Sunteți pe pagina 1din 60

FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

BIBLIOGRAFIE:

1. Cursul Disciplinei de Fiziologie


2. William F. Ganong: REVIEW OF MEDICAL
PHYSIOLOGY
3. Arthur C. Guyton, John E. Hall: T E X T B O O K of
Medical Physiology
4. Agamemnon Despopoulos, Stefan Silbernagl: Color
Atlas of Physiology varianta electronic la
disciplin
www.dictionarmedicalonline.ro
; www.dictionar-medical.ro
;5.www.medikal.ro/dictionar-medical.html
; 2010
www.emedonline
Ioan Haulica: Fiziologie umana, ed.
.ro/dictionar/view.list.php ; http://en.wikipedia.org

Tema cursului, obiective

Fiziologia
sistemului
cardio-vascular:
evoluie,
caracteristici morfo-funcionale. Potenialele bioelectrice
cardiace.

Obiectivele nvrii: la finalul acestui curs, studentul trebuie:

S cunoasc evoluia aparatului cardio-vascular la vertebrate (peti, amfibii, reptile,


psri, mamifere, primate i n final, la om)

S
cunoasc
particularitile
morfo-funcionale
ale
aparatului cardio-vascular
(componente: inima, sistemul de vase cu circulaia sistemic-marea circulaie, circulaia
pulmonar-mica circulaie; nveliurile inimii: endocard, pericard, miocard i rolurile lor;
aparatul valvular: componente, roluri)

S cunoasc tipurile de miocard (adult i embrionar) i rolurile lor

S defineasc potenialul de repaus (PR), s cunoasc fazele i perioadele potenialului de


aciune (PA) i s deseneze potenialul de aciune tipic pentru o fibr miocardic
contractil (cu rspuns rapid) i pentru o celul de tip pacemaker (cu rspuns lent)

S descrie canalele ionice care contribuie la realizarea fazelor potenialului de aciune.

S cunoasc caracteristicile potenialului de aciune la fibrele miocardice cu rspuns rapid


(amplitudine, durat, corelarea fazelor PA miocardic cu traseul ECG)

S cunoasc perioadele de excitabilitate ale muchiului cardiac (perioada refractar


absolut i relativ) i s fac corelaia fenomenului electric cu cel mecanic

S poat face corelaia dintre fenomenul electric i mecanic la fibra muscular scheletic
i fibra miocardic

Durere toracic sever ca o senzaie de strivire, sau o greutate sau


presare retrosternal sau precordial, cu durat, de cel puin 20 de min.
Durerea poate radia n partea superioar a braului stng, gt sau
maxilar.
Transpiraie intensa i un sentiment de moarte iminent.

Ibn al-Nafis
Harvey

(1213-1288) Ibn al-Nafis is most famous for


being the first physician to describe the
pulmonary circulation, and the capillary and
coronary circulations, which form the basis of
the circulatory system, for which he is
considered the father of circulatory
physiology and "the greatest physiologist of
the Middle Ages."[

William

(April 1, 1578 June 3, 1657) was an


English physician who is credited
with being the first in the Western
world to describe correctly and in
exact detail the systemic circulation
and properties of blood being pumped
around the body by the heart.
Sursa: www.wikipedia.org

Argumente pentru importana


temei
Patologia cardio-vasculara reprezint principala cauza de morbiditate si
mortalitate in tarile dezvoltate, dar si in cele cu situatie economica
dificila.
Complicaiile acute ale bolii C-V: infarctul acut de miocard (IMA) i
tulburrile majore de ritm constituie urgene majore, deoarece
lipsa diagnosticului sau a tratamentului de urgen duc la moarte!
Factorii de risc cauzali.Factorii majori din aceasta categorie sunt
reprezentati de:fumat, hipertensiunea arteriala(TA peste 140/80
mmHg),nivelul crescut al colesterolemiei(sau cresterea nivelului
seric al LDL peste 160 mg/dl),scaderea nivelului HDL(sub 35
mg/dl) si hiperglicemia (peste 128 mg/dl). Un loc aparte il
ocupasindromul metabolic.

Morbiditate - Raportul dintre numrul bolnavilor i ntreaga populaie dintr-un loc dat, ntr-o anumit perioad de timp. Din fr. Morbidit (DEX).

http://www.youtube.com/watch?v=XV11kplLoxw&feature=related

Argumente pentru importana


temei

Rolul cauzal al acestor factori este sustinut de cantitatea enorma


de date acumulate la nivel international, pe parcursul ultimelor
decenii.
Ei actioneaza independent, dar evolutia procesului aterogenetic
este cu atat mai rapid, cu cat, la aceeasi persoana se
asociaza mai multi factori de risc cauzali.
Asocierea a 2 sau mai multi factori de risc are efect multiplicativ
si nu doar aditiv. Studiul MRFIT (Multiple Risk Factor Intervention
Trial), efectuat pe 300 000 persoane, timp de 12 ani,
demonstreaza ca riscul de deces cardiovascular este de 14 ori
mai mare la fumatorii care aveau colesterolemia peste 240 mg/dl
si TA diastolica mai mare de 90 mmHg, comparativ cu persoanele
fr acesti factori de risc.

Pentru a nelege mecanismele de instalare a


bolii, trebuie sa cunoatem cum
funcioneaz, n condiii fiziologice, normale,

EVOLUTIA APARATULUI CARDIOVASCULAR


1.

Fara sistem circulator

la animalele inferioare schimbul dintre organism si


mediu se face prin lichidul extracelular

Bedford's flatworm,

2. Cu sistem circulator deschis moluste, artopode


- nu exista distinctie intre sange si lichidul interstital;
- vasele nu au pereti proprii;

Tarantula
Brachypelma sp.

- lichidul se numeste hemolimfa;


- inima este un tub muscular.
Sepioteuthis sepioidea

3. Cu sistem circulator inchis vertebratele.


Salturile evolutive sunt evidente la pesti, amfibii, reptile, pasari, mamifere, primate si n
final, la om.

EVOLUTIA APARATULUI CARDIOVASCULAR LA VERTEBRATE

La pesti
cord cu 2 camere: un atriu si
un ventricul
nu au plmni
un singur circuit sanguin:
ventricul branhii , unde sgele
se oxigeneaz artere
tesuturi vene - atriu

La amfibieni
- Circuit dublu (datorat
aparitiei plmnilor)
- Cord cu 3 camere 2 atrii
si un ventricul care
pompeaza sange amestecat
- artera care pleaca din
ventricul se ramifica: una
pentru plamani, alta pentru
circulatia sistemica

La reptile
- Circuit dublu
- Cord cu 4 camere 2
atrii si 2 ventricule care
comunica intre ele
- Artera pulmonara este
prevazuta cu un sfincter
muscular (adaptare
legata de reglarea

La pasari
-Cord cu 4 camere 2 atrii
si 2 ventricule complet
separate
- 1 arc aortic spre dreapta

SISTEMUL CARDIO-VASCULAR. Caracteristici


morfo-functionale
Sistemul cardio-vascular ndeplinete o functie
vital pentru organism: transportul prin snge al
gazelor i substanelor nutritive.

Componente: - inima i sistemul vascular

1.Inima este o pomp biologica cu rol de propulsie a


sangelui n mica si marea circulatie.
prin modul n care funcioneaza n cele 2 faze ale
ciclului cardiac, inima asigura diferenta de presiune
necesara circulatiei sangelui.

este formata din 2 componente, fiecare cu rol de


pompa, legate n serie:

inima dreapta (POMPA DREAPTA), care propulseaza


sangele catre plamani. Functioneaz le presiuni
mici (< 25 mmHg) si volume mari.

inima stanga (POMPA STANGA), care propulseaza


sangele in sistemul arterial. Functioneaz le
presiuni mari (110-130 mmHg) si volume mai mici

2. Sistemul de vase
circulaia sistemic
(marea circulaie)
funcioneaz n regim de nalt presiune

circulaia pulmonar
(mica circulaie) funcioneaz
n regim de joas presiune

Este format din:


artere - sistemul de distribuie
a sngelui pn la nivel tisular;
microcirculaia (care include
capilarele) - asigur schimburile
dintre snge i esuturi;
vene - servesc ca rezervoare i
colecteaz sngele pentru a-l
readuce la inim.

INIMA, O POMPA SITUATA IN CENTRUL


CELOR 2 CIRCULATII

Inima propulseaza sangele


ctre plmni si n circulatia
sistemica

INIMA ORGAN CENTRAL POMPA


ASPIRO-RESPINGATOARE

CORDUL UMAN ESTE


2 ATRII despartite de
UN ORGAN
septul interatrial.
TETRACAMERAL
formeaza baza inimii.
reprezinta un rezervor
format din:

elastic, care mentine o


presiune medie scazuta;
realizeaza legtura sist.
venos cu ventriculele;
prin contracia lor n sistola
atrial completeaz
umplerea ventriculara;
contribuie la nchiderea
valvelor A-V;

2 VENTRICULE

despartite de septul
interventricular
au functie de pompa;
lucreaza la presiuni mari, in
special VS,care este o
pompa de mare presiune
VS formeaza varful inimii;

Aparatul valvular componente si roluri


ROLURI

Valvele

1.Asigura
unidirectionalitatea
circulatiei sngelui;
2.Prin deschidere permit evacuarea
sangelui din cavitatea cu presiune
mai mare n cea cu presiune mai
mic;
3.Prin inchiderea lor mpiedica
intoarcerea sangelui (regurgitarea);
4.Participa la generarea zgomotelor
cardiace.
atrio-ventriculare

Valva mitral se gaseste ntre A si V stang, delimitand orificiul


mitral; denumirea vine de la aspectul de mitra episcopala pe
care il are in sistola izovolumetrica, cand, inchisa fiind,
bombeaza in atriu;

este formata din 2 cuspide sau foite motiv pentru care se mai
numeste si bicuspida;
se inchide in sistola ventricular si se deschide in diastola; in distola
pluteste in sangele din ventricul, fara a opune rezistenta;
inchiderea ei genereaza o buna parte din zgomotul I, componenta
mitral nchidere (M) a zg. I
informatii despre functionarea ei obtinem prin ascultatie, mai ales in

Aparatul valvular componente si roluri

Valva atrioventriculara dreapta- se gaseste intre A si V


drept, delimitand orificiul tricuspidian;

este formata din 3 cuspide sau foite, motiv pentru care se mai numeste si
tricuspida;
se inchide in sistola si se deschide in diastola; in distola pluteste in sangele
din ventricul fara a opune rezistenta;
inchiderea ei genereaza o parte din zgomotul I; componenta tricuspid
nchidere (T) a zg. I
informatii despre functionarea ei obtinem prin ascultatie, mai ales in focarul
tricuspidian situat in spatiul IV i.c. drept, aproape de jonctiune sternului cu
apendicele xifoid si prin ecocardiografie;

Aparatul valvular componente si roluri

Valvele sigmoide aortice si pulmonare sunt


identice;

sunt formate din 3 cuspide dispuse in cuib de randunica


se deschid in sistola si se inchid in diastola, cand bombeaza catre
ventriculi;
inchiderea lor genereaza o parte din zgomotul II; componentele aort,
pulmonar nchidere (AP)
informatii despre functionarea lor obtinem prin ascultatie, mai ales in
focarul aortic situat in spatiul 2, parasternal dreapta si in focarul
pulmonar situat in spatiul 2, parasternal stanga, precum si prin
ecocardiografie;
leziunile reumatice, aterosclerotice sau de alta natura pot determina

Valvele cardiace pot prezenta


dou tipuri de disfuncii:
stenoza: deschiderea
valvelor este redus sau se
realizeaz greu. Inima trebuie
s dezvolte o for mai mare
pentru a mpinge sngele
prin orificiul stenozat.
insuficiena: valvele nu se
mai nchid complet,
determinnd refluarea
(regurgitarea) sngelui;
Vavele cardiace pot prezenta
una sau ambele tipuri de
disfuncii n acelai timp
(insuficiena i stenoza).

SISTEMUL CARDIO-VASCULAR
Caracteristici morfo-functionale (continuare)
Inima are 3 nveliuri:
1.Pericardul sac dublu n care se afl civa cm3 de lichid
seros. Foita viscerala se numeste epicard

Roluri:
de protecie mecanic;
de lubrifiere;
de limitare a expansiunii i umplerii diastolice, n special a
VD, protejnd astfel circulaia pulmonar mpotriva unei
eventuale suprancrcri (congestie).
Acumularea unui volum mai mare de lichid intre foite se numeste

pericardit, cu urmari severe asupra functionalitatii cordului,


mai ales a contractilitatii. n acest situaie, pericardul poate
deveni rigid sau chiar calcificat, ceea ce duce la reducerea umplerii
cardiace, respectiv a debitului cardiac.

2.Endocardul foi seroas care tapeteaz pereii cavitilor,


asigurnd netezimea suprafeelor care vin n contact cu sngele
circulant. Suprafata lipsita de asperitati este o conditie obligatorie
pentru prevenirea depunerii de fibrina i formarea de trombusuri in
cavitatile cordului;

nvelisurile inimii continuare


3. Miocardul
componenta muscular,
reprezentat de muchiul
striat cardiac, cu dezvoltare
maxima la nivelul
ventriculelor.
Miocardul ventricular este
mai gros dect cel atrial,
astfel c adevratele pompe
cardiace sunt ventriculii.
Deoarece grosimea
peretelui VS este de 3-4 ori
mai mare dect cea a VD,
acesta genereaz cea mare
for de contracie i cea
mai nalt presiune.

Miocardul este un muschi striat


special (sinciiu funcional)
Contine 2 tipuri de tesut:

1.Contractil sau de lucru sau adult, sau


cu rspuns rapid constituie cea mai mare
parte a miocardului;
Rolul major contracia, care permite realizarea
functiei de pomp a inimii

2.Embrionar tesutul excito-conductor sau


cu rspuns lent cu rol de generare i
conducere a excitaiei automate, ritmice a inimii;
Este format din noduli, fascicule, tracturi si
reele care sunt suportul automatismului cardiac
si a funciei de conducere specific.

Generarea stimulului n NSA i conducerea acestuia


prin esutul excito-conductor

FENOMENELE ELECTRICE DE LA NIVELUL


MIOCARDULUI

Pot fi evidentiate prin tehnica voltage-clamp


care prin intermediul unor electrozi subtiri de sticla
permite msurarea transmembranar a fluxului
ionilor si a diferentei de potential electric de o
parte si de alta a membranei.
Prin folosirea microelectrozilor s-a constatat c, n
repaus membrana este
polarizat
electric,
cu
Acesta
polaritate
este
sarcini pozitive la exterior
si negative
interior.
determinata
dein
repartitia
asimetrica, neuniforma a
ionilor, de o parte si de alta
a membranei celulare.
Migrarea ionilor este
conditionata de:
permeabilitatea
membranei dependenta
de tipul si numarul

Tehnica voltage-clamp este folosit


n electrofiziologie pentru msurarea
curenilor ionici din membrana
celulelor excitabile.

Masurarea potentialului
membranar

Masurarea potentialului de actiune la nerv


i nscrierea grafic a PA

Canale i pompe din membrana fibrelor


miocardice

Canalele membranare pot fi:

Voltage-gated, care se deschid la o anumit valoare a


potenialului membranar (de ex. canalele rapide de Na+
care se deschid la o valoare de aprox. 65 mV)
Dependente de un ligand sau canale operate de receptor
(receptor-operated channels) care pot fi activate de un
neurotransmitor (acetilcolina) sau de o alt molecul
specific .

canalele de Na+:
n fibrele rapide (contractile): se gsesc canale rapide de Na+
(voltaj dependente), deschise n faza de depolarizare;
n fibrele lente (pacemaker): se gsesc canale specifice de Na+
(ligant-gated/voltaj-gated) sau funny channels, activate n
timpul depolarizrii lente diastolice (DLD);

Canale i pompe din membrana fibrelor


miocardice
+

canalele de K

Rolul principal este de a reface


potenialul de repaus i de a controla
nivelul excitabilitii celulare. Unele
dintre ele sunt voltage-gated, altele
ligand-gated. Sunt de mai multe tipuri
ito (transient outward) care asigur efluxul de
K n fazele 1, 2 i 3 ale PA. Sunt responsabile
mai ales de producerea fazei 1 a PA.
Ik (delayed rectifier) care asigur efluxul de K
n fazele 2, 3 i 4 ale PA. Sunt responsabile mai
ales de producerea fazei a 3-a a PA.
Ik1 care asigur influxul de K n fazele 2, 3 i 4
ale PA

iKACh dependente de acetilcolic.


Ach le menine mai mult timp deschise,
inducnd starea de hiperpolarizare.
Sunt responsabile de efectul deprimant obinut
prin stimularea vagal.
ncetinesc depolarizarea lenta diastolic i
scad frecvena cardiac.

iKATP sensibile la ATP cresc


sensibilitatea la K cnd ATP ul este
sczut.

Canalele din membrana fibrei miocardice


- continuare
canalele de Ca2+ - sunt de 2 tipuri: L i T-voltaj
dependente:
n fibrele rapide (contractile) se gsesc canale de Ca2+ tip-L (longlasting) sau canale DHP, care sunt canale standard de Ca.
Se deschid n faza de platou a potenialului de aciune, pentru un timp
mai lung i au rol n procesul calcium-induced calcium release,
important n iniierea contraciei;

n fibrele cu rspuns lent (celule pacemaker) sunt prezente:


canale de Ca2+ tip-T (transient) - activate tranzitoriu n cursul DLD;
canale de Ca2+ tip-L - activate n timpul fazei de depolarizare.

Canale i pompe din membrana


fibrelor miocardice- continuare
Principalele tipuri de pompe sarcolemale sunt:
pompa Na/K este activ n permanen, pentru a
menine potenialul de repaus.
pompeaz 3 Na+ n exterior i 2 K+ n interiorul celulei,
pentru fiecare molecul de ATP.
n faza 4 a potenialului de aciune intervine activ pentru a
restabili echilibrul ionic;

antiporterul Na/Ca funcioneaz cuplat cu pompa


Na+/K+:
Este o form de transport activ secundar cuplat cu pompa de
Na+/K+, care folosete gradientul de Na+ creat de aceasta;
expulzeaz 1 Ca++ n schimbul a 3 Na+.

pompa de Ca expulzeaz activ ionii de Ca2+din


celul, pentru a restabili echilibrul ionic.

Cele mai importante canale i pompe din membrana


fibrelor miocardice adulte i ale SEC. (Dup Braunwald,
1992, modificat C. Bunu)

Potenialul de aciune (PA) i de repaus (PR)


n fibrele contractile, cu rspuns rapid - PR
1. Potenialul de repaus
Definiie: diferena de potenial electric trans- membranar, datorat
gradientului de concentraie ionic dintre mediul intra i
extracelular. Este un fenomen electrochimic.
Caracteristici:
n repaus, membrana celular este polarizat (ncrcat electric) cu
sarcini pozitive la exterior i negative la interior;
n repaus, membrana celular este nalt permeabil pentru ionii de K + i
este relativ impermeabil pentru ionii de Na +.
Din acest motiv valoarea PR se stabilete aproape de potenialul de echilibru
al K+ (EK; potenialul Nerst).

valoarea PR pentru fibrele miocardice ventriculare este n medie de -85


mV (cu limite ntre -80; -90 mV);

PR este meninut datorit:


Permebilitii selective a membranei pentru ioni
Interveniei mecanismelor active (pompa Na +/K+):

MEDIUL
INTRACEL
ULAR
(mEq/L)

MEDIUL
EXTRACELULA
R
(mEq/L)

Na+

10-12

142 (ionul
mediului
extracelular)

K+

145 - 152

4 5 (ionul
mediului
intracelular)

Mg++

Ca2+

10-7

4-5

Cl-

4-5

100 - 103

Proteine

155

18

Tabel 1. repartitia ionilor de


o parte si de alta a
membranei.

Din tabel si schema se deduce ca:


n repaus exist un gradient chimic sau de concentraie ionic
pentru:
Na+ care tinde sa intre in celul, cu atat mai mult cu cat este
atras si de electronegativitatea intracelulara. n repaus,
membrana este impermeabila pentru Na+ (canalele de Na sunt
inchise)

K care tinde sa iasa din celula, cu atat mai mult cu cat


permeabilitatea membranei i este favorabila deoarece canalele

Potenialul de repaus continuare


Gradientul de concentratie si canalele de K+
deschise determina un curent de K+ catre exteriorul
celulei, pana cand surplusul de sarcini pozitive va
induce o bariera electrostatica, care va stopa iesirea
acesui ion. n acest moment, ntre exteriorul si
interiorul celulei se stabileste o diferenta de
potential,
care,
pentru fibra
Prin
urmare,
potentialul
de miocardica contractil,
adulta este
-80; -90 mV,
cu o medie de -85 mV.
repaus
este de
determinat
de efluxul
de K
n repaus:

Sarcinile pozitive de pe fata externa


sunt date de efluxul de K+ si de
prezenta Na+-ului

Sarcinile negative de pe faa intern


a membranei sunt date de anionii
proteici, sulfati i fosfati, rmai
singuri, fr K+-ul care-i neutraliza

Potenialul de aciune la fibra


contractil
Definiie: inversarea potenialului electric
transmembranar, datorat modificrii
conductanei membranei celulare pentru ioni, ca
rspuns la un stimul.
este un fenomen electrochimic, indus de fluxul pasiv al
ionilor, n sensul gradientului electrochimic stabilit de
pompele ionice i de mecanismele de schimb.

pasajul fiecrui tip de ioni se realizeaz prin


canale ionice specifice.

PA la fibra miocardica adulta

continuare
Faza 0 a PA - Depolarizarea Aplicarea
unui stimul cu intensitate prag va genera un lan
de evenimente care vor duce la declanarea PA.
Stimulul va declana o deplolarizare local, ca
urmare a creterii conductanei pentru Na, ceea
ce are ca rezultat micorarea diferenei de
potenial cu 15 mV. In acest moment se atinge
potentialul prag (- 85 (-15 sau -20) = -70 sau
-65 mV).

Primul eveniment n generarea PA l constituie creterea brusc a


permeabilitii membranei pentru Na, ca urmare a deschiderii
canalelor rapide pentru Na+, dependente de voltaj. Na+ va intra
rapid, n avalan, aducnd un surplus de sarcini pozitive, care
vor inversa polaritatea iniial = depolarizare.

PA la fibra miocardica adulta continuare

Intrarea Na+- ului n celul, rapid, pasiv


determina o depolarizare ce depete
cu +15 +20 mV valoarea 0
(overshoot"), astfel c, potentialul
membranar se modific de la o valoare
apropiat de potenialul de echilibru
pentru K+ (-85mV) spre una apropiat de
potenialul de echilibru pentru Na +
(+20 ,+30mV).

La formarea varfului PA, peste 0 mV,


pn la +20-+30 mV particip i
canalele de calciu, care se deschid.

Intrarea Na+ se oprete brusc, ca


urmare a nchiderii porii de inactivare a
canalului de Na+.

REPOLARIZAREA

Faza 1. Repolarizarea rapid, precoce, pasiv.


Este generat de:

inactivarea influxului de Na+ ;


activarea unui eflux tranzitoriu de K+ prin canale specifice
(ito);
un influx
pasiv de ClDatorita depolarizarii a disparut bariera electrostatica care
impiedica iesirea K.

Prin urmare, K+ va iesi din celula, datorita: gradientului de


concentratie; permeabilitatii mari (se deschid canalele lente de K )
si a gradientului electric. El va aduce sarcini pozitive care determina
scaderea PA, pana in jurul valorii de 0 mV.

Repolarizarea continuare

Faza 2 Platoul

(repolarizarea lent, pasiv)

Se datoreaz unui
influx lent de Ca++ (prin canale de Ca2+ de tip-L),
eflux lent de K+
Deoarece iese un ion pozitiv (K+) si intra altul tot pozitiv (Ca2+), valoarea
PA va ramane constanta, in jurul valorii de 0.
Se inscrie un platou caracteristic fibrei miocardice = faza a 2-a a PA.
Durata mult mai mare (cca. 220 msec) este necesar pentru un
influx suficient de mare de Ca2+ pentru a stimula deschiderea
canalelor de Ca2+ de pe suprafaa reticolului sarcoplasmatic (RS) i
eliberarea ionilor de Ca2+ din RS n citoplasm. Procesul este numit
"eliberare de Ca indus de Ca" i este important pentru iniierea
contraciei.
Influxul de Ca din aceast faz

poate fi crescut de: -agoniti, ca epinefrina (prin creterea AMPC), teofilina (prin
inhibarea fosfodiesterazei) aceste substane avnd efect inotrop pozitiv

poate fi sczut de substane ca: acetilcolina; -blocantele - propranololul (prin


reducerea AMPC), i blocantele canalelor de Ca (verapamil, nifedipina, diltiazem).

Canalele lente de Ca2+ - int


terapeutica
Canalele lente de calciu sunt blocate de verapamil
(Isoptin, Verelan, Calan).
Are aciune antagonic epinefrinei, scznd
frecvena i amplitudinea contraciei, dar NU prin
inhibiie competitiv ca beta-blocantele, ci prin
scderea influxul depolarizant de Ca++ la nivelul
nodulilor de automatism i a fibrelor contractile.
Verapamilul scade conducerea stimulilor prin NAV,
protejnd ventriculii de tahicardiile cu origine atrial.
Este folosit in tratamentul
hipertensiunii arteriale, anginei
pectorale, aritmiei cardiace
(clasa a IV a de antiaritmice) si
ca substant vasodilatatoare
Calcium Channel

Repolarizarea faza 3

Faza 3. Repolarizarea rapida, activa


In acest moment exista urmatoarea situatie:
din punct de vedere electric, al polaritatii, membrana a revenit
prin repolarizare la situatia de repaus, cu sarcini pozitive la exterior
si negative la interior; deci, celula ar fi apta pentru o noua
depolarizare;
acest lucru nu este posibil datorita repartitiei ionilor, care nu au
revenit la starea initiala, adica Na+ este in celula, iar K+ in afara.
Nici unul dintre acesti ioni nu-si poate restabili pozitia de repaus,
deoarece ar trebui s se miste impotriva gradientului de

Repolarizarea faza a-3-a continuare


Forele care vor restabili echilibrul ionic sunt.
1. Pompa Na+/K+ funcioneaz ncontinuu, inducnd hiperpolarizare i
menine PR
2. Pompa de Ca++ care elimin excesul de Ca++.
3. Antiporter-ul Na+/Ca++ - cuplat cu pompa Na+/K+ - care elimin

Ca2+ la schimb cu Na+


Un rol foarte important n acest faz il au i curenii opui de K+
un eflux de K (IK sau delayed rectifier) - principalul curent de
repolarizare, care determin revenirea PM spre valorile negative
(-85, -90 mV);
un influx de K (IK1 sau inward rectifier) activat la sfritul fazei 3.
Acest rectificator "anormal" permite intrarea ionilor de K + n
celul - pe baza gradientului electrostatic, mai rapid dect ieirea
lor - pe baza gradientului de concentraie
La sfritul fazei intervine si pompa de CI- care pompeaz n
exterior CI- ul intrat imediat dup vrful P.A

Repolarizarea faza 4
Faza 4 - Repaus
valoarea PM este meninut n apropierea potenialului de
echilibru al K+ prin intermediul curenilor IK i IK1.
echilibrul ionic este restabilit de mecanismele active, care n
aceast faz funcioneaz la maximum.
Curba PA revine la -90 mV, nscriindu-se faza a-4-a a PA,
caracterizat de efluxul de K si activitatea ATP-azei Na+ - K+,
adica se revine la starea de repaus.

Pompa de Na/K+

ATP-aza Na+-K+ - este o


proteina canal, cu 2
subunitati alfa si 2 beta.
Subunitatile alfa sunt
fosforilate si formeaza un
canal de transport ionic.
Este responsabila de
mentinerea homeostaziei
intracelulare a Na+ si K+ si
de mentinerea potentialului
membranar de repaus.

Energia necesara
functionarii
Are un decalaj de timp si eficienta:pompeaza
la exterior
3 Na+,
mai rapid si recupereaz n celul 2este
K+, furnizata
mai lent. de hidroliza
ATP-ului;
Datorita cuplarii imperfecte se produc variatii ale potentialului
cunoscute sub numele de postpotential negativ si postpotential
pozitiv.
Activitatea pompei Na/K+ crete progresiv, pe msur de
frecvena cardiac crete, pentru a menine gradientul ionic.
Datorita ATP-azei se reface polaritatea si repartitia ionica iniial
a celulei care devine astfel apt pentru un nou raspuns

ATP-aza Na+-K+ - tint


terapeutic
ATP-aza Na+-K+ este inhibata de glicozidele
cardiace. Acestea se administreaza n insuficiena cardiac si
n aritmii.
Efectul este de crestere a cantitatii de Na+ care ramane in
miocit. Ca urmare a acumularii sodiului va creste si concentratia
intracelulara de Ca2+ disponibil pentru contractia miocardica
(incetineste expulzia calciului prin blocarea antiporterului
Consecina
este
creterea
Na+/Ca++).
O contractilitate
mai buna
inseamna
uncontractilitii - efect
inotrop
pozitiv,mai
folosit
n tratamentul
insuficienei cardiace i a
debit cardiac
mare,
dar si
fibrilaiei
atriale.
reducerea
distensiei cordului.
Exemple

de glicozide

cardiace:
- Strophanthus ouabain strophanthin
- Digitalis lanata si Digitalis purpurea
digoxin, digitoxin

FAZELE
POTENTIALULUI DE
ACTIUNE (sumar)

Faza 0 Depolarizare
se deschid canalele rapide de Na+ si
acesta intra rapid (in avalansa) in celula.
celula se depolarizeaza: negativ la
exterior, pozitiv in interior;
se atinge varful de potenial de 20 - 30
mV
Faza 1 Repolarizarea rapid, pasiv
Influx de Cl- prin canalele rapide de Cl,
voltaj dependente
Eflux de K prin canalele lente, voltaj
dependente de K+ (ito)
scderea potenialului spre valoarea 0
Faza 2 - Repolarizarea lent, pasiv
influx lent de Ca++ (prin canale de Ca2+
de tip-L)
eflux lent de K+ (ik, ik1 i ito)
Faza 3 - Repolarizarea rapid
curenii opui d K+
mecanisme active - pompele, mai ales

Caracteristici generale ale PA la fibrele cu rspuns rapid


Amplitudinea totala a PA = 120 -130 mV
Durata PA aprox. 300 ms
Durata PA scade la frecvente mari (tahicardie) si crete la frecvene mici (bradicardie)

Corelaia fazelor PA miocardic cu


traseul ECG
depolarizarea ventricular - se
coreleaz cu complexul QRS;
repolarizarea ventricular - se
coreleaz cu intervalul ST.
vrful undei T corespunde cu
perioada supranormal PSN.

Perioadele de excitabilitate ale


muschiului cardiac

Ca orice tesut, miocardul este refractar (inexcitabil) la o


noua stimulare n timpul PA
PRA - perioada refractar absolut, - are o durat de aprox. 250
ms. Tine de la faza 0 pn n ultima parte a fazei 3. Celula este
inexcitabil, nu rspunde la niciun stimul, indiferent de intensitate.
Datorit duratei lungi a PRA, celulele miocardice nu intr n tetanie;
PRR - perioada refractar relativ, corespunde cu ultima parte a
fazei 3. Are o durata de aprox. 50 ms. Celula este hipoexcitabil,
deci rspunde doar la stimuli puternici. Un stimul aplicat in acest
moment poate fi urmat de un raspuns prematur, numit
extrasistola.
PSN - perioada supranormal:
caracteristic fibrelor Purkinje. Are o
durat foarte mic, la sfritul fazei 3,
cnd sunt mai sensibile, i pot rspunde
la stimuli slabi printr-un rspuns
repetitiv.
PSN corespunde vrfului undei T
pe traseul ECG.
PNE - perioada normoexcitabil,

Perioadele de excitabilitate ale muschiului


cardiaccontinuare
Durata mare
a perioadei refractare si relatia de
suprapunere in timp a fenomenului electric (PA) cu cel
mecanic (contractia) fac imposibila sumarea
contractiilor si aparitia tetanosului. Din acest motiv,
contractia miocardului este de tip secusa.

Corelaia dintre fenomenul


electric i mecanic la fibra
muscular scheletic
Durata scurta a PA si o PRA mic face ca,
in cea mai mare parte, contracia
muschiul scheletic sa fie in afara
perioadei refractare, fiind apt de o noua
contractie.

Corelaia fenomenului electric cu


cel mecanic(contracia) la fibra
miocardic.
Contractia miocardului este de tip
secusa.

Durata aproximativ egala a celor doua


fenomene face ca, in sistola, cordul sa
fie in PRA a PA, deci inapt de o noua

Perioadele de excitabilitate ale muschiului


cardiac- continuare
Variatiile de excitabilitate ale miocardului au fost
demonstrate de Marey (1876) pe cordul de broasca.
Rezultatele experimentului au fost schematizate in LEGEA
MAREY
sau LEGEA
INEXCITABILITATII
Miocardul
este
inexcitabil in PERIODICE A LUI
MAREY,
care are
urmatorul
enunt:
sistola
si excitabil
catre
finalul

acesteia si n diastola.
Marey, tienne Jules
1830 - 1904

EXTRASISTOLA = Contractie prematura


Apare prin actiunea unui stimul supranumerar provenit dintr-un focar
ectopic sau aplicat de un experimentator (curent electric) catre finalul
contractiei sau inceputul diastolei, cand miocardul se afl din punct de
vedere electric in perioada refractara relativa.
Ca urmare a aparitiei extrasistolei, stimulul normal venit din centrul
normal de automatism (S3 in figara) nu va mai iniia o noua contractie,
deoarece acum, miocardul se afla in PRA a potentialului de actiune care
a precedat contractia precoce.
Se 1va succesiune
instala o diastola
prelungita
sau
Randul
de sistole
si diastole
pauzaCardigrama
compensatorie.
survenite la intervale egale de timp produse de
Imaginea:
Marey
stimuli (S1.S7) care vin din centrul normal de
(inima de broasca)

automatism gg. Remack


Randurile 2, 3 un stimul (steluta) aplicat in
timpul sistolei nu produce un nou raspuns. Din
punct de vedere electric, miocardul se afla in PRA
a PA, care coincide in timp cu sistola. Traseul nu
se modifica.
Randurile 4, 5, 6 stimulii aplicati la finalul
sistolei, pe panta descendenta a acesteia, in PRR
a PA produc o contractie prematura, adica,
aceasta survine rapid dupa a 2-a sistola (cea
produsa de S2).
Dupa acest raspuns prematur apare o diastola
mai lunga, deoarece urmatorul stimul normal, S3
va actiona in PRA a extrasistolei, de fapt a PA care

O membrana
depolarizata
este
inexcitabila !

PDM
PA
PP

The voltage clamp operates by negative feedback. The


membrane potential amplifier measures membrane
voltage and sends output to the feedback amplifier;
this subtracts the membrane voltage from the
command voltage, which it receives from the signal
generator. This signal is amplified and output is sent
into the axon via the current electrode.