Sunteți pe pagina 1din 23

1.

Placile tectonice
Suprafata globului terestru poate fi privita ca un mozaic de placi
litosferice rigide,care au posibilitatea de a se misca pe substratul lor
astenosferic, cat si una in raport cu celelalte. In mod particular,tectonica
placilor este studiul interactiunii placilor litosferice in jurul marginilor lor.
Caracteristici:-suprafete intre 10 la a 4-10 la a 8 km2 ; -grosimi medii de 70
km sub ocean si 150 km sub ariile continentale; -sunt lipsite practic de
deformatii
Se accepta in prezent ca globul terestre este acoperit de: -7 placi
majore cu suprafete de 10la7-10la8 km2; -8 placi intermediare cu suprafete
de 10la6-10la7 km2; -si peste 20 de placi mici,cu suprafete de 10la5-10la6
km2. Cele 7 placi majore sunt:Eurasia,Antarctica,Australo-Indiana,America
de Nord,America de Sud,Pacifica si Indiana. Placi cu marime
intermediara:Filipine,Araba,Nazca,Cocos,China,Caraibe,Noua Scotie,Iran;
Dintre placile cu marime mica:Turca,Euxinica,Apuliana,Noua
Guinee,Tonga,etc.
Intre placile litosferice exista trei tipuri majore de limite: -rifturi(limite
divergente),cand cele doua placi se misca intertandu-se una de cealalta(duc
la formarea fundurilor oceanelor); -fose(limite convergente),cand cele doua
placi se misca una spre cealalta,una dintre placi fiind consumata prin
afundare subcealalta(subductie); -falii transformante ,cand miscarea relativa
a placilor se produce de-a lungul limitei de separatie intre placi ,fara a se
crea sau a se distruge scoarta oceanica.

2.Miscarile placilor litosferice


Odata descrise placile litosferice se pune problema cauzelor deplasarii acestora. Au
fost puse in evidenta viteze de deplasare absolute sau relative. Vitezele relative se
masoara in raport cu un pol de rotatie numit polul lui Euler, care descrie miscarea
unor carote pe o sfera. Daca luam polul lui Euler in partea de N a unei sfere, in
raport cu acesta vitezele cresc de la N la S.
Miscarile relative de deplasare intre placi pot fi obtinute prin masuratori directe sau
metode indirecte. La cele directe se utilizeaza aparatura de montorizare satelitara,
montata pe diferite placi tectonice.
Un alt mod de a masura sensul si viteza deplasarilor sunt punctele fierbinti (hotspot). Un exemplu clasic in care un hot-spot a ajutat in sensul de mai sus sunt
Insulele Hawaii.
Miscarile relative ale placilor:

Polul lui Euler


Variatiile ratei de expansiune cu distanta unghiulara de la polul de rotatie
Solutiile mecanismului de focar al cutremurelor

Miscarile absolute ale placilor:

Masuratori directe de miscare a unor puncte


informatii din pozitia hotspot-urilor

3.Fortele care produc miscarile placilor litosferice


Principalele forte care favorizeaza deplasarea placilor sunt cele asociate cu
ascensiunea materialului din manta in dorsala oceanica. Pe de alta parte,
deplasarea placilor este favorizata si de forta gravitationala intrucat in zonele de
subductie litosfera oceanica mai densa este trasa in jos gravitational. Exista si
forte care se opun. Cea mai importanta este frecarea dintre baza litosferei si
astenosfera.

Fortele care actioneaza asupra placilor litosferice induc in acestea


sisteme de stress,impartite in 2 categorii principale:
1.
Sisteme de stress regenerabile care persista in litosfera ca
rezultat al actiunii continuie sau aplicarii repetate a fortelor pe limitele
placilor;
2.
Sisteme de stress neregenerabile provocate de forte cu actiune
limitata in timp si care au dezvoltare locala.
Fortele care produc stressuri regenerabile:
1.Forta de impingere de la rift care actioneaza in sensul separarii
placilor si cauzeaza compresiune laterala.Ea rezulta din ridicarea dorsalei in
expansiune in raport cu fundul oceanului inconjurator.Induce stressuri de 2030 Mpa;
2.Forta de tractiune a placii in subductie care actioneaza pe placa ce
se subduce ca rezultat al fortei de flotabilitate negativa a litosferei ce se
afunda in astenosfera
3.Forta de suctiune a fosei ce acioneaza la marginile convergente pe
placa de deasupra,este produsa de lipsa unui suport al placii.Produce o
tensiune in jur de 20 Mpa.
4. Forta de rezistenta la tarare cu aactiunea la baza litosferei ca
efect al alunecarii placii e suportul astenosferic si care induce un stress de
sens opus miscarii placii.
5.Forta de flotabilitate a litosferei care se afunda vertical in astenosfera
din cauza diferentei de densitate si care este dependenta de racirea
litosferei;
6. Alte forte de rezistenta ce se nasc din afundarea capatului placii
listosferice in subductie si arcuirea sa in jos.
Sisteme de stress neregenerabile:

1.Stressuri flexurale generate de incarcarea verticala neuniforma a


litosferei prin acumularea produselor eruptiilor vulcanice,sedimente pe
marginile pasive,etc;
2.Stressuri ale membranei produse de schimbarile in raza de curbura a
unei placi prin miscarea ei spre ecuator sau spre pol;
3.Stressuri termale care iau nastere datorita variatiilor de
temperatura legate mai ales de procesul de racire a litosferei oceanice nou
formate;
4.Stressuri induse prin schimbari de faza ale mineralelor
litosferei,legate de procesul de subductie,care condu la schimbari importante
de volum.
5. Falii transformante si triple jonctiuni
Falii care afecteaza pe distante mari, in special crusta oceanica inclusiv
dorsalele.
Termenul de transformanta se refera strict la domeniul oceanic. Cand
falia transformanta afecteaza si domeniul continental, numele ei devine falie
transcurenta sau falie de strike-slip.
Ca orice falie de decrosare, ele pot fi dextre sau senestre. Acestea
afecteaza nu numai faliile ci si zonele de subductie, deseori creeaza structuri
complexe in functie de elementele pe care le leaga.

Mai exista si situatia faliilor in care distanta dintre cele 2 zone active se
conserva.

Faliile transformante sau de strike-slip, rareori sunt drepte (geometric), de


cele mai multe ori sunt curbe. In acest mod exista zone unde au loc
fenomene transtensive (iau nastere bazine de sedimentare), si fenomene
transpresive (iau nastere lanturi cutate).
6.Rifturi continentale si oceanice: structuri, exemple.
Rifturile continentale sunt amplasate in interiorul unui continent,la care atat
fundul cat si umerii riftului sunt din crusta continentala.
Zonele de rift continental se pot dezvolta in:
1.
Zone de rift de ale platformelor.Sunt asociate cu roci ale fundamentului
care au o istorie lunga,complexa si variata si pot fi:
-zone de rift de tip arc vulcanic
-zone de rift de tip crevasa;
2.
Zone de rift ale regiunilor cutate tinere.Acestea se dezvolta in
completarea ciclului geosinclinal ,fiind formate prin miscari de taphrogeneza
ale perioadei postgeosinclinale.
Zonele de rift oceanic se dezvolta in zona centrala a dorsalelor mediooceanice ,formand asa-numita vale de rift,cu o latime de circa 25 km(in
oceanele Atlantic si Indian) si o adancime de 1-1,3km ,in care s-au
recunoscut falii gravitationale convergente.
Trasaturi:-deformatia nu se face la volum constant deoarece rocile sunt
create in timpul actiunii procesului de deformare
-deformatia suferita de roci la suprafata nu este reprezentativa pentru
deformatia rocilor in adancime,ea reprezentand doar o faza incipienta fata de
deformatia finita;
-stilul de deformatie variaza rapid cu adancimea ,astfel incat nivelele
structurale sunt foarte reduse ca grosime(1-2 km);
-grosimea scoartei este mica (4-5km) ,astefle ca scoarta este afectata
de deformatie prin distensiune pe aproape intreaga sa grosime.

Subiectul 7. Mecanisme de formare a rifturilor

Au fost presupuse 3 stadii de dezvoltare in evolutia unui rift,si anume:


1.un panas de manta se formeaza sub litosfera continentala ,prin ridicarea
unei coloane ascendente de material topit,provenit din mantaua inferioara
2.litosfera continentala devine mai calda,se subtiaza,are loc o ridicare a
limitei litosfera/astenosfera ,cu formarea unui dom termic.Ca o consecinta
se produce o ridicare izostatica a crustei si se dezvolta un sistem de stress
tensiv in partea superioara (casanta)a crustei;
3. cand stresul tensiv devine suficient de mare incepe formarea riftului ,prin
dezvoltarea faliilor gravitationale pe cele doua directii ale planelor de
forfecare.
Geneza rifturilor este descrisa prin 2 metode importante:
1. Metoda pure-shear (forfecare-pura)-sensul Mc Kenzie (1973)
2. Metoda simple-shear (forfecare-simpla)-sensul Wernicke (1981)
Metoda pure-shear presupune fracturarea unei litosfere prin deplasarea
divergenta, simetrica si cu flux termic din astenosfera, localizat in zona de extensie.
Metoda simple-shear presupune o deplasare convergenta a litosferei, dar insotita
de rotatii de blocuri tectonice. Fluxul termic este situat asimetric sub litosfera
superioara.

Riftingul contine 2 tipuri de subsidenta:


1. Subsidenta sin-rift (tectonica)
2. Subsidenta post-rift (termica)
(1+2=subsidenta totala)

Subiectul 8. Falii majore de strike-slip


Faliile stike-slip reprezinta falii la care saritura se facepe orizontala,
paralela pe directia planului de ruptura.
In Romania, faliile mai importante de strike-slip sunt: Falia Cernei, Falia
Intra-Moezica, Falia Bogdan-Voda (Maramures).

1. F. Cernei: falie dextra care spre NE isi amortizeaza miscarea printr-o


serie de falii mai mici, in structura de coada de cal, pe care le gasim in
azimutul bazinului Pietrosani.
2. F. Bogdan-Voda: situatie inversa, falie senestra, o saritura masurata in
afloriment de cel putin 25 km, orientata EV, miscarea de transformare
se amortizeaza prin incalecari (mici sariaje).

Falia Intra-Moezica=falie senestra, orientare NV-SE, transcrustala, ale carei


terminatii in coada de cal se intalnesc de la Campulung pana la Vidraru. Din
acest motiv barajul este monitorizat permanent in privinta seismelor.
Deseori faliile de strike-slip sunt generate de seisme.
In plan vertical falia de strike-slip capata aspectul de flower structure.
Acestea pot fi negative (zona centrala este coborata). Cand campul central
este ridicat, este o structura flower structure pozitiva.
De obicei, faliile de strike-slip in structura de floare, nu au dimensiuni
foarte mari si se gasesc in special in cuvertura platformelor.
Alte structuri tectonice impart asociate 7 transformante, sunt bazinele de
tip pull-apart. Ele se dezvolta cu zone transtensive de-a lungul faliei. Ex:
Golful Californiei.
In general aceste tipuri de bazine sunt romboidale, cu margini foarte
active, capabile sa genereze crusta oceanica.
Din punct de vedere geometric: -falii longitudinale: paralele cu directia
structurilor; -falii diagonale:taie sub un unghi ascutit axele cutelor;
-transversale: taie perpendicular axele cutelor;-dextre;-senstre;

Structuri asociate:
1. Decrosari asociate cu compresiune laterala se dezvolta frecvent in
centurile cutate si taie transversal axele cutelor (datorate fortelor de
tensiune ce apar din compresiune fiind initial diaclaze) si incalecarile sau
uneori diagonal (provin din evolutia fracturilor de forfecare, aparand ca un
sistem conjugat)

2.Decrosari asociate cu alunecari crustale apar datorita deplasarii unor


segmente mari de crusta care aluneca unul in raport cu celalalt.
3.Decrosari asociate sistemului regmagnetic al Pamantului prin existenta
unui sistem general de linii de slabire a crustei sub forma unei retele de
fracturi NV-SE si NE-SV pe margine continentelor.
Exemple: decrosarile marcheaza pe suprafata globului nu numai regiuni cu
activitate seismica ci si zone de ridicare si eroziune a lanturilor cutate sau
sedimentare.
-Sistemul de falii dextre SAN ANDREAS- falie transformata continentala ce
leaga 2 rifturi, are 1500km lungime si 500 km latime si este formata din falii
individuale care nu au mai mult de 100km fiecare; este activ de cel putin
25milioane de ani, saritura din Miocen pana in prezent este de 250km, ce
corespunde la o viteza de 1cm/an;
-Sistemul de falii dextre Alpine din Noua Zeelanda:- leaga 2 zone de
subductie cu sensuri de afundare diferite; se intinde pe 1100km si este
activa si in prezent la cutremure; saritura totala de 18 km numai pt
Cuaternar; a inceput sa functiooneze din Jurasic, iar saritura totala este de
480 km;
-Sistemul de falii dextre al insulelor CHUGACH-FAIRWEATHER-QUEEN
CHARLOTTE: leaga riftul Juan de Fuca cu o zona de subductie a
ins.Aleutine;formeaza o decrosare curba in Alaska;
-Falia de decrosare dextra GUAYAQUI care leaga riftul Galapagos cu fosa
Peru-Chile

Subiectul 9. Zone transtensive si transpresive generate de faliile de


strike-slip.
Exista doua tipuri de regimuri de decrosare ale sistemelor de decrosare
evidentiale de Harland in 1971, aceste regimuri sunt realizate datorita
curburilor existente de-a lungul faliei de alunecare pe directie,ramificarii
faliilor si reunirii lor intr-un sistem sau decolarilor pe lungul unei falii in releu,
terminatiile faliilor strike-slip pot fii:
- transtensiune: combinatie de miscari de transcurenta si extensiune; sunt
marcate prin faliere gravitationala, formara bazinelor de sedimentare si
vulcanism;
-transpresiune;combinatie de miscari de transcurenta si compresiune;
marcate prin faliere de incalerare , cutare si ridicare;

Subiectul 10.Morfostructura zonelor de subductie


Subductiile sunt zonele de consum a placilor litosferice. Zonele de
subductie sunt situate la contactul dintre:
-

O placa oceanica si una continental


Doua placi continentale
Doua placi oceanice

Din punct de vedere al mecanismului de subductie, precum si a efectelor


asucpra placilor in coliziune, se disting 2 tipuri:
-

Subductii de tip A ( Alpin )


Subductii de tip B ( Benioff )

Subductiile de tip A caracterizeaza contactele de tip placa continentala


placa continentala.
Subductiile de tip B caracterizeaza contactele de tip placa oaceanica
placa oceanica placa continentala.
In urma procesului de subductie de tip B, placa subdusa ajunge in zona
de P si T inalte si intra intr-un process de topire partiala. In mod obisnuit
topirea partiala debuteaza la adancimi de 120 de km, iar topirea totala la
600 800 de km.
Initerea procesului de subductie are loc in zonele de margini passive,
acolo unde contactul actual dintre crusta oceanica si crusta continental
sufera in timp unele modificari tectono termice.
Conteaza densitatea mai mare a crustei oceanice, precum si
incarcatura cu sediment la contactul dintre crusta oceanica crusta
continental.
Acei doi parametric fac intr-un anumit moment crusta oceanica sa se
rupa sis a isi inceapa drumul sub cea continental.

Un exemplu de subductie de tip A sunt Carpatii. Astfel dupa consumul


unei cruste oceanice, cele 2 placi continentale intra in coliziune, una dintre
ele avand tendinta sa se scufunde sub cealalta.
Trasaturi morfo structural ale zonelor de subductie placa oceanica sub
placa continentala.

Un prim element morfologic este o ridicare extrema ( convex extrema ),


uneori situate deasupra nivelului marii pe placa oceanica in subductie.
Un alt element important asociat subduct sunt fosele. Acesta sunt
generate la contact si pot avea morfologii foarte diferite. In linii mari ele pot
fi :
-

Fose bogate in sedimente


Fose sarace in sedimente

11.Structura termica , seismica si distributia magmatismului intro zona de subductie


In zonele de subductie prin topirea litosferei subduse, in general iau nastere
magme bazice, totusi deseori formatiunile din prisma sunt antrenate in
subductie marind aportul de SiO2 ( oxid de siliciu ).
Astfel, magmele capata un caracter intermediar andezitic. De asemenea un
alt factor care mareste cantitatea de silice este materialul prin care are loc
ascensiunea magmelor.
O serie de fenomene importante au loc in placa superioara. Astfel iau nastere
o serie de bazine sedimentare cum ar fi:
-

Bazine
Bazine
Bazine
Bazine

fore arc
back arc
marginale
de foreland

De-a lungul zonei de subductie se inregistreaza cutremure


intermediare, precum si cutremuri de mare adancime ( 600 800 km )
De-a lungul planului Benioff, placa subdusa sufera procese de extensie
in zonele superioare, de compresie in zona subcrustala, apoi iar de extensie
si de compresie in zonele adanci.
Clasificare in functie de planul Benioff:
-

Filipine, Mariane, Tango Nord, Tango Sud, Japonia


Curile

EDUCTIE

12.Prisma de acretiune. Mecanisme de formare, structura.


In functie de cantitatea de sediment accumulate intr-o fosa iau nastere
prisme de acretiune cu compozitii diferite. O prisma de acretiune e formata
din sedimente razuite si dezlipite de pe placa oceanica si din materialul
sedimentar erodat din placa superioara.
In prisma de acretiune se pot intalnii amestecuri haotice de roci bazaltice,
maluri abisale precum si blocuri cu originea in crusta continental. Acest tip
de formatiune sedimentara tectonica se numest melouge afiolitica.
De exemplu este suita franciscana ( marginea vestica a Americii de Nord ).

Au fost facute estimari ale cantitatii de sedimente subduse-2.5


milioane km3 in ultimii 100 m.a pt fiecare 1.000 km de fosa.Limita dintre
fosa si bazinul pre-arc este marcata de o ruptura de panta denumita muchia
fosei; relieful bazinului pre-arc este linistit iar aspectul general este de mare
putin adanca;

13. Margini continentale pasive: mecanisme de formare, tipuri,


structura
Fenomenele de rifting urmate de spreadingul oceanic si in final drifting,
generaza 2 margini pasive. Pe acestea pentru a recunoaste suite
sedimentare, apartinand etapei de sin - drift si past rift.
Aceste margini continentale sunt importante intrucat adapostesc nele
dintre cele mai mari reserve de petrol ( Nigeria ).
Functie de mecanismul de generare a riftului, secventele sedimentare
sunt diferite, un exemplu classic de sedimente sinrift este riftul Est African.
Acolo s-au acumulat in special depozite evaporitice si carbonatice in stransa
legatura cu roci vulcanice.
MARGINI CONTINENTALE PASIVE NON-VULCANICE :deformarea litosferei
este dominata de falierea blocurilor pe o zona larga (100-300 km),activitatea
vulcanica in crusta superioara este de importanta minora exemple: partea
estica a SUA, Africa de NW, Australia de NW, Goban Spur din SW Irlanda
margini continentale pot fi slab nutrite (cu sedimente de sin-rift groase de 12 km) sau puternic alimentate cu sedimente (grosimi ale sedimentelor de
post-rift de peste 10 km).
MARGINI CONTINENTALE PASIVE VULCANICE: limita dintre crusta
continentala si cea oceanica se caracterizeaza prin larga dezvoltare a
unitatilor vulcanice groase care se afunda spre mare si care acopera crusta
continentala. marginile de acest tip sunt mai inguste decat cele nonvulcanice
si unele dintre ele pot fi asociate cu platouri marginale exemplu: Rockall
Bank din SUA
MARGINI TRANSFORMANTE DE RIFT :provin dintr-o deformare
extensionala initiala, la care se asociaza o componenta semnificativa
transformanta (de alunecare pe directie)
exemplu: Golful Californiei.
FAZA DE RIFT :foarte activa din punct de vedere tectonic, faliere
normala, subtierea crustei, schimbari de elevatie, vulcanism si flux termic
ridicat, local cu subsidenta ridicata si acumulari de sedimente. in zona
adanca, rifturile devin asimetrice datorita unei miscari predominante intr-o
singura directie prin aparitia faliilor de sprijin cu unghi mic de inclinare. in

apropiere de suprafata, faliile de sprijin au unghi de inclinare mare si se


propaga in lungul axei riftului. cea mai mare deplasare si cea mai groasa
stiva de sedimente sunt intalnite in lungul faliilor majore ce marginesc riftul.
sedimentele sunt in general siliciclastice de origine continentala intr-un
facies fluviatil lacustru. adesea sunt intalnite si roci vulcanoclastice. in
functie de conditiile paleogeografice si climatice locale, stiva sedimentara de
rift poate contine atat roci rezervor cat si roci sursa.
PERIOADA DE DRIFT INCIPIENT(early-drift, proto-oceanic troughs)conexiunea riftului cu apa marina este intermitenta ;- apare o sedimentare
lagunara caracterizata in principal de argile bogate in materie organica si
evaporite
In faza past rifting ( Marea Rosie ) incep acumulari de sedimente
groase, din faza Marea Rosie se ajung la o margine pasiva clasica margine
pasiva de tip Atlantic.
Prin tehnica back stripping se paote clacula grosimea sedimentelor
accumulate pe o margine pasiva.
Un bazin de sedimentare format pe o asfel de margine cuprinde
sedimente associate subsidentei tectonice si sedimentarii associate
subsidentei termice.
Insumarea subsidentei tectonice si a celei termice, da subsidenta
totala a bazinului.

14. Procesul de coliziune: mecanisme de formare, structuri


Fenomenul de coliziune se refera in principal la cocnirea a 2 mari margini
continentale. Aceasta este coliziune tipica. Aceasta coliziune ia nastere prin
consumul litosferei oceanice situate intre doua margini.

Odata consumata, marginea continental intra in coliziune, intre cele doua


observandu-se resturi ale litosferei oceanice, ceea ce se numeste sutura
oceanica.
Orogenele sunt impartite in 2 tipuri mari:
-

De coliziune ( de tip Hymalaian )


De subductie ( de tip Andean )

In fapt contactele coliziunale din punct de vedere tectonic sunt mult


complicate de de forma celor 2 margini.

In mod obisnuit placile continentale au o morfologie complicate


definindu-se promontorii si goefuri. Din acest motiv un orogen care ia nastere
in astfel de conditii, prin coliziune are de-a lungul lui, unitatii tectonice cu
varste tectogenetice diferite si stiluri structurale diferite.
Pe de alta parte se pastreaza unele resturi ale litosferei oceanice numite
oceane remercante .

Pe masura ce convergenta continua, pe placa superioara incep sa se


dezvolte bazine de self in timp ce pe placa inferiaora se dezvolta o prisma de
acretiune.

Aceasta prisma, in timp, migreaza spre exteriorul zonei de subductie.

Odata intrata in coliziune, cele doua margini continentale are loc o


ingrosare crustala ( 50 70 de km ) insotita de fenomene de metamorphism
regional in faciesuri metamorfice usor diferite de faciesuri metamorfice
precolizionale.
Un efect al coliziunilor continentale este ceea ce se numeste colapsul
extensional, astfel in anumite circumstante dupa coliziune in placa
superioara A au loc fenomene de relaxare crustala, generandu-se bazine de
colaps gratuit falii normale.

In decursul coliziunilor pot avea loc fenomene de strike slip. Acestea


se petrec la distanta de doua ori mai mare in spatele zonelor majore de
incalecare fata de latimea orogenului.
De asemenea, in aceleasi zone pot aparea si grabene ca effect al
aceleiasi coliziuni.

In decursul fenomenului de coliziune, placa superioara este puternic


afectata de falii inverse care duc la formarea unei centuri cutate si
incalecate. Ca urmare in functie de tipul de orogen ( subductie sau coliziune )
in cuprinsul zonelor cutate si incalecate iau nastere bazine de foreland.
Acestea se numesc pentru orogen de subsidenta back thrust foreland
basin, iar pentru orogenul de coliziune perifial foreland basin ( ex C.
Orientali )

15.Procese post-colizionale: structuri caracteristice.

Stadiul 3 Ingrosare crustala si colaps extensional


Ingrosare maxima (50 70 km)
Colaps extensional = colaps orogenic;
Delaminare litosferica;
Topire partiala cu formarea granitelor post-orogenice.
Alte consecinte ale tectonicii colizionale
Faliere regionala de strike-slip si expansiunea laterala (=lateral excape);
Platouri ridicate (=uplift plateau);
Zone cutate si incalecate in interiorul continentului (far-field stress);
Acretiune crustala (=Tectonica de acretiune):
-accreted terranes
-tectonic collage;
- Structura adanca a orogenelor colizionale
-litospheric delamination

16. Lanturi orogenice de subductie. Formare, strucuturi caract.


Exemple.
Din punct de vedere tectonic, orogenele se clasifica in:
-

Orogene noncolizionale
Orogene colizionale

Orogenele colizionale sau de tip An de An iau nastere in zonele de


subductie ale unei placi oceanice sub o placa continental. Exemplul tipic sunt
Muntii Anzi si cartiliera Nord Americana.
In cartiliera Nod Americana, in zona de subductie dintre cele 2 placi s-a
acumulat suita franciscana, zona este inca active. Principalele elemente
tectonice sunt:
-

Prisma de sedimentare din fosa


Bazine de tip fore arc dezvoltate pe placa continental
Lantul magmatic
Bazine de fore land retroarc

In timp aceste 4 domenii tectonice isi schimba pozitia geografica datorita


micarii de roll back a placii
oceanice, adica retragerea zonei de
subductie inspre rift.

In anumite circumstante in spatele


lantului magmatic pe litosfera
continental, pot aparea si zone de
extensie, in ceea ce se numeste
bazin and range province
( provincial vale si deal ). !!
IMPORTANT !Grosimile placilor
litosferice, in special cea litosferica
continental.
In bazinul Alberta au fost descries la
sfarsitul secolului al 20-lea, de catre un canadian Chaueberlain, duplexurile.

Duplexurile cuprind mai multi horses ( cai).


Orogene colizionale (tip himalayan)
Acestea iau nastere in momentul in care litologia oceanului ce separa
cele 2 margini continentale se consuma complet prin subductie sau mai rar
prin fenomene de obductie.
In momentul in care cele 2 margini intra in contact direct se formeaza
un orogen denumit orogen de coliziune, diferit fata de orogenele de
subductie.

In urma consumului placii oceanice, cele 2 margini continentale intra in


coliziune, una dintre ele fiind impinsa in cealalta.
In Himalaya, subcontinentul gondwanian este impins sub marea placa
Eurasiatica.
In mod obisnuit, orogenele de coliziune au vergenta a structurii
tectonice majore bilaterala.
In zonele centrale ale orogenului central sunt exumate rocile cele mai
vechi si mai profunde din cele 2 placi. Zona se numeste metamorphic core
complex
Vergenta unei unitati tectonice reprezinta directia geografica de
deplasare.

Tot in zona centrala se regaseste si sutura ofiolitica --> reminescente


ale marelui ocean ce separa cele 2 margini continentale.

Apusenii de sud --> formati prin compresiunea oceanului Tethys de


cele 2 margini continentale (Europa-Africa)
Bazinul Transilvaniei --> important pentru hidrocarburi.

In metamorphic core complex se pot conserva si structuri tectonice


mai vechi si decat cele rezultate in ultimul ciclu tectono-metamorfic.

17. Centuri cutate. fold and thrust belts


Aceste zone, cu o structura tectonica complexa sunt specifice zonelor
periferice ale orogenului de coliziune. In general se dezvolta in cuprinsul
bazinelor de foreland periferice (ex: Carpatii Orientali).
Thick skinned tectonic = panze de soclu
Thin skinned tectonic = panze de cuvertura
In general exista o secventialitate temporara a genezelor diverselor
unitati tectonice asociate centurilor cutate si incalecate.
In mod obisnuit unitatile cele mai interne sunt cele mai vechi, varsta
devenind mai tanara spre zonele externe.
*intern si extern (din punct de vedere tectonic) este raportat la sutura.

21.Miscari tectonice vertical. Tipuri, caracteristici generale

Miscarile tectonice sunt pozitive, negative, grupate ca miscari verticale


si miscari orizontale.

Miscarile verticale pozitive sunt asociate cu perioade tectogenetice ( o


geneza cuprinde mai multe perioade de tectogeneza, mai mult, orogeneza
insasi face parte dintr-un ciclu tectono-metamorfic).
Fortele tectonice compresive in cadrul genezei unui orogen sunt
permanente. Din cand in cand, conform teoriei prismei de sedimentare
critice au loc momente paroximale de deplasare prin incalecari a volumelor
de roci.

Exemplu: in urma miscarilor tectonice verticale pentru Carpatii


Orientali in zona lor nordica, s-a stabilit ca inceand cu Badenianul (11-13Ma)
ridicarile au insumat 7-6 km.
Spre sudul Carpatilor Orientali ridicarile (mai ales in zona Vrancea) au
avut valori mai mari si sunt si mai tinere, incepand de prin Sarmatian
(~8Ma).

Exista si miscari verticale pozitive care sunt asociate unor procese


litosferice adanci. In anumite circumstante, asociat unei dorsale oceanice, in
listosferele continentale asociate pot aparea fenomene termice care conduc
la formarea unui dom (bombament) termic. Geneza acestuia implica
fenomene de eroziune litosferica in baza acesteia insotita de transformari de
faza a mineralelor, mariri de volum si un flux termic ridicat.
Acest dom termic uneori poate intra in procese de rifting, putand
genera un rift intracontinental.
Geofizicianul Crough a stabilit ca inaltimea domului termic minima
pentru a putea rifta este de minim 1,7km. Geneza domului este strans legata
de relatiile intre densitatile crustei oceanice si cele ale crustei continentale
asociate cu diferentele de presiune intre dorsala si zona domului.

Miscarile verticale negative sunt in cea mai mare parte asociate


fenomenelor de subsidenta,
22. Miscari tectonice orizontale(tangentiale): tipuri
caracteristici
Miscari orizontale (tangentiale) sunt miscari de extensie si de
compresie. Primele genereaza bazine de sedimentare de tipul rifturilor.
Platformele sunt structuri rigide provenite din cratonizarea unor
orogene. Peste soclul cratonizat se depun sedimente care alcatuiesc
cuvertura unei platforme.
Varsta unei platforme este data de varsta ultimelor deformari ale
soclului.

Dupa sensul de deplasare relativa a diferitelor sectoare ale scoartei


terestre,miscarile orizontale pot fi impartite in:
1.Miscari divergente sau dinstensiune ,care determina aparitia rifturilor
continentale ,a bazinelor de sedimentare de tipul Marii Rosii si a bazinelor
oceanice.Aceste miscari isi au originea in procesele termice si de convectie si

se manifesta sub zonele de expansiune.Ca efect al acestor procese si miscari


,intreaga crusta care constituie fundul oceanelor actuale.
2.Miscari convergente,care determina compresiune,deformare intensa si
ridicarea lanturilor muntoase.Ele au fost denumite miscari de cutare sau
miscari tectonice propriu-zise.

??23.AVANFOSA

Fore-dip= avanfosa
Avanfosa este ultimul etaj structural din evolutia unu orogen. Formatiunile
sunt exclusiv sedimentare si in anumite conditii fac tranzitia catre depozitele de
foreland (platforme).
Avenfosele cuprind in exclusivitate materiale reciclate din orogenul deja
format, adica sursa externa (platformica) este imbracata (nu este erodat).
Din punct de vedere structural, avanfosele pot fi afectate uneori de falii
inverse, dar in general predomina stilul plicativ (adica cutele).
In cazul carpatilor Orientali, avanfosa este divizata in 2 parti:
Avanfosa interna
Avanfosa externa
Cea interna a fost afectata de ultimele miscari tectogenetice ale
evolutiei Carpatilor Orientali (faza moldavica, intrasarmatian), astfel, avanfosa
interna este regasita in panza subcarpatica.
Deplasarea Sarmatiana pe planul de sariaj al panzei subcarpatice a fost
contemporana cu geneza bazinului Comanesti. Acesta este un bazin de tip
Piggy-back.

Avanfosa externa face trecerea de la cele mai tinere formatiuni ale


orogenului la cele de platforma. Uneori avanfosa externa poate acoperi
structuri tectonice ale orogenului.

Un alt tip de bazine piggy-back sunt cele din Muntii Apuseni.

Zonele externe de tipul centurilor cutate si incalecate, dar si de tipul


avanfosei sunt implicate in stilul structural de eventai imbricat, astfel sunt
definite incalecari emergente si incalecari oarbe. Aceste incalecari se branseaza
la un plan principal de detasare.

Planele de detasare a stivelor de roci trebuie sa respecte anumiti parametri


litologici, astfel sunt favorizate sisturile argiloase negre (de tip Audia),
sisturile disodilice (sisturi argiloase bituminoase) sau sarea.
Aceste orizonturi de alunecare pot fi discontinui atat transversal cat si
longitudinal in zona supusa compresiunilor.