Sunteți pe pagina 1din 3

Clarificarea notional si operational a conceptului de "handicap"

1. maladia sau traumatismul initial, existente nc de la nastere sau dobndite;


2. deficienta: pierderea sau alterarea unei structuri sau functii (leziune anatomic, tulburare
psihologic rezultnd n urma unei maladii, accident n evolutia normal, dar si a unor carente
psiho-afective (pierderea printilor sau neglijenta pedagogic).
Deficiente frecvente: auditive, vizuale, de limbaj, intelectuale, etc.
3. incapacitatea: reducerea partial sau total a posibilittii de a realiza o activitate (motric sau
cognitiv) sau un comportament. Exemple: incapacitate de comunicare, de igien personal, de
locomotie, etc Incapacitatea depinde, dar nu obligatoriu, si nu de o manier univoc, de
deficient. Att deficientele, ct si incapacittile, pot fi vizibile sau invizibile, temporare sau
permanente, progresive sau regresive;
4. handicap: dezavantaj social, rezultat n urma unei deficiente sau incapacitti care limiteaz
sau mpiedic ndeplinirea de ctre individ a unui rol asteptat de mediu. Categorii posibile:
handicapuri de independent fizic, orientare, autonomie economic, integrarea social, etc.
"Handicapul este o functie a raporturilor persoanelor deficiente cu mediul lor. El survine atunci
cnd aceste persoane ntlnesc obstacole culturale, materiale, sociale, care le mpiedic s
accead la diversele sisteme ale societtii, disponibile pentru ceilalti cetteni. Astfel, handicapul
rezult din pierderea sau limitarea posibilittilor de participare pe picior de egalitate, cu ceilalti
indivizi, la viata comunittii"(Ph. Wood, 1982).
Neputnd fi determinate prin repere ferme si rigide, strile de handicap trebuie interpretate ca
variabile dependente de situatii sociale trite de subiectul n cauz.
n concluzie, starea de handicap exprim dezechilibrul aprut n viata unui individ n tentativa
sa de a-si asuma si ndeplini rolul social conferit de colectivitatea n care este integrat.
Succesul sau insuccesul acsiunii sale va fi deci condisionat, pe de-o parte, de nivelul
posibilitsilor sale, iar pe de alt parte, de parametrii mediului n care se manifest.
Noi concepte si schimbari de sensuri ale unor notiuni din sfera stiintelor educatiei, cu precadere
n cadrul educatiei speciale
1. Educatia este o activitate continua care urmareste dezvoltarea constienta si performanta a
potentialului individual n functie de cerintele mediului social normat.
2. "Educatia speciala este o forma de educatie adaptata la modul de dezvoltare al copilului
(persoanei, n.a.), sub sau peste limita normalului.
Educatia speciala pentru persoanele cu deficienta / handicap si a celor cu probleme de adaptare,
dezvoltare, nvatare, implica un proces de interventie specifica concretizat n oferirea de servicii
de reabilitare / recuperare de natura medicala, psihopedagogica, socioprofesionala, precum si
programe care sa conduca la nivele functionale fizice, psihice si sociale corespunzatoare
capacitatilor personale, la obtinerea unui grad mai mare de autonomie personala si sociala."
(Elena Vlad, 1999)
Educatia speciala raspunde unor nevoi (cerinte) educationale speciale.
3. Cerinte educative speciale (CES) este un concept introdus n terminologia UNESCO n anii
1990. Expresia desemneaza acele cerinte ori nevoi fata de educatie derivate sau nu dintr-o
deficienta care sunt suplimentare dar si complementare obiectivelor generale ale educatiei pentru
un copil.
"Ceritele educative speciale (CES) exprima trebuinta fundamentala a unor copii de a li se acorda
o atentie si o asistenta educativa suplimentara, fara de care nu se poate vorbi de n mod efectiv de
egalizarea sanselor de acces, participare scolara si sociala. Aceasta sintagma desemneaza un
continuum al problemelor speciale de educatie, cu referire la un registru larg de tulburari care se
ntinde de la deficientele profunde la tulburarile usoare de nvatare." (Gh. Radu, 1999)
"Copiii cu cerinte educationale speciale (CES) sunt acei copii a caror cerinte (nevoi) speciale
sunt de natura educationala si deriva n principal din deficiente mintale, fizice, senzoriale, de
limbaj, socio-afective si de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora. Pot fi
cuprinsi n categoria copiilor cu CES si unii copii ocrotiti n institutii rezidentiale, precu anumiti
copii/elevi ce prezinta tulburari/dificultati de nvatare si/sau adaptare scolara." (I. Musu, 1997)

4. "nvatamntul special se organizeaza de Ministerul nvatamntului, pentru prescolarii si


elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective si de comportament, sau
cu deficiente asociate, n scopul instruirii si educarii, al recuperarii si integrarii lor sociale".
Se asigura accesul la educatie fie n structurile nvatamntului special (segregat), fie n diversele
forme de integrare scolara (n grup sau individual), n scolile obisnuite. Pentru a realiza
integrarea scolara s-au organizat diverse forme de scoklarizare: clase speciale n scoala obisnuita,
grupe de elevi cu CES n clasa obisnuita, integrare individuala. Elevii cu CES beneficiaza
complementar de sericiile unui profesor de sprijin n clasa, profesor itinerant, servicii de
compensare-corectare specifice desfasurate in cabinete si centre din scoala sau n afara scolii
obisnuite (logopedie, reeducare neuro-motorie, psihoterapie, etc), n functie de nevoi.
5. "Normalizarea, dupa B. Nirje - 1969, reprezinta procesul prin care se asigura accesul la
tiparele existentiale si la conditiile de viata obisnuite, pentru toate categoriile de persoane".
Dupa L. Kebon, 1982, normalizarea are patru nivele functionale:
Normalizarea fizica reprezinta posibilitatea de a avea acces la mijloacele fizice
(obiectuale) pentru satisfacerea nevoilor fundamentale, primare.
Normalizarea functionala consta n asigurarea accesului la serviciile publice ale societatii.
Normalizarea sociala se refera la posibilitatea de a avea contacte sociale spontane si
regulate, la dreptul de a se simtii si a fi percepute ca facnd parte dintr-un context social.
Normalizarea societala se refera la nivelul util, productiv, n cadrul diferitelor organizatii
si asociatii, avnd responsabilitati, influienta si beneficiind de ncredere. (ap. D. Popovici, 1999)
6. Integrarea semnifica faptul ca relatiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoastere a
integritatii lor, a valorilor si drepturilor comune ce le poseda. Adica nu sunt priviti exclusiv prin
prisma deficientelor dintre ei si normali, atitudine ce duce la segregare si handicapare, ci este
necesara o atitudine, o privire asupra ntregii personalitati ce poseda si calitati si posibilitati
compensatorii ce le pot oferi posibilitatea ducerii unei vieti ct mai apropiata de cea a normalilor
si n interiorul comunitatii normalilor, daca beneficiaza de servicii si facilitati speciale.
B. Nirje spunea ca "integrarea nseamna sa ti se permita sa fi capabil sa fii tu nsuti printre
ceilalti". Integrarea se refera la relatiile dintre individ si societate.
n nvatamnt, integrarea se refera la asigurarea serviciilor de educatie speciala n cadrul scolilor
obisnuite.
Alegerea dintre mai multe alternative de integrare posibile va tine seama exclusiv de dorintele si
nevoile celor implicati si nu se va rezuma la o decizie arbitrara si dureroasa de ordin
administrativ.
7. "Educatia integrata este o replica a sistemului de nvatamnt clasic, bazat pe institutiile
traditionale, incapabile sa satisfaca, prin modul de organizare si alte caracteristici, nevoile
educationale ale tuturor copiilor cu CES (.). S-a impus ca necesitate abandonarea practicii
izolarii elevilor cu dizabilitati n institutii segregate , care formeaza indivizi insuficient adaptati
pentru a face fata exigentelor societatii." (D. Popovici, 1999)
La baza constituirii acestei forme de educatie, care functioneaza peste tot n lumea occidentala si
S.U.A., stau:
respectarea "Drepturilor fundamentale ale copilului";
principiul "educatiei pentru toti copiii" prin crearea de "scoli incluzivive;
principiul "integrarii" si "normalizarii";
principiul "individualizarii educatiei" si "egalizararii sanselor de acces la educatie a tuturor
copiilor" indiferent de CES, etc.;
8. "Incluziunea - dupa S.J. Pijl, 1969 - se refera la faptul ca oricine, indiferent de deficienta sa
sau de deficientele pe care le ntmpina n nvatare, trebuie tratat ca un membru al societatii, iar
diversele servicii speciale de care are nevoie trebuiesc furnizate n cadrul serviciilor sociale,
educationale, medicale si celelalte servicii puse la dispozitia tuturor membrilor comunitatii." (D.
Popovici, 1999)

9. Incapacitate (dizabilitate) desemneaza un numar de limitari functionale cauzate de


deficiente intelectuale, fizice, senzoriale, de conditii de sanatate ori de mediu. Limitarile pot fi
partiale sau totale si care nu permit ca o activitate sa fie ndeplinita n limitele considerate
normale pentru o fiinta umana.
10.
Reabilitarea se refera la un proces destinat, sa dea posibilitatea persoanelor cu
deficienta sa ajunga la niveluri functionale fizice, psihice si sociale corespunzatoare, furnizndule acestora instrumentele cu ajutorul carora si pot schimba viata n directia obtinerii unui grad
mai mare de independenta.
11.
Recuperare, termen uzitat n Romnia, are n esenta o semnificatie echivalenta cu cel
de reabilitare, avnd nsa o ncarcatura mai puternica medicala si sociala.
12.
Exista tendinta de a utiliza n cuplu notiunile de abilitare - reabilitare, prima referinduse la acele functii care nu mai pot fi recuperate. n schimb prin mecanisme de compensare se pot
forma abilitati, capacitati bazale pentru integrarea sociala si profesionala.
13.
Conceptul de sanse egale, reprezinta rezultatul prin care diferite sisteme ale socitatii si
mediului, precum serviciile, activitatile culturale, informarea si documentarea, sunt puse la
dispozitia tuturor, n particular a persoanelor cu dizabilitati.
Termenul de egalizarea sanselor (crearea de sanse egale) este procesul prin care diferitele sisteme
sociale si de mediu (infrastructura, servicii, activitati informative, documentare) deevin
accesibile fiecaruia si n special persoanelor cu handicap.
14. Termenul servicii de sprijin, se refera la acele servicii care asigura att independenta n viata
de zi cu zi a persoanei cu handicap ct si exerciatrea drepturilor ei (dispozitive de asistare,
servicii de interpretare, asistent personal, servicii de ngrijire comunitara).
15. Pentru protectie speciala, s-a propus urmatoarea definitie:
"Protectia speciala cuprinde totalitatea actiunilor nterprinse de societate n vederea diminuarii
sau chiar nlaturarii consecintelor pe care deficienta cauzatoare de handicap (considerata factor
de risc social) o are asupra nivelului de trai a persoanei cu handicap."

S-ar putea să vă placă și