Sunteți pe pagina 1din 88
Marin Seckiman oe Klaus A.Gunnesch DETERMINATOR PENTRU ROCILE MAGMATICE Sl METAMORFICE Celelalte dowd capitole ale lucrérit precinté familiile si varietaite de roci magmatice si metamorfice, separate dupa criterii mineralogico-structu- ale, Aici s-a finut seama de punctele de vedere cele mai recente asupra siste- ‘maticii petrogrofice. Este de la sine infeles ci adoptarea unei clasificcri mineralogico-structurale atrage dupa sine eliminarea unor terment proveniji de la clasificarile bazate pe alte criterii. Asa, de pildd, sa renunjat {a folo- sirea termenilor de roci ,acide", ,neutre", ,bazice”, etc., provenite de la siste- ‘matizitrile petrochimice. S-a cdulat de aserienea evitarea pe cit posibil a denu- ‘mirilor cu implicapit genetice. Simplificarea limbajului petrografic este de altfel o necesitate asupra cireia au atras alenfia numerosi cercetétori. To- tusi trebuie subliniat cit existd ined numerosi termeni petrografici a cciror semnificafie diferd de la 0 scoala ta atta. De aceea, pentru a evita confuziile, ‘acolo unde a fost cazul, s-au dat lémuriri suplimentare asupra termenilor folosifi. Din. aceleasi mative, am ciutat sé oferim cit mai multe imagini ‘microscopice ale rocilor, in special din tipurile petrografice reprezentative, care ‘se gasesc in colecfia Catedrei de Mineralogie a Universitaifii Bucuresti. Dasenele dupa microfoografit au fos realteae de golog Marina Gunnexch, ctireia ti aducem mulfumiri. Tn timpul elabordirit textului, am beneficiat de schimbul de opinii cu mai mulfi specialisti, intre care prof. D. Giuscd, prof. D. Radulescu, prof. Gr. Gioflicd, precum si Ton Mares de la Catedra de Mineralogie a Universitafii Bucuresti. Tuturor le sintem recunoscitor AUTORIT 4 CCUPRINSUL 1. Mineraele roclor magmatice $1 metamortice wg LA. Feldspath ome _ . Tit. Fetdopa alesini = we 112. Feldspati plagioclasy ~~ 1% 12. Grupa slices PECL 8 15, Reldbpatoist =m ” 1 Phrase x= i eo @ rexent monoclinic linop 15, Amfibolh ore en as, CMPOPIORERS) PH 15. Anifiboll rombic 3 152, Amfiboll monodtinia 3 6. olivine oe Fy 2 Mice =. 2 Conta — 8 Serpentine” ‘Tae 23; Sistematicaroclor magmatice 23, Roel plutonie danertic) = 3341 Coartelite 232, Grenliolde > 2521. Graniie” dieaieiaspau 2322 Granite Sct ‘elaspal 2323. Granodionig” 2324, Tonaite = 223, Sienitide 2541 Stenite” 2532. Stente alcii 234 Monzoaite = © 235. Anortoate 2984, Foldolite 2382. Sienite | —— 23.83. Bssexite ow 2384, Diorite foldifere 238, Uitramatie —- 24. Lamprofi 255, Roel vulcanice (afantice) —— 251. Riolite —. ~ 252. Dacite 7 253. Trahite 2 2531. Tramie™ aicaline 2532 Trahite “om = 254. Latite 255. andezite 256, Bazalte —. 257, Bazoltoide icaline 288. Tefrite si bazanite 259. Fonolite 25:0. Foidite 2511. Ultramafite afanitice 26, Pegmatite 3, Roel metamorfice 34, Structura rocilor metamorfice ... 212, Descrlerea rocilor metamorfice 32:1, Reel eu sistoziate Dine exprimeti Casio citing) ~ 32.11. Filite ee 32.12, Micasisturit uri patate 22.14, Sisturi cuarfonaibitice — 15. Gnaise ee 16 Sisturi veri“ 17. Sistuci cu glaucofan “om 18. Amfibolite one oe om 1 - a. i 8. Sisturi amfibolice “. S ‘0, Sisturi carbonatiee o> 1. Marmore gistoase. SS 322, Rosi cu sistozitate slabi fara gstozitate 32.21. Granulite dlptite= ep 3222. Bologite 3223. Marmore masive S224 Cuarite st alteroci monominerale nedrientate 3226. Skarne 323, Roel eu structurt cataclastice $1 milonitice ‘323.1. Cataclaaite 3232, Milonite 3233. Filonite <— 324. Migmatite © Bibliografie a Index de mineraie. Index de rook 32. 32. 32. 32. 321 32, 32. 32. SIMBOLURI $1 ABREVIERI 1. Simboturi . A = ticlinicitatea D — densitatea AL = perpendicular W — paralel (100) — Tat de cristat (-)5 GE) = semnul optic 2V — unghiul axelor optice a; bj ¢ — nolarea axelor cristalogratice N — indicele de refractie al mineralelor cubice gi substantelor amorie Ng — indicele de refractie al sticlet No; Ne — indicii de refractie @ ravelor ordinard si extraordinard Ng: Nm; Np — indict de selractie ai cristaletor biaxe Nes c:Nm e:Np — unghiuri de extinctie Ng-Np — bitefringenta maxim ta cristale biaxe ‘No-Ne — dicefringenta maxima 1a cristale uniaxe PAO — planul axelor optice 2. Abcevieti ale sistemelor de cristalizare hherag. — hexagonal ‘monoel, — monoelinic tetrag. — tetragonal teil, trilinie tomb. ~ romboedrie 3. Alte abrevieri AJT.D. — analisd termo-diferen- 1UGS, Sube. Syst. ign. R — International (ial Union of Geological Sciences, Subcomission. str. — in sensu stricto _on the Systematics of Igneous Rocke Ty ~ de temperaluré ridieat Col. Uoiv. Bue.—Colectia Universitit Ts — de temperaturd sedzuts Bucuresti _— 1, MINERALELE ROCILOR MAGMATICE ‘$1 METAMORFICE Cu pufine excepfii, rocile magmatice si metamorfice sint in esenta agregate naturale ale unor silica, la care se adaug’ adesea cuar{ul. Aceste minerale sint numite principale sau ,esentiale", pentru a le deosebi de restal_mineralelor accesorii* sau yneesen{iale”,’ care de asemenea pot participa la alcatuirea rocilor, dar in cantita{i relativ mici. Prima parte a acestai capitol prezintS grupele mineralelor principale. Tn multe din aceste grupe exist solutii solide a doi sau mai malti com- ponenfi minerali si de aceea am cdutat si dam cit mai molte grafice care stabilese corelalia dintre chimism si diverse proprietai fizice, in special cele optice. Mineralele accesorii sint prezentate mai saccint ‘in tabelele de diagnosticare de la sfirsitul capitolulai 1; date suplimentare privi- toare la acestea sint cuprinse in determinatoare cu profil exclusiv minerae logic, de exempla ale Iui Winchell (1953), Trdger (1948) etc. 1.1. Feldspati Din panct de vedere chimic feldspatii sint in principal an amestec ‘compus din trei termeni extremi: KAISi,O, ~ feldspat potasic NaAISi,0, ~ albit CaAl,Si,0, — anortit Primii doi termeni, numiti feldspafi alcalini, se pot amesteca intre ef, Ja temperaturi inalte, in orice proportii, formtnd seria feldspatilor alca- Jini. In compozitia lor mai poate intra gi patin anortit (sub 10%). La temperaturi mai scazate, feldspatii alcalin! micgti se dezamestecd formind pertite. Albitul se poate amesteca in orice proportie ca anortitul formind feldspafii plagioclazi. Termenil intermediari se exprima in procente de Fit si poartd denumirile:oligoclaz, andecin, labrador, bytownit (ig 1). Compozitia plagioclazului se poate exprima gi astiel:’ Ary, Arig etc. este simbolul anortitalui, iar indicil arat& procentul de anor Dupa simetrie, feldspafii sint monoctinici si triclinici. Feldspafii de inalt ‘temperatura sint in general monoclinici, iar cei de joasi tempe- ratura sint triclini WAS O DD TDG DOTS, Febkpalplgecon Fig. 1. Chimismul feldspatiior mics, Feldspajii sint de regula incolori sau colorafi in tonuri stabe — roz, iu, verzni, albistrui ete. Prezinta armatoarele caracteristici: 1) dic recil de clivaj foarte bun dup (001) si bun dupa (010), care se intretaie smb un unghi de 90° (feldspa{i monoclinici) sau aproape 90° (feldspati ‘riclinici) ; 2) macle simple (Karlsbad, Manebach, Baveno) sau polisinte- {albit, periclin); 3) la microscop sint transparenti si incolori, cu relief negativ sau pozitiv slab pronunjat si calori de birefringenfa sedzate. 1.1.1 Feldspafi alcalini (f.ale.) In acest grap intra feldspatii potasici, sodici gi sodopotasici avind simetrie monoclinic& si triclinicd. 10 Principalele modificafii gi varieti{i sint aritate mai jos: = Feldspafii poiasict Feldspafit sodict 3 0 KALSi,0, " seceesss Na AlSiOy = Saniding 7, Feldspatisodo-potesici Albi monoctnie SF“ monocty T (emonoalbi) Zt sonidins 7 Albi teat EB g| toon) (anabbit & Ortork "enonoel) i | ir Abt intermectae Sal Gayh* ® g 4 é Mirostin Te z $ (tricl.) E © Micrctin Te Feldspali sodopotasicy Abit tricinic 7, Bg Mure te © varietate de f. alc. esté si anortoza, feldspat mixt, bogat in Na (fi 1) eu simetrie triclinica. Deosebirea dintre feldspafii potasici monocii gi cei trielinici consta in gradal de dezordine a distributiei atomilor de Si si Al. Ast fas Te Sonidind exista o devordine mai mare deeit la mieroclin. Prin Facize lent, sanidina monoclinic’ trece treptat la an grad de ordo- nare din in_ ce mai perfect a ato lor Al i Si atingind maximal tn on de stabilitate a microcli- invers. Varietatea cu grad de ordonare intermediar este or- toza. Pentra a exprima devierea de la starea mono- sau triclini se foloseste termenul de trict citate (notata ca A). Conven- fional se consider’ triclinicitatea minima (4 =0) pentra simetria perfect monoclinicé si triclinici- tatea_maximi (4 = 1) pentra simetria perfect triclinied (micro- nl, & | a Fy gz IL | oF " 1 eg a, o—— Fig. 2. Reflexiile planelor 131—i21 in diagrama Roentgen (dupa O. H. Christie, 1962). @=15° (valoarea uni clinal_ maxim), Veloarea A se calealeazd cunoscind diagrama roentgen a feldspatalai. Astiel, laf. alc. monoclinic distantele reti- culare ale planelor 131 gi 131 sint egale, iile celor dow’ plane se suprapun. Dimpotriva, la f.ale. triclinic echidistanjele planelor 131 fanjele planelor 131, iar reflexiile se distanteaza reprezentate prin benzi san ,peak‘ori) este o ma- suré a triclinicitatii A (ig. 2). TABELUL |. Proprietiti distinctive ale feldspatilor alealini Propeltafi dutinciive THY | line | roe aso | Batty | 7” 7 o Soins deta Maciesimple fearaetcu1e) |e: pao” | 0-0" Peper sis eet Keisbad foci atace venperas ‘a c:ipa? Mocesinnte [eepenauar pe ieiseans, Pongal orto Brcwea at | Osmo ‘Manebach cu (001) Rareorimacte_|Aproximativ pr} sip ne aac ‘ent macte poli] [610) quer In- Sintetice abit | cling at ce perilin oo) Miroctn neg tiv ‘Micrectin_positi| La temperatari seizute, f, alc. micgti se dezamestecd formind adesea pertite care pot fi cripto-, micro- saw macropertite. Acestea constan de regula intr-o conerestere orientatd a feldspatatui potasic (microclin sau ortoza) cw albital. Propritaile optice ale alc. depind in principal de tictinictate de proportia amesteculai dintre feldspatal potasic si albit, Termeni po- tasici relativ sdraci tn albit se pot diferentia conform tabelalai 1. In cazal cind termenii potasici se amesteci cu albitul, proprietafile optice se modified, in special 2V gi indicele de refractie (fig. 3). 12 pe Ey " so ” 8 g zy {=== el eed 3 ey ET ons . gareaarent? YO anweenr peceteen tt %, eee eer’ ant aed aim “wecaocum (+) ee 9 4 om Ot oon mo @ & % % menbel Fig. 5, Pincipalelepropretil chimice st optce ate feldspa- filor aicalini (dupa 0. F. Tattle, 1952 ;. V. Smith — W.S. Mac Kenzie, 1950). 1.1.2. Feldspafi plagioclazi (f. plag.) Aimestecal dintre albit si andrtit conduce 1a dowd serit: 1) seria plag. T, (plagioclaz de temperatura ridicata) provenita din amestecal anorti- tului ca monoalbitul sau cu albital 7; 2) seria plag. 7, (plagioclaz de femperaturd scdznta) rezoltatd prin amestecnl alitutal‘tietinie Ts ca anor Aprecierea continatulai tn anortit se poate face pe baza reliefului, a birefringen|ei, a unghiulai 2V, a semnului optic (fig. 4). Odata cu cres- terea confinutalal in anortit se schimba insd considerabil pozitia indi- catricei. Aceasta permite determinarea exact’ a chimismalai pe baza unghiurilor de extinefie. In cazul f. plag, nemaclafi se pot folosi unghiu- rile de extincfie in planele (100) si (010) (fig. 5). Pot fi de asemenea folo- Site mnghiavile de extinefie c Np, c: Nm c: Ng. in cazal sectiunilor perpendiculare pe bisetoarea anghialalexeior ‘optic (i. 6) a plag. maclaltpolisintetic dupi legea albit se poate folos!an- ghiul de extinctie simetricd al lamelelor maclate, in sectinnile perpen- diculare pe (010) (fig. 7). . 13 “coat “19 8 ‘bros oporotu) 6A 1b dn ad ozoynoqpusdsod eeoporserd oe aHsunxe 3p SUNKEN "9 TE wien zamaisa | weemger) | waaser | zeigen | stem afin uingue| sonar | mazenr | arozor | sre ago od Tr untons uae os dnp) sowzerporBerd ote 2oF susour| stunosse | wooreav>| ‘nzanr | sare | wy 6 oo a 8 Go OD Oy, 06 05 soon) e008} 09. 002} 05. az ot} aaa} ees eu oes we} oss’ ov} Determinarea con{inatalai in anortit se mai poate face folosind grew- tatea specificd si diagramele roentgen Ocurenfe: in majoritatea rocilor magmatice gi metamorfice ; foarte rispindifi si in rocile lunare, Transformari, F. ale, pot trece in sericit, caolin, mai rar in 2eolii, clo- rit, carbonafi, albit etc. F. plag. freevent ‘se sericitizeaz4, dar mai’ pot fi inlocuiti de calcit, epidot, clorit, scapolifi, zeolifi, minerale argiloase, ‘opal, feldspat potasic etc. Posibilitei de confuzie. Spre deosebire de cuart, feldspafii au un exce- lent clivaj si sint biacgi. Feldspatoiaii sint in majoritate izotropi sau uni- acgi gi de reguld nu cliveaza. Zeolifii au relief mai sedzut, habitus de obicel fibros, macle polisintetice rare. F, ale. se deosebesc de f. plag. prin: 1) relief negativ (la f. plag., cut excepfia albitalui si oligoclaznlui acid, relieful este pozitiv) ; 2) prezenta structurilor pertitice (numaiuneori f. plag. conerese eu f. alc. formind antipertite) ; 3) absen{a maclelor polisintetice dup legea albit, care sint foarte raspindite la f. plag. 1.2. Grupa Silicei SiO, In aceasta grapa intra mai multe modificatii polimorfe ale silicei, dintre care in rocile endogene se intilnesc: cuarful a {tomboedric) gi cuar}al B (hexag.), tridimital a (rombic) si cristobalitul « (telrag)). = Cuarfal a este cea mai rispinditi, modificalie a prezentind ‘armatoarele caracteristici microscopice: 1) transparent si incolor ; 2) re- lief foarte slab pozitiv (No=!1,544, Ne=1,553) ; 3) lipsa clivajului ; 4) lipsa altertitor chimice ; 5) birefringenta’scdzut4 (Ne—No=0,009) ; 6) uniax pocitiv. . — Cuarful B se deosebeste de cuar{ul « prin relieful ugor negativ 1,532) gi prin existenfa unui clivaj ban dupa (1011) si (1010). = Tridimital a se deosebeste de cuar{ prin: 1) relfeful accentuat negatiy (Vg=1,474— 1,483; Nm=1,472—1480; | Np=1,471 1,479) 2) birefingenta ‘foarte Scbaita (Vg — Np=0,000 -.04; 3) cival neclar ‘dupa fefele de prisma si separafil bazale ; 4) biax pozitiv (2V=30" 90°) jghtstoblitl a are reli accentuat negativ ca Wridimitul a (Nor =1,487), avind gi aceeagi birefringent (Ne —No=0,003) ; se deosebeste ins de lricimit 91 de celelate forme de SiO, prin caracterul uniax ne- galiv. Ocurenfe. Cuar{al este foarte rispindit in sisturile cristaline, in rocile magmatice acide, etc. Cuarful B apare numai la temperaturi’ de peste oF 16 573°C gi prin racire trece in cuar{ a. Tridimitul si cristobalitul apar in golurile si in masa fandamentala a andezitelor, dacitetor si riolitelor Fecente; in meteoriti si in rocile Iunare, 1.3. Feldspatoizi Grupa nefelinului (hexag.). Mineralele din acest grap si partial (la temperat in amestee 4 sedzuta) sa total (la temperatura ridicata) intre Na[AISiOg si K[AISIO,). Termenii bogati in Na constituie nefelinul, iar ccei bogafi in K — kalsiliful. Cele dou minerale au proprietii optice foarte asemanatoare: incolore, refringen{’ slabi (Vo= 1,536 — 1,549) gi birefrin- genta scazuta (No—_Ne=0,003 0,005). Determinarea exact a raportului K: Na se poate face pe cale roent- genografic Leucitul (pseudocubic) K(AISi,O,}. Este, ca si nefelinal, transparent Se di ie isd prin: 1) relief puternice nega- Ne siincolor in seetiuni subtiri iv (No=1,508); 2) birefringenta foarte scdzui nula, comportind u-se izotrop; 3) existen{a nor ben varietalile anizotrope; 4) prezenta, in unele cazuri, a incluziunilor de sticla, magnetit etc., dispuse fie radiar, fie paralel cu contural cristalelor ; 5) alleriri caracteristice. Grupa sodalitului (cu GNaSIAIO, -2NaCl — sodalit izotropismul si refringenta 483 la sodalit, W'=1,490 la nosean, N'=1,502 Ja hailyn, 500 la lazurit). Sodalitul este de regula incolor, in timp ce noseanul, hatiynal si lazurital sint adesea colorate in albastru, culorile fiind distri- buite de obicei neregulat sau zonat. La nosean marginile sint unieori colo- rate in br Pentru diagnosticarea exact’ a mineralelor din grupul sodalitului este necesar’ testarea chimicd. Cancrinitul (hexag.) 6NaAISIO, (Na,Ca) (COs, SO,)-nH1,0. De obicei cancrinital apare ca\ produs de transformare @ nefelinului, adesea in asociafie cu sodalital. La microscop apare transparent lor, cu clivaj perfect dupa (L010), ‘Se caracterizeazi prin: 1) relief accentuat negativ (Ne= 1,488 — 1,502) ; 2) caracteral uniax negativ ; 3) culorile vii de birefringenf& (No—Ne= =0,023 — 0,029), 2 = Deteminaor pentru roel maple sf mclamorfie v7 Ocurenfe. Nefelinul : in sienite nefelinice, fonolite, gabrouri aleatine ete. Leucital : in rocile vulcanice noi, sérace in silice (fonolite, bazalte alca- line). Sodalitul : adesea asociat ctt nefelinull pe seama céruia se formeazd. ‘Noseanul si haiiynul : in fonolite si rocile asociate lor, impreuna cu nefe- inal sau Jeucitul, Lazuritul : exclusiv in calcarele metamorfozate la con- tact. Cancrinitul ; ca produs de transformare a nefelinal Transforméri. Nefelinul poate trece in sodalit, cancrinit, zeoliti, mice etc, leucitul in analcim, pseudoleucit (agregat de albit-+sericit + orto- Termeni magnezieni~ Termeni ferosi CaMes{SiOu] (OM), seria actinlitaui .... Ca,PefS,O,q (OF, ferotemolt CosMggAl{SieAl Oul(OHy seria tschermakituui CayFeyAlsSigALOn(OH). irerrakit fefoechertal NaCagMg[SigA'On] (OH), «-» seria ednitalui... NaCagFe[SiAlOn](OH), ent etoedenit NaCa,Mg,AlfSigAl,Oz(OH), seria pargasitulul NaCa,Fe,AlfSigAIOjs(0H), Dargast (hastingsit) ecchasingst b. Hornblende bazaltice (brune sau oxihornblende) Termeni feriferi Ca,Fe}*Fes* [SiOz] 0 fesitemolit CagFet*Fe*Al [SigAl,Oza] Op feritschermakit Termeni magnezient Nu exist NaCa,Fet*Fed* [Si,AlOp] Op Teriedenit NaCa,Fel+FeltAl [SipAl,Oza] O, Techastingsit c. Hornblende sodice (aleatine) [NagMgpAl, [SigOna] (OH), seria crossitului .. NaFeftFe3* [Si,Op,](OH), slavcofan riebeckit " NasCaMesAls| [SisOna} On, NagMgiAl {SiOra] (OH, F)p Na,Fe}+Fet*|Si,0n](OH), eckermanait ‘artvedsonit Sint canoscute si alte varieti{i de hornblende: unele reprezinta alti termeni extremi (richterite = tremolite sodice; fluortremolite; mangan- tremolite; hersutite = hornblende bazaltice bogate in titan, etc.) ; altele desemneaz’ diverse amestecuri intre termenii, eventual tntre seriile indi- | ae cate mai sus (barkevicitele si Rataforitele = amestecuri dintre hornblen- geee¢eee2a2)/aggeg) 7 dele comune si cele sodicg); in. sfirgit unele varieta{i sint par morfolo- eassaa aaa laagac | sae g gice (azbestul amfibolic, ‘Téfftiul = un agregat compact de hornblende aa ot fibroase ; crocidolitul = varietatea fibroasa de riebeckit ;_vralitul = horn- blendele’fibroase care psendomorfozeaza piroxenii). > ee hoe Hornblendele se pot diferentia optic pe baza ‘urmétoarelor proprie- P[RERERERE) See) TARE tati: (1) Culoarea: a) hornblendele comune sint de obicei verzui si pre- i tag zinta pleocroism in tonuri verzui, galbui, albastrui. Excepfie fac termenii g siraci in fier, care de regula sint incolori (tremolitul, edenitul, pargasitul) ; gages gs |tlesegeaeca 2 sis 39 3 85898828) 82828) yes a [4|$5888828) $853) gees Bl. 2298 e |alg 2ese2e] iy a [2/38 8 ek SESE | gaag & g = 2283 zie Bef) tigi Ez “"~|) 8388 é 8 3 g 8 ee z + 2|,|/888ReR 2) 8B Fig. 22, Unghiurile de extincjie ale amfibolilor mono- “)orrreTrrrl] tT cliniel masurate in planul (010). rriverirryire b) hornblendele bazaltice sint de obicei bran inchise, cu pleocroism brun, . bron-verzai, galbui, aneori brun-rosietic, verde-galbui ; c) hornblendele . sodice sint puternic pleocroice in tonuri albastrui. (2) Unghinl de extine- g = = tie masurat in planu! (010) (fig. 29). (3) Refringenta, birefringenta, 2V esi a = Ze si greutatea specifica (tabelul 1 =i?! F268 5 S255 ‘Ocurenfe. Antofilitele: in roci metamorfice gi ca mineral secundar in SSbg2232 g BEER rocile magmatice. Cummingtonitele: in minerenri, sistari cristaline, in BEgSEe FE 5 -@2 $2 zone de contact. Hornblendele comune: in sisturi cristaline (amfiboli e®egcgagrak ia ed ghaise, etc.), in roci magmatice — diorite, granodiorite, etc. (pargasit in roci de contact). Hornblendele pazaltice : in bazalte, andezite gi in alte . sumiues spuoy044 soyereg ‘o1pos roci, rezaltind probabil prin oxidarea homnblendelor comune. Glauco- spuaiquiey spuaiquon, 2 2 fanul — in sisturi cristaline; riebeckitul — in roci magmatice alcaline in citeva roci metamorfice ; arfvedsonitul, kataforitul si barkevicitul — jn roci magmatice alcaline, Transformdtri, Antofilital si cummingtonitele tree in tale, serpentin etc. Hornblendele comune pot trece in.clorit, epidot, calcit, cuart, sidetif, Byatt ete. tremolitu sf actinotal se pot tr. fsforma ‘in tale Prin pe derea apei, hornblendele comune pot trece in hornblende bazaltice, iar acestea din urma se pot cloritiza, uralitiza etc. Glaucofanal poate irece in amfibol verde, iar riebeckital in siderit, limonit ete. Posibilitdji de confuzie. Amfibolii rombici se deosedesc de piroxenii rombict prin clivaj, iar de cummingtonite si hornblende prin extrinclia dreaptd. ‘Hornblendele vere! se. pot confunda eu eloritele” dar ce. deove bese de acestea prin culorile vii de birelringent4, clivaj si extinctia incl nat. Hornblendele incolore se deosebesc de piroxeni prin clivaj si. prin tnghiurile mai mici de extinctie. Horntlendele bazaltice se pot confunda cu biotital, ins biotitul este aproape uniax si are o singura directie de clivaj. Posibilitati de confuzie exista si intre hornblendele albastre si tur- malind, dar aceasta din urma este uniaxa gi lipsita de clivaj. 1.6. Olivine Olivinele sint ortosilicaji rombici cu formula general X,Si0, in care X=Mg, Fe, Mnt*, Ca, Dupa chimism se disting: olivine feromagneziene, olivine feroman- ganifere si monticeliitul, Olivinele feromagneziene (olivine proprin-zise) sint o serie izomorfé intre doi termeni extremi: Mg, [SIO (lorsterit) si Fe, {SIO Gaya). Termeni intermediari se numese: crisolit, hialosiderit, hortonolit, jero- hortonolit (fig. 23). Olivinele propriu-zise apar sub formi de mase griuntoase sau cris- {ale prismatice, usor alungite dupd c, mai rar dapa a. Clvajal este putin dezvoltat dupa (010) si abia schitat dupa (100). Macle rare dupa (011). PAO este paralel eu (001), Np=b, Ng=a. La microscop, olivina este de obicei incolord, si prezint o extincfie dreapta (in raport cu alungirea i cu clivajal). Sint caracteristice de asemenea terminaliile in unghi ascu- Teale erator Cecilie propstetaf apace ant mate ah figura. 23. Olivinele feromanganifere sint an amestee intre fayalit gi tefroit .° ‘Mn, (SiO, Termenul intermediar este Anebelitul. 30 Aceste olivine au propriet&ti optice foarte apropiate de olivinele fero- aagneniene, De aced ele de prckral ea diagnosticol si se facd pe baza analizelor chimice sau a analizelor roenlgen. Diagrama de pulbere pentra cei trei termeni are urmatoa- rele caracteristict : A r Forsterit d:2,77 2,51 2,46; ye intensitate 100 100 80 ” a Fayalit d:2,83 260 257; , intensitate 100 70 50 eau Tefroit 4: 2,86 2,57 261; intensitate 100 90 70 Monticlttul— CaM [SiOq ‘Se poate deosebi de celelalte olivine prints-o birefri mat scant (0,014) si prin 1724 analiza chimicd. t Ocurenfe. Olivinele propriu- tise: in roci ultrabazice gi bazice (uneori constitaind roci monominerale), in roci de con tact, roci metamorfice meteo- rifi,” in egantioanele Innare. Olivinele manganifere : in cAminte manganifere si ia roci de contact. Monticellital : la gees PERRSEERERES r contactul dintre caleare si ro- —fShertna™ cile magmatice ; in zgare. Enefeatet Transformari. Olivinele se es femol? Fig. 23. Propriettile optice sh densitatea nineralelor din seria forsterit-tayallt, “dupa A. Poldervaart, 1050) transforma foarle usor_ in ser- penting, mai rar in iddingsit (agregat criptic polimineral, deculoarebrun-gatbui-rosietich, | . aleituit in special din’ oxizi’ de fier, minerale argiloase, clorit ete.), bowlingit, clorit, amfiboli, oxizi de’ fier, tale ete. Uneori, produgit de transformare ai olivinei corespund unui agregat foarte fin, polimineral, gren de identificat Ia microscop. oo Posibilitifi de confucie. Spre deosebire de piroxeni, 1a olivine clivajal este aproape neobservabil. 31 1.7. Mice (monocl., pseudohexagonal) Micele care prezint’ important’ petrograficd pot fi grapate in: mi ale, mice negre si mice litifere si se caracterizeaza prin: 1) clivaj per- fect dupa (001) ; 2) birefringen{a scizuta in secfiunile paralele cu cllva. jul i ridicaté in secliunile transversale; 3) extinctie. dreapta. sau aproape dreapti in raport cu clivajal ; 4) unghiul 2V mic (0° 45°) 9 semnul optic negativ. Mice albe: KAl, [SigAIO,9 (OH),] — muscovit KAIFe* [SiAIO,9 (OH),] — musoovit ferifer KMgoy sAlns [SlesAlesOr0 (OH).] — fengit Nal, [SiA10,9 (OH), ~ paragonit serivitul — varietate fin solzoasd sau fibroasé de muscovit. .,. Aceste minerale sint incolore sau colorate in cenusiu, brun, verde pal ; in sectiuni subfiri sint incolore. Mineralele din acest’ grup’ se pot con. AISA Li wok v\ LOK | Fig.24. Variatia valorilor 2V gi Ng in seria mus- covit-muscovit ferifer-fengit (dupa G. N. Volk, 1999), funda macroscopic si chiar microscopic. Astfel, muscovitul si parago- nitul nm se pot distinge pe eale opticd. Muscovital ferifer si fengitul au ins un relief ceva mai ridicat si 2V mai mic (fig. 24). 32 ‘Mice negre (biotite) sint un amestec intre doi termeni extremi : KMgs [SigAlOyo (OH).] ~ flogopit KFe, [SisA!Oy9 (OH),] — annit Termenul intermediar se numeste biolit. In funcfie de chimism bio- fitele poartd uneori denumiri speciale ca: lepidomelan (biotit bogat in fer), meroxian (biotit sirac in fer), biotit titanifer ete Spre deosebire de micele albe, biotitele sint colorate in sec{iani sub- u pleocroism puternic in tonuri galben-brane, rosii, verzul (se pare c& nuantele rosietice apar ta varietalile bogate in titan). De asemenea, biotitele, ca putine excepfii, au 2V foarte mic (uneori 2V=0°). Apre iin fer al biotitelor se poate face cel mai exact dup’ ie Nm. Astiel, 1a flogopit Nm=1,564, iar la annit ‘Nm=1,690. In acelagi sens creste gi bireltingenta, de la 0,08 1a 0,08. Micele litifere reprezint& un amestec intre doi termeni : Kins Aly s[SisAlO3o (F, OH] — lepidolit si KLigsFeyAly [SigAlOy¢ (F, OH),] — protolitionit: Termenul intermediar se numeste zinnwaldit. Macroscopic, micele litifere sint roze, violacee, rosii, gilbui, cenusii, albe.xIn secfiuni sub{iri, ele pot fi incolore sau célorate, cu pleocroism in tonuri roze, brun-cenusii, galbui, bran-verzai, Pleocroismul roz le deosebeste de celelalte mice. Varietatile incolore se pot confunda cu mus- ccovitnl, ‘de care se deosebese prin: 1) indicti de refractie mai mici (Np la micele litifere este apropiat de indicele balsamului) ; 2) birefringenta mai sc3zata si 3) unghiurile 2V in general mai mici (0° — 45°) Ocurenje. ‘Micele albe:: in sisturi cristaline, roci granitice, pegmatite ete, Sericitul: ca produs de'alterare a feldspatilor. Micele negre: in multe roci magmatice: in gisturi cristaline, in roci de contact. Micele litifere: in pegmatitele granitice (esociate cu beril, topaz, tarmalina), iloanele cu casiter Transformari. Muscovitul poate trece in hidromice (mice la care alea- liile au fost inlocuite partial de ap8), in caolinit, gipsit + cuart, anti- gorit, tale etc. Biotitul poate trece in clorit. Aceastd trecere este une- ori gradaté: biotit bran — biotit verde clorit. Prin transformarea Dbiotitului mai pot s8 apard: epidot, calc, cuarf, rutil, sfen, anataz etc. Prin pierderea.potasintui biotital’trece inir-o varielate foioasi galben- anrie sau maronie ca luciu de bronz; (vermiculit) 1.8. Clorite (monocl., pseudohexag.) Din punct de vedere chimic cloritele din. rocile endogene reprezinta in principal un amestec intre patru termeni ipotetici 3 — Determinator pentru roci magmatice 51 metamorfice 33 Mg [Si,0,(OH),] - antigorit Fee [SiQy(OH)g] — feroantigorit Mg,Als (SigAl,0;9(OH)_] ~ amesit FegAly [SigAl,0,(OH),] — dajnit In altimele dowd decenii s-au intensificat cercetérile privind str tara si cristalochimia cloritelor, stabilindu-se in esen{& dou grapari ma clorite propriu-zise si septectorite. Cloritele proprin-zise (= clorite normale) se catacterizeaz& din punct de vedere structural prin prezen{a a patru pachete: frei pachete cu com- pozitia gi structura, talculai —Mgs [Si,Qy(OH)) si an pachet asemanator brucitulai —Mgy(OH)_. Grosimea acestei unititi structurale este de 148 dupa digny. Septetloritele.sint alcatuite din doua pachete de tipul caolinitulul gi serpentinului, distanfa dep.) flind de 7A. ‘Domeniul de variatie chimicd a cloritelor gi septecloritelor este redat ira 25. Dupa cium rezalta din figurd, 0 suprapunere a chimismului celor dou’ tipuri structurale exist numai la termenii bogati in fer. Caracteristice pentru clorite sint urmatoarele proprietati : 1) culori in tonuri verzui ; 2) culori de birefringes|& scizate, uneori cu anomalii ; 3) semnal optic de regul’ pozitiv, deosebindu-se astfel de mice ‘care au semnul optic numai negativ. Chimismul cloritelor se poate aprecia pe baza indicelui de refractie, irefringentel, a greutatil specifice si a semnolui optic (fig. 25). Poate fi apreciat si prin analize termo-diferentiale cu ajutorul cérora se poate face, in plus, si distinefia dintre clorite si septectorite. Varietai Prin amestecul termenilor extremi rezult3 numeroase varie- tati_pentru care au fost propase diverse denumiri (pennin, clinoclor etc), care nu au cdpatat insé un consens general. Cloritele sirace in fer sau fra fer an fost denumite ortoclorite. Pentra cloritele cu un continut in FeO, mai mare decit 4% greutate (indiferent de con{inutul in fer total), Hey (1954) a introdus denumirea de clorite oxidate in locul celei de leptoctorite. ‘Albee (1962) face propanerea ca pe baza semnului optic si a culorilor de interferenja s& se aprecieze raportul Fe/Fe-+Mg si sé se imparta clori- tele in patru grupe pentru a renunfa la numarul mare de denumiti : — optic pozitiv, interferenta normali=clorite magneziene, — optic pozitiv, interferen{% brn’ anormali=clorite magneziene— ferifere, — optic negativ, magnecien — optic negativ, interferen{a normala-=clorite ferifere. cy interferenti albastr4 anormal’ =clorite ferifere — Aceasti metodd de diagnosticare este valabila pentru domeniul 60 — 75% mol Al si este extrem de utilé pentra petrogralie. Ocurenje. Cloritele se intilnese in sisturile cristaline slab metamorfo- | zale si in majoritatea rocilor magmatice ca produse de alterare a minesa- Ielor “lemice, pe care uneori le pseudomorfozeaz’. Septecloritele apar de obicei in roci sedimentare (gresit, argile, bauxite etc.) si numai foarte rar in roci metamorfice. Astfel, au fost menfionale in gnaise ca o treapta Feroantigorit Defnit Fog [Si0o(OH) 60 40. Fehieeie Meg GO} gest 7 60 =150 30 20 WO Mol te 60 96 |5%6%10 (OH) 00 Maes BiaAle jo OH ‘antigen Amasit Fig, 25, Chimjemul si proprigtitile optice ale clovitelor 1 septecortelor (dopa AN. Winchell — H. Winchell, 1952 cu completari dupa ‘Troger, 80h). Bomentile eu semnul optic poritiv=punciate. Domenitl, hime al cloritelor se giseste in interiorul liniei grossa, iar domeniul septeclo- Fitelor in exteriorut lintel groase punctate. 35 predecesoare ancl cloriiar hidrotermale a cordieritului. Ca produse idrotermale, septecloritele bogate in fer se inttInesc in goluri ale calca- relor_cristaline. Transformari. Prin descompunere, cloritele pot trece in minerale argi- loase, oxizi, cerbonati ete. Prin cregterea temperaturii, pe seama clorite- lor se pot forma granati, biotit, amfiboli ete, 1.9. Serpentine (monocl., pseudohexag.) Mgg[SiO,o(OH),] Serpentinele sint inrudite structural cu septectoritele. Ele reprezinta de fapt termenul magnezian extrem al septecloritelor, respectiv termenul antigoritic. Morfologic, se disting dou’ varieta{i: antigoritul (foios) si erisotilul sau azbesiul serpentinic (fibros). Fata de clorite se deosebese Ia microscop prin lipsa calorilor verzui, precum si prin relieful, birefrin- genta si greutatea specificd mai sedzata (fig. 2). Ocurenfe: in roci magmatice ca produs de transformare a olivinelor, mai rar a pitoxenilor (pseudomorfoza de antigorit dupa piroxen=bastit), si foarte rar a biotitului ; in sisturi cristaline slab metamorfozate. 1.10. Tale (monocl.) ‘Mes{SiQso(OH):] Talcal este un mineral foios asemintor in multe privinfe cu musco- vitul. Cind se deivolt& in foije mai largi se poate deosebi la microscop de mascovit dupa 2V mai mic (0°—30°). In agregate fin solzoase deose- birea fala de serieit sepoateface namai m&surind exact indicele de refrac fie Np (la tale: Np=1,538 — 1,545; la muscovit Np =1,552). Pentru o diagnosticare exacta este necesara si analiza chi alte analize (roentgen, A.T.D. etc.). ‘Ocurenfe:: in sisturi cristaline (gistusi talcoase=steatite), tn serpenti- nite, dolomite, ca produs de alterare a olivinei, mai rar a pitoxenilor si a altor minerale magneziene. ied sau 1.11. Silicati de aluminiu In acest grap intr& trei modificafii care corespund formule! Al,SiO, : sillimanitul (rombic), andaluzitul (rombic) si distenul (tricl.). Varietafile fibroase de sillimanit se numese fibrolite, iar varietatile de andaluzit care au incluziuni opace dispuse orientat, paralel cu diagonalele prismel, se numese chiastolite, 36 La microscop toate aceste modificafii sint transparente si aproape Incolore, cu relringenta medie fea birelringen{a seazuta pin la mijoste (Ng - Np=0,010 —0,028). Distinctia precisa intre modificatii se poate face dup’ urm&toarele proprieta{i: 1) Clivajul. Sillimanitul si andaluzital cliveaza dupa o singura directie, respectiv dupa (010) si dupa (110), in timp ce distenul prezinté doud ‘direclii de clivaj, perfect dup’ (100) si bun dupa (010). 2) Extinctie. Modificatiile rombice sting drept in raport ‘eu clivajul, pe cind distenul are extinctie inclinata (¢:Ng=30"), 3) Alan- girea. Sillimanitul are alungire pozitiva, in timp ce andaluzitul are alun- gire negativa, 4) Marimea si semnul axelor optice: sillimanitul are (4+) 2V=24, andaluzitul are (~) 2V=86" si distenul are (—) 2V=82. 5) Relieful. Valorile Wp sint : 1,657 — 1,661. pentru sillimanit, 1,629 ~ 1,640 pentru andaluzit si 1,713 ~ 1,718 pentra disten. 6) Culoarea. In secfinni groase andaluzitut poate prezenta un ugor pleocroism in tonuri roz-verzui-glbui, iar sillimanitul gi distenul in ‘tonuri albastrui-violete. Ocurenfe: in rocile metamorfismului regional (toate cele trei modifi- calif) si in rocile de contact (andaluzitul). Transformari. Cele treimodificatii pot trece una in cealalta ; uneori sint inlocuite de clorit, sericit ete. 1.12, Staurolit (rombic) [AL,SiO,], Fe(OH), Coracteristici: 1) maclele cruciforme; 2) clivajul slab dapa (010); 43) reliefal ridicat (Nm=1,742 — 1,754) ; 4) pleocroismul specific in. toncri galben aurin — galben pal ~ incor; 5) extineia dreapta gl C+) 2V= curenje:: in sistari cristaline, rar in roci de contact. Transforméri. Staurolitul poate trece in cloritoid, in clorit, sericit etc. Posibilitdfi de confuzie. Se deosebeste de granati prin anizotropie, de silicafii de alaminiu prin pleocroism, iar de biotit prin relieful ridicat, culoare si clivajul slab. 1.13. Granafi (cubic) Mineralele care intra in acest grup apar{in la doud seri A, Piralspite Mg,Al, {SO js — pirop Fah iO, — almandin MayAl,[SiO,l, — spessartin B. Ugrandite Ca,Cr,[SiO], — uwarowit CapAl[SiO], — — grassular CopFeg(SiO,l — andradit In natur8, piropul, almandinul si spessartinul se pot amesteca in pro- porlii largi. Acelasi fenomen se constata la termenii ugranditici. Termenii Piralspitict se amestecd cu termenii ugranditici doar partial. Caracteristicile optice distinctive ale granafilor sint: 1) transparenta in sectiuni subtiri ; 2) relieful ridicat (WV =1,714 la pirop, N=1,887 la andradit) ; 3) izotropismul ; 4) habitusal granulelor in general izometric ; 5) lipsa clivajelor si prezenta sparturilor cu dispozitie neregulata, Fig. 26. N si constantele reticulare in Fig, 27. N gi constantele reticulare fn ia grossular-andradit-almandin seria. grossular-pirop-almandin (du- ‘pa A. Sriramadas, 1967), v4 ASSES RARE 2 AY BBA, SEEK N slconstantele reticulare in Fig. 29, N si constantele reticulare in se- seria andradit-pirop-almandin (dupa ria pirop-almandin-spessartin (dupa ‘A. Sriremadas, 1957) ‘A. Sriramadas, 1957). © deosebire precisi pe cale optict intre piralspite si ugrandite este foarte dificla ; uneori ugranditele prezinta un slab anizotropism, fenomen care se remarca foarte rar ta piralspite. Pentra o estimare aproximativa a compozifiei granalilor se pot folost indicele de refractie (fig. 26, 27, 28, 29), densitatea si culoarea. Astfel, densitatile calculate pentru "te meni puri sint : 3,58 — pirop, 4,3 ~ almandin, 4,2 — spessartin, 3,6 — grossular 3,85 — andradit. In ‘sec{iuni subiri, termenii_piralspitic! sint ineolori sau usor colorati in tonuri roz; ugranditele pot fi incolore sau colorate in tonuri verzui-galbui-brune, Ocurenfe. Piropul : in peridotite, kimberlite. Almandinul : in gists cristaline, rar in granite si roci de contact. Spessartinul in sisturi crista- line, rar tn pegmatite. Uwarowitul : foarte rar in gnaise si marmore de coniact. Grossularul : in skatne, mai rar in gisturi serpentinice, sienite nefelinice, etc. Andraditul : tn ‘skarne. Transformérl. Granajii pot trece in clorit, epidot, mai rar tn biotit, hornbienda etc. 1.14, Grupa epidotului Mineralele din aceasti grup sint rombice gi monoclinice. Mineralut rombic este zoizitul — CagAlg{SisQ,{OH)]. Mineralele monoelinice sint reprezentate prin citeva variela{i miscibile intre ele CagAl,[Sig0,(OH)} — clinozoi Cax(Al, Fels [Si,0,.(OH)] — epidot s. str. (pistacit) CayiMn*, Fe, Aly [Sis0;(OH)} - piemontit (Ca, Ce, La)a(Al, Fe, Fe), [Si,0,(OH)] — ortit (allanit) La microscop, mineralele din grapa epidotului se pot confunda cu piroxenii, in special datorit’ reliefului asemandtor. Sint totust alte pro- prietafi care ajut ta diagnosticare Zolzitul este de regula transparent incolor si se deosebeste de restul mmineralelor din acest grap prin extinctia dreapta. Sint caracteristice de asemenea culorile de biretringentd selzute, adesea cenusli cu tente anor ‘male albastrui, Apare adesea in cristale prismatice, eu alungire negativa. Clinozoizitul are extinctia tnclinata. Epidotul s.str. se deosebeste de clinozoizit prin. pleocroismal sfu slab in tonari verzui-gilbul gi prin culorile de birefringent’ ridicate, distribuite neuniform in interforal cris- talelor. Distinctia se mai poate face si dupa indicii de refractie, care cresc cu con{inatal in fer, ca de exemplu: Ng=1,714 la clinozoizit gi 1,780 la epidot. Semnal optic este pozitiv la clinozoizit gi negativ la epidot. Piemontitut se distinge ugor prin culoarea sa rosie-portocalie pind la mov-negra. 39 Ortitul are drept caracteristici culoarea in tonori brune (care variazd ca intensitate chiar in interiorul aceluiasi granul), pleocroismul in tonuri brune gi marea oscilafie a birelringentel. Ocurenfe: in sisturi cristaline slab metamoriozate, in roci de contact gi in roci magmalice, ca produse de alterare a mineralelor melanocrate si plagioclazalui. 1.15. Tabele pentru identificarea mineralelor In tabelele care urmeaza sint redate principalele_proprieta{i optice ale mineralelor din rocile magmatice si metamorfice. Con{inutal tabelelor este urmatorul : Tabelul 3 - Minerale izotrope si slab birefringent, Tabelul 4 — Minerale aniaxe, Tabelul 5 ~ Minerale biaxe, ‘Tabelul 6 — Minerale opace si semitransparente. In tabele, mineralele sint aranjate in ordinea crescatoare a reliefului, Ja fiecare mineral indicindu-se chimismal, sistemul de cristalizare, pro- prietafile optice distinete, precum i asociafiile paragenetice. Fac exceplie varietatile mineralelor principale, ‘ale ciror proprieta{i sint redate mai pe larg in textual explicativ al determinatoralai, ta care tabelele fac trimi- terile corespunzitoare. TABELUL 3, Minerale izotrope i slab birelringente SS Ne Be] neat reitot | Parc microscope cures 1] opat | a,409— | incctor sau usor galbui. | In roci endogene sideatiio | "= 1489" | 'Stuctry cloner” | Moaten prada se me Uneort slab birefringent | descomplmere hi- drotermala 2] FLUORINA Incolor, albistruie,vio- | Rar, fn roci mag- N=1494 | Iavee, gilbuie etc. Clivaj | “matice acide, CaF, perfect dupa octaedru” | ratte, gate = 3] CRISTOBALIT Vert grupa siicet Si, Incelor. Clivaj imperfect | De obicel produs upi (001). Granulele | de alterare & nele- NalSigAlOg}-H,0 } N=1,487 | miei sintiaotrope, cris» } linulut sl sodall- falele mart adesea bie- | tulul fingente, biaxe ne, ve, cu macle complexe 4] ANALCIM. Grupa Sodalitului 5] SODALIT | n=1.485— | Vert feldsptoiis 6 NaSiAlO, 2 Nacl| ”— 1487 s NOSEAN N= 480~ InasitiogNeso, | "400 BAOYS S| wet dee lo nasito, 2 caso,| ”=15t0 6] peucrt | vos | Vert teaspatort Kialsiog | "1509 7) Sticts voleanict Incolore sau ugor eolora- | In roct_vuleanice, tein tonuri variabile. | mal rar in. roct Slicla acids Relieful variabil fn fune- | flloniene Sticke neutra fle “de chimism. Pre Stiela basica int fisuri urbe sau eregulae, Unecr_ con ine fncluiun! de exist ite sav mieraite a continuare fabelul 3. continuare fabelul 3 Bef eran eet | Panicle mirseopice crane $Y iat resist | ratnactay mirscopice curate 8) HIBSCHIT | N=1/675~ | Transparent, ineotor, une-| In skarne, tn con- 12] SPINELI_—_| N=I,715— | De obice eristaleiaio- | Inoci de contact, , xeyg so olin a 200'1 -999'1 ew 200'0— () | -s0;0N “on | c06'sH96't =a zu | ewssouen | stbeum 29 ates 47 z egormon| — Fofuvwwivien |B i 110'0=8N —ON B99" =a LINSTHEO | o09'0— Hotshsie%9 | ~sovo=en =e LNW | #1 3 o0't mon Feodoieo |B “Ipls feu mnyeyaD coe) 00'0=2N ON 199" aN LiLvdvao1> Ez aad igoscep stead 2 9d) \t2 z é Feowates coout‘quaiedsuesy | (-) | eoo'o=ew—ow uubyavuoriia | a suoinso | — gaitemamee | onto | auatusyang | ayo op pip ® tmragoy azerur 09 ott ~209'1=0N seo -nivo=eN=ow | zestt—ao'=aw | -oowoy vrrvwans | zi sfusino9 oes, stating forges op tran # mpgoy sxomuyp00 49 4 Determinator pentrs ret magmaice si metamortize (o1-0= mag th xe wo 096'1 —£26'1 =0N orsz. “nu So ss0'0— Pueeooy | cy | -sioo-S89a | SERBIAN | coe REBMe | ot BLL -89L'| SON ‘ony 600'0— (pa o —800°0=2N —ON | 6921 —09L'1=9N -oquios) NOONTNOD | 21 fustumpone omnes op pnp poy 1 ee Laerms Sp tres iersun) oan ch |_ssv0ow -a9 Ges wisonax | 91 9p opts Az aniyBun ‘TeuoBep eu't =o" =ow 2000— Foo AN=eN | BeL't 104" =e si so.n30 2 | ctestsoae | aoe op rs R # mpqey oseny 51 - hl / ~ 8 . z8@'0~ | 919'%~£09'5==0N tou. spisticag [roid maie® yey | (+) | —sea'omen—ow | c06'6—6e8's=eN (aeqey Thy cerns unsus 3p inelss ives] 2 99 k gy ee wees=on sh0'02N~ON bre—n | 2600 | 000'S~z65'1—0N fous —960'0—eH =n | L608~C60'%—eN | (Ben LTYBLISVO sinsupjeoniea | tog [risus Sp rl —| eam |e pew [ee feo & meqos sxenuyuos 52 600'o~ eouy uledspiay 12a, —300'0 OdveayT z 09 oy |B ep) 1298 =100°0 nizaany |= a ety 1B ledsprey (290 200'0 zvpoorto | = o100~ Fotsivien |¢ medsprey 9A =100'0 ae |* (-) | 6ooo— Potsivio “en medsppy req | 09-0 | —900'0 VZOLUONY (> z 09-0 | 900°0- Porsivien) |e iedspray aq | Soe—0 | —So0'0 yuiainys |3 (-)_ | sovr0~ votswix |g edsppe; oa | 0-08 | = 900° vzoiuo | 5 aly iiss | ay-sw | ath srry see sino. las "GH lapeaan op mcsits “isessumn| aroun ape oyneuted a |» g aio e jorquos ap port | jommy 2 ad | * sonout “wuevedsuess (001) inp yopedua (oro edo | | sio0— Gfx, fronetieomn ‘popred feayd sosgy peice aa | sc—u¥ | ~800'0 Gton LiNosWoHL | §° a One [olstiviren (que) LHIOALYN |z fos, LINIGTAL, ‘atuaimg ota nseronteg ass | aw-tw oa 9x2]9 9120W_S TNTARVL 55 54 3 eo sojqoye earsyorsp pap | oro | 0000 aLrio1 jz on se oii ayex | ag ynnjaun nad sop oissqae -opouryous aes | « imp | (-) Fuoro'sy ‘auyyeysyn amiss uy | “2synyyacasnla no ugWease 9g | o9—es | BVO" ‘(pouon) Loutd | 1 aston ‘ap erieod uy vexed mondse (p tay dnp oumne-amgied sxeoino (@ (100) 24 T veopndun fea (@ sted upd seus yezeq 399 gr 4400 -iéa hop ga_| nai aataqascap os seo (-) | oie- “hazeldy tnyay uy | ‘o1q no yynusayseoy gururease a5 | 0% | “oso or a190~ PHoy"orsiAw spouyuadioe 1294, #000 LINODILNY [6 we iy aisomso soisoxoros rpnmcuea — | ues | oven | a a att Ppgey oxen 09 700 FuoMo'st#n Aninojey ResaUsosep za, =080'0 ‘OIVL [8 f 910°0— | 998° —900'0 | 633° ~Z¢ jZ 29s" Ss" ,— sioo~ |e 'a ayeuvodie yaa, “Loo | ows =ees'1 9 sioo~ | Sent eee Potstiyleo — | see vie abedsppy aa, 810° | 9491-2251 ALLYONY pes‘ Eu") oe s10'O~ | 628'1 —B9s"t comet sedspiy 0A “ou | e051 —¥95"1 LNMOLAA i swat doy aaa an a romney ae [a0 "0 fe Heine aN EY fauna op mentafs “tmezaurg in § mpqoy oxenuyv0> da"youTa8 “psd “Sip a9 punex Tocape "pe uo} op por hauieys ‘ as alr pow ae ser INOLSVTIOMWAWE [Zt JON Mo aoqgUgwasy Udo 9100 ava ear wl “oll ots! rye 0 ees rte lor Yo- HO ‘atorsFIy 199°, Scie Sedon fot naan arez | > syesus op Toasts “eressuy) (HO) s90'0- onvish erat Loppqus vasouneop 10, =e Hora ano HOP OWS A Jojsay wamunsop 109, “oev0 “LigodOT EHO ‘@ owtslivesnn | & so[soqu vasaysap 122A, o¢0'0 LGTANNIZ | ® z ro) a So somvensrn iy, |B sojeane easaussep yon | Or | ono TON | g Co FuoMontstiv | sop easup wa, | 0550 ‘iiaooseww | & w &) ‘se0'0~ IsFIVEN AOjRONUE BaKNISIP WIA oh 8200 LINODVUVE & soysons worennsep ran | 0896 1 ‘stuaina9 soydossorra Hineaiieg 9 mtagop asenUT|U0> 59 HO) S si0'0— ronsivinen |Z “210% LNNWWeayOS | F cH rhea |e woquure 8 800'°0= Folish 2d. f23°eN 3 Begiae 2A | ~ce(-] =$00 nosdansay_| (HO) 2 120'0— Fotsliv8wen a Moqyure 129A, 8100 NVAOONVTO | 96 aueW eul = 18 goqut [ows oud ash | z10'0 =| Fe re) oe | oxo (pouomly ERAS. | Fz () | 00~ fosty 98 | =z000 Quo.) LIZA TVGNY |€ ‘ome voisiaro Breas isos +00 i = sepumasenpeid 1 | au ead weowliweetiw | aime | woo | et Oe 7 % vr : svaim0 ; aS | aan | ams eh AN :2, 300) nf “tooouy ed tage — CH | eeo'o~ hte | 29%, Is}8H HIO'I iow) LTWMHONITD | 1 538 =dN) eideasp arjounxa “( Tove "(oo) edn sean fen ne oapeb ot ‘equ ap aye Oop 18 as89|e9 Up | cooo- | sano. ‘O1s By eX Ho's) (raubes) LiWnH joe Poss 8w 2 “uo'aiy (19000W) 1G 0XANOHD | 6 sénp 109} Fos (2 “sojoouy quasedsuesy | Ob—SE vio Iga (om LinoLs¥T10m [er om | OS [aw |e rma [ye ae | me | EE | of hl a 4 Potslaweo, sojuaxonsd varnsop 120 | oh Poo | PRG AINSSNNWHOr soysorond eosoymsep 12a | bt oy | BB LIpAYNVLLL Jojoxon eaioustop 19, wy wony soyuoxond e328 1A bet) Lionvxnsios : sunt nan wn |e | 2 rota |f - snot om vn | ft | 1985 roses rent mn ma] | rere | stusin90 asyoosoronar eae mugs it save | uo sues op" Twasis Taeauy 3. § Pago asemun40D = yn earatisep 4229, 700, 3 Ao|yoaywe easauDs—p 19, Hoos [sHONMonshes tie 3 Jojyogywe wosoosep 20, ae Jojoquure wasepss9p 9A ‘HOMoNSHe4 | Porsmoasudiey | oo ‘towtrv4] & soeqyue tozauneop yon | (1) t HONoNsTaWie || FF a LiTOWEBL : 2 E soqnoaqguue easapseep R22, moayure 2a, '$ 7m9qp) SreHw|UED 3 62 Gorn z Kors) CH | co0- jroueu) [TA 8-0 _| “e100 -Taawn) Lior [1 (4) | 610 FeO!) Coa) : f | ecoo- " read a wee | Fo10%0 wos) yrsaLLwoWna |6e tains au | wen | a ne cu ‘9 mae) Soistiy Gram.) uinvwrtiis: [8 Pousiesw) NALSWad AH spiquoxouyé easoasep 129A, PMWON WKN PONG €8-s8 | o1o'o TILVISNS, OnSIaW, 8 | 600" AILVISNGONITO GH) | zeo'o— neo | —ez0'0 LINOZOId Potisieae5. LouagNaGaH soyuaxonyd eovarisap 294 | .c9-z9 | 9gor0 ‘PNPOUOUE KOHN Potslaweo sé01a “(ems 0p" ae ory IR § mmpaqoy avenuyuo9 5 ~ Determinator pentru rel magmatic $1 metamodtice 64 inmopiég eam imjmyopida ypdnud wassyssep 129 Porskea Arivava LITONOLEGHOUZAT Joppa FasL eA ‘ALTTONOLYOH ‘orqwes) aura 9 Impgny 9H ° zs's e o oot Postew |E sopunye eamrasep wa] coe* | onto} Oat Tiowsan |3 é 30 st & sigo~ |f994 998" Possttwro F100 | 1991 190" ALITISOLLNOW | bE forse (peouow) TNIV |e e200 Ho}otts] (z's) Woa)eND) ss0'0— ais 200 -opnasd) uTIdoNIsY [ae iy manag wee Top aus] 88 Vans opts Sntsaane} ae 1g PmPqe) B3eNUT|UOD or yBogasoop 9s uoos By 22 (010)T “ Podlo (pouow) L1Z¥NOW | 1h c towed, |_gy' sstoss03}d qeys nes soqosuy | g2—or | 6000 (oiquo) TRIFOsTAD | oF 1x9} ur easonsosep ran | (+) | si0'o~ 5-08 | “aio ween [meron [3B | oom mega} axenu7ju0 Spine aeRase apna co psp psa opel nace nig naseq(2 — 1 sph ‘tio inns ung osap uaqieB—BN | 310:302I 10) Comoltives ‘pouowl) TIOLIYOTO | ee ¥9) uy asa}0sap aq ueBuews no unasoun # a33} used pny oy usin sntoonone RINSED (feat) (PH) LINOdON. |9e Imjagoy asenuy}UDD 6 ‘continvere fabelul 5 #1 i = TABELUL 6, Minerale opace gi semitransparente é dz, ie Se oe for owes acta 3 i Bg ero Forma de prezentwe | ya Wlnisart imanais ‘Ocureme ves BES j33s z er 8 GRAFIT Solzes, ca incluziuni | Reflexe gri-cenugit | Ta filite, tn special in = 5 | (hexag) Tae alle minerals sur rlitoase. Ace = Sites | far fle hexagoale Saentaf in roel mag. 2 fEgge o0bigh556 age tae | malice, gaise, rock = iS go 823 :| 3222233 iepageesége8gaze ) fe contact g 223 Ee GQ’ aes bes 23229952 B35 Hise 8 SEggias pesceseceg esas P| Bsagese2 oe gabe S888 33 MaGnetiT. | Opac. Granule nee | Negrucenuyi, cu | Foarte réspindit in | Lega Pes agigig es Sas3aes (cubic) alte, patraticesau | luciu metalic | rock bezice i ultra- P| Seeoes ks Seeeeisie ot2e2Es Fa, ‘etaedrice bazice; ca. sccesoriu P| =i eg.3s5 ij shenaise2gee apr09pe in oats roe i) gsageeer. FeeSS03R8z go 34 2S Te magmatice si meta- i) GEePEPeGs | depedevadagaizds ieee g22is5a52 SEESSESaSSES = & = z Semitransparent cur | Cenusia mat | In toct basi, ultra ioare bran roped, Basic, serpentinite, 4 Cristale octaedrive sisturi si dolomite Sau granule rotuite, ‘ai rar granule xen mote HEMATIT Semitransparent, cu | Cenugiu mat cu | In skarne, gisturi cris {fombcedriy | “loare brunrogeat | Cruante ropi | tale, ca produs de Ds pi la ropuspba. Alterare a minerae: Uniax negate ior femice em ILMENIT vac. De obicei in Tn roct bazice, ultra- gg Komboetst CTepcregtere cu age Bar npg eo 10s relitul de care se oct metamerfice etc. eg Fouche gree = ge LEUCOXEN | semitransjareat,cu- | Alb, gilbut, bran | Ca produs de descom- Be tagepatms | Tooremeapeicenate | “cyioca de pa free o- a tant de mine- ind la brun-roscat. | felan itulul $i a altor mine- Tatetitaniferey | Xeesea tn concrete rale care enfin titan g Te : recu magnetital 70 4 a 2, ROC MAGMATICE agmatice provin din consolidarea magmelor, care sint topituri natarale in esenté de silicali. Consolidarea se produce fie prin cristalizare, formindu-se agregate cristaline, fie prin subricire — cind se formeaci © sticl3. Consolidarea este condifionata in principal de viteza de racire a magmei, iar aceasta, la rindal ei, este determinat de locul unde se gaseste topitara magmatic’. De reguli, magmele erupte la suprafafa scoar(ei, subaerian san subacvatic, se racesc mai repede, putind Ina nagtere astfel sticle valcanice. Dimpotriva, magmele situate in adincimea scoartei se Ficese lent, consolidind sub’ forma unei cristalizési integrale. Mersul diferit al consolidarii magmelor din adincime si a celor de supra- fafa a condus la separarea a dona grape mari de roci -magmatice: | — plutonice (abisale sau de adincime) ; 2 — vulcanice (efusive sau extrusive), ‘care de obicel prezinté structari deosebite. Degi teoretic rocile magmatice pot fi delimitate de restul sistemelor rafice, pe criterii genetice, in practied este dificil si se traseze 0 limita sigura intre rocile magmatice si cele nonmagmatice. Granitele, char- nokitele, olivinitele ete. sint dupa toate probabilitatile roci poligenetice ; conventional se consider’ totngi ci aceste roci apartin magmatitelor. De aceea, in acest capitol vor fi tratate, pe ling’ rocile magmatice tipice, gio serie de alte rocl posibil magmatice sau cui configuralil petrografice asemandtoare magmatitelor. 2.1. Structura rocilor magmatice Din ponct de vedere fizie, substanfa care aledtuieste rocile magmatice poate ft atit cristalind cit si amorfa. Substanta cristalina este de obicei Feprezentati printr-on mare numar de‘cristale independente, numite in mod carent- granule. Proporjia substantei cristalizate poate varia de la 0% pind la 100% si ea exprimd gradul de cristalizare af roc, Rocie for. mate numai din sticlé sau aproape numai din sticla au cel mai reds grad de cristalizare si se numesc hialine (sticloase=vitroase) sau hofohialine. La polal opus se afl3 rocile holocristaline, adic& cele formate numai din cristale. O pozifie intermediar’ 0 an rocile hipocristaline, care contin. atit sticld, cit gi eristale. Pe lings gradul de cristalizare, rocile mai pot prezenta o mulffiné de aspecte (configura) determinate de formele granulelor, dimensionile 2 absolute i relative ale acestora, raporturile spatiale dintre componentii rocii (granule, fragmente de cristale, agregate poligranulare, sticla etc. precam si de prezenta unor elemente ca: liniatie, stratificafie, crapatuti, goluri etc. Aproape fiecare configarafie in parte este desemnata printr-un. fermen special Pentru a se face ins o referire de ansambla la configuraliile de acest gen, se folosesc in mod curent, doi termeni : sructurd si texturd. Din pacate, este greu de delimitat clar siera celor doua notiuni. Uneori prin textura se infelege totalitatea aspectelor care deriva din distributia in spatiu si afanjarea componentelor rocii, alteori textura se refer’ la acele configurafii maeroscopice ugor de deosebit pe teren, de pilda stratificatia, liniatia, crapaturile etc. In plus, trebuie ardtat cd In literatura englezd si parfial In cea francez’, termenii structura si textard se folosesc cu sensuri con- trare fata de utilizarea lor in alte limbi, Literatora englezé mai foloseste sitermenul fabric" (Sinonim ,stroenie" in Tmba rusé), ca sens colectiv, atit pentru siructura cit si textura: Dar dopa opinia anor autori (Turner si Vethoogen, 1967), deosebirea care se face in practicd intre structur’ gi festard nu pare Indreptalitd, mai ales din eanzd eB nu s-a ajans la 0 folosire uniformd a acestei expresii gi de aceea cei doi termeni, inclusiv nlabric trebuie considera{i ca avind acelasi_ sens. In lucrarea de faa impartigim acest ultim punct de vedere, folosind de fapt an singur termen, respectiv termenal de structurd, considerind ca prin acest cuvint se poate exprima o gam foarte larga de configaratif, legate de organizarea interna a substan{ei in corpuri, indiferent de scara. In mod carent, se vorbesie, de pilda, de stractura atomului, stractura reliculard a cristelelor, straciara unai corp magmatic, stractura intern’ a globalai terestru etc. In aceasta semnificafie larga a cuvintulni ,structara" Credem c& pulem include si acele aspecte ale rocit desermnate uneori ca textura, cum at fi stratificatia, liniatia ete. Dealtfel, toate cele trei cuvinte din englezd : ,fabric", structure" si ,texture* se pot traduce in limba romana prin cavintui structors. ‘Mai jos prezentim’ semnificatia principalilor termeni structurali : Gradal de cristalizare al unei roci, aga cum s-a ardlat, este desemnat de tetmenii : hialin-vitros, hipocristalin, holocristalin. Dimensiunile absolute ale granalelor sint exprimate general de granulafie. Dac marea mas& a rocii este aledtait’ din granule invizibile ca ochial liber, spanem cd roca este afaniticd. Un coz particalar extrem al rocilor afanitice pot fi considerate rocile sticloase (hialine), in {otalitate roci vulcanice. Dealtfet, majoritatea covirsitoare a rocilor con- solidate Ja suprafata, din lave, sint afanitice. Dacd ins& marea masa grannlelor din roca sint vizibile ca ochial liber, spunem c& roca este farie- Titicd: Rocile platonice sint de obicei faneritice, ‘© apreciere ceva’ mai exact a dimensinnilor granclelor se face ca’aja- toral termenilor : 73 x anulatle ried (strut, microgriunfoasi), indicind granule cu diametral medin sab 1 mm. Daca granulele se pot vedea la microscop, se spune ci structura este microcristalind, iar dac’ au dimensiani sub pute- tea de matire a microscopului petrografic obignuita, stractara este cripto- cristaling ; granulatie medie (struct. mediugréuntoasd), care se refera la roci ca granule intre 1 si 5 mm; — granolatie mare (struct. macsograunfoasd =macrocristalina), indi- ind roci ca granule intre 5 mm si 3 em; = granulalie foarte mare (struct. gigantocristalin’ =structur’ ciclo- picd), care se referé la roci ca granule peste 3 cm. Aprecierea dimensiunilor relative ale granulelor se face prin doi termeni de baz: stractara echigranulard si stractura inechigranulard, Primal se referd ia rocile aleitaite din granule ca dimensiuni apropiate ca marime (fig. 20 4, 6, ¢), adicd la aga-numitele roci gréunjoase, pe cind cel de al doitea lermen se referd la rocile in care exist un contrast foarte mare intre dimensianile cristalelor constituente (fig. 30 4, ¢, /). In rocile grauntoase echigranulare, de multe ori, sintem interesati fn aprecierea formelor granulelor. Astfel, daca granulele constituente sint xenomorle (sau anhedrale) spunem ci roca este allotriomorfa, respectiv allotriomor}-grdunjoasd sau zaharoida (fig. 30 a). Daci, dimpotriva, majo- ritatea granalelor sint idiomorfe (euhedrale) san aproape idiomorfe, spa- nem c& roca este panidigmorfé. sau panidiomor}-griunjoasd (fig. 30 c). Rocile cu caractere intermediare sint denumite hipidiomorf-gréunfoase (ig. 90 6, fig. 31). Stracturile allotriomorie sint specifice aplitelor si de aceea se mai numese si ,aplitice*. Cele panidiomorie apar in special la lamprofire si se mai numese ,lamprofirice’, iar cele hipidiomorle, fiind specifice grani telor normale, se numesc ,granitice". Rocile inechigranulare pot prezenta dowd structuri particulare: por- firicd si poikilitica (fig. 20 d, e, f. O roca este porfiried daca in aleStuirea ei intra dona grape de cristale: unele relativ mari namite fenoeristale, si altele relativ mici reprezentind masa fandamentalé a rocii (pasta sau mezostaza). Uneori masa fundamentala a rocii este sticloasa (vitroass), alteori este criptocristalind, microcristalin& etc. De aceea, pentra apre- cierea mai completa a configuratiei rocii porfirice se foloseste adesea un termen compus, de exemplu : structura ,vitrofirica* (desemneazd aspectal vyitros al masei fandamentale), structard ,criptocristalin‘porfirica" (masé fundamentald criptocristalina), structura”,,felsofiriea" (masa fandamen- tala este tn lest, adied umn agregat euarl-feldspatic micro: sau cripto. cristalin), stractur’ ,eutectofiricd masa fundamentala are o stractaré de concrestere, aseménatoare celei eutectice (fig. 32). 4 75 Fig. 32. Structurd eutectotiriea rdunjoasd (Col. Univ. Buc). (Col. Univ, Bue). In cazul cind structura porfiricd se poate vedea doar la microscop se spune ca este microporfirica. La polul opus se afla structara megapor- firicd (lenocristale foarte mari si o masi fundamentali cu granulatie ‘medie sau mare). Un caz. particular al stracturii porfirice este structura »glomeroportiries (fig. 30), a ca- rei caracteristica este o aglomerare local a fenocristalelor, eu formare de mici cuiburi. Structura poitiliticd (fig. 30 f, fig. 33) are caracteristic® prezen{a tunor cristale relativ mari, in care exist mimeroase inclaziuni neorien- tate, apartinind altor—minerale. Cristalele mari se mai numese si cristale gazd’ san hadacristale. De refinut c& incluziasife” din aceeasi gazda nu aueextinctie simultand. Un az particular de stractur& poikilitic& fl reprezinta structura ofiticd, numitS si stroctora doleritics san diabazied, lunde rolul de hadacristat tl joacd . piroxenul sau un alt mineral femic, iar’ inclazinnile sint de plagioclaz. (lig. 34a, 6), . . ‘Aseminatoare cu stracturile poikilitice sint stracturile de concresteri sau, simplu, concreserile. Deosebirea consti tn faptul c& inclaziunile aflate in aceeasi gazdi sint orientate optic, dat fiind c& sting toate odatd la (Col, Ualv. Bue} 76 _ Fig. 44. Structurd ofities (a) i structura subofiticd (b) (Col. Univ. Buc). microscop saw sting pe grupe. Dupa natura mineralelor concrescute se pot deosebi mai multe tipuri de concresteri din care vom menfiona pe cele mai importante: Pertitele — concresteri intre feldspatul potasic (care joact adesea rol de gazda) gi albit (fig. 30 g). Antipertitele — concresteri intre plagioclaz (de obicei oligoctaz saa andezin) si feldspat potasie, primul juctnd adesea rol de gazda. Concresterile grafice (stracturi grafice) — concresteri intre feldspatal potasic si caarf, eventual intre pertit $i cuart, rareori intre plagioclazul acid si cuart (fig. 30 A). Concresteri similare se remarca si intre nefelin gi feldspatal potasic. Esential intr-o concrestere grafic este cd incluziunile de cuart, care sting simultan sau pe grupe, prezinta forme geometrice asemandtoare semnelor din scrierea cuneiform’, de unde si numele concresterii. In cazal cind cuarful concrescut na are forme geometri- ce prea clare si extincfia simultand a incluzianilor nu este perfect, concres- terea se denumeste granofiricd, dat fiind c& este mai réspindita la grano- fire (fig, 30 i). In general, concresterile grafice seamina cut acelea obfinute artificial prin cristalizarea simultand a componentilor la punctal eutec- tic si de aceea ele se mai numese structuri eutectice. Pertitele si concres- terile grafice se pot vedea cu ochial liber saa no gi in fanctie de acestea, ele se numesc ,macropertite" si ,micropertite', eventual concresteri macro- grafice gi micrografice. Mismebitele sint. concresteri microscopice intre Plagioclaz si caat{ul deforma vermicalara sau arborescenta (fig. 35 a, 4, ¢), De obiel nitimetele se afl tn imediata vecndtate cristalelor de feldspat potasic. Concresteri paralele se realizeaza de obicei intre mine- rale ca stractari reticulare apropiate, cam ar fi biotital si muscovital, diopsidal si piroxenul rombic etc. Ele constau de obicei fn alipirea celor 7 an reticular, cum ar fi planul de clivaj ta constau in'cresterea nnai mineral now pe ‘In aga fel inctt directile principale reticalare ale celor dom minerale coincid (fig. 30 4). Aga sint de exempla supracresterile de albit pe granalele de plagioclaz, supracresterile de piro- xen pe oliving, cele de actinot pe hornblenda ete. Supracresterile conduc Fig. 35, Tipurl de mirmekite (Gol. Univ. Buc). la structuri coronare, dat find ci unul din minerale apare ca 0 cofoand in jorul celuilalt. Tot o stractard coronard este si strnctura chelifticd ig. 30 1, fig. 36), insa im acest caz mineralul care reprezinti. coroana este format din fibre dispuse perpendicular pe marginea granalutui gazd’ (aport). De obicei structurile coronare apar ca rezaltat al reactiet intre 78 mineralele adiacente si de aceea ele se mai numese gi structuri de reacfie, respectiv coroane de reactie. ‘Concresterile si structurile coronare exprimd, desigar, nu numai nist fimensiuni relative, dar si anumite raportari spatiale intre const minerali, Exist& ins o diversitaie mult mai mare de raportari spatiale ale granulelor, desemnate printr-o molfime de termeni stractaral Fig. 37. Structura intergranulara (Col. Univ. Bue). Structara intergranulard (jig. 37) se refer la cazurile particulare cind in spafiile mai mult sau mai patin poligonale dintre microlitele (baghe- tele) de plagioclazi se gisesc rgancle, rotunjite ale mineralelor femice. Strnctura subofiticd seaman destal de malt ca structara intergranular’, nomai cd granulele de minerale femice sint egale sau ceva mai mari deci microlitele de plagioclazi, acestea din-urma fiind partial incluse tn (fig. 34 c). Structurile intergranulare si subofitice sint foarte raspindite Ja bazalte si de aceea se mai numesc gi ,stracturi bazaltice*. Dacd micro- litele sint ceva mai mari gi putin mai depértate intre ele, stractura se na- meste Aialoofiticd (fig. 38 a). Aceasta se aseamana ca aspect general cu 0 structard ofiticd, numai c& rolul de gazd pentru plagioclaz il joaca sticla ‘si nu mineralele femice. Structura intersertala (fig. 38 6) se aseamana cu } cea intergranolara, namai cd in Spabile poligonaie ‘se afla sticla, eventaal o | substan{& criptocristalind sau o mas& de minerale secundare {ra granu: ¢ lafie definita. Stroctura hialopilitica (fig. 38 c) este de asemenea o stractura hipocristalina, caracterizata prin prezen{a unor microlite mici si rare, neorientate, prinse intr-o masa sticloasa. Aceasta stractura este des inti nit& la matte andezite gi de aceea se mai numeste si ,stractura anderitica. Structurile jluidale se caracterizeaza prin dispunerea paraleld sau aproape paraleld a microlitelor de feldspat ori a altor cristale prismatice sau taba- 79 wi as : 3 ig, 38. Relat spatiale intre sti 1 de feldspati : a — seven hooet PRA imeseratt © sewed Tet Un. Bed lare (fig. 39). Un caz, particnlar il prezinta structura trahilicd, data de Grentata evistatlor de feldspat alcalin, si cea pilotaxiticd (fig~40), data de orientarea microlitelor de plagioclaz. Prima dintre acestea se giseste frecvent in trahite, de unde isi ia numéle, iar cea de-a doua ~ in andezite, ‘Aranjarea spafialé a componenfilor minerali din rocé duce aneori la configuratii structurale deosebite, vizibile ugor cu ochiul liber. Strac- tura neorientata sau masivd este opnstl structurii fluidale gi se caracteri- zeazi printe-o lipsd a orientarii spatiale a componentilor minerali. Strac- tura vacuolard (poroasi) desemneaza existenfa in roci a unor goluri, pori sau vacuole, cu dimensiuni micro- san macroscopice. Dupa forma, golue rile pot fi sferice, poliedrice (celnlare) sau neregulate. In rocile sticloase, ; ae ¢ cy Fie. 40, Structura pilotaxitic& (Col, Univ. Buc). Fig. 39, Structuré fluidala (Col. Univ. Bue... golurile pot fi deosebit de frecvente, desparfite doar prin perefi subtiri, condacind la stracturi spongioase. Mai ales in rocile valcanice (de supra fafa) golurile sint deseori umplute cu. minerale secundare ca opal, caice- donie, clorit, cal etc., aparind astfel structuri amigdaloide. Golu- rile umplute partial, ca paturi concentrice, se namesc lifofize. De obicei, fiecare patura are structura fibroradiar’. In rocile plutonice golurile sint mai rare si au dimensiuni relativ mari, numite si goluri miarolitice. Umple- rea partiald a acestor goluti.cu cristale duce la formarea druzelor. Cristalele din druze au dimensiuni:mai mari si au de obicei o alt compozitie decit cristalele rocii gazda. Sthuctura sjeruliticd (fig. 41 a) indicé prezen{a unor agregate fibroradiare. Aceste agregate, cind sint rare, au de obicei o forma exterioara sferic’, ins& daca sint dese ajung in contact unele eu altele, devenind poliedrice (fig. 41 6). De aceea, in secliuni subjiri, agregatele Fig. 41. Structuri sferulitice (a s1 b) (Col. Univ. Bue) si structura variolitiea (e) (dup Dudek et al, 1962). sterulitice pot avea conture circulare seu poligonale, rareori alte forme. Adesea agregatele sferulitice provin din cristalizarea sticlelor acide, fiind alcatuite dintr-o asociatie de cristale fibroase de feldspat alcalin si cuart, eventual tridimit, sau numai din feldspafi. Structara arioliticd (fig. 41 o) desemneaza existen{a variolitelor. Acestea sint de asemenea agregate fibroradiare, alcatuite in principal din fibre sau cristale prismatice de pla- foclaz, aneoriasociate cu granule de piroxen, olivind sau minerale opace, , spre deosebire de sferalite, variolitele au o structura fibroradiara mai grosier8, uneori abia sesizabili. Alteori variolitele au forma de snopi. Structura orbiculard (fig. 42) defineste prezen{a in roci a unor agregate relativ mari, cu forme sferoidale, alcdtuite din pituri concentrice, dintre care unele sint relativ bogate in minerale leucocrate (de obicei feldspati), iar altele — in minerale femice. Slirele desemneaz’ aglomerarea in rocile al 6 ~ Determinator pees roi magmatce #5 metamortie % faneritice a unora dintre minerale, sub forma de cuiburi, exempla aglomerarea cristalelor de cromit tn gabbrour Xeroitle aint iragmente de rocistréine (anclave) prinse in masa rocli magmatice. Struc: tura vdrgata indica existenja in rocd a anor patori sau strate alternante Fig. 43, Structura cataciastica Fig. 42, Structura orbiculara (du- 8, Syne ca ‘pa Zavari{kl, 1955). ii. mineralogice diferite. Daca paturile alternante se deosebese Seat pn arnt vtventuel prin gradal ‘de cristalizare, stractura se namegte eulaxilicd, Structura cataclasticd (fig. 43) desemneaz’ preven|a Fragmentirii mecanice a cristalelor componente din roca. 2.2. Sistematica rocilor magmatice canose peste 1 000 de denumiri de roci magmatice, dar multe dintre le aint Sones numarul real al varietailor petrogratice este doar de eiteva sute. Gruparea acestor varietafi in clase, famili ete. e poate face fn mai malte felari, in funcfie de criteriile pe care le lum ca baza a siste- matizirii, de exempln compozitia minerala, compozifia chimicd, structura, virsta, local de formare a rocii (forma de zécamint) etc. Tn funefie de structur’, este comod s practic sé separim dona grupe mari de roci: faneritce si afanitice. Primele sint de regula caracteristice rocilot plutonice (formate la adincimi relativ mari), iar celelalte apar de regula la rocile efuzive (consolidate la suprafata scoartei sau foarte aproape de suprafata). Conventional pufem limita nofinnea de roci plutonice (sau fbicale)” doar la rocile fanerilice, iar pe cea de foci elusive ¢vulea ice 5. extrusive) doar la yarietafile afonitice In felul acesta, cele doud riteri, respectiv stractura si forma de zécdmint, vor fi contopite intr-unul singur. 82 Comisia internationala de sistematicd a rocilor a.convenit ca definirea fi clasfearea rocilor pltonice(faneilce) sf fle Rica exclsi pe crte- Fial mineralogic, adica pe baza compozitiei minerale reale (modale), exp mata in procente volumetrice. Esentiale pentra clasificare sint’ arm toarele grape de mineral Q — Cuart, tridimit, cristobalit. A — Feldspati alcalini (feldspat potasic, feldspat sodopotasic, albit cu An<5%). P — Feldspati plagioclazi (An=5— 100%). F — Feldspatoiai sau foide (nefelin, leucit, pseudoleucit, haiiyn, nosean, sodalit, cancrinit, analeim etc.). M.— Minerale femice (piroxeni, olivine, amfiboli, mice) si toate celelalte minerale (sfen, ‘magnetif, apalit,' carbonafi, meli- lite ete.) Mineralele grapate tn simbolurile Q, A, P, F, sint considerate leuco- crate sau salice, iar restul sint conventional’ denumite melanocrate sau mafice=jemice. Procental volumetric al mineralelor sau al grupurilor de minerale este redat fie intr-o forma explicit, fie cu ajutoral unei cifre adaugat la sim- bolnl mineralulai care reprezint& indicele de culoare al rocii. De exemplu ‘Mzy saa M=50 arata ci mineralele malice participa in proportie de 50%. Rocile plutonice care contin >90, adica cele extrem de bogate tn mine rale melanocrate, sint denumite roci ultramafice sau ultramafite si se cla- sified dap natura si proporfia mineralelor melanocrate. Restul rocilor, ca M <90, se clasificd in functie de natura si proporlia mineralelor leuct crate. In acest ultim caz, proporfia unui mineral leucocrat se raportea2a nu la intregal volum de roca, ci la volumul care revine mineralelor salice, adic& pentra aceste roci trebuie si se abi in vedere cd: QYATP+F=100 Pe baza compozitici minerale, rocile plutonice sint surbdivizate in 16 grupe, asa cum rezult& din diagramele prezentate in figura 44. Pentru diagnosticarea rocilor in teren se recomanda folosirea unei clasificéri mai simple (fig. 45 a, b, c). In majoritatea grupelor se pot diferentia varietti melanocrate si leucocrate, in functie de valoarea lui M (tabelul 7). Di gramele sint sagestive in ceea ce priveste esenta gi limitele grapelor petro- grafice, dar mu daw nic un fel de informail astpra varielation minera- logice si stracturale din cadvul fiecdrui grup. De aceea, am considerat c& este absolut necesara o descriere mai ampla a principalelor grape pluto- nice. Pentra a sublinia inradirea mai mare a nora dintre ele, Je-am reunit in grupe mai mari: granitoide, sienite, roct feldspatoidice ete. 83 TABELUL 7. S) | ej ee ee z z Hea upeh ere a st § ff eee wenn 2 2 3 als 2 oHag® aap sperporon Te L BS avin i fk on on 8 [ES cee] [ee jy J _ e| 8) eyLes JF ab ete sf af a aah omenatay —]) abn 7] a3 Cee oe | OCT “lead A I g ea s g eq1osvey 2 I _f ; = 1 2) | a eee : 1 |B feo] fl aaederenene ayuar 3 | sysuoysey Siis——st Sas St a © a leegeecl oer) Cees ween ew | TT & RB" ray [amore aaa) en i ail toner [nore cmaetervon | vem | | fd) ay waaay [auayrfuono ajwervon)]| 077 1 rie I : T 2 RB a & |] sendons ayuocuon || | § | & = H t Is) |B | asensson agnor ls BA] |G) seweew amore 13 | et t ek. aayodopagyeoye §| | aft auagyjsana ayiuars = I ib § sway $ | | 5 a] | 1 — alert | fLvener_ Jel ' aie t 8 | Fes] | & i 3 i i t 1 a aayodogreyoaie 3 | | i pi | _t Rg al af al 3 ag] | 8 3 3 E | L 84 Fig. 44, Clasiticarea generala gi no- menclatura roctior plutonice (dupa recomandarile 1U.GS, Sube. Sys, Ten, Re, 1973} ete, rie Rente cuanilre aleais feldpai sstaoaioe’ canfiereimenaogabbrc iter 10" do Werelgsbrourt 1 ge os alate vot oe, tunel ind olee stra preente’ ‘ * 86 Pentru rocile afanitice in mat de acord teriu unic de sistematizare. Malti_petro- gtafi le clasificd pe bazd de chimism. In. acest. determi- nator, am luat, totusi, ca bara ‘a definirii giclasificérit vuleanitelor tot criteriul mi- neralogic, schema de clasili- ccare fiind aceea propusé de Streckeisen. Este adevirat ca la unele varietati ea grad de cristalizare redus nu se mai poate folosi compozitia minerala realé, insa putem folosi compozitia minerala normati (dedusé din chi- mism). In felul acesta, conti- niuim 0 traditie mai 'veche, céci aproape toate clasified- rile devenite clasice (Zirkel, 1866 ; Michel-Lévy, 1889 ; Rosenbusch, 1877; Kar= pinski, 1893; Johannsen, 1938; Williams et al., 1957; Zavaritki, 1955; Hatch ef al., 1961)'s-au bazat pe cri- tetiul mineralogic, Avem in vedere de asemenea c& multe roci valcanice sint afectate de transformari_secundare, care pot modifica mult ‘compozifia chimic’ primari. Evident, acestea pot schimba si compozitia mineral fiala. Insd, in timp ce com- pozitia mineral’ inifiala a rocii poate fi dedusa de multe ori ca exactitate prin sinipla examinare a stroctarii, chi- rmismal inifial na poate fi apreciat decit cel malt cu & o Be 4 = lasfiere aide leiaitr Vio alogioide fordice pt gsborodey Vil ~ ToKeie) Vill, Tk" peridot, X'~ puozentexP'= hemblendte, UX, XX = roe 7S be eps cu foie atunct cid foidele sit presente, ‘aproximatie si in acest caz tot pe considerente mineralogice. Nu trebuié neglijat de asemenea fapful cd schemele chimice de clasificare a vulea- nitelor diferé mult de la un autor la altul, dat fiind ci nu exist un con- sens asupra rolalui care revine tn sistemati ‘arui oxid in parte. Si, in sfirgit, sistematizarea pe criterial mineralogic este mai natural, mai practic’. leexistind tne un acord unanim asupra clasificarii rocilor efusi tratarea lor separat de rocile plutonice. Desigar, este o sey rare artificial, dat find c4 petrografic intre plutonite gi rocile afanitice 4 tranzifii gradate: Dar, oricum, intre cele grupe de roci exist si unele deosebiri generale. Rocile valcanice s-an format in condi- ii relativ bruste a temperaturii si presiunii, conditii reflectate de numeroase aspecte mineralogice cum ar fi: prezenta modificaliilor de inalt temperatura, (sanidin, tridimit etc.), prezenta leucitult . aly 3 ales denfa pigeonitelor, prezenta plagioclazilor zonati, prezen{a sticlei, pre- . |e f) 3 ale é zenfa in aceeasi paragenezd a mineralelor incompatible chimic (cum ar 2 3 ge2 3 yl agle = fi asociafia caar{ulni cu olivina sau cu feldspatoizii), slaba participare a a |e = eel [ERE | ES|2 2 rmineralelor hidroxilate etc, De reguld, diversele roci vuleanice se asociaza 2 |e ERS |ERE see [23/3 | intim unele cu altele si mai rar en platonitele. De aceea, descriindw-le 2 | 2 |2ee.|ee8a/s2, | 282 ¥9 intr-un grup separat avem posibilitatea si stabilim mai sor asema 3 eee CE aa rile si deosebirile dintre ele. 3 z By 3g es 2 Bs 3 ed Existé numeroase varieta{i_petrogral cu structuri_ intermediare i g 22 |2253/2255/ 2252 | Ss] 2252 intre cele propriu-zis plutonice si cele afanitice (v. tabelul 8). Majoritatea £ ~ dintre acestea au fost descrise la una sau alta din cele doud grupe extreme. 3 = eo my £2 Exceptie fac lamprofirele care, date particularitatile lor mineralogice | e |3 #8 |e 2 | 33 } gi structurale, sint descrise ca grup separat, Tot separat sint descrise si AH 22 [2H |2 ae pegmatitele. =i: 2 [& 8: | 258 2 if] | | 22 |? |2g8 | 3 ; 3 ee |s222 [323 | 2 2 2.3, Roci plutonice (faneritice) 3 & ge ‘ s ls 2 ,lg Se a 2 . 2.3.1. Cuarfolite el lsia} ee | 28 | 22) 32/25 =] |s|*] 55 | Se # gs | 82 Sub acest nume stat cuprinse totalitatea rocilor grdunfoase, in care el unicul mineral salic principal este cuar{ul. Feldspatii pot si apard, dar 5] {3 3 s lels numai in canlitai subordonate. . ‘ile | 4 ~ |e 3 12 |e Varietafi: mineralogice. Cuarfolit s. str. — roc grauntoasi aledtei g)s] = Ee 2 2 2 | [ge , Practic numai din cuar{. Sub aspect mineralogic, cuar{olitul este ident 4 & g= & & 8 5 a cu rocile metamorfice numite cuartite, insi in cuarfolite nu se observa 0 3 28 | g2| gs | 33 2 i eis | te | de | #2 |! LE z ase | BE | gs | £8 z= 5] or | 2.212 ge |€ ¢ 2 ¢ las 2 «| 3422 | 826) $.322/ 9.8 | $23 | $245] 3] inl | 77) sigs |e) [TH |B |S? | 857] s8628| S52 [S82 |S5z-| (35 ' wl 2 2|é 2 2 |i zg 618) a 3 \2 2 € £ /§ Fig. 46. Graisen: cuart (aib) Ele |g |e | 2 5 is it Batt CC a 2 | sich “Mite By (Col & |s 3 a & |5 | 8 Tniw'bsey 88 . . 89 orientare preferentiala a granulelor de cuart. Sinonim este termenul silexit folosit de Johannsen (1989). Graisene — roc griunoase (ig. 46) consituite {in principal din cuart si mic& litiferd (intermediara intre lepidolit gi biotit). Subordonat mai pot 'si apara feldspafi (de obicei ortoclaz), casiterit, trmalina, fluorind, topaz ete. Esmeraidite — roci graunfoase’in a céror compozifie intr& cuartul si, muscovitul. Minerale accesorii: feldspat, magnetit, granat, pirita ete. Topazite — roci griunfoase aledtuile in esenfa din euarf st topaz (fig. 47). Minerale accesoril : feldspat, mica. Turmalinite = roci formate din cuart si turmalind Structora variaz’ in funetie de aran- jarea prismelor sa fibrelor de tarma- lind, Astfet, cristalele de turmaiind se t dispune neorientat, orientat sau ibroradiar. Minerale accesorii_ posibil biotit, feldspat, casiterit, topaz, arseno- sts, grant” blends galend, apatit. J In turmalinite, de regula, lipseste feld- anuticalts _spatul. Rocile ‘care contin cuarf, turma- Tigcadiard tuart’(alty;rortecies lind si ortoclaz sint de obicei porfiice gi (punctat), (Col. Univ-Buey, —poart& numele de /uxultanite (fig. 48). 2.3.2. Granitoide \ceastd grupa intr’ totalitatea rocilor faneritice alcdtuite in princi- feldspat gi cuarf, acesta din urm reprezentind 20-60% din fota- jul mineralelor salice. Dupa natara si proportia feldspatilor, se deosebese patra subgrupe de roci : 1) granite alcali-feldspatice ; 2) granite ; 3) granodiorite ; 4) tona- 2.3.2.1. Granite aleali-feldspatice Garacteristicl_mineralogles, Aceste roci sint formate preponderent din feldspat alcalin si cuarf. Plagioclazul propriu-zis cu An>5%, lipseste sau apare in proporfil foarte reduse. Feldspatulalcalin este fie pertit, fie anortoclaz, mai rar albit pur sau feldspat potasic pur. Mineralele femice parlicipa in proportii reduse (de regula <20%), find adesea reprezentate prin hornblende sodice (riebeckit, arfvedsonit), piroxeni alcalini (egirin, 90 egirin-augit), biotit (uneori liter). Minerale accesorit: apatit, zircon, uneori diopsid, flooring, turmalina ete. Caracteristict structurale, Frecvente sint structurile allotriomert- graunfoase cu granulatie mare sau edie. Se mai cunose structari grafice (micro- sau macrografice) (fig. 49), structuri_ microgrdunfoase, mai rar por- firice. Prin varietatile microgréuntos firice se face trecerea de la grani- lele alcali-leldspatice la riolitele al- caline. Varietiiti. In functie de predomi- narea unuia sau altuia din mineralele femice, se pot separa urmitoarele varietati: granile ug ‘in, granite cu riebeckil, granite feldspatice cu biotit etc. “Granitele cu piroxeni sau amfiboli alcalini se numesc granite alcaline, Vatietitile leucocrate, cu un Fis. 49. Granit alcali-teldspatie ou confinut foarte redus in minerale structuré microgratica : feldspat femice, poarta denumirea de alaskite potesic (punciat) ; cuart (negru) alcali-jeldspatice. (Col. Univ, Bue). 2.3.2.2. Granite Caracteristici mineralogice. In granite sint prezen{i ambi feldspafi, Plaglolazal ajungind pind la cirea 65% din totainl mineralelor, alice, ‘eldspatul alcalin este irecvent reprezentat prin varietatea potasicd (ortoza, tmicroclin). Albitul apare si el, dar na ca granule independente ci sub form& de incluziuni pertitice in feldspatul potasic sau ca supracrestere pe marginea granlelor’ de plagioclaz. In general, plagicclazul din granite este acid (albit-oligoclaz, oligoclaz), rareori aparind andezin, Minerale femice : biotit, rar mascovit si foarte rar litionit ; hornblenda verde, mai far diopsi, hipersten foarte ar olivind. Mineralele femice afcaine lip- sese. rale accesorii: apatit, zircon, sfen, magnetit, mai rar topaz, turmalina, fluorina, ortit, ilmenit, beril ete. Garacteristici structurale. Cele mai multe granite sint echigranalare, cu dimensiuni variabile ale granulelor, de la granulafii foarte mari, speci- fice pegmatitelor, la granulatii mici. Feldspatul plagioclaz apare de obicei idiomarl tm raport el feldspatul potaste si enartal (ig. 50), dar exist cazuri cind cuarful este idiomorf Fala de feldspat (structori granalitice). Sint foarte raspindite concresterile: pertite, antipertite, mirmekite, con- n Fig. 50. Granit porfirie: feldspat potasic (punciat) ; cuary (alb) ; t plagioclaz maclat poli- , Diotit (hosurat) ; magne- iegru) (Col. Univ. Bue.). Fig. 51, Granit cu structura gra- fied : feldspat plagioclaz maclat polisintetic, feldspat potasie (punctat); cuart (negru) (Col ‘Univ, Buc). cregterile grafice dintre cuar{ gi feldspat potasic (fig. 51) sau concresterile. paralele dintre it si mascovit. Varietiti mineralogice. In fanctie de mineralul femic dominant se deosebese : granite cu doud mice; granite cu biolit (fig. 52), granite cu horn- Fig. 62. Granit cu biotit: feldspat polasic (punctat) ; plagioclaz, bio- ‘it (hagurat); cvart (alby ; magne ‘tit (negra) (Col. Univ. Bue), 92 blendd, granite piroxenice. cu piroxeni ieori_asociat cu diop- ile dintre feldspati va- riazi in limite foarte largi, aga incit tnele din aceste roci ies din ‘ctmpul granitelor normale. Alaskite granitice © sau alaskite — varielii foarte sérace* in minerale femice. Varietiti structurale. Aplite gra- nitice (fig. 53) — varietii mierogr’- tunjoase, sirace in minerale femice ; granitul rapakiwi — granit mega- orfiric, care confine megacristale ovoidale de feldspat alcalin, adesea inconjarate de o bordar de oligo- claz, Masa fandamentala graanjoasi este alcatuits din feldspat potasic, plagioclaz, cnart, biotit, hornblend’, magnetit, uneori olivina, diopsid ete. Microgranite porfirice (fig. 54) — granite microgrdantoase ca stractura porfiried. Fenocristalele din aceste oci sint adesea plagioclazii zonafi, mai rar minerale femice san cnarful. Microgranitele porfirice fac tranzifia spre riolitele normale. Fig. $4. Microgranit | porfiric : feldspat potasic (punctat); plazio- claz (ald); biotit (hasurat) ; may retit (Col. Univ. Buc). Fig. 53. Aplit granitic: cuart (ald); feldspat potasie (punctat) (dupa Polovinkina et al, 1948). 2.3.2.3. Granodiorite Caracteristict mineralogice. Sub aspect mineralogic calitativ, grano- dioritele se aseamana cu granitele (fig. 55). Deosebirea esentiala consta in proportia dintre feldspati, plagioclazii reprezentind 65-90% din totalul mineralelor salice. Granodioritele sint deci roci mai sarace in feld- spat alcalin decit granitele. In plus, in aceste roci creste intracitva pro- portia de minerale femice in acelagi timp cu confinatul in anortit. al plagioclazului (nu este o regula general’) Caracteristici structurale. Stractura granodioritelor este asemanatoare cu cea a granitelor intilnindu-se si aici varieta{ microgriunfoase ‘si por- firice (fig. 56), Mult mai frecvent se intiIneste stractura hipidiomorfa (plagioclazut este de regula idiomorf fafa de cnar{ si feldspatul alcalin). 2.3.2.4, Tonalite Garacteristici mineralogice. Spre deosebire de granite gi granodiorite, tonalitele sint’ practic lipsite de feldspat alcalin. Mineralele salice sint reprezentate aproape numai de plagioclaz gi cuarf. Plagioclazul are o compozitie variabila, oscilind de la albit-oligoclaz pind la andezin bazie. 3 Fig. 58. Granodiorit:_feldspat plagioclaz maclat polisintetic, feldspat potasie (punctat) ; biotit hasurat) hornblenda (contur pu- temic); ‘cuar} (afb); magnetit (Cal Univ. Buc). Fig. 57. Tonalit: plagiociaz ma- ‘lat polisintetie, cuart (alb) ; biotit (hagurat); hornblenda (punctat, eu contur puternic) (Col. Univ. Buc). Fig. $8. Tonalit porfirie : fetdspat lagioclaz, cuart, biotit (hapurat) ; ‘tmagnetit (Col. Univ. Buc). De reguli, tonalitele sint mai bogate in minerale femice decit grano- dioritele, minerala! cel mai frecvent fiind hornblenda comund, Biotital apare in cantit&ti mai mici, iar piroxenul este mai des intilnit decit in granite gi granodiorite. 94 De refinut c& in tonalite cnarjul_ reprezinti cirea 20-60% din tota- ul mineralelor salice (la fel ca in granite) si de aceea ele trebuie considerate ca apar{inind gropulai mare al granitelor in sens larg. Prin sc&derea con- {inutului in ctart se face trecerea la diorite cuartifere, gabbrouri cuar{i- fere sau anortozite cuarfifere, in funcfie de natura plagioclazulni si pro- portia mineralelor femice. Fophititlitl. Plagicclacte sau trondhjemite — tonalite sirace in minerale femice, ‘Asociafii naturale ale granitoidelor Granitele si granodioritele apar adesea sub forma de corpuri mari, independente. In corpuri mai mici, adeseori se asociaza cu tonalite si diorite, mai rar cu sienite normele. Granitele alcali-feldspatice sint asociate de obicei sienitelor alcali-eldspatice sau alcdtuiesc corpuri independente. Transformari ale granitoidelor Principala transformare a granitoidelor este legeté de alterarea feld- spatilor : caolinizare si sericitizare. Se mai intilnese din abundenfa ca minerale secundare: clorit, epidot, calcit. Pot exista transformari mai complicate, legate de substitujia metasomatic’ a plagioclaaului de catre feldspatul potasic sau de albit, inlocuiri ale hornblendei cu biotit, substi- tufii_ale feldspatilor de catre cuart, mice etc. Posibilitati de confuzie Macroscopic granitoidele se pot confunda cu unele sienite nefelinice (confuzia fiind posibila intre nefelin si cuart). De sienite, monzonite, anortozite si diorite se deosebesc prin participarea in mare proportie & cuartalui, iar de riolite si dacite prin structura faneritic’. De re{inut exis- tenfa unor varietéti ca caractere intermediare. 2.3.3. Sienitoide Din aceasta grup fac parte rocile faneritice in care feldspatii alcalini sink singnele san aproape singurele mineral sale, ‘Caraceristiel mineralogieeIn Tunetie-de prezenta fldspatalu plagio- claz, sienitoidele se Impart in doud grape: 1) sienife, care contin atit eldspafi alcalini cit si plagioclazi, primi fiind domiranti; 2) sienite alcali- feldpatic, care plaglociazitipsesc san apar ex tolul sabordonat Cuar{al este freevent intilnit, dar in propor{ii mici, nedepasind circa 5% din volumal_ total al leucocratelor. Mineralele femice pot fi foarte diferite. Varietitile bogate in melanocrate (peste 20%) sint considerate de unii autori ca fiind gabbroide alealine. Caracteristici structurale. Sieniloidele sint roci cu structara gréun- foasi, granulatie mare sau medie. Exista insi si granulafii foarte mari 5 (ca la pegmatite) saa, dimpotriva, granulatii marunte. Leucosienitele ‘micrograunfoase sint numite aplite’sienitice. Se intilnese, de asemenea, structuri trahitice, pokilitice si porfirice. Rocile micrograantoase cu struc: tari porfirice se numese microsienite porfirice. 2.3.3.1, Sienite Caracteristic! mineralogice. Contin ambii feldspali, feldspatal alca- lin fiind in general potasic (ortozd sau microclin). Albital, in cazul cind participa, apare fie in concrestere perlitic’, fie ca inveliguti in jarul gra- nulelor de plagicclaz, mai ales 1a contactal acestora cu feldspatull potasi Plagioclazal, de regal’, este oligoclaz sau andezin, dar poate fi si bazie, mai ales la VarietStile melanocrate. Mineralele femice specifice sint horn: blenda si biotitul. Rereori apar: diopsid-augit, titanaugit, piroxen rom! egirin, hornblenda sodica si olivina. Cuartul se intfineste adesea in canti t8{i mici, formind concresteri micrografice cu feldspatul potasic. Maj tatea sienitelor sint formate practic doar din feldspat potasic, pertitic, oligoclaz si hornblend’ comund, avind ca minerale accesorii: apatit, zircon, minerale opace. Varietati. Sienite cuarfijere — sienite cu mai mult de 5% euart (pind Ia circa 20%) din volumul total al leucocratelor. Aceste roci au caractere intermediare intre granit gi sienite. Akerite — roci formate din ortoclaz, diopsid, putin oligoclaz gi cuart. Laurvikite (larvikite) — varietiti in care feldspatul potasic si plagioclazul sint aproape in intregime conerescui ‘antipertitic, Antipertitele apar ade- sea ca megacristale cu_conture rom- bice, reprezentind 80 — 90% din volamal rocii. Pind nu de mult se considera ¢4 feldspatul laurvikitelor este alcalin, incluzindu-se aceste roci in subgrapa sienitelor —alcali-feld- spatice. Ele trebuie plasate ins tn subgrupa sienitelor normale, datorita participarii oligoclazalui in'cantitate apreciabild. Mineralele femice repre- zentate prin titanaugit, —diopsid, uneori barkevicit si lepidomelan, apar freevent sub forma de cuiburi ig, 59). Olivina, bronzitul si feld- spatoizii sint subordonali.. Tensber- gite — laurvikite leucocrate. Siemite cu: feldspatoizi ~ varietii care contin feldspatoizi ca minerale accesori. roxen (contr puternic) ; olivind (contur foarte puternic) ; Tepido- ‘melen ¢hagurat) ; apatit’ magne- ‘ut (dopa Hatch, 1961). 9% ° 2.3.3.2. Sienite alcali-feldspatice Caracteristici mineralogice. Spre deosebire de sienitele propria-zise, acesle roci practic nu contin pagiolaz (lig: 60). Feldspatal alcalin este aproape singural mineral leeocral, patind ft reprezentat prin ortoclaz, microclin, albit, rareori saniding. Mineralele femice alcaline (egirin, egi- rin-augit,’ egirin-diopsid, barkevicit, arfvedsonit), augitul ‘titanifer si Jepidomelanut sint freevent intiinite. Mai rar si in cantitate mic& apar: livin’, “granat (andradit), piroxen rombic, hornblenda comun’. Varietati. Nordmarkite — sienite formate din lpertit (80 — 90%), cuar} (5 — 8%), biotit, hornblend’ si minerale accesorii. Uneori contin egirin, arivedsonit, riebeckit. Dup’ con{inutul relativ’ mare in’ cuart, nordmarkitul trebuie considerat-un sienit aleali-feldspatic cuarfifer_ce face trecerea spre granitele alcali- feldspatice. Umptekite —roci alcatuite din ortoclaz sau pertit, cu pufin arivedsonit si egirin. Prezenta nefeli- unlui in cantitati subordonate le apro- pie de sienitele nefelinice. Putaskite— sienite alcafine tipice, formate din feldspat alcalin (ortoclaz sodie, micro- clin, pertit) in proportii de 85-90%. Subordonat apar : diopsid,’ egirin, hornblend& sodic’, iar ca minerale accesorii : sfen, apatit, magnelit, fluo: ring, Biotitul si foarte rar nefelinul sint prezenti in canlitati neglijabile. Sienite piroxenice ~ melasienite cu ortoclaz si (in proportie ridicata) diopsid-egirin si biotit. Shonkinife — melasienite in care feldspatul alcalin reprezint 20%. Restul sint minergle femice : augit-diopsid (45 —50%), ‘livin’ (circa 10%), biotit (circa 8%) si minerale opace. Au fost descrise si varietati bogate in ortoclaz (circa 85%) si sérace In minerale femice. Ordosite — melasienite cu circa 30% microclin, circa 60% egirin, biotit si minerale accesorii. Albitite — sienite in care feldspatul alcalin este aproape exclusiv albitul (>75%). Uneoti, in interiorul cristalelor de albit, apar simburi de andezin neutru. Minerale femice semnalate: barkevicit, Fig. 60. Sienit aleali-feldspatic feldspat potasie (punctat); biotit (hagurat): cuart subordonat (alb) (Col. Univ. Bue). Diotit si egirin. Minerale accesorii: calcit, zircon, apatit, minerale opace. Lusitanite — roci formate in esen{a din egirin (mineral dominant) gi albit. Aplite sienitice — varietai leucocrate ale sienitelor alcali-feldspatice, cu structuri micrograun{oas4 allotriomorfz. Bastonite — microsienite’ cu structurd trahitic, aledtuite aproape numai din ortoza sau pertit. Sieni- 7 1 = Determinator pene rol magmatce sl metamorfce tele aleali-feldspatice cuarfifere contin pind ta citca 20% euar| si fac trece- Tea spre grantee alcali-teldspatice, Sientele deal fldsptie cu feldspa- loizisint caracterizate prin prezenta feldspatoizilorca minerale subordonate. ‘Asociafii naturale ale sienitoidelor Sienitele normale sint mai rar intinite. Se asociazi de obicei cu granite, la care se trece gradat prin intermedinl sienitelor cuarfifere. Sienitele alcali-feldspatice sint ceva mai frecvente gi apar fie in corpuri indepen dente, fie asociate cu sienite nefelinice, essexite, granite alcalifeldspatice ete. Posibilitifi de confuzie - De granite se deosebesc prin lipsa cuarfului sau prezen{a acestuia tn cantitate redusa, de sienitele feldspatoidice prin lipsa sau cantitatea micd de feldspatoizi, de monzonite prin participares redusi sau absenta pla- gioclazler, iat de trachite prin structura fant 2.3.4. Monzonite ‘Monzonitele sint roci faneritice formate in principal din feldspat alca- lin si plagioclaz, in. proportii aproximativ egale (fig. 61). Gahacteristied mineralogice. Feldspatal aleain din monzonite este de obicei reprezentat prin ortoclaz san microclin. Mineralele femice mai des intilnite sint augital si hornblenda, la care se poate adauga biotit (varie- tatea lepidomelan), mai rar hipersten si oliving. Minerale accesorii : apa- tit, zircon, sfen, minerate metalice, uneori feldspatoizi. In multe monzo- nite apare sabordonat cuar{ul, fie in interstijile celorlalte granule, fie Fig. 61. Monzonit ; feldspat pota- sic” (panctat); i augit (contur puternic); magnetit (ne- ‘oru) (dupa Zavaritks, 1985). 8 Spat potasie; plegioclea gi ctar{ pat pesca Unit Bie). fn coneresteri grafice sau mirmekitice cu feldspatii. Prin cresterea trep- tata a confinutului in cuar} se trece gradat la granodiorite sau gra Caracteristici structurale. Structura cea mai frecventa este cea hipi- diomorf gréunfoasa : cristalele de plagioclaz si cele de minerale femice sint relativ idiomorfe, iar feldspatul potasic le muleazi, Aceast structura mai este numith si, monzonitied. Se conose si varietiti porfiries, in care fenocristalele mai_des intilnite sint reprezentate prin plagioclaz zonat, cu simburi de andezin si margini de oligoclaz sau albit. Fenocristalele dé feldspat sint mai rare, iar cele de minerale femice apar ca totul sporadic. In monzonitele porfitice, majoritatea mineralelor femice (augit, hor: blenda, biolit) participa tmpreuni cu feldspatii la alcdtuirea masel funda- mentale graunfoase. Varietifi mineralogice. Monzonife sstr. — monzonitele lipsite practic de feldspatoizi si cnar}. ‘Monzonile cuarfifere (fig. 62) — monzonite ce contin 5-20% cuarf. Ele fac trecerea spre granite. Monzonite cu feld- spatoizi — monzonitele care contin feldspatoizi in proportie de cel malt 10% din totalal mineralelor salice. Asociafii naturale. Monzonitele sint roci rare, asociate de obicei gabbro- urilor aicaline si sienitelor. Este semnalat4 de asemenea asociafia monzo- nitelor cu rocile leucitice. Posibilitafi de confuzie, Monzonitele se pot confunda ugor macrosco- pic cu sienitele, de care se pot deosebi doar prin masurarea la microsccp 2 proportilfeldpatilor. De relinut de asemenea cd in general, pla zul din sienite este un oligoclaz sau andezin, pe cind in monzonitele ti Plagioclazal este un labrador (asemanindu'se cu cel din gabbrouri).iaf 2.3.5. Anortozite Anortozitele sint roci leucocrate, alcdtuite aproape numai din plagio- claz_ (fig. 63). Caracteristici mineralogice. Mineralele femice apar ca accesorit fiind reprezentate prin : piroxen, oliving, hornblenda comund, biotit. De obicei, aceste minerale formeaz mici cuiburi neregulate. Intimplitor anortozi: tele confin cuarf, feldspat alcalin san feldspatoizi. Confinatal in anortit, al plagioclazulni variaza de la caz la eaz, acesta putind fi oligoclaz, andezin, labrador si chiar bytownit. Varietifi. Dupa natura piagioclazului, anortozitele se impart in: oligoctazite, undezinite, si labradorite etc. ‘Unii petrografi considera anortozitele ca termeni lencocra{i ai gabbrou- rilor. Trebuie remarcat faptal e& gabbrourile au caracteristic plagioclazul bazic, in timp ce plagioclazal anortozitelor este mult mai variabil. Prin eparitia cuarfalai si cresterea treptata a propor{iei acestaia, se trece gra- ” & dat de la anortozite la_plagiogranite (tonalite). Participarea in cantitate mai mare a feldspatalat alcalin de- termin’ trecerea la monzonite, iar rin cresterea proporfiei In minerale jemice se trece la gabbronri gi diorite. Asociafii naturale, Anortozitele apar adesea sub forma de corpuri imense in scutarile vechi, dar se inttl- nese gi in asociafie intima eugabbrou- rile, de obicei in corpuri stratificate. Posibilitifi de confuzie. Macro- scopic anortoitele sedating greu de i warigk, -monzonite si sienite, Deosebirea pre~ lg, 68, Anortent (upd Zavariiki: igs se poale face numai la microscop. 2.3.6. Diorite Dioritele sint roci faneritice aledtuite din plagioclaz neatra (andezin) san oligociaz, la care se adauga unal sau mai multe minerale femice, tn proporfii care pot oscila intre 10 si 90% din volumul total al rocii (Fig. 64). Caracteristici sraogice. In dic mineiait! leacocrat dominant este plagioclazu! (Arnyy-ys)- Cuar{al si feldspatal alcalin pot participa in properti mic, sub te Sastiy 10% din volun total al mineralelor Fig. 64 Diorit: plagioclaz, horn- Fig, 65. Microdiorit porfiric : pla~ blendd. (punctata, contur puter- nie); biotit (hagurat) ; magnetit (Cal. Univ. Bue). ‘ioclaz, hornblenda’ (contur pi ternie punctat); biotit (tagurat tmagnetit negru) (Col. Univ. Buc). 100 dab. ole Iedinautllapie salice, Feldspatoizii, de regula, lipsese. In dioritele tipice, alaturi de pla- gioclaz se intilneste (aneori in cantita{i abundente) hornblenda comand (verde). La fel de frecvent este biotitul. Piroxenul (diopsid-augit, hipersten) apare rar, iar olivina este de obicei absent. Minerale accesorii: apatit, sfen, ilmenit, magnetit, zircon. Minerale intimplatoare : granat, spineli, cordie- rit, andatuzit, silimanit, ortit, piri Caracteristici structurale. Majoritatea dioritelor sint roci gréuntoase cu stracturd hipidiomorfa. Plagioclazal, de obicei slab zonal, poate apirea fie xenomorf, fie idiomorf fata de mineralele femice. Cuartul i feldspatul alcalin (in cazul c& exist8), se Inttinesc in spaliile dintre mineralele prin- cipale, sau in concresteri micrografice. Feldspatul potasic (microclin sau ortoza) poate fi prezent in concresteri antipertitice cu plagioclazul. Granu- latia dioritelor este in general medie sau mare. Dioritele cu granulatie maronté poarti denumirea de_mécrodiorite sau microdiorite porfirice — cind prezint& stractard porfiricd (fig. 65). In cazul din arma, fenocristalele sint adesea de plagioclaz zonat. Varietiti. Dap proportia de cuart se disting diorite propriu-zise (cuart < <5% din totalul mineralelor salice) si diorite cuarfifere (cuar{ intre 5 -20%). In primele, mineralul femic frecvent intilnit este hornblenda, iat in dio- ritele cuartifere— biotitul. Meladiorite—diorite in care minerélele femice depagesc 50% (M=50 -90). Leucodiorite —diorite cu mai putin de25% minerale femice (M=25 — 10). Diorile cu feldspatoizi — verietiti care contin feldspatoizi ca minerale subordonate. Asociafit naturale, Dioritele tipice se asociazi cu granodiorite, tona- lite gi diorite cuartifere, aparind de obicei sub forma de mici cuiburi in acestea din urma, Tranzifiile petrografice gradate sint foarte frecvente. Asociatia strins’ a acestor roci in provincia laramica din Banat este de- ‘semnata prin termenul colectiv de banatit. Mai rar se asociaza cu gabbrouri (adesea ca facies marginal) si monzonite, catre care exista de asemenea tranzitii gradate. Posibilitai de confuzie. De gabbrouri se deosebese numai prin compo- ziffa plagioclazului si mui prin natura sau propor{ia mineralului femic, de monzonite prin fipsa sau cantitatea redusa de feldspat alcalin, iar de to- nalite si granodiorite prin participarea mai redusi a cuarfalui (<20%). 2.3.7. Gabbrouri Roci faneritice formate in esent’ din plagioclaz bazic gi unul saa mai multe minerale femice (fi : Caracteristici.mineralogice. Caracteristic pentru gabbrouri este pla- gioclazul bazic (labrador, bytownit san anortit), singurul sau aproape singurul mineral salic (de regula apare nezonat sau slab zonat). Mineralele 101 femice frecvente sint : diopsid (dialag), augit, olivina, piroxen rombic, mai rar hombendd comand, hornblend bruni si biti, Propolis aces tora variaza in limite largi (de la circa 10% ping la circa 90% din volu- mul rocii), Feldspatul alcalin, cuartal si feldspatoizii lipsesc sau apar in cantitifi neinsemnate (de obicei gab- brourile cu feldspatoizi sint descrise ca varietafi extreme ale theralilelor. inerale accesorii: apatit, magnetit, ilmenit, mai rar pirotind, cromit, picotit.” Uneori aceste accesorii (mai ales titanomagnetitul) pot ajunge la proportii foarte mari. Caracteristici structurale. Sint frecvente structurile macrograunfoa- se, hipidiomorfe si ofitice, mai rar structurile de conerestere, poikilitice, coronare, microgrdunfoase. Se intil: Z nese de’ asemenea macrostructur Tigi ghon: putas om, Peet Sens ci Soames, stab) Plroxen,(contur pu Variet3{i mineralogice. Clasifica- en? mnagnetit (negra (Gupa” rea gi nomenclatura rocilor gabbroice ‘avaritiy 1988), sint redate in figura 67 a, b, c. Varie~ t3file cu propor reduce de minerale femice (M <30) se numese leucogabbrouri, iar cele cu proportie msi ridi- cali (M>68) melagabbrouri. «, Gaborouri normale —roci alcatnite din labrador (rareori zonat) si dia- gg sou augit. Structura este fie hipidiomorf&, fie ofitica. Norile (Tig. 68) Fgabbrouri formate din plagioclaz. bazic (labrador, bytownit) aneori zonat si piroxen rombic (bronait, hipersten). Subordonat pot contine living, auglt,apatit, magnetit,ilmenit cuar, feldspat potas. Intimpls- tor apar cordierit, granat, spineli, andaluzit 3 sillimanit, Varietajile ca oliving se numese norte ‘olivinice. Gabbrourile olivinice (fig. 69) — roci care pe ling labrador gi piroxen contin olivina ea. mineral principal (7 20%). Troctolite -gabbrouri in care olivina este practic singurul mineral femic (ig. 70). Piroxenul, hornblenda si biotitul aper doar rareori si numai subordonat. In troctolitele tipice, Plagioclazul este labrador sau bytownit. Varietajile em anortit se numesc allioaite. Eucrte — gabbrouri piroxenice (ca angit) in care plagicclazul este extrem de bazic (bytownit bazic sau anortit). Gabbrourile cu horn- blend —roci aledtuite din labrador si hornblenda verde sau brand (fig. 7!). Freevent apar cantilijimici de cnart si feldspat alealin, adesea con- ereseute grafic. Norile cu hornblendé — gabbrouri formate’ in principal 102 a. [écrit [lott \ Fig. 67. Clasificarea si nomenclatura rocilor gabbroice (dup -Soeacars | wrest ees eter Sec Gn Mae a me me aah : 103 din labrador, piroxen rombie, hornblenda verde (adesea idiomorfa) si hornblend’ brund (adesea poikilitica). Gabbrouri cuarfifere — roci_con- stituite din plagioclaz.ugor zonat (in centru labrador, pe margini andezi alituri de care mai apar : piroxen rombic si monoclinic, horblenda, bie tit, cuart. Cuarjul (prezent in proportie de 520%)’ este adesea con- ceréscat grafic cu marginile granulelor de plagioclaz. Cind proporlia de Fig. 68. Norit : Plagiociaz (aib); Fig. 69, Gabbro olivinic = plagio- iroxen (contur puternic) incon- laz (aib si contur slab) ; oliving ijorat de bastit (dup Zavaritikl, (contur_puternic) | serpenting 3995), ‘broasa ; magnetit (Col. Univ, Bue) . Gabbro cu_hornblendé (contur alt) gi ol (dupa Duparc), ternic) (dupa. Zavarif, 1958). 104 cuarl depageste, 20% din folalul mineralelor salice, se face trecerea spre tonalite Tlaite — gabbrouri foarte bogate in piroxen monoclinic? si olivin’ si cu structura slab porfiriea (ig. 72). Varietai structurale. Dolerite—gabbrouri eu structurd ofitica (fig. 73). Microgabbrourt — gabtrouti cu structura microgréunjoasi. Multe dintre acestea au stractard ofitica si pot fi considerate microdolerite, Vacie- Fig. 72. Tilait: plagioclaz (conter Fig. 73. Dolerit: plagioclaz (ato ‘slab, piroxen (hasurat gt cu con- tt contur slab) ; piroxen (contur tur accentuat) ; living (contur faccentuat si punctal) (Col. Univ. foarte accentuat) ; magnetit (ne- Buc). ‘Gru) (Dupa Dupare, citat de Zavaripei 1935). Fig. 74. Microgabbro porfiric : pi- roxen i plogioclas (ups. Padsl- ‘ka, cita de Zavarifhi. 1985). Fig. 75, Beorbachit: plagiocla2 ; plroxen ; magnelit. (Qupé Rei- rlech, citat de Zavaritki 1955). 105 titile porfirice sint cunoscute ca microgabbrouri porfirice (fig. 74). Beer- bachitele (lig. 78) sint microgabbrouri grauntoase aledtnite din plagio- claz bazic, diopsid, si magnetit. Gabbrouri pegmatitice — gabbrouri cu granulatie foarte mare. Varietifile cu feldspat potasic realizeazd trecerea spre monzonite. Asociafii naturale. Apar sub form& de corpuri mari, independente, eventual asociate cu ullramafite sau cu diorite, tonalite ete. ‘Transformari. Frecvente sint uralitizarea (Inloc amfibol fibros), serpentinizarea olivinei si a piroxenilor rombici. Se mai pot inttini numeroase alle minerale de transtormare ca: albit secundar, epidot, calcit, sericit etc. Varietatile cu olivina pot confine bowlingit. Posibilitifi: de confuzie. Macroscopic, gabbrourile se confandé ugor cu dioritele, de care se pot deosebi doar la microscop, prin caracteral bazic al plagioclazulai, 2.3.8. Roci feldspatoidice In aceasta grupa stnt cuprinse toate rocile care con{in o cantitate de feldspatoizi (foi . istici mineralogice. In numeroase cazari, foidele apar ca incipale, depasind circa 10% din volumal total al mineralelor leucocrate. Alaturi de Tetispatoizt pot participa feldspati alcalini si pla- gioclazi, cuar{ul lipsind insa cu desdvirsire. Proportia mineralelor femice variaza de la aproximativ 5% pind la circa 90% din volumul total al rocii. Feldspatoidul cel mai frecvent este nefelinal. Se mai pot inti soda- lit, canerinit, analcim (adesea format pe seama nefelinului), nosean, haiiyn i pseudoleucit (agregat de nefelin i ortoclaz, care pseadomorlozeaza Jeasital. Leucitul propriu-zis apare foarte rar. - Feldspafii alcalini sint reprezentafi prin microclin, ortoza, albit. Ade- sea feldspatul polasic si albilul apar in concresteri pertitice, solutit solide sat ca granule separa : Plagioclazul proprin-zis (A/tsyeq) este prezent doar in unele roci.feld- spatoidice. Uneori confine feldspat potasic sub forma de inclu nti ertitice. Pe Mineralele femice des tntilnite, int: pitoxeni_alalini (eirin, egirin- augit, angit titanifer), amfiboli alcalini (arfvedsonit, barkevicit, riebecki etc.) ‘si biotit (adesea titanifer). Diopsid, hornblendi bazalties, horn- blenda comuna gi olivind apar mai rar, iar piroxenul rombic lipseste. In afar de accesoriile obignnite (apatit, zircon, sfen, magnetit), tn rocile feldspatoi tilnesc deseori minerale mai rare, ca: astrofilit, monazit, granat titanifer, corindon etc. 106 li, depinzind printre altele si de proportia mineralelor femice. Astfel, rocile feldspatoi- dice pot fi graunfoase (eu granulafie mic, medie, mare sau foarte mare) firice, eventual megaporiirice. Se intilnese de asemenea stracturi poikilitice si ofitice (mai ales la varietatile melanocrate cu aspect gab- broid). Contcresterile pertitice (intre albit gi feldspat alcalin), antipertitice {(intre feldspatal potasic si plagioelaz) gi grafice (Intre nefelin si feldspa- tall potasic) sint frecvente. Structura variazi nu namai de la'o roca la alta, ci gi in limitele aceaiastesantion. Varietal cu leacit pot contine sticl’. Varietifi. Varietafile relativ srace in minerale femice seaminé cu sienitele in ce priveste indicele M, iar cele bogate in melanocrate pre asemanari cu gabbrourile obignuite. De aceea, acestea din urma mai sint ‘cunoscute si sub numele general de gabbrourt alcaline. In prezent este ins stabilit conventional ca elementul esential in clasificarea rocilor feldspa toidice s& fie proportia dintre mineralele selice (feldspatoizi, feldspa alcalini gi plagioclazi). Proportia mineralelor femice ajuta ca un criteria secundar in separarea varietafilor leucocrate de cele melanocrate, in cadral diverselor sabgrupe, Dupi nalura si proportia mineralelor salice, rocile feldspatoidice se divid in urmatoarele subgrupe : 1) foidolite ; 2) sienite foidifere ; 3) plagisienite foidifere (=monzosienite foidifere) ; 4) essexite (=monzodiorite foidi- fere, =monzogabbrouri foidifere) ; 5) diorite foidifere si gabbrouri foidifere. 2.3.8.1. Foldolite Caracterul distinctiv il constituie predominanta feldspatoizilor fafa de feldspati (foidele >60% din totalul mineralelor leucocrate). Dupa natura feldspatoizilor, Toidolitele pot fi grupate astfel : 1. Foidolite nefelinice, in care foidul dominant saw unic este nefelinul (fig. 76). Acestea stnt cele mai rispindite, fiind reprezentate prin. mai multe varietifi. Urtife — roci fanerocristaline foarte bogate in nefelin. Urtitul tipic este alcatuit din nefelin (80%), egirin (10%), albit, iar ca minerale accesorii confine apatit, magnetit etc. Monmutife — uttite cu hornblenda haslingsitie’. Congresite — roci aledtuite in esenta din nefelin (50-65%) 3 iolit.Holite — melafoidolite, bogate in augit cu coroane le egirin-augit si nefelin (fig. 77). Uneoti apare si biotit. Mineralele femice reprezinta circa 40-65%, iar nefelinul circa 40~45%. Melteigite — foido- lite formate din augit (pind la 75%) si nefelin (25%), cel din urma fiind de obicei xenomorf in raport cu piroxenul. Turjaite —'melafoidolite cu meli- HL, Turjattal pic confine: meliit (45%), lepidomelan (20%), nefelin (15-20%), subordonat magnetit, apatit, cal Seve, Allgarvite foidolite foarte bogate in minerale femice (cirea 85%), dintre care : egirin 107 augit (40%), biolit (=35%) gi sfen. Nefelinul se’ gaseste in proporfie de 17%. 2 Poidolite leucitice sau pseudoleucitice. Sint foidolite tn care leucitul ‘sam pseudolencitul sint componental dominant. /talite — roci graunoase foarte bogate in leucit (>90%). Mineralele femice (<5%) mai frecvente sint augitul si biotitul. Intimplator apare haiiynul si sticla valeanicd. Fergusite — {oidolite ca pseudoleucit (circa 65%) $i piroxen (25-30%), reprezentat prin egirin-augit sau diopsid. Biotitul si olivina apar mai rar. Unele varietati de fergusite contin cantitati mici de ortoclaz, iar minera- ig, 7 ol, prowen puternic, punctal) ; nefelin (con~ fur slab, cw striaft fine); anaicim Snterslitil ; apatit (Col. Univ, Bue). Fig. 76, Foidolit nefelinic : nefe- Jin’ (alb, contur slab); piroxen (punetat, contur puternic) ; mine Fale opace (Col. Univ. ‘Buch. Iul femic dominant este hornblenda. Missourite foidolite leucitice foarte bogate in minerale femice : augit (60%), olivina (cirea 15%), biotit (circa 6%), pseudoleucit (circa 16%). "In blocurile de missourite din lavele Vezu- ‘iu lipseste olivina, iar feldspatoidal este leucit (circa 30%). In missouri- tele de ling’ Roma, leucitul ajunge la 40-45% . "3. Foidolite cu haiiyn. Sint reprezentate prin okait, alcatuit in princi- pal din melilit (45-55%), biotit (circa 15%) gi haiiyn (cirea 10-20%}. 4, Foidolite ca sodalit, Din aceasta erups jac parte favitele, formate din sodalit (circa 60-65%) si egirin (35-40%). 2.3.82. Sienite foidice Mineralele principale din aceast subgrapa sint feldspatii alc lini gi foldele, Din totalal mineralelor salice, foidele participa in proportil de 10% pind la 60%. Plagioclazal, de regula, lipseste sau nu depayeste 108 ‘circa 10% din volumul total al mineralelor leucocrate. Proportia ralelor femice oscileazi in limite extrem de largi (080%). Vat euedcrate (/M =0 - 30) sint reprezentate prin sienitele feldspatice propriu- zise, iar varietatile melanocrate (M >30) sint de obicei descrise ca gabbrouri alcaline. Toate aceste varietafi pot fi grupate dupé natura feldspatol- dulai, astfel : 1. Sienite nefelinice, in care feldspatoidul dominant sau unic este nefe- linu! (ig. 78). Ele sink reprezentate prin: Miaskite — roci cu structura ‘gréunoasé allotriomorfé, alcituite din feldspat potasic (30-35%), al (25-35%), nefelin (circa’20%) si biotit (circa 5 — 10%). Minerale accesori apatit, ilmenit, zircon, sfen, rareori canerinit, caleit, sodalit,_piroclor le, Foyaitele Se deosebesc de miaskite prin siructura trahiticd si prezenta egirinului, Difroite — nume acordat sienitelor nef Fig. 78, Sienit nefelinic ; feldspat Fig. 79. Ditroit : microolin (punc- potasie (contur. slab, punctat) ; tat; contur slab) ; nefelin (contur hhefelin (contur slab, striaft fine) | slab, striafié fine) ; cancrinit (con- Diotit (ragurat) ; aircon (contur tur accentuat, punctat) ; biotit Foarte puternic). (Col. Univ, Bue). (haguraty. (Col. Univ. Bue). Ditriu (Roménia). Spre-deosebire de miaskite, contin putin plagioclaz (oligoclaz) gi mult microclin (fig. 79). Nefelinul (20%) este adesea insotit Ge sodalit si cancrinit. Hibinife — sienite nefelinice foarte larg cristalizate, relaliv bogate in nefelin (35-45%). Egirinul, arfvedsonitul si mineralele ‘ccesorii reprezinta circa 15%, iar restul este feldspat alealin, Aseman’- toare cu hibinitele sint lujarvitele, care contin insa mai multe minerale femice. Laurdalite — (sin. lardalit) — roci in care feldspatul alcalin este ‘mineralul dominant, aparind adesea cu conture rombice ; nefelinal, rela- tiv putin (15%), se dezvolta sub forma de megacristale. Roca este de obicei porfiricd. Juvite — sienite alcdtuite din ortoclaz (~50%) si nefelin (235%). Kakortokite — sienite nefelinice cu structura in benzi: figitle leuco- 109 crate alternind cu figii melanocrate. Marinpolife — sienite nefelinice tn care felsdpatal alcalin este reprezentat aproape numai prin albit (60-70%). Covite — sienite relativ sirace in nefelin (~10%), aledtuite in principal din ortoclaz sodic (50-55%) si minerale femice (~:35%). Dintre mineralele femice apar in mod freevent horn- blenda si diopsidul (uneori egirin). ‘Malignitele (fig. 80) sint sienite ne- felinice foarte bogate in egirin (~:50%), Feldspatul alcalin (de obicei ortoz’) se gaseste In proportie de circa 20%. Sandtite — melasienite cu nefelin foarte bogate in hornblenda alcalin’, ca incluzinni de egirin-augit. Piena- rite-melasienite cu 60% piroxen (egirin cu titanaugit), 30% anorto- claz si cireal0% nefelin. Sfenal ajunge uneori pind la 17% din volumul total al roci. 2. Sienite pseudoteucitice. Feldspa- toidul dominant sau unic este pseudo- nue (contr Puerais ; leucitul. Borolanitele contin psec (contur slab si striaft fine); leucit (30— 35%), ortoctaz (30-35%) Spat sStaste ntar at incany; $i biotit (25-40%). Se cunose si va- ‘magnetit, (dupa Hatch et al, Tietti melanocrate bogate in piroxen 1961). diopsidie (30%) gi mai sérace in ortozi (17%). 3, Sienite sodalitice — roci constituite din sodalit, feldspat alcalin si biotit. Subordonat apar cancrinitul, egirinul s.a. 4. Sienite cancrinitice. Feldspatoidul dominant este cancrinitul. Varie- tatile tipice contin micropertit (~83%), cancrinit (~12%) gi circa 5% minerale femice (egirin, biotit etc.). Fig. 80. Malignit : egirin-augit cu zonalitate evidenté la unele 2.3.8.3, Essexite (monzodiorite foiditere si monzogabbrouri foidifere) Se caracterizeaza prin prezenta (pe ling feldspatoizi) a ambilor feld- spati (fig. 81). Plagioclazul este, de regal’, mineralul sae dominant, + Feldspatul alcalin este potasic (ortoza sau microclin), dar poate si apard fi all concreslre perlite s; Essenitl tipi ese aleatuit din: plago- claz (28%), ortoclaz sodic (20%), nefelin (20%), piroxen (augit titanifer sau augit diopsidic (90%), apatit’ (2%). Se cunose gi essexite (ca cele din Cehoslovacia) mai sirace in nefelin si ortoclaz, dar mai bogate in plagio- claz. Uneori, ca minerale femice, apar biotitul si barkevicitul. no In general, essexitele sint roci cu indice de culoare ridicat (M>30), maiti autori considerindu-le din aceasta cauzi roci ,gabbroide". 2.3.8.4, Diorite foidifere si gabbrouri foidifere Rocile din aceast8. grap contin ca minerale salice foide si (andezin, labrador, bytownit). Feld- spatul alcalin lipseste sau apare in proportii foarte mici. mineralogice. Theralite a ice relativ bogate in mine- rale femice (M=45—55), reprezen- tate de obicei prin augit titanifer, hornblendi, barkevi- |. Plagioclazul este de regal bazic (ca Ia gabbrour),motiy pentru care theralitele pot fi" consi- prise derate gabbrouri feldspatoidice. Au. fale cu ume de macld polisin- gitul este adesea zonal, cu margini sla punciat);_nefelin (stinga de egirin sau egirin-augit. Theralitul _mijtoc) (DupA Hatch et a, 1961). tipic din Cehoslovacia con|ine : augit titanifer (33%), hornblenda brund (12%), labrador (16%), nefelin (15%), feldspat alcalin (12%), oi 9%}, magnetit (7%). Ruvillite — roct con stilnite din plagioctaz bazic zonat (53%), nefelin (27%), augittitanifer (9%), barkevicit (5%), accesorii (6%). Polianife — alcdtuite din augit (66%), anortit (16%), (8%), leucit (5%), sanidina (4%), foarte putin hora blenda comana i foarte putine minerale accesovii. Berondrite — roci ale’ tuite in principal din barkevicit (~45%) augit titanifer (= 15%), ph claz bazic zonat (=25%) si nefelin (~7%). Asociafii naturale ale rocilor feldspatoidice, Rocile feldspatoide apar adesea sub forma de corpari independente san asociate cu sienite, mai rar ca anortite, gabbi ouri etc. Transforméri ale rocilor feldspatoidice Nefelinal,+feldspatoidal cel mai frecvent, este adesea transformat in sodalit, cancrinit, analcim, mai rar in muscovit, sericit etc. Feldspatii pot saieri aceleasi transformari ca gi in sienite. Posibilitifi de confuzie Re felinice se pot confanda cu sienitele san chiar cu granitoidele datorita dificaltifii de a distinge oneori nefelinul de cuart. Fig. 81, Essexit: piroxen (contur puternic, punctat); olivind (ald, ‘contur puternic) ; plagicclaz pris m 2.3:9. Ultramafite Aceast grap’ cuprinde totalitatea rocilor faneritice tn care mineralele melanocrate reprezinta peste 90% din volumul total. Caracteristici mineralogice. Ca minerale melanocrate contin : olivine, piroxeni, amfiboli, mice, melilite, catbonali, magnelit, cromit, spineli, sfen, apatit etc., adicd foate mineralele petrogenetice, cu exceptia feld- spafilor, foidelor si cuarjalui. Mineralele salice pot participa in proporfii je pind la 10%, dintre acestea cel mai des intifnit fiind plagioclazul Paci, Varietifi. O parte din altramafite sint alcatuite practic dintr-an singar mineral principal. Aga sint : dunitele (=olivinitele) formate in special din olivind (lig. 82), cele mai multe dintre pirozenite (constitaite dintr-o singura varietate de piroxen), hornblenditete, carbonatitele {alcdtuite in esenta din calcit), biottitele (formate in principe din bjotit) efe. In toate aceste roci se pot intilni ca accesorii 0 maltime de minerale. Astfel, in dunite pot si apara piroxeni, amfiboli, cromit, m netit, picotit, plagioclaz’ bazic, piri biotil, pl: fiete,, iar in car- in’, melilit,apatit, roci_ultramatice mai maltor minerale principale. Se canose peste 50 de denmiri specialé pentru diversele combinatii posibile, ; olivind si mag- majoritatea derivind de la_locurile nw, Buc) unde au fost descrise prima oar’. Combinafiile mai importante sint tn- , piroxeni rombici, piroxeni monoclinici si hornblenda, iar denu- mirile corespunzitoare diferitelor propor{ii de participare a acestor roci minerale sint redate in figara 83 a, 6. llastratii ale anora dintre aceste roci se pot vedea in figurile 84, 85, 86. Existd si varietiti mai rare, semnifica- {ia ettorva flind data in cele ce urmeazi. Kimberlite — roci brecioase, in care se gisesc in stare de amestec mai malte minerale: olivin’, biotit, ’3, carbonali, piroxeni, mai rar granati, ilmenit, perowskit, cro- mit, urme’ de mellit, aneori diamant ete. Uncompangrile — roci foarte bogate in melilite. Varietatea tipicd este formata din melilit (75%), piro- Zen (15%), magnetit (10%) gf foarte puin biotit. Umeniteoliinice — altramafite alcétuite in esen{& din ilmenit (60-70%) si olivind, sub- ordonat plagioclaz bazic si titanaugit. 12 Fig. 83. Clasiticarea $i nomenclatura rocilor ultramatice (dupa recomandarile 1.U.G.S,, Sube, Sys. Ten. R, 1973): ce aa em ahh es # Sen Deterinator petra oct megnatc 9 metomorice Na: (Col. Univ, Bue). Asoclafii naturale. Deseori se asociazi cu rocile gabbroice, dar pot aparea si sub forma de corpari independente (mai ales danitele $i serpen- tinitele) Fig. 86. Harzburgit: piroxen ‘Sanremo ame ena eres Transformari. Ultramafitele olivinice snferi adesea puternice trans- formari, datorit serpentinizarii olivinei (fig. 87). Din dunite pot rezulta sole serpentinite (ig. 88). Piroxenil din yridotite san cei din piroxeite se pot uralitiza, serpentiniza (in special ortopiroxenit) san cloritiza, W4 Posibilitifi de confuzie. Se pot confanda ca melagabbrourile care con- {in ins& plagioclazi in proportie de peste 10%. Fig, 7, Dunit serpentinzat vind relieté, serpentind, magnetit (Col. Univ. Bue}, Fig. 88. Serpentinit : erisotil (fi- ‘rosy gi antigorit (cenuslu, punc- {at (Col. Univ. Bue). 2.4. Lamprofire In acest grup intra rocile micrograuntoase-porfirice, bogate sau relativ bogale in minerale femice. Caracteristicl mineralogice. 2) Mineralele femice deseori au caracter alcalin ; b) mineralele hidroxilate, ca biotital, hornblenda, sint foarte freevente; c) aproape toate lamprofirele contin minerale secundare : caleit,’elorit, serpentina etc., uneori in caniititi mari. Trebuie retinut c& in lamprofire proportiile de minerale sint mult mai variabile decit in rocile platonice si de aceea este greu s& se fac o sistematizare a lor pe criterii cantitative. Caracteristici structurale, Deseori mineralele femice apar atit ca feno- cristale cit si in masa fandamentala si an conture idiomorfe, astfel incit majoritatea lamprofirelor tind spre stractri panidiomorfe. Prin structura, Jamprofirele ocnpa o pozitie intermediar& intre rocile afanitice (vulcanice) i rocile faneritice (plutonice). Varietifi. Minette — lamprofire aledtaite in esenti din biotit si sanidind sau ortoclaz (fig. 89). Biotital apare alit ca fenocristale, cit si in masa fundamental griun{oas’. Fenocristalele de biotit an adesea 0 parte cen- trala flogopitica (bogata in magnezin) si o margine sagenitica (bogat3 in titan). Uneori con{in diopsid sau titan-angit. Frecvent biotital si piro- 5, xenul sinf inlocuifi de clorit, calcit, epidot. Minerale accesorii: apatit, magnetit, sfen, uneoti cuart, olivind, albit san oligoclaz. De refinat ca perechea’ biotit-ortoclaz este chimic echivalenta perechii olivind-leucit i, de aceea, o parte din petrografi considera ca minettele sint corespon- jente ale leacititelor olivinice. Pe de alta parte, minetta poate fi consi- erat o varietate microgrun{oasé a sienitelor alcali-feldspatice. Vogesile — ee Fig. 99. Minetta: feldspat pota- sic (contur slab, punctat) ; cuart (alo); biotit (hagurat) ; piroxen (contur accentuat punctat) ; apa- Ut (contur puternic, alb) ; magne ‘tit (Col. Univ. Buc). Fig. 90. Vogesit: _hornblenda, feldspat potasie, magnetit. (Col. ‘Univ. Buc). lamprofire formate in principat din hornblenda si ortoza (fig. 90). Dapa compozitia mineral, roca este un microsienit porfiric. Fenocristalele do: nante sint de hornbienda, la care se adauga plagiociaz, dar mai pot ap: rea diopsid, biotit, olivind, iar in masa fandamentald se poate intiini sfen, magnetit i chiar ortoclaz, insd in cantita(i reduse. Compozifia mineral este adesea complicatd de prezenta calcitulai, epidotalai, zoizitalui, ura- litalai, aneori a serpentinei, talcului, zecliilor, sericifalui, caolinalui. Lamprofire aicaline — lamprofire asemandtoare cu minettele $i vogesitul, dar care confin ca minerale femice fie piroxeni alcalin (egirin, egirin- augit), fie hornblenda sodica. In plus, pot aparea apatit si sfen in pro- porfii ridicate. Kersantite — lamprofire relativ bogate in plagiociaz neutra sau acid, reprezentind circa 50% din volumal total. Mineralul femic domi- nant este biotital, adesea cloritizat. Cele dowd minerale principale apar atit ca fenocristale, cit si in masa fandamentala graanjoasa. Alte minerale posibile: augit, cuar{, calcit, apalit, magnetit, ortoclaz, hornblenda, ‘livin’. Spessartite — lamprofire formate tn principal din plagioclaz (ande- zin) si hornblenda (sau diopsid). Alte minerale posibile: biotit, feldspat 6 polasic, cuarf, insii in cantita{i mici. Mineralogic kersantitele si spessarti- tele sint asemandtoare dioritelor si pot fi considerate microdiorite porli- rice. Odinite — lamprofire formate din augit, hornblenda si plagioclaz bazic (fig. 91). Cele doud minerale femice apar atit ca fenocristale cit gi in_ masa. fundamentald. Mineralogie, odinitele corespund — gabbrourilor. Camptonite — lamprofire alcdtuite in esenta din hornblenda sodic’ (barke- vicit) gi plagioclaz (andezin, labra- dor). Compozitia minerala se complica prin prezenta frecventé a unor mi- nerale ca: olivind, titan-augit, biotit, feldspat potasic.’ apalit, magnetit, calcit, zeolifi ete. Aceste roci pot fi considerate microgabbronri alcaline sau microdiorite alcaline. Alineite — Jamprofire melilitice, lipsite practic de feldspafi. “Mineralele principale Sint bjlital (epidomelan), melita, augital, eventual olivina. Ele apar ca fenocristale sau ca granule mai mici in masa fundamental, In malte allneite se gasese insa $i alte minerale ca : perowskit, cromit, pirop, piro- tind, carbonafi, barkevicil, monticellit, nefelin, hatiyh, carbonafi si chiar Fig. 91. Odinit : plagioclaz, piro- xen, hornblend3. (Dupa Rosen busch, citat de Zavarifki, 1985). fenocristale de apatit, titano-magnetit, diopsid ete. Ouachitite — lampro- fire lipsite de asemenea de feldspati, formate in esena din biotit titanifer (rosietic) si titan-augit, la care se adaugi calcit, magnetit si apatit. In unele varietiti se intitneste granat, barkevicit, nefelin gi sticla in masa funda- mentala. Monchiquite — lamprofire hipocristaline, cu o masa sticloas’, in care se gisesc fenocristale de titen-augit, biotit, barkevicit, olivind serpentinizata gi titanomagnetit. In sti apar’ uneori microlite de piroxen, barkevicit, magnetit, polit, apait sau de melili,nefelin, hain, leucit. Secundar : calcit, aragonit zeolifi, analcim. Asociafii naturale. Lamprofirele apar in special ca filoane sau dykari, asociate plutonitelor sau rocilor volcanice. Ele se intilnesc ins ¢i izolat. Posibilitifi de confuzie. Macroscopic se pot confanda cu bazaltele, dioritele gi gabbronrile micrograuntoase. 2.5, Roci vulcanice (afanitice) In grupal rocilor valeanice intrd totalitatea rocilor magmatice sticloase sivafanitice. In acest determinator am adoptat clasificarea mineralogic’ a valeanitelor propus’ de Streckeisen (fig. 92). v7 o 2.5.1. Riolite \ zenta ca fenocristale atit a feldspatulai alcalin cit si a plagioclazalai, in (liparite) i asociatie cu fenocristale de enar}. Subordonat apar si minerale femice: biotit, Sint roci afanitice, diopsid, hornblenda bruna sau verde, rareori olivina fayalitica. Mineralele adesea porfirice, alc’- | femice alealine lipsesc. In riolitele recente, feldspatal alcalin este sanidinal,) tuite in esenta din pecind inriolitele vechi este de bicei ortoza, micropertit, rareori microclin. feldspat alcalin si cuart Piagioclazal din fenocristale este adesea oligoclaz zonat, dar poate prezenta (eventual tridimit,cris- ‘uneori zone interioare cu compozitie bazic (bytownit). Media compo- balit). 2ifiel in anortit a fenocristalelor de plagioclaz creste in general ew pro- Caracteristici mine- portia de minerale femice sau cu proporfia de sticl’. Fenocristalele de cuar au conture frecvent corodate, prezentind adesea nameroase incluzion! sticloase sau eriptocristaline. Mai pot si contin minerale metalice, apatit, 4 zircon, cordierit, granat, sien, topaz, turmalina, muscovit, fluorina, ¥ san sticloasa, care co- Masa fandamentala este in esen{a un amestec de feldspat alcalin si cuart, respunde chimic unui cu variate structuri: microfelsiticé, micropoikilitic’, micrografic’, grano- at y eo amestec de feldspat rafica, fluidala, sticloasa (fig. 93), sferulitica etc. Deseori stractura masei alcalin si cuar{. Maj Fandamentale variazd chiar si in limitele aceluiasi esantion. Structarile rilatea ‘riolitelor sit sferulitice apar cu precidere in riolitele mai vechi, reaultind prin cristali- {nsd porfirice, cu masa area sticlei. Uneori, masa fundamental este poroasi si poate prezenta fandamentala cuarfo- pe peli porilor erste tabulare de tridimit, eventual caledonie, evar feldspatica si fenocris- feldspai. Umplerea porilor cu cristale apartinind diverselor minerale tale de cuar{sifeldspat conduce la formarea litofizelor. In unele litofize au fost semnalate cristale alcalin, Fenocristalele mici de olivina fayalitiea si chiar granat manganifer. de minerale femice pot | eS fi prezente, inst in cantita{i_subordonate. \ S-a semnalat de aseme- nea plagioclazal, tnsi ere) in cantitate subordo- =~ e red To de saspatal alain. A Fig. 92, Clasiticarea si nomenclatura rocitor vulea- ~ Variet&i mineralo- nice (dupa Streckeisen, 1972) ice, ‘Se eunose, mai soi satiate, Se = th; 0 ~ sc; 9 HE, Se CHO Mal = itis tues site ite, separate atit dupa SE Cone econ a sbaate eshte Geng, 92 cfileri mineralogice, | acre custo een bai casio Ueno eft gt structurale. Dap. Sie acaicping "antes 7 tes toads CS SHBG GrSam,'s" tue saeiqatee ew fo 6” emene_ isting tet | Gate an eldspat peti toast EE GS siniind ft mesotane dn 2 fue: 7 late co otf ntanere cute cam lite propri undamentalé etcloaes feisapa aes var Mbnaate cu foide (>; Y — snderke ey follemsnderke alcaline . (dupa Hatch et sl. 1966). Univ. Buc). footer wtaon 2 omuti 1 ~ eas wo — CHRERERES Rialite alcatine (fig. 94). Acestea se deosebese de riolite prin lipsa pl fodite (efit, analimile, luck = wekcanite ult Riolite propriu-zise. } fioclazolai si aneori prin ja mineralelor femice sodice (egirin, egi- malice (>) pete, ankaranit, mete ee. Caracteristica este pre- ; Sirdiopeld,arufibolsleain Mas 8 ne Se cunose mai molte varietiti de riolite alcaline, printre care: Comen- dite ~ riolite alcaline care con{in fenocristale de sanidin (sau micropertit albit si cnart, adesea impreund ca minerale femice ca arfvedsonit si beckit, mai rar biolit. Masa fundamentala este in general_holocristalina (microgréantoas’, granofiricd sau micropoikililics). Pantellerite “—. care se deosebesc de comendite prin structara masei fundamentale (sticloasa seu trchiied), prin prezenta fenoristalelor de anorlozd print-un earactr ‘mai slab alcalin al mineralelor femice (egirin-augit, diopsid, rareori crossi precum si prin lipsa fenocristalelor de cuart (la pantellerite silicea apare numal in masa fundamental. Keratofire cuarjifere — riolite porfirice vechi. Spre deosebire de cele- lalte riolite, confin numeroase fenocristale mici de albit, Ia care se aso- ciazi cuarf, mai rar anortoclaz si micropertit. Plagioclazul proprin-zis lipseste. Varietiile bogate in fenocristale de cuart sint namite albito- fire cuarfifere. Varietii structurale. Felsite — roci caracterizate prin structari al (lipsesc fenocristalele). Sint formate practic numai din mas fundamen- {ali coarfo-feldspatied micro- sau criptocristalina. Sticle riolitice. Dup’ continutal irr apa gi dupa stractura se deosebese : pechstein (fig. 95), care este o sticl cu coninat in apa pind la 8% ; per- Fig. 05. Pechstein (dupa Hatch Fig. 96. Perlit (Col, Univ. Bue), ct al, 1966), lite (fig. 96) — sticle riolitice cu circa 3—4% apa gi structural pe specificd (numeroase crpaturi curbate, eventual concentrice (tig 96) ; spuma de mare — roci.cu structura poroasa, Sticlele proaspete. pot con fine numeroase cristalite sau microlite, uneori dispuse oriental: Prin 120 devitrificare pot aparea structuri sferulitice (fig. 97), iar prin descompu- nerea sticlei iau nastere minerale noi care, umplind golarile preexis- tente, formeazi litofize. Fig, 97. Riolite sferulitice (Col. Univ. Buc). Transformiri. Feldspalii din riolite se pot sericitiza, caoliniza, sau pot fi inlocuifi cu zeolifi, calcit, epidot etc. Masa fundameritald sticloast se poate descompune sau eventual cristalizeaz’. Sanidina este instabila gi in decursul timpalui trece in ortoza sau pertit. Plagioclazii, in cazul cind exist, sint uneori inlocui{i cu albit, mai rar cu feldspat potasic. Mineralele femice sint frecvent inlocuite de clorit, epidot, carbonati etc. Singurul mineral rezistent este cuartul din fenocristale, Riolitele vechi (preter{iare) cu grad de alterare mai mult sau mai putin avansat se numese porfi cuarfiferé. Acest termen este utilizat pentra a desemna gi dacitele vec ( parte din keratofirele cuar{ifere provin probabil prin inlocuirea cu al a fenocristalelor de plagioclaz din riolitele normale sau din dacite. Asociatii naturale. Riolitele se asociaza de obicei en dacite si andezite, mai rar cu trachite. Posibiltii de conturie. Rictitele se pot confanda ayor eu dacitele Pentru varietatile porfirice, ct. masa fandamentald holocristalina, trebuie Inate in consideratie urmatoarele caractere distinctive: 1) fenocristalele de feldspat potasic lipsese in dacite, dar sint frecvente in riolite; 2) feno- cristalele de plagioclaz des intilnite in dacite, sint rare sau inexistente in ; 3) masa fondamental& felsiticl, micrografies si granofl prézenta la riolite este rar semnalata la dacite’; 4) mineralele femice alcaline prezente in anele riolite nu se intilnesc in dacite. Totusi, trebuie spus cdo delimitare sigur a eelor dou grape de roel poate fi f4cutd numal prin ‘determinarea proportiei feldspatilor. In caznl varietatilor st criptotristaline deosebirea nu se poate face pe cale mineralogi necesara analiza chimicd. 2.5.2. Dacite Sint roci afa gioclaz gi cuart (fig. 98). Caracteristici mineralogice. Fenocristalele dominante de plagioclaz si cnart se asociaz’ de obicei cu unul san mai multe minerale femice (piro- xen, hornblenda, biotit). Fenocristalele de feldspat potasic lipsese sau par cu totul subordonat. ice (de obicei porfirice), aledtuite in principal din pla- Fig. 99. Hialodacit: fenocristale de plagioclaz si cuart ; mezostaza stieloasa (Col. Univ. Buc). sloclaz, cuart si biotit ; mezostazé hhjalopilitiea (Col. Univ. Buc.). ‘Masa fundamental este sticloas& (fig. 99), hialopiliticd saw felsticd Daca sticla are indice de refractie sub 1,50 si reprezint peste 30% din masa rocii, se consider ci masa fundamentalé este acida, avind peste 10% cuar} potential. Cind masa este felsiticd, in constitutia’ el intra feldspat alcalin si una din modificafiile Silicel éristaline (euarf sau tridimit), ala- ‘uri de care este prezent intotdeauna un plagioclaz acid. Compozitia feno- cristalelor de plagioclaz zonat variaza in limite largl, de la labrador bazic fn centru, pind la oligoclaz spre margine. Feldspatul potasic (sanidina sau ortoza), th afard de masa fundamental, poate uneor! aparea ca tnvelgur in jurul: fenocristalelor de plagioclaz, rareori sub forma de fenocristale independente. _ ‘enocristalele de cuar} prezint& de obicel forme cristalogratice specifice modificatiel B (de temperatar’ inaltd), insi mai intotdeauna conturele sint corodate. De remarcat c& natura’ mineralelor femice ce constitnie fenocristalele depinde de structura masel fundamentale. Astfel, daci masa este sticloasi apar in fenocristale hornblenda si biotitul, iar cind masa este cristalizata se dezvolt& cu precddere piroxenii (diopsid-angit, 12 enstatit sau hipersten). Olivina bogat in fer (fayalit) apare rareori in dacite, formind coroane de reacfie in jurul hiperstenului. Minerale accesorii: apatit, zircon, minerale opace, sfen. Minerale intimplitoare : granat, cordierit, olivind magnezian’, orlit etc. Transformari, Asemanatoare ca cele ale riolitelor. Asociafii naturale. Dacitele se asociaza de obicei cu riolite gi andezite. Posibilitati de confuzie. Macroscopic se pot confunda gor cu riolitele, mai gre cn andezitele. De acestea din urma se deosehesc in principal prin prezenta fenocristalelor de cuart. 2.5.3. Trachite Trachitele sint roci afanitice -aledtuite in esenta din feldspat alealin, Garacteristici mineralogice. Cuarful si feldspatoizit lipsesc sau apar ccel mult subordonat. Feldspatii plagioclazi si mineralele femice, desi pre- Zente uncori ca minerale principale, nu depdyesc in proporte fldspati alcal In general, caracterul mineralelor femice depinde de prezenta sau absenta. plagioclazilor. Clasificarea trachitelor se face in. primul rind dupa natura feldspafilor constituen{i si numai in al doilea rind dup natura sau proporfia mineralelor femice. Se diferentiezd astfel dow’ subgrape : 1) tracitealcaline (ir plagocazi; 2) trachite cleo-alcaline (cu plagio~ clazi). Caracteristici structurale. Structura caracteristicd este porfiried, feno- cristalete dominante fiind de feldspat. Masa fundamentala este alcatuita in principal din feldspat alcalin, cu structura de obicei trachitic’. Varie- Aafile sticloase (hialotrachitele) sint rare. Trachitele porfirice din regiunea Oslo (Norvegia), datorita structarii lor particulare, au fost numite, ,por- fire cu romburi* Fenocristalele din aceste roci sint de obicei de dligo- claz, cu inveliguri de feldspat alcalin sau cu incluziani mici $i numeroase de ortoza. Adesea (dar nu intotdeauna), fenocristalele de oligoclaz au in secfiune o forma de romb, de unde si numele colectiv al trachitelor din aceast regiune. 2.5.3.1. Trachite alcaline Caracteristici mineralogice. In aceste r te plagioclazal (fig. 100). Mineralul. dominant este feldspatal alcalin, reprezentat prin saniding, anortoza san albit (rocile vechi pot contine gi ortozd sau micropertit), In trachitele alcaline, mineralele femice participa de obicei in proportii 123 oe reduse si a tn general un caracter alcalin, find reprezentate prin-piro~ xenialcalini (egirin, egi jotit. Subordonat se Fig, 100, Trachlt alcalin: feno- eristalele si _mezostaza formate ‘din feldspat alealin (Col. Univ. Bue). 2.5.3.2. Trachite Caracteristici _mineralogice. predominant fiind ins& feldspal AU ew Fig. 101. ‘Trachit normal