca, conducerea companiei s fie la fel de bun sau mai bun
dect concurena.
Frauda: riscul ca s se produc o fraud n companie care s afecteze venitul
investitorului.
Cuantificarea riscului se refer la cea a unei singure investiii dar i la portofoliile de
investiii. Cuantificarea riscului ncearc n principal aplice metode statistice ca msurarea
corelaiei i variaiei veniturilor.
Corelaia este msura n care evolueaz dou serii de date. Tipurile de corelaii sunt:
- corelaia pozitiv, adic randamentul unui activ este legat direct de cel al altui
activ.
- corelaia negativ, adic randamentul unui activ este opus ca direcie
randamentului altui activ (cnd unul este mare, cellalt este mic i invers).
Independena statistic, respectiv randamentul unui activ nu afecteaz n nici un fel
randamentul altui activ.
Variaia veniturilor este gradul n care difer randamentele diferitelor active. O
msur a variaiei este beta, care msoar variaia unui titlu sau portofoliu de active n
conexiune cu anumii indici ai pieei ca de exemplu indicii medii ai burselor.

Evaluarea capitalului se face n dou stadii:

1. Analiza potenialului de cretere
Acest pas debuteaz cu strngerea de date referitoare la economie n general i la
industria n care acioneaz compania respectiv.
Datele despre economie includ PNB, componentele sale i perspectivele viitoare,
indicatorii unor posibile cicluri de afaceri, inflaia i gradul de industrializare al economiei,
stabilitatea politic etc.
Datele referitoare la industrie includ consideraii eseniale despre industria respectiv
ca i mprirea pieei, consumul etc.sau analiza ciclului de via al industriei respective.
Dup ce s-au strns datele, ele sunt analuzate i folosite de bnci pentru previziuni prin
aplicarea unor metode statistice.
2. Analiza companiei
Analiza companiei include dou pri principale:
prima parte este analiza general, care include consideraii asupra unor
probleme cum ar fi calitatea managementului, analiza produselor/serviciilor,
analiza segmentrii pieei i examinarea creterii ei n trecut.
cea de-a doua parte este analiza situaiilor financiare care include compararea
cifrelor din buget cu cele reale, compararea cu media rezultatelor industriei
respective i cu performanele din trecut, utiliznd indicatori financiari.
Evaluarea unei companii se face de obicei prin una din cele dou metode:
evaluarea prin dividente (metoda preferat de investitorii pe termen scurt).
evaluarea prin capital (metoda preferat de investitorii pe termen lung).
3. Actorii pieelor de capital
Participanii pe pieele de capital (pieele de capital naionale i internaionale) se
mpart n trei grupe:
emitenii (incluznd guverne, organizaii, companii, bnci)
investitorii (incluznd bnci, companii, persoane fizice)
intermediarii (bursele, brakerii, bncile)
Fiecare din aceste grupuri este prezentat pe scurt mai jos.
4. Banca de investiii
Dei teoretic, o instituie poate emite direct obligaiuni (aa cum fac de latfel unele
societi), ea ar putea risca s nu poat obine toat suma prevzut, datorit numrului prea
mic de investitori sau din alte motive. O astfel de imposibilitate de a atrage capital va afecta
nu numai cash flow-ul mprumutantului dar va duna i prestigiului su.
n consecin, mprumutantul prefer s apeleze la bncile de investiii, contra unor
comisioane substaniale, pentru ca acestea s subscrie (underwrite) titlurile emise. Astfel,
riscul se transfer de la emitent la banca de investiii. Deci rolul iniial al unei bnci de
investiii este legat de stabilirea preului unie noi emisiuni de obligaiuni, structurarea lor,
subscrierea i plasarea lor, sindicalizarea i distribuirea lor investitorilor.
n afara acestui rol, care s-ar putea numi funcia de atragere a capitalului, celelalte trei
roluri ale bncilor de investiii sun (a) servicii de consultan financiar entru societi
incluznd fuziuni, achiziii, mpriri de companii, tranzacii pentru obinerea de portofolii
majoritare de aciuni (leveraged) (b) servicii de brokeraj i de tranzacii pe piaa secundar i
(c) managementul investiiilor.
O banc de investiii are urmtoarele funcii:
a) Funcia de marketing

Bncile de investiii caut cumprtori pentru valorile mobiliare emise de un emitent

i oferite spre vnzare.
Pentru emisiuni mari, dou sau mai multe bnci de investiii se unesc i formeaz
sindicate. n astfel de cazuri, exist o banc de investiii de origine cu responsabiliti
eseniale n emisiune i apoi membrii sindicatului care cad de acord asupra vnzrii unui
anumit nivel din valorile mobiliare care ies pe pia. Dup ce s-a terminat emisiunea, sidicatul
se dizolv.
b) Funcia de vnzare
n efortul ei de a vinde valorile mobiliare emise de emitent, banca de investiii poate
cdea de acord asupra uneia din urmtoarele dou abordri:
- subscrie (underwrite) titlurile: n acest caz banca de investiii acioneaz ca un
principal i achiziioneaz emisiunea de la emitent, ncercnd s o revad. Banca de investiii
garanteaz emitentului c-i va primi banii dup vinderea emisiunii i scderea comisioanelor
i cheltuielilor bncii. n acest caz banca de investiii risc s nu poat vinde toat emisiunea
i deci s nu poat atrage destui investitori.
- achiziioneaz ca agent: n acest caz banca de investiii nu preia emisiunea ci
garanteaz doar emitentului c va face toate eforturile s vnd valorile mobiliare emise. Desi
nu risc capital, fcnd toate eforturile de a le vinde, bncii de investiii i se poate deteriora
reputaia dac nu vinde tot.
c) Funcia de consultan
Ca specialist n activitile de pe piaa financiar, banca de investiii ofer sfaturi utile
emitenilor referitor la (a) forma emisiunii preconizate (b) cnd s fie scoase titlurile pe pia
(c) ce trebuie scris pe emisiune i (d) dimensiunea sindicatului bncilor de investiii care
trebuie implicat.
d) Funcia de origine
n cadrul acestei funcii, bncile de investiii caut mereu companii mai mici care ar
putea beneficia de vnzarea aciunilor lor publicului (respectiv ieind n public). n acest caz,
banca de investiii acioneaz ca i consultant, pregtind companiile i evalund cnd sunt
ndeplinite condiiile pentru ca societatea s ncerce s atrag fonduri, ieind pe pia.
Bncile de investiii sunt implicate n vnzri private i publice. n cadrul activitii de
private investment banking, banca de investiii acioneaz ca o legtur ntre organizaiile care
au nevoie de fonduri i instituiile financiare care au fonduri n exces pentru a acorda credite.
Unele bnci de investiii ca de exemplu Merill Lyngh, au activiti de retail banking i
sunt cunoscute investitorilor. Alte bnci de investiii, ca Salomon Brathers, nu prea au
activiti de retail banking ci au clieni instituionali.
5. Produsele i serviciile bncilor de investiii
1. Subscrierea negociat de valori mobiliare (negociated underwriting)
n astfel de cazuri, emitentul i banca de investiii discut termenii tranzaciei i
fixeaz un pre. Se ajunge la un acord nainte de a se face oferta de titluri.
2. Licitaiile competitive (competitive bidding)
n astfel de cazuri, organizaia stabilete termenii emisiunii cu excepia preului i
anun ce oferte vor fi acceptate pn la o anumit dat fixat de organizaie. Banca de
investiii care preia valorile mobiliare sau sindicatul care ofer cel mai bun pre ctig
emisiunea pe care o poate revinde cu un profit.
3. Subscrierea stand by de valori mobiliare (stand by underwriting)
n acest caz, aciunile sunt oferite acionarilor companiei mai nti, pentru ca acetia s
aib ocazia s dein un anumit procent din companie. Banca de investiii ncearc s vnd
aciunile care nu au fost achiziionate de accionari.
Activitatea de investiii a unei bnci obinuite cuprinde cam 1/3 din activele sale iar
deciziile acestui departament influeneaz nivelul celorlalte active ale bncii. Scopul acestui

departament este acela de a utiliza fondurle bncii pentru a obine un randament maxim,
meninnd n acelai timp nivelul de lichiditate cerut.
Lichiditatea este foarte important pentru sectorul de investiii a bncii i este
generat de dou surse:
bani mprumutai din surse externe
investiiile fondurilor bncii n valori mobiliare.
Limitele impuse de obicei de bncile centrale bncilor se refer la tipurile de investiii
utilizare. Bncile centrale sunt preocupate de nivelul de lichiditate al bncilor i impun
anumite limite tranzaciilor, soldurilor i procentelor de active. De exemplu, n SUA s-au
introdus limite referitoare la valorile mobiliare emise de guvern, de municipaliti etc.
Riscul investiiei trebuie prevzut, evaluat i comparat de conducerea bncii. Asta
nseamn n practic, c managementul bncii prefer anumite valori mobiliare i anumite
tipuri de investiii. Strategia utilizat pentru a minimaliza efectele adverse ale riscului de
investiii este administrarea activelor i pasivelor (AAP).
Crearea unui sistem de control intern eficient n departamentul de investiii al bncii
este o prioritate pentru conducerea ei. Acest sistem trebuie s acopere selecia, aprobarea i
documentarea asupra tuturor tranzaciilor efectuate.

X PRODUSE BANCARE MODERNE

1. Scrisoarea de garantie bancara

Acest produs bancar SGB - este un angajament prin care o banca numita garanta se
obliga sa plateasca o suma de bani unei p.fizice sau juridice (beneficiarului garantiei) in
cazul in care ordonatorul garantiei nu si-a onorat integral sau partial obligatiile contractuale.
Bancile pot elibera la cererea clientilor scrisori de garantie in lei, valuta pe termen
scurt, mediu, lung pt urmatoarele:
- garantarea unor credite acordate clientilor sai de catre alte banci
- aprovizionari cu materii prime, energie, subansamble, produse finite (din tara sau
import)
- executari lucrari si prestari servicii
- taxe vamale, alte creante bugetare
- accize si TVA
- transporturi marfuri in tranzit
- executarea licentelor de export
- restituirea avansurilor acordate
- participarea la licitatii
- leasing
- alte operatii comerciale
Eliberarea unei SGB implica pt banca aceleasi rsicuri ca si acordarea de credite, de
aceea analiza cererii de eliberare a scrisorii de garantie si a bonitatii solicitantilor se
efectueaza de ofitetrii de credite pe baza metodologiei de determinare a riscului de creditare.
Scrisoarea de garantie are la baza un contract de garantie. Acesta este accesoriu la un
contract principal (contract import-export, conventie credit).
Bancile emit scrisori de garantie bancara:
- prin blocarea fondurilor proprii ale clientului pana la concurenta scrisorii de garantie
- in cadrul unei linii de credit aprobata in acest scop
- pe baza unei conventii angajament care se incheie cu clientul respectiv
- in baza garantiilor statului sau in baza contragarantiilor altor banci
Principalele avantaje ale SGB:
1.. Stimularea respectarii obligatiilor contractuale
2.. Securizarea tranzactiilor
3.. Creditarea debitorului principal (ordonatorului) garantand obligatia acestuia fata de
creditor (beneficiarul garantiei)
4.. Evitarea imobilizarii de fonduri in cazul neandeplinirii obligatiilor contractuale
5.. Eliminarea incertitudinii care apare in situatia in care partenerii nu se cunosc bine sau
atunci cand contractul se deruleaza pe o perioada mare de timp
2. Avalizarea titlurilor ce credit
Avalul este o garantie personala data de o persoana avalist (in cazul nostru o banca)
care garanteaza obligatia unuia dintre obligatii cambiari avalizat pt suma mentionata pe titlu
sau pt o parte din ea.
Avalistul este obligat sa indice persoana pt care da avalul, unitatile teriotoriale ale
bancii putand privi in vederea avalizarii titlurilor de credit care indeplinesc si urmatoarele
conditii cumulative:

Trasul (obligatul principal) sa fie client al bancii

Titlul sa fie acceptat (avizat legal la plata)
Intervalul de timp dintre momentul prezentarii la avalizare si scadenta titlului sa nu
depaseasca 5 ani. Deoarece avalizarea unei cambii sau Bilet la Ordin implica pt banca
aceleasi riscuri ca si acordarea unui credit, analiza documentatiilor de avalizare se
efectueaza de catre ofiterii de credite avand in vedere si evaluarea riscurilor bancare.
Avalizand titilurile de valoare, banca isi majoreaza expunerea totala fata de clientul
care si-a dat avalul. Avalul este o operatiune negociabila intre banca si solicitant iar
atunci cand exista dubii asupra capacitatii de plata a trasului banca are dreptul si
obligatia de a nu efectua operatiunea.

Ofiterii de credite ai bancii verifica daca creantele au fost constituite din vanzarea de
marfuri sau prestari servicii catre terti. Produsele si serviciile sa fie livrate si executate efectiv.
Titlurile care indeplinesc conditiile de mai sus sunt inregistrate la banca in documentul
intitulat: Registrul de evidenta a titlurilor prezentate la avalizare.
Mentiunea de avalizare a bancii poate fi inscrisa pe fata titlului la rubrica Avalizat
sau pe verso-ul titilului - caz in care trebuie sa apara expres mentiunea
Pentru aval.
Mentiunea de avalizare mai poate fi facuta pe ALONJA (cotorul) cambiei prin inserarea unor
elemente de identificare.
Titlurile avalizate se pastreaza in copie la banca, originalele fiind remise trasului sau
tragatorului prin banca acestuia. Pt operatiunile de avalizare banca incheie un acord de
avalizare sau contract de credit prin care se inscriu conditiile si comisionele. Banca percepe
comision de garantare care se calculeaza si se percepe de regula la data semnarii acordului de
avalizare.
Partea din comision aferenta anului in curs se inregistreaza la Venituri din
operatiunile cu comisione.
Partea din comision aferenta anilor urmatori se inscrie in contul de Venituri
anticipate.
Evidenta contabila a avalurilor in lei, valuta se tin in contul In afara Bilantului:
garantii in lei date pt clientela; garantii in valuta date pt clientela.
Competentele de aprobare a avalizarii titlurilor de credit sunt necesare cu cele de
garantie bancara.
Este interzisa avalizarea titlurilor intre sucursalele si agentii bancii, numai centrala
fiecarei banci putand aproba avalizarea titlurilor intre unitatile teritoriale. Banca poate avaliza
si titlurile in situatii, in care trasul este o alta banca, dar numai prin centrala bancii.
3. Scontarea
Scontarea transmiterea catre banca inainte de scadenta a proprietatii asupra unui
efect de comert in schimbul unui pret.
Derularea operatiilor de scontare se face pe (t.s. sub 180 zile) baza Legii cambiei si a
Biletului la ordin si a unor reguli si uzante internationale elaborate de Camera de Comert
Internationala cu privire la acreditivele documentare. Scontarea se face in moneda in care este
exprimata creanta.
Documentatia cuprinde:
1. Cererea pt efectuarea operatiilor de scontare
2. Ultimul Bilant contabil certificat de Adm. Financiara
3. Ultima Balanta de verificare
4. Efectuarea de comert original sau Factura Externa.
Pt derularea operatiilor de scontare sunt necesare urmatoarele conditii obligatorii:
Beneficiarul sau emitentul efectului de comert sa nu se afle pe lista Centralei
Incidentelor de plati de la BNR

Sa reiasa foarte clar calitatea de beneficiar al titlului sau faptul ca el este ultimul
girant
Sa nu existe vicii de forma ale titlurilor respective
Sa nu se sconteze titlurile negarantate

Avantaje:
Se imbunatatesc lichiditatile firmei deoarece tranzactia la termen se transforma in
tranzactie la vedere in cel mult 2 zile de la data semnarii conventiei de scontare.
Se diminueaza riscul de neplata in conditii unui titlu avalizat.
Operativitatea scontarii este mai mare comparativ cu obtinerea unui credit bancar.
Se poate solicita scontarea unui pachet de titluri cu valori nominale si scadente
diferite considerandu-se o scontare simultana pt care se incheie o singura
conventie de scontare.
Operatiunea propriu-zisa de scontare presupune transmiterea catre banca a drepturilor
de proprietate pe care un agent economic le detine asupra unor titluri de creanta cu plata la
termen. Ceea ce banca plateste este suma inscrisa pe titlu mai putin taxa scontului.
Necesitatea scontarii trebuie cautata in existenta efectelor de comert. Ex. cambia este
un document care exprima o tranzactie comerciala si o livrare pe credit a unei cantitati de
marfa.
Prin scontare creanta este transformata inainte de scadenta in capital banesc. Firma
care solicita operatia de scontare vinde catre banca creantele in lei sau valuta pe care le are
asupra partenerilor de afaceri.
Transmiterea se face inainte de scadenta titlurilor bancii, plateste firmelor solicitante
contravaloarea crantelor (VN) mai putin costul operatiunii de scontare.
Scontarea produsului bancar este foarte eficient deoarece sporeste gradul de
lichiditate, elimina o datorie din bilant, ofera rapiditate in incheierea si derularea afacerilor.
4. Cardul - instrument modern de plata
Aparitia cardurilor in Europa dupa 40 ani de folosire in SUA a creat probleme
serioase sectorului bancar. Si in Ro creditele sunt utilizate intr-o proportie foarte mica datorita
mentalitatii si temerii romanilor de serviciile bancare. Alte cauze: falimentul bancar, lipsa de
cunoastere cu privire la avantajele creditelor. Creditul reflecta accesul la banii din cont.
Creditarea contului se face automat prin virarea de catre p.fizica sau juridica a unor fonduri
salariale sau depozite, alte venituri sau credite luate de la banca.
Cardul a generat un intreg sistem de plati electronice prin care titularul are acces la
credite cu dobanda preferentiala, cu cateva puncte procentuale mai mica decat dobanda
perceputa in mod curent la credite fara sa fie nevoie de garantii speciale. Alte avantaje se
refera la utilizarea cardului in strainatate si bonificare unei dobanzi la suma de cont mai mare
decat dobanda la vedere.
Cardul se elibereaza fara taxa si nu se percep comisioane de gestionare a contului. Pt
emiterea si folosirea cardurilor este necesara incheierea unui contract cu banca. In cazul
cardurilor titularul beneficiaza de descoperire de cont. Solicitantul poate solicita sume mai
mari decat salariul, restituirea facandu-se din salariile viitoare. Prin automatele bancare toate
platile prin carduri se fac prin onorarea automata a facturilor emise.
Cardurile pot fi utilate oriunde in lume nefiind necesara deschiderea unui cont in
valuta in tara respectiva. Leii sunt convertibili in valuta tarii respective prin conversii
incheiate intre bancile centrale din tarile respective.
Facturile pot fi platite prin card fara comision. Clientul trebuie sa faca transferul
sumelor respective din contul de card in contul curent. Transferul se face simplu. Deoarece in

cazul cardurilor se produc fraude au aparut metode moderne de sofisticare a accesului la card.
Exista carduri la care se accede prin identificarea vocii titularului, confruntarea foto.
5. Creditele directionate
Se tinde la gasirea unor noi tipuri de credite si chiar alternative la creditare (produse
bancare derivate) contracte futures, optiuni, titlurizari. Creditarea propriu-zisa s-a perfectionat
in tarile dezvoltate prin asa-zisele programe de credit directionat. Acesta constituie strategii
monetar-bancare cu spectru foarte larg.
La inceput Organismele Financiar Bancare Interne BIR, BERD si alte banci
participa la: scaderea saraciei, cresterea productiei, marirea investitiilor, ameliorarea efectelor
calamitatilor naturale.
Prin aceste credite directionate se realizeaza mai usor proiectele de imprumut cu
privire la constructia drumurilor, spitalelor, scolilor, barajelor. Programul de credit directionat
poate fi anuntat imediat iar fondurile sunt puse la dispozitie in cateva saptamani. Motivul:
garantarea de stat si de bancile puternice a acestor credite.
Creditul directionat a generat o mare varietate de produse de creditare. Daca la inceput
aceste credite aveau ca obiect productia si investitiile agricole, ulterior aproape toate ramurile
pot beneficia de astfel de credite dar mai ales zonele sarace si intreprinderile mici si mijlocii.
In abordarea creditelor directionate imprumuturile sunt considerate ingrediente vitale
primare in rezolvarea problemelor: cresterii economice si saraciei.
Creditele directionate devin un element principal al cresterii si dezvoltarii economice.
In principiu creditul directionat este subventionat. Institutiile financiare sunt incurajate sa
diversifice aceste credite si sa le extinda in domeniul nefinanciar. Creditele directionate
implica participarea si garantarea de Guvern sau de societati.