Sunteți pe pagina 1din 18

Anatomie curs semestrul 2

Dezvoltarea aparatului respirator


- incepe in ziua 27 de VIU, prin aparitia santului laringo-traheal pe
fanta antero-inferioara a faringelui primitiv
- din endoderm, pentru aparatul respirator, se formeaza epiteliul
laringelui, epiteliul traheei si a bronhiilor + glandele aparatului
respirator si epiteliul alveolar
- in aparatul respirator, de origine mezodermala : tesut conjunctiv,
cartilaje ( trahee, bronhii) si tesutul muscular neted ( toate apar din
mezodermul splahno-pleural )
- santul se transforma in diverticul laringo-traheal
- prin aparitia acestui diverticul se delimiteaza additus laringis ( in
forma de Y), determinat de 3 proemintente, superior de furcula si
inferior de proeminentele aritenoide
- in ziua 27-28 de VIU, acest diverticul se imparte in 2 si formeaza
mugurele pulmonar; acesta se va imparti in 2 muguri pulmonari, drept
si stang.
- mugurele pulmonar drept este mai aproape de verticala decat
mugurele pulmonar stang
- acest mugure pulmonar se ramifica in 2 bronhii de ordinul I sau
pulmonare, care la randul lor, dintr-o diviziune monopodica se
transforma in bronhii de ordinul II sau secundare sau lobare
- diviziunea monopodica este ramificarea unei structuri pe o singura
directie ( stanga sau dreapta ) fara sa isi schimbe directia
- plamanii se vor imparti in 3 lobi in dreapta, respectiv 2 in stanga
- ramificatiile se divid apoi in bronhii de oridinul III, in bronhii
segmentare care sunt : 10 pentru plamanul drept ( 3 cu 2 cu 5, in
functie de lobi, de sus in jos) , 8-9 pentru plamanul stan (3-4 cu 4-5)
- intre lobii unui plaman exista fisuri : 2 la plamanul drept si una la
plamanul stang care impart plamanii in lobi
- Boyden imparte evolutia in 4 stadii :
1. Etapa pseudo-glandulara - in aceasta etapa, ramificarea mugurelui
se face pana la generatia a 14-a, respectiv pana la bronhiole terminale;
aceasta ramificare se petrece intre lunile 2-4 de VIU;
- apare aspectul de glanda tubulo-acinoasa
- se dezvolta tot tractul aerian, cu exceptia zonelor de schimb
- epiteliul caii aeriene este cubic sau cilindric, lumenul cailor este
foarte ingust si nu permite respiratia
- din mezenchim apar schitele de cartilaj, tesut conjuctiv si
muschi netezi, apar glandele traheale si bronsice si in epiteliul acestor
cai aeriene apar celule caliciforme

- intre aceste celule de epiteliu pseudostratificat apar celule


caliciforme, pe langa care exista si celule cu cili
- tumorile care se dezvolta aici (adenocarcinoame) sunt de
origine endodermala
- celulele caliciforme nu sunt stimulate de SNV, ci doar de
hormoni tiroidieni si factori locali; acest mucus secretat de celulele
caliciforme are rolul de a adera pulberile care intra in aparatul
respirator; al doilea rol, este responsabil de 60% din elasticitatea
plamanului ( mucusul este acid datorita acidului sialic si formeaza o
subsanta care se numeste sialomicina )
- glandele brosice-traheale secreta unu mucus neutru, plin cu
substante cu rol in apararea organismului ( interferon, cu efect
antiviral, de tip anticorpi, imunoglobuline si substante cu rol
antimicrobial, de tip lizozim )
2. Etapa canaliculara - are caracteristic formarea bronhiolelor
respiratorii, pana la generatia 17-18 ( luna 6 de VIU )
- fiecare bronhiola in aceasta etapa mai da inca doua pana la 4
ramificatii de bronhiole respiratorii
- epiteliul devine cubic sau turtit
- lumenul creste in diametru
- apar cilii la celulele respiratorii cu bataie spre exterior
- apare o vascularizatie bogata
- la capul bronhiolelor respiratorii apar alveole imature primitive si in
principiu, la sfarsitul lunii a 6-a, fatul poate respira, si datorita
miscarilor respiratorii
- se maturizeaza centrii nervosi respiratori si apare surfactantul, o
substanta in caile respiratorii
3. Etapa sacilor terminali - dureaza pana la nastere ( din saptamanile
24-27 )
- din bronhiolele respiratorii apar sacii alveolari terminali
- acestia au un perete foarte subtire, sunt in contact cu capilarele si
este permis foarte usor schimbul
- in peretele alveolelor exista 2 tipuri de celule : celule alveolare
primare sau pneumocit de ordinul 1, si celule alveolare secundare sau
pneumocit de ordinul 2 care se gasesc la locul unde bronhiola
respiratorie se continua cu alveola si au in structura lor niste granule
eozinofile care sunt precursorul surfactantului
- surfactantul este o substanta format dintr-un amestec de proteine si
fosfolipide ce formeaza dipalmitoid-lecitina.
- aceasta substanta are rostul de a impiedica colavarea, lipirea
peretilor alveolelor (este o substanta tensioactiva)
- aceasta formare de surfactant este mare in ultimele 2 luni de sarcina
si foarte mare in ultimele 2 saptamani; prezenta sa este semn de
maturizare a aparatului respirator

- numarul alveolelor mature, la nastere este intre 10-70 milioane, cu o


suprafata totala de schimb intre 2-10 m^2.
- lipsa surfactantului duce la lipirea peretilor alveolari (atelectazie) si
acea portiune este nefunctionala
4. Etapa alveolara ( de la nastere la 7-8 ani )
- se ramifica in continuare 2-3 generatii de bronhiole respiratorii, 2-3
generatii de canale alveolare si in final, sacii alveolari
- se ajunge astfel la ramificatii de ordinul 24, caracteristic pentru om
- peretele alveolei se subtiaza foarte mult, vine in contact cu capilarul
sangvin, uneori acesta infundandu-se in peretele alveolei, pentru a
creste suprafata de contact
- in acest moment exista intre 300-400 milioane de alveole, cu o
suprafata de 100m^2.
- in aceasta etapa exista in peretele alveolar 4 tipuri de celule:
pneumocit de ordinul 1, 2 (cel care formeaza surfactantul), celule cu
margine in perie (prezinta cili si/sau microvili, avand rolul de resobtie
sau de chemoreceptori) si celule macrofage (care fagociteaza
fragmente patrunse in plaman, din aer; aceste macrofage au doua
destinatii: migreaza in septurile inter-alveolare, care sunt vizibile cu
ochiul liber sau cad in alveola si sunt eliminate apoi prin expectoratie)
Silicoza - macrofagele care inghit siliciu
Malformatii si anomalii
Referitoare la cai:
- agenezie = lipsa unei bronhii, trahee etc
- aplazie = dezvoltarea insuficienta a...
- atrezie= ingustarea lumenului unei bronhii, trahee
- diverticul bronsic si traheal = buzunar in traiectul unei cai
- fistule traheo-esofagiene, bronho-esofagiene
Referitoare la plaman:
- agenezie = lipsa unui plaman, lob
- hipoplazie = dezvoltarea insuficienta
- maladia chistica pulmonara = plamanul arata ca un fagure
- boala membranelor hialine = cea mai frecventa cauza de deces perinatala; reprezinta un defect primar de surfactant
- mucoviscidoza = secretia unui mucus foarte aderent, care apare dupa
varsta de 3-4 ani si ingreuneaza respiratia si nu permite schimbul de
O2.

Dezvoltarea aparatului cardiovascular


- este primul sistem al organismului care intra in functie

- in toata filogeneza, el are origine mezodermala


- la trecerea dintre mediul acvatic si cel terestru are loc septarea
definitiva a cordului
- numai un blastomer are proprietati angioformatoare, de a forma
structuri pentru aparatul cardiovascular
- tesutul cardiac este rezistent la hipoxie (lipsa de oxigen)
- aparatul cardiovascular se dezvolta dupa un determinism genetic
insa, exista si importante procese de inductie, iar cel mai important
proces este inductia intestinului anterior in dezvoltarea cordului
- in mezodermul nesegmentat cefalic, din fata placii profordale,
incepand cu ziua 18-19 de VIU, apare aria cardiogena, unde se vor
dezvolta cordul si pericardul
- tubul cardiac primitiv da nastere pentru tubul definitiv doar
endocardului
- restul peretilor cordului, miocardul si epicardul provin din mezodermul
splahno-pelural
- aceasta formare a tubului cardiac primitiv are loc aproximativ in ziua
22 de VIU
- acest tub cardiac primitiv este legat de peretii trunchiului intr-un
mezocard dorsal si un mezocard ventral
- din tubul cardiac primitiv rezulta doar endocardul
- in jurul tubului cardiac primitiv apar placa epimiocardica (din
mezodermul splahnopleural -> miocardul si pericardul)
- intre placa epimiocardica si tubul cardiac primitiv apare gelatina
cardiaca, o substanta initial amorfa, acelulara, care este invadata de
celule endocardice, formand cardioglia, pe seama careia se va forma
scheletul fibros al inimii.
- tubul cardiac ramane liber, suspendat la 2 capete in cavitatea
pericardica primitiva
- complexul format de cavitate si tub se plaseaza pe fata anterioara a
corpului embrionar, inferior de stomodeum si superior de sacul vitelin
formand proeminenta cardiaca, in care gasim tubul cardiac primitiv si
cavitatea pericardica
- ne aflam in ziua 23-24 de VIU, cand apar primele contractii
ineficiente ale tubului cardiac, de tip flux-reflux, pentru ca in
saptamana a 4-a sa asistam la circulatie unidirectionala, respectiv in
zilele 27-31
- atunci incepe circulatia eficienta a aparatului cardiac
- s-a observat ca celulele unui tub cardiac care au fost disociate, numai
9% dintre celule au proprietatea de a se contracta spontan, acestea
numindu-se peacemaker din care se va dezvolta tesutul
excitoconductor nodal, restul celulelor devenind celule de lucru, care
functioneaza numai sub comanda celorlalte.
- initial ,acest tub cardiac este rectiliniu si i se descriu 4 regiuni:
- bulbul primitiv
- ventriculul primitiv

- atriul primitiv
- sinusul venos al tubului cardiac
- initial, numai bulbul ventricular si ventriculul primitiv se gasesc in
cavitatea pericardica, iar restul tubului cardiac, respectiv atriul si
sinusul venos se gasesc in grosimea septului transvers, o structura
unde se va forma ulterior diafragma
- acestui tub cardiac i se descriu 2 extremitati:
- cefalica sau arteriala, din care pleaca 2 aorte ventrale (dreapta
si stanga) si o extremitate venoasa inferior, unde la nivelul sinusului
venos se varsa 3 perechi de vene:
- venele viteline
- venele ombilicale
- venele cardinale comune
- ulterior, in dezvoltarea cavitatii pericardice, tubul cardiac va fi
incorporat in intregime in aceasta si datorita cresterii inegale in
dimensiune a acestor cavitati, el va lua forma unei anse convexe
anterior si la dreapta, deci ia forma literei U
- procesul continua, in sensul ca tubul cardiac creste si mai mult in
dimensiune si in special partea bulbo-ventriculara si se va numi cor
sigmoideum (cu forma literei S)
- datorita cresterilor mari ale cavitatilor, apar niste ingustari intre
cavitati (intre B si V apare stramtoarea bulbo-ventriculara, iar intre V si
A apare canalul atrio-ventricular).
- de acum inainte, incepe septarea tubului cardiac, separarea
cavitatilor sale, care se petrece intre zilele 27-31 de VIU, cu precizarea
ca aceasta separare a atriilor si ventriculelor intre ele se face
concomitent
Septarea canalului atrio-ventricular si a atriului primitiv
- pe peretele anterior si posterior al canalului atrioventricular apar
doua perinute care se vor uni intre ele, impartind canalul atrioventricular in 2 ostii (2 orificii) atroventriculare drept si stang, iar pe
linia mediana, cele doua perinute vor forma septul intermediar
- din tavanul atriului primitiv porneste descendent o formatieune
endocardica, denumita septum primum, care tinde sa se uneasca cu
septul intermediar, ramanand insa un orificiu denumit foramen primum
- dupa aceea, acest sept prim se uneste cu septul intermediar
- apoi, in partea superioara a septului prim apare un nou orificiu
denumit foramen secund
- la dreapta acestui sept prim apare o noua formatiune endocardica,
care este septul secund, care privit din profil, acest sept secund este
semilunar

- pe sub acest sept secund ramane o comunicare intre jumatatea


stanga si cea dreapta a atriului primitiv (pe sub marginea concava a
septului secund) care formeaza foramen ovale
- prin acest orificiu, sangele din atriul drept trece direct in atriul stang,
scurt-circuitand circulatia pulmonara (pe sub septul secund)
- septul prim joaca rol de valva la nastere, cand apare respiratia
pulmonara
- sangele masiv trece din plaman in atriul stang, septul prim se lipeste
de cel secund si cele doua circulatii sunt complet separate
- marginea inferioara a septului secund devine limbul fosei ovale
- acest sinus venos are doua coarne (drept si stang)
- cornul stang se atrofiaza progresiv; din partea sa proximala se va
forma sinusul coronar iar din partea distala a acestui corn ramane un
rest denumit vena oblica Marshall
- cornul drept se dezvolta mai mult si comunica cu atriul primitiv la
nivelul atriului drept; cornul drept se va deschide in tubul cardiac la
nivelul atriului drept printr-un orificiu denumit ostiu sinoatrial
- ostiul sino-atrial este marginit de 2 valve: o valva dreapta si o valva
stanga, care superior sunt unite si determina o formatiune numita
septum spurium ( septul fals )
- valva stanga participa la edificarea septului secund
- valva dreapta va da nastere pentru cordul definitiv la doua valve
( valva venei cave inferioare - care nu inchide lumenul/a lui Eustachio
si valva sinusului coronar descrisa de Thebezius)
- aceast sept spurium va determina la suprafata cordului santul
terminal si in interior creasta terminala
Atriul stang
Tesutul nodal (excito-conuctor)
- acest tesut este format din celule miocardice de tip embrionar
- aceste miocite sunt mai bogate in sarcoplasma si au striatiile mai
putin evidente
- ele au rolul de a genera si conduce impulsul nervos
- sunt organizate in doua moduri:
a) o parte compacta ce formeaza nodulii (SA, AV)
b) o parte diseminata ce formeaza fasciculul Hiss si reteaua Purkinje
Nodulul sino-atrial
- se gaseste la nivelul tavanului atriului drept, in apropierea ostiului
venei cave superioare, depasind la stanga creasta terminala
- acest nodul are o lungime de 15-20mm si o grosime intre 2-5mm
- portiunea lui superioara se gaseste sub-epicardic, iar partea
inferioara se gaseste sub-endocardic
- acest nodul genereaza impulsuri cu frecventa intre 60-80/min
determinand ritmul sinusal

- aceste impulsuri sunt conduse la nivelul musculaturii atriale, spre


nodulul atrio-ventricular, cu o viteza de cca. 1m/s.
- in mod normal, acest nodul sino-atrial reprezinta centrul de comanda
cardiac din urmatoarele motive:
1) pozitia inalta pe care o ocupa la nivelul organului
2) vascularizatia sa este asigurata de arteriola nodulului sino-atrial
care strabate central. Pulsatiile acestei arteriole vor stimula mecanic
nodulul.
3) acest nodul are raporturi stranse cu celule postganglionare
parasimpatice si deasemenea, nodulul este sensibil la catecolamine
- exista doua situatii in care acest nodul isi pierde functia de centru de
comanda:
1) daca ritmul de descarcare scade sub 60/min
2) daca apare un focar ce descarca impulsuri mai rapid decat el
Nodulul atrio-ventricular
- se gaseste in peretele atriului drept la nivelul trigonului lui Coch, fiind
situat sub-endocardic
- in partea superioara a acestui nodul are loc o incetinire a
transportului impulsului, viteza fiind de 0.2m/s; acest lucru va ajuta la
aparitia unui decalaj intre sistola atriala si cea ventriculara
- in mod normal, nu exista cai preferentiale de transmiterea a
impulsului intre nodulii SA si cel AV, impulsul fiind transmis prin
intermediul musculaturii atriale
- cu toate acestea au fost descrise o serie de fascicule aberante (ex:
inter-atriale, inter-nodale sau atrio-ventriculare) care, conducant
impulsul cu o viteza mai mare, determina o excitatie prematura a
ventriculului, aparand ceea ce se numeste sindrom de preexcitatie;
acest sindrom se mai numeste WPW (Wolf, Parkinson, White)
Fasciculul Hiss
- continua nodulul atrio-ventricular, gasindu-se initial in partea anteroinferioara a septului inter-atrial
- are traiect descendent, trecand la nivelul trigonului fibros drept,
- fasciculul Hiss ajunge in partea dreapta a portiunii membranoase a
septului inter-ventricular
- la limita dintre cele doua parti ale septului, fasciculul se va imparti in
doua ramuri:
a) ramura dreapta - continua traiectul fasciculului, coborand subendocardic si ramificandu-se formand reteaua Purkinje, care ajunge
pana la baza muschilor papilari
b) ramura stanga perforeaza septul la limita dintre cele doua portiuni
ale acestora, trecand prin fostul orificiu inter-ventricular si ajunsa pe
partea stanga a septului se imparte in 2 hemiramuri: hemiramul
anterior si posterior.

- acestea se ramifica formand reteaua Purkinje, ajungand de asemenea


la baza muschilor papilari
- in cazul nefunctionarii nodulului sino-atrial, cel atrio-ventricular
devine centru de comanda, inima functionand in ritm nodal (jonctional)
cu o frecventa de circa 40/min
- in cazul functionarii celui sinoatrial si afectarii celui atrio-ventricular,
apare disociatia atrio-ventriculara; atriile funtionand in ritm sinusal, iar
ventriculii in ritm idio-ventricular
- in cazul afectarii nodulilor SA si AV, ventriculii functioneaza in ritm
idio-ventricular (aproximativ 25/min)
Vascularizatia cordului
Vascularizatia arteriala
- aceasta este asigurata de cele doua artere coronare (stanga si
dreapta)
Artera coronara stanga
- este mai voluminoasa decat dreapta, avnad originea deasupra
valvulei semilunare stangi, la nivelul aortei ascendente
- de la origine, ea trece posterior de trunchiul pulmonar, indreptanduse inferior de auriculul stang
- are un traiect scurt, de circa 1.5cm, impartindu-se in doua ramuri:
a) artera inter-ventriculara anterioara
- are traiect descendent prin santul inter-ventricular anterior
- interescteaza marginea dreapta a cordului la nivelul incizurii, trecand
posterior, unde se va continua cu artera apexiana posterioara
- ramuri:
- ramuri pentru ventriculul drept, ce vascularizeaza o fasie
ingusta de circa 1cm din apropierea santului inter-ventricular anterior
- ramuri pentru ventriculul stang, cea mai voluminoasa fiind
artera diagonala a ventriculului stang
- ramuri septale (7-15), ce vascularizeaza 2/3 anterioare ale
septului inter-ventricular
b) artera circumflexa coronara
- merge prin segmentul stang al santului coronar, inferior de auriculul
stang.
- trece pe fata pulmonara a cordului si se termina la nivelul fetei
diafragmatice
- ramuri:
- pentru atriul stang, cea mai importanta fiind artera atriala a
marginii stangi, din care in 60% din cazuri se desprinde arteriola
nodulului sino-atrial
- ramuri ventriculare stangi, prin artera marginii stangi
- artera coronara stanga vascularizeaza deasemenea o jumatate din
muschiul papilar drept, muschiul papilar septal, muschiul papilar
anterior stang si muschiul papilar posterior stang, ramura dreapta a
fasciculului Hiss si hemiramul anterior stang

Artera coronara dreapta


- porneste din aorta ascendenta, de deasupra valvulei semilunare
descendente
- patrunde in segmentul drept al santului coronar inferior de auriculul
drept
- trece peste marginea dreapta a cordului si ajunge pe fata
diafragmatica, unde strabate santul coronar drept, patrunzand in
santul inter-ventricular posterior.
- ramuri:
- ramuri pentru atriul drept, cea mai importanta fiind artera
atriala anterioara, din care, in 40% din cazuri se desprinde arteriola
nodululi sinoatrial
- ramuri pentru ventriculul drept, cele mai importante fiind artera
marginii drepte si artera diagonala a ventriculului drept
- ramuri septale pentru treimea postero-inferioara a septului inteventricular
- ramuri ventriculare stangi pentru o fasie ingusta de circa 1cm a
Vs situata in apropierea santului inter-ventricular posterior
- artera coronara dreapta vascularizeaza deasemenea: o jumatate din
muschiul papilar anterior drept, muschiul papilar posterior drept, o
jumatate din muschiul papilar posterior stang si hemiramul posterior
stang
- in mod normal, vascularizatia cordului are predominanta stanga,
existand insa si cazuri de predominanta dreapta sau circulatie
echilibrata
- limita intre teritoriile coronariene drept si stang trece pe fata sternocostala la un centimetru lateral dreapta de santul inter-ventricular
anterior si intersecteaza fata diafragmatica la jumatatea santului interventricular posterior
Vascularizatia venoasa
- 60% din sangele venos al cordului este drenat prin sinusul venos
coronar
- acesta este localizat pe fata diafragmatica a cordului, in segmentul
drept al santului coronar si se deschide la nivelul atriului drept printr-un
orificiul delimitat de valva lui Thebesius
- la nivelul sinusului coronar se vor deschide 3 vene:
- vena mare a inimii care urca prin santul inter-ventricular
anterior, merge apoi prin santul coronar stang, deschizandu-se in
sinusul coronar
- vena medie urca prin santul inter-ventricular posterior,
deschizandu-se in sinusul coronar
- vena mica merge prin santul coronar drept, deschizandu-se in
sinusul coronar
- 40% din sangele venos al cordului este drenat astfel:

a) vene anterioare care se formeaza pe fata sterno-costala a


ventriculului drept cu traiect ascendent peste santul coronar drept si se
deschid prin orificiul inter-foramen in atriul drept
b) vene mici care se gasesc la nivelul tuturor cavitatilor cordului,
deschizandu-se la nivelul acestora prin niste orificii numite foraminule
Caracteristicile circulatiei arteriale coronariene
1) Circulatia coronariana este de tip terminal, intre coronare
neexistand anastomoza. Totusi, au fost descrise o serie anastomoze ce
devin functionale daca sunt deschise lent.
- anastomoze intre arterele coronare la nivelul: septului, muschilor
papilari
- anastomoze intre teritoriile aceleiasi coronare: subendocardic si la
muschii papilari
- anastomoze intre arterele coronare si vasa vasorum (vasele care
vascularizeaza peretii vaselor)
- anastomoze arterio-venoase
- anastomoze intre arterele coronare si cavitatile cordului
2) Circulatia coronariana este stanjenita in momentul sistolei (deoarece
sunt comprimate arterele)
3) Circulatia coronariana este cea mai scurta din organism (sangele
parcurge acest traseu in circa 8 secunde)
4) Circulatia coronariana este foarte abundenta. Raportul dintre miocite
si capilare fiind de 1:1. Raporturile se pastreaza si in cadrul hipertrofiei
cardiace.
Inervatia cordului
- este asigurata de fibre simpatice si parasimtatice.
Inervatia simpatica este realizata de: nervii cardiaci simpatici
cervicali cu originea la nivelul lantului simpatic cervical (3 nervi), fibre
simpatice ce intra in alcatuirea simpaticului toracal (T5-T8)
Inervatia parasimpatica este realizata de fibrele vagale ce
foemeaza nervii cardiaci cervicali superiori si inferiori.
-a ceste fibre (S si PS) formeaza la baza cordului plexul cardiac, cu
doua componente: o componenta superficiala situata intre trunchiul
pulmonar si primele doua parti ale aortei toracice si o componenta
profunda intre bifurcatia trunchiului pulmonar si bifurcatia traheei
- aceste doua componente vor da fibre peri-arteriale de-a lungul
coronarei stangi (mai ales portiunea profunda) si de-a lungul portiunii
superificiale a coronarei profunde
- aceste fibre nervoase formeaza 3 pelxuri la nivelul cordului:
subepicardic, subendocardic si intramiocardic.
- miocardul atrial, nodulul sinoatrial si portiunea superioara a celul
atrio-ventricular sunt inervate S si PS
- miocardul ventricular si fascicului Hiss sunt inervate doar simpatic

- nodulul sino-atrial este inervat cu precadere din vagul si simpaticul


din partea dreapta, iar cel atrio-ventricular din partea stanga
- simpaticul creste frecventa cardiaca si determina vasodilatatie
- parasimpaticul scade frecventa cardiaca si determina o usoara
vasoconstrictie
Septarea ventriculelor
Foramen interventricular este acoperit de un sept membranos
care separa cele doua ventricule si provine din fuziunea septului
intermediar cu septul spiral. Bulbul arterial da nastere pentru
ventriculul drept canalului arterial din care rezulta trunchiul pulmonar,
iar pentru ventriculul stang rezult vestibulul aortic din care va rezulta
canalul arterial (partea initiala a aortei).
Acest trunchi arterial are la originea sa 4 valve: anterioara,
posterioara, deapta si stanga.
In dezvoltarea cordului apar o serie de anomalii. Cauzele
acestora sunt 4% mutatii genetice, 6% aberatii cromozomiale, 5%
factori teratogeni (Li, diabet, rubeola sau alcool), 85% etiologie
multifactoriala. 20% dintre malformatiile copiilor sunt ale aparatului
cardio-vascular. Aproape 1% (0,7%) au o anomalie cardiaca.
Anomalii:
- dextrocardia - inima situata in partea dreapta; situs inversus care
poate fi partial (numai in torace) sau cuprinde toate organele
- ectopia cardiaca - cordul poate fi in regiunea cervicala sau in
abdomen (nu sufera/sufera un proces de descensus prea mare)
- defect septal atrial - perista gaura ovala/Bothalo (prezent
asimtomatic la 25% dintre adulti; in functie de marimea sa poate
merge de la dimensiune mm pana la lipsa peretelui inter-atrial; aceasta
maladie este cianogena si produce albastrirea buzelor, a degetelor, iar
copilul este slab si nu creste.
- anomalii de canal atrio-ventricular (anomalii ale valvulelor atrioventriculare)
- defect de sept inter-ventricular - prezent intre 1-1,2% din copiii
nascuti; poate fi suportat de la nastere pana in jurul varstei de 5 ani
fara sa dea semne si este o anomalie necianogena; duce la hipertrofie
de ventricul drept; poate merge de la un orificiu punctiform pana la un
cord trilocular (cord cu 3 camere)
- trunchi arterial unic
- tetralogia Fallot - consta in stenoza de artera pulmonara,
comunicarea inter-ventriculara, aorta calare pe atriul drept si atriul
stang si hipertrofia ventriculului drept
Din extremitatea arteriala a tubului cardiac, respectiv din
trunchiul arterial pornesc 2 aorte ventrale care, la nivelul primului arc

branhial descriu o crosa (un arc) si se continua posterior cu aorta


dorsala. Exista astfel 6 arcuri aortice, iar la om arcul V este rudimentar.
Arcurile apar intre saptamanile 4-6 de VIU, se dezvolta secvential
cranio-caudal si nu se pot observa toate odata. Aceste aorte dorsale,
emit arterele intersegmentare. Aceste artere intersegmentare sunt de
3 tipuri:
- ramuri ventrale din care se vor dezvolta trunchiul celiac, arterele
esofagiene, artera mezenterica superioara, inferioara etc.
- ramuri laterale din care se dezvolta arterele renale, arterele
suprarenale, si arterele genitale
- ramuri posterioare (dorsale) din care se vor forma arterele
intercostale
La inceputul lunii a 2-a de VIU (zilele 27-30), cele doua aorte
dorsale se unesc cam la nivelul somitei X sau inferior de artera
intersegmentara VII si dau nastere unei aorte dorsale unice. Aceasta va
da nastere aortei descendente toracice si abdominale. Arcul I dispare
in totalitate imediat dupa formare, arcul II dispare cu exceptia partii
dorsale, care devine artera stapediana (scarita) si arcul V este
rudimentar la om.
Evolutia arcurilor III, IV si VI
Lectia din poze

Dezvoltarea capului si gatului


Dezvoltarea craniului
Aici se gasesc segmentele periferice ale analizatorilor,
segmentele initiale ale aparatelor de import a materiei (digestiv si
respirator). Craniul are si rol de protectie a encefalului.
Dezvoltarea corpului este strans legata de factorii de mediu. Legi
ale evolutiei:
1. Legea polarizarii ( toate vietuitoarele au un cap si o coada)
2. Legea simetriei bilaterale
3. Legea metameriei (toate vietuitoarele se dezvolta din segmente
metamerice care se unesc)
1. Are rol in explorarea mediului inconjurator, procurarea hranei
si "fuga de pericol".
Vietuitoarele sunt impartite in 2 categorii : acraniote (ex: rama) si
craniote. Pe scara evolutiei, animalele capata craniu cand se trece la
vertebrate.
Forma craniului uman este determinata de mai multi factori:

a) Dezvoltarea mare a emisferelor cerebrale, respectiv procesul de


telencefalizare
b) Dezvoltarea lobului central, procesul de frontalizare, ca urmare a
achizitiei in evolutie a functiilor afective.
Acest proces de frontalizare este foarte important in evolutia
omului.
c) Actiunea aparatului masticator
d) Tipul de statiune. Statiunea bipeda a modificat forma craniului
Exista in evolutia craniului 2 salturi : de la reptile la mamifere si
de la mamifere la om. La mamifere, in genera, craniul este alcatuit din
3 segmente: anterior, mijlociu si posterior. In reginea posterioara
avem: bazi-occipitalul, exo-occipitalul si supra-occipitalul. Inaintea
acestuia, avem : bazi sfenoid, ari sfenoidul si osul parietal. Segmentul
anterior este format din: presfenoid, orbitosfenoid si osul frontal.
Intre cele 3 segmente se afla : fisura anterioara si fisura
posterioara. Fisura posterioara va incorpora in structura sa capsula
otica, care va adaposti stanca temporalului, aici urmand sa se dezvolte
mastoida. Aceasta aparitie a stancii temporalului imparte fisura
posterioara in 2 segmente: anterior si posterior. Segmentul posterior
va da nastere gaurii jugulare prin care trec nervii IX, X, XI, vena
jugulara interna si sinusul pietros. In diviziunea anterioara, se vor
forma gaura rupta (foramen lacerum), foramen ovale, foramen
spinosum. Prin mezenchimul capsulei otice va trece nervul VII (are
traiect prin stanca temporalului). In aceasta fisura anterioara,
alisfenoidul situat posterior da nastere aripa mare a sfenoidului, iar
anterior aripa mica a sfenoidului. Prin aceasta fisura trec nervii III, IV,
VI si Va) si se va numi fisura... din are se va individualiza gaura rotunda
prin care trece nervul V.
Craniul visceral de la mamifer si om este diferit fata de cel de la
reptile. Se dezvolta din arcurile brahiale I si II. La vietuitoarele
inferioare, falca inferioara este formata din mai multe oase (dental,
angular, golian, articular, coronoid care se articuleaza cu craniul de
osul cvadrangular). Articulatia la aceste vietuitoare este articulatocvadrangulara. In timp, la mamifere, osul cv devine nicovala, osul
articular devine ciocanul , osul gonial devine manerul ciocanului, iar
osul angular devine osul timpanului. Osul dental la mamifere se
articuleaza cu osul temporal, articulatia numindu-se temporomandibulara.
Craniul uman se dezvolta prin doua tipuri de osificare: desmala
sau de membrana pentru bolta craniana si cartilagionasa sau
encondrala pentru baza craniului. In evolutia sa, craniul uman trece
prin 3 etape:
1) Blastem mezenhimatos - care va forma primordiul membranos al
craniului. Aceasta stare se va numi desmocraniu

2) Stadiul cartilaginos - condrocraniu (in cea mai mare parte la nounascut)


3) Stadiul osos definitiv.
1) Desmocraniul - are ca origine mezenchimul axial cefalic, are
originea in ectomezenhim (in crestele neurale). Mai nou, si endodermul
(endomezenhim) ar avea potential sa dezvolte tesut mezinhimal.
In saptamana V-VI, acest mezenhim da nastere unei membrane
conjunctive care se intinde anterior pana in regiunea nazala. Lateral,
se dezvolta pe laturile creierului, iar ventral se intinde pana la arcurile
brahiale. Acest mezenhim se imparte in doua straturi: una profunda,
din care se dezvolta invelisuri ale creierului (meninge) si o parte
superficiala sau craniu membranos primordial, in care, dupa
saptamana a VII, incep procese de condrificare (transformare
cartilaginoasa) mai ales in regiunea bazei craniului.
2) Acest condrocraniu va forma craniul cartilaginos primordial
caruia i se descriu doua parti: segmentul cordal, in jurul notocordului,
este situat posterior si se intinde pana la saua turceasca, este mai
vechi filogenetic (se numeste paleocraniu) si are si un sesgment
precordal, care este anterior de acesta, este mai nou filogenetic si
formeaza neocraniul (ambele formeaza baza craniului).
Segmentul cordal este alcatuit din doua cartilaje numite
paracordale (paralele) din care se va dezvolta bazioccipitalul, lateral de
acesta se dezvolta partile laterale ale osului occipital (pe care se vor
gasi inferior condilii occipitali) si doua lame cartilaginoase care vor
forma tectul sinotic, viitoarele supraoccipitale. Din aceasta regiune se
dezvolta partea scoamoasa a occipitalului inferior de linia nucala
superioara. Aceste 3 parti vor delimita gaura occipitala mare.
Acestui sement i se descrie o parte nesegmentata care forma
capsula otica. In alcatuirea bazei craniului participa un segment cordal
si unul precordal. Segmentul precordal este mai intins, in neocraniu, iar
din el se formeaza cartilajele trabeculare, care au intre ele o
depresiune unde se va gasi fosa trabeculara. Lateral de cartilaje se vor
gasi aripile temporalului (alisfenoid) care va da nastere aripilor mari ale
osului sfenoid, iar anterior de el se va gasi orbitosfenoidul din are se
vor dezvolta aripile mici ale sfenoidului. Anterior de segmentul
precordal se va dezvolta regiunea etoidala din care se vor forma
ulterior schite cartilaginoase pentru etmoid, cornet nazal inferior,
cartilajul septal, cartilaje alare, cu precizarea ca aproximativ in luna a
VII de VIU sunt stabilite proportiile relative ale craniului.
La nastere, craniul are aproximativ 22% din capacitatea finala. In
primii 4 ani de viata, capacitatea de 80%, la 18-20 de ani are
capacitatea maxima, iar apoi incepe o diminuare lenta.
Cresterea craniului se face pe componenta capsulara, la nivelul
suturilor de pe marginea oaselor boltii craniene. Exista si crestere

bazala, pentru alungirea antero-posterioara datorata unor cartilaje de


crestere (bazosfenoid).
Exista o patologie in aceasta crestere a craniului:
a) Microcefalie - craniul foarte mic (nu se administreaza Ca femeii
gravide deoarece se inchid suturile si craniul nu se mai dezvolta)
b) Macro sau Hidrocefalia - datorata LCR care se secreta impotriva
gradientului sau de concentratie.
Exista 4 centrii de osificare:
- unul pentru jumatatea de scoama frontala
- unul pentru parietal
- unul pentru scoama temporalului
- unul pentru portiunea de supraoccipital, de deasupra liniei nucale
superioare
Fontanele - sunt niste spatii intre oasele boltii craniene care
raman o perioada fibroase (cojunctive) si reprezinta locul unde oasele
cresc. La copil perfuziie se fac in fontanela, deoarece venele creierului
se varsa in niste conducte numite sinusuri.
a) Fontanela sagitala - se afla intre suturile parietale. Este inchisa la
nastere, iar de obicei ramane un orficiu, numit orificiul parietal prin
care trece o vena care face legatura intre cele superficiale si profunde.
b) Fontanela anterioara - se afla intre frontal si parietale. Se poate
inchide pana la varsta de 2 ani.
c) Fontanela lamdoida - se afla intre occipital si parietale. Este de
obicei inchisa la nastere sau dupa nastere.
d) Fontanela sfenoidala - la unirea aripii mari a sfenoidului cu frontalui
si parietalul.
e) Fontanela mastoida (asterica) - la intalinirea suturii lamdoite cu cea
occipito-mastoidiana.
In aria acestor fontanele pot aparea mici placute cartilaginoase
care se numesc oase vormiene care faciliteaza osificarea rapida a
acestor fontanele. (+)
Regiunea branhiala
Constituie faringele primitiv fiind o regiune temporara ce
participa la formarea/dezvoltarea fetei, gatului, urechii externe si
medii, la dezvoltarea unor glande endocrine, limbii si faringelui.
Limite:
- superior, stomodeumul
- inferior, proeminenta cardiaca
Pana in saptamana a 4-a de VIU, embrionul uman nu prezinta
gat. In acest moment, la limita dintre capul si trunchiul embrionar, pe
fata externa a embrionului, apar 4 santuri cu directie anteroposterioara, ce poarta denumirea de pungi branhiale externe

(ectodermale). Aparitia lor este determinata de formarea pe peretele


intern al faringelui primitv a 4-6 pungi branhiale interne
(endodermale).
Intre pungile ecto si endodermale, se gaseste o patura subtire de
tesut mezenhimal ce formeaza membrana branhiala. Intre pungile
branhiale externe, respectiv interne, se delimiteaza 6 arcuri branhiale.
Fiecare arc branhial contine: un ax mezenhimal, un cartilaj, un vas de
sange si un nerv. Formarea arcurilor branhiale este determinata de
migrarea la acest nivel a unor celule de la nivelul crestelor neurale
(celule ectodermale ce vor forma ectomezenhimul).
Arcurile branhiale I si II se dezvolta mai mult, avand tendinta sa
le acopere pe cele subiacente. In acest mod, in partea laterala a
corpului embrionar, se va forma sinusul cervical. Acesta, se va
transforma in vezicula cervicala, pierzand legatura cu exteriorul.
Vezicula dispare ulterior, fara a lasa vreun rest embrionar.
Perechile de arcuri branhiale vor respecta la nivelul viitorului
planseu bucal, o regiune triunghiulara, cu varful orientat anterior,
regiune numita camp mezo-branhial. Aceasta regiune va avea o
dezvoltare intarziata fata de arcurile branhiale.
Derivatele pungilor branhiale
Pungile branhiale externe - ele dispar cu exceptia pungii I. Din
punga I ectodermala se formeaza epiteliul conductului auditiv extern si
fata externa a timpanului.
Pungile branhiale interne
Punga I se alungeste formand un canal, numit canal tubotimpanic. Din acest canal deriva epiteliul tubei auditive, mucoasa
urechii medii si mucoasa antrului mastoidian.
Punga II formeaza fosa tonsilei palatine. In luna a 3-a, prin
coliferare endodermala, se formeaza primordiul tonsilei palatine la
acest nivel. In luna a 5-a, tonsila va fi populata cu limfocite, pentru ca
in luna a 6-a sa se formeze foliculii limfatici.
Punga a III-a formeaza initial un canal, numit canal timo-faringian
(timus-faringe). Acest canal va forma valecula.
Acest canal timo-faringian are 2 prelungiri:
a) o prelungire mai mare ce are tendinta sa acopere pungile
subiacente. In saptamana a 7-a aceasta prelungire capata aspect de
cordon plin, formand mugurele timic. Acesta se va ancora de sacul
pericardic, coborand in torace. In saptamana a 8-a, mugurele timic se
va uni cu cel de partea opusa, formand timusul. In luna a 3-a are loc
popularea timusului cu limfocite T, timusul incepand sa se dezvolte
pana la varsta de 7 ani. Dupa aceasta varsta stagneaza, ulterior, dupa
pubertate, involuand.
b) prelungirea posterioara, de mai mici dimensiuni, va forma in
saptamanile 6-7 paratiroida inferioara, ce va migra la marginea
inferioara a lobului tiroidian.

Pungile IV si V au un canal comun, numit canal faringo-branhial.


Din acest canal va deriva ulterior recesul faringian. Punga IV formeaza
paratiroida superioara ce migreaza la nivelul marginii superioare a
tiroidei. Punga V formeaza corpul ultimo-branhial si va migra la nivelul
tiroidei unde va forma celulele C sau parafoliculare, ce vor secreta
calcitonina.
Punga VI dispare.
Derivate ale arcurilor branhiale
Arcul I (mandibular). Cartilajul arcului I poarta numele de
Cartilajul lui Mechel? .Din arcul I mai deriva mandibula, ciocanul,
nicovala, muschii masticatori, muschiul miohioidian si pantecele
anterior al digastricului. Nervul arcului I este nervul mandibular.
Arcul II (hioidian). Din arcul I deriva 1/2 superioara din corpul
hioidului, coarnele mici ale hioidului, scarita, procesul stilid continuat
cu ligamentul stilo-hioidian, muschii mimicii, pantecele posterior al
digastricului, muschiul stilo-hioidian, nervul arcului II fiind nervul VII.
Arcul III. Din arcul III deriva 1/2 inferioara din corpul hiodului,
coarnele mari, muschii valului palatin, nervul fiind nervul IX, glosofaringian.
Arcul IV. Din arcul IV deriva cartilajul tiroid (care da proeminenta
laringiana, marul lui Adam), muschiul constrictor superior al faringelui,
muschiul crico-tiroidian, nervul fiind laringeu superior (ramura a
nervului X).
Arcul V. Din arcul V deriva cartilajul cricoid, cartilajele aritenoide,
corniculate, cuneiforme, muschii constrictor mijlociu si inferior ai
faringelui, resul muschilor laringelui, nevul fiind nervul laringeu inferior
(ramura din nervul X).
Campul mezo-branhial
Are aspect triunghiular, fiind delimitat intre perechile de arcuri
branhiale si avand urmatoarele componente: tuberculul impar
(corespunzator perechii I de arcuri branhiale), copula (corespunzatoare
perechii II), foramen cecum (intre cele doua elemente precedente),
eminenta hipobrahiala (corespunzatoare arcurilor III si IV), furcula
(reprezinta partea posterioara a eminentei hipobranhiale).
Din campul mezo-branhial deriva: limba, tiroida si epiglota.
Dezvoltarea limbii
Limba are doua portiuni:
- corpul limbii (partea orala sau ectodermala)
- radacina limbii (partea faringiana sau endodermala)
La formarea corpului limbii participa in mica masura tuberculul
impar si in mare masura materialul arcurilor I branhiale, ce vor forma
cei 2 muguri linguali. Pana in saptamana a 6-a, acesti muguri nu sunt
uniti, limba avand aspect bifid.

Pana in saptamana a 6-a, radacina limbii va fi formata de copula.


Ulterior, eminenta hipobranhiala va acoperi copula, ea formand
radacina limbii. La limita dintre corpul si radacina limbii, se formeaza Vul lingual, in varful caruia se gaseste foramen cecum.
In saptamana a 7-a se formeaza musculatura limbii, initial
musculatura extrinseca apoi ce intrinseca. Musculatura deriva din
ultimele 3-4 somite cervicale. In saptamana a 9-a, se formeaza papilele
gustative: filiforme, foliate, circumvalate si fungiforme.
Anomalii in dezvoltarea limbii:
- aglosie = lipsa limbii
- microglosie = limba mica
- macroglosie
- anchiloglosie =frenul lingual este prea lung si ajunge pana la nivelul
varfului limbii, scazand din mobilitate
- limba bifida = neunita, ca la serpi
Dezvoltarea tiroidei
Incepe in ziua 24, la nivelul foramen cecum. Acesta se adanceste
formand diverticulul tiroidian. La nivelul diverticulului apare un lumen,
formandu-se astfel canalul tireoglos. Acest canal se oblitereaza
(astupa) si pierde contactul cu radacina limbii. Mugurele tiroidian
astfel format coboara anterior de faringele si laringele primitiv. Odata
coborata, tiroida, la nivelul sau, celulele epiteliale se organizeaza in
foliculi ce vor prezenta in centru foliculi care vor incepe secretia
hormonilor tiroidieni.
Anomalii in dezvoltarea tiroidei:
- persistenta canalului tireoglos
- prezenta de tesut tiroidian ectopic pe traiectul procesului de
descensus.