Sunteți pe pagina 1din 6

Termenul de palpitatii, desi este utilizat pe scara larga, nu are o definitie clara pentru

majoritatea oamenilor. Intr-o acceptie simpla, palpitatiile se refera la bataile neregulate ale
inimii care cauzeaza o anumita stare neobisnuita. Cardiologii, in schimb, utilizeaza termenul
pentru a denumi orice bataie anormala a inimii, mai rapida decat cele normale.
Bolile aparatului cardio-vascular ocupa un loc deosebit in patologia copilului datorita nu atit frecventei
cit mai ales diversitatii entitatilor clinice prin care se fac cunoscute si gravitatii lor in general. Numarul
mare al acestor entitati rezida in primul rind din natura lor innascuta sau dobindita, gravitatea lor fiind
legata de evolutia cronica a celor mai multe dintre ele si incidenta cu care se inregistreaza in rindul
cauzelor de deces. Pentru patologia cardiaca congenitala, importanta ei deriva pe de o parte din
frecventa actuala in crestere si marea varietate de forme sub care se poale exterioriza, iar pe de alta
parte, din necesitatea precizarii cit mai devreme a cadrului lor anatomo-clinic si fiziopatologic, in
vederea stabilirii unei conduite terapeutice chirurgicale oportune.

Miocardita pediatrica este o boala inflamatorie ce afecteaza miocardul si care apare la copii. Din punct de vedere
histopatologic, ea se caracterizeaza prin aparitia de necroza miocitara si infiltrate inflamatorii asociate. Majoritatea
cazurilor au etiologie virala, insa exista si cauze nonvirale. Miocardita este o complicatie care poate sa apara in foarte
multe boli infectioase ale copilariei, insa poate fi indusa si de medicamente sau de reactii alergice.
Severitatea acestei boli variaza de la asimptomatica pana la fulminanta, cu decesul pacientului.
Studiile epidemiologice au demonstrat ca miocardita este o boala ce apare sporadic la copii, iar cel mai frecvent
este cauzata de virusul coxsackie B.
Cand miocardita este clinic manifesta (indiferent care este cauza ei de aparitie) semnifica faptul ca procesul patologic
(inflamatia tisulara si necroza miocardica) a afectat functionarea normala a muschiului inimii. Cel mai frecvent este
afectata functia sistolica a ventriculului stang (acesta devine incapabil de a ejecta in mod corespunzator sangele care
se acumuleaza) si apare ulterior dilatarea cavitatii si hipertrofia cordului. In timp se instaleaza insuficienta cardiaca
congestiva ce se poate complica cu edem pulmonar secundar.
Mortalitatea si morbiditatea acestei boli sunt importante in populatie (desi boala ramane destul de rara) si
trebuie amintite. Miocardita acuta poate ucide 20 - 30% din pacienti. Un procent variabil, dar care nu trebuie neglijat,
din copiii care au supravietuit miocarditei ramane cu cardiomiopatie cronica dilatativa ce trebuie tratata. Daca aceasta
evolueaza, in timp pacientii pot avea indicatie de transplant cardiac.
O parte din pacienti necesita operatie si transplant datorita simptomelor severe ale insuficientei
cardiace congestive. Unii copii cu miocardita mor in timpul fazei acute sau dupa ce insuficienta cardiaca se
instaleaza. Frecventa acestor situatii in populatia pediatrica este dificil de stabilit deoarece miocardita nu se
diagnosticheaza intotdeauna usor.

Cauze
Miocardita apare destul de rar la copii, iar cand apare este, cel mai frecvent, cauzata de infectii virale cu virusuri care
au tropism pentru miocard: influenza, Coxsakie, adenovirusuri. Cele mai frecvente sunt insa adenovirusurile si virusul

Epstein Barr.

Alte virusuri cu potential infectant sunt:


- Echovirusurile;
- Virusul hepatic B;
- HIV;
- Varicela;
- Virusul poliomielitei;
- Rubeola;
- Parvovirusul B19.
Dintre bacterii, cel mai frecvent sunt citate infectiile cu:
- Klebsiella;
- Leptospira;
- Salmonella;
- Brucella;
- Streptococ;
- Pneumococ;
- Meningococ;
- Sifilis;
- Bacilul Koch.
Infectiile parazitare si fungice care pot avea si afectare miocardica sunt in principal:
- Toxoplasmoza;
- Amibiaza;
- Boala Chagas;
- Actinomicoza;
- Histoplasmoza;
- Schistosomiaza;
- Rickettsioza;
- Tripanosomiaza.
Alte etiologii ale miocarditei sunt:
1. Toxice - Veninul de scorpion.
2. Medicamentoase - miocardita poate sa apara secundar adminstrarii pe termen lung a: ciclofosfamidei,
fenilbutazonei, acetazolamidei, amfotericinei B, tetraciclinei, izoniazidei, fenitoinei, penicilinei, sulfonamidelor.
3. Reactii de hipersensibiliate sau/si boli autoimune - dermatomiozita, colita ulcerativa, lupus eritematos sistemic,
artrita reumatoida, boala Kawasaki. 4. Expunerea la radiatii.
Miocardita pediatrica este mult mai severa in cazul nou nascutilor si copiilor mici (cu varsta mai mica de 2 ani).
Cand apare o agresiune (indiferent de natura ei - bacteriana, virala sau parazitara) organismul secreta, prin celulele
sistemului imun, anumite substante cu scopul de a lupta impotriva acestor boli.
Daca infectia se extinde si la inima, celulele imune patrund in muschiul cardiac. Substantele secretate, desi
sunt eficiente in a distruge organismul patogen, au actiune si asupra tesutului cardiac. Astfel, se combina cu toxinele
secretate de agentul infectios si determina inflamarea si/sau necrozarea zonei respective.
In plus, in stadiile de vindecare a miocarditei, tesutul este invadat de celule speciale (fibroblaste) care inlocuiesc
miocitele distruse. Se formeaza astfel zone de cicatrici care vor altera ireversibil arhitectura miocardului si astfel, in

timp, pe un miocard profund modificat (din punct de vedere al structurii si functiei) se va dezvolta insuficienta
cardiaca congestiva.

Simptomatologie
In etapele initiale ale bolii simptomele pot fi foarte putine si slab exprimate clinic.
La nou nascuti si sugari simptomele apar brusc si pot include:
- Stare anxioasa;
- Alimentare dificila (refuzul de a se alimenta);
- Febra, stare generala alterata (si alte simptome sugestive pentru o infectie);
- Edeme;
- Diureza scazuta (semn ce anunta complicatii renale);
- Tegumente palide, extremitati reci;
- Tahipnee;
- Tahicardie;
- Cianoza;
- Varsaturi.
Copii cu varsta peste 2 ani pot prezenta:
- Dureri periombilicale;
- Greata;
- Dureri retrosternale;
- Tuse, dispnee;
- Iritabilitate;
- Astenie;
- Edeme gambiere.
Exista o serie de factori care influenteaza simptomatologia pacientului, cum ar fi:
- Agentul etiologic;
- Varsta;
- Sexul;
- Stare de imunocompetenta a organismului.
Desi poate fi asimpotmatica sau paucisimptomatica, miocardita are si o forma fulminanta, ce poate cauza
moartea pacientului.

Consultarea unui specialist


Parintii sunt sfatuiti sa se prezinte cu copilul cat mai repede la medic daca prezinta semne si simptome sugestive
pentru o infectie sau pentru o afectiune cardiaca.

Investigatii paraclinice
Miocardita pediatrica poate fi foarte dificil de diagnosticat deoarece semnele si simptomele sunt nespecifice si sunt
asemanatoare altor boli cardiace sau unor afectiuni pulmonare si infectii sistemice.
Examenul fizic al pacientului poate releva:
- Zgomote cardiace anormale (sufluri);
- Tulburari de ritm (tahicardiii);

- Plamani congestionati;
- Extremitai reci si palide;
- Tahipnee;
- Semne de insuficienta cardiaca congestiva;
- Semne de infectie (febra, eruptii cutanate, conjunctivita, disfonie, dureri articulare).
La copii mici poate exista hepatomegalie. Nou-nascutii sunt adesea foarte agitati, pot avea detresa respiratorie si
semne de sepsis, pot fi somnolenti, hipotoni si pot sa faca si convulsii (daca exista afectare importanta de sistem
nervos central).
La copii mai mari la examenul fizic se observa: anorexie, tahipnee, wheezing, diaforeza.
Daca debitul cardiac este foarte scazut, se instaleaza acidoza si chiar moartea (daca pacientul este adus tardiv la
spital si tratamentul nu poate fi administrat precoce).
Adolescentii cu miocardita prezinta o scaderea a tolerantei la efort, astenie, maleza, dureri toracice, febra
moderata.
Investigatiile paraclinice care se efectueaza pentru a stabili un diagnostic de certitudine sunt:
1. Ecocardiografia
Este o investigatie foarte utila, care nu are reactii adverse asupra organismului in crestere al copilului. Diagnosticul
este pus daca se observa activitate ventriculara diminuata si dilatarea a minim unei cavitati cardiace. Ecocardiogafia
este utila si in realizarea diagnosticului diferential cu boli cardiace congenitale sau cu revarsatul pericardic.
2. Electrocardiograma (EKG)
Pacientul poate sa prezinte tahicardie sinusala, sau/si aritmii (apar in peste 80% din din cazuri). Ele pot sa fie
corelate cu prezenta ischemiei miocardice, dar sunt considerate ca fiind mai putin sugestive pentru o miocardita.
3. Alte investigatii si analize de laborator pe care medicul le poate cere sunt:
- Hemoleucograma;
- Teste serologice si determinari de autoanticorpi;
- Teste hepatice;
- Uree, creatinina;
- Reactantii de faza acuta (fibrinogen, viteza de sedimentare a hematiilor - VSH, proteina C reactiva);
- Radiografie cardiopulmonara - poate arata cardiomegalie si edem pulmonar.
4. Biopsie miocardica
Este o investigatie destul de controversata la copii (la adulti reprezinta standardul de aur in diagnostic si este cea
care pune diagnosticul de certitudine). Ea are anumite riscri daca este efectuata la un pacient in stare acuta sau
instabila. De obicei se recolteaza un fragment tisular din ventriculul drept.
Deoarece miocardita poate fi focala (exista zone lezionare doar in anumite regiuni) si afecteaza mai frecvent
ventriculul stang, un rezultat negativ la biopsie nu exclude diagnosticul. Scopul realizarii biopsiei miocardice este de a
stabili cu cat mai mare precizie diagnosticul de miocardita si, de asemenea, de a clasifica si a stadializa boala ca
acuta, subacuta sau cronica.
5. Diagnosticul diferential
Se realizeaza cu:
- stenoza aortica,
- tumori cardiace,
- cardiomiopatie dilatativa,
- deficit de carnitina,
- coarctatie de aorta,

- fibroelastoza endocardica,
- pericardita.

Tratament
Miocardita nu are un tratament curativ ci doar simptomatic si paleativ. In unele cazuri miocardita se vindeca spontan
in timp.
Scopul tratamentului este de a sustine functiile miocardului si de a trata cauza de fond a miocarditei.
In faza acuta, pacientii trebuie internati in spital chiar si daca simptomele sunt usoare (de detresa respiratorie sau
insuficienta cardiaca) deoarece starea lor se poate decompensa foarte rapid. In acest stadiu al bolii scopul
tratamentului este de a reduce nevoile hemodinamice ale cordului.
Daca pacientul are insuficienta cardiaca congestiva manifesta, tratamentul este asemanator, din punct de vedere al
claselor medicamentoase, cu cel al adultului. Sunt indicate diuretice, medicamentele inotrop pozitive si
vasodilalatoarele.
1. Inotrop pozitivele
Sunt medicamente care cresc frecventa si forta de contractie a muschiului cardiac si au indicatie in insuficienta
cardiaca congestiva pentru a mentine functionarea acestuia in parametrii corespunzatori. Unii agenti inotropi au si
proprietati vasodilatatoare sau de ameliorare a relaxarii miocardice.
2. Diureticele
Pot fi administrate concomitent pentru a reduce incarcare lichidiana a organismului. Ele promoveaza eliminarea din
organism a apei si electrolitilor pe cale renala si sunt indicate in cazul pacientilor cu afectare cardiaca, dar si renala
sau pulmonara (ca urmare a complicarii miocarditei acute).
Alte medicamente ce pot fi administrate, in functie de cauza de aparitie si evolutia pacientului, sunt:
- Antibiotice;
- Antiinflamatoare nesteroidiene;
- Imunoglobuline intravenos (acestea stimuleaza organsimul sa lupte impotriva infectiilor);
- Antiaritmice;
- Anticoagulante - sunt utile pentru a preveni aparitia de trombi si ocluzie ulterioara a vaselor. Sunt indicate in special
pacientilor cu disfunctie severa a ventricului stang si celor cu tromboza cardiaca documentata.
In unele cazuri se poate ajunge chiar si la tratament chirurgical (in special daca este vorba de insuficienta cardiaca
cronica congestiva), cand se poate incerca reducerea in volum a ventricului stang sau chiar transplantul cardiac.
Tratamentul chirugical in cazul copiilor este recomandat doar daca tratamentul medicamentos esueaza si pacientul
are simptome grave.

Recomandari dietetice
Pacientii sunt sfatuiti sa evite dietele bogate in sare. Regimul alimentar al copiilor trebuie sa fie bogat in calorii si
nutrienti necesari unei cresteri normale.
In timpul fazei acute a miocarditei se recomanda odihna, deoarece numeroase studii au aratat ca activitatea fizica in
timpul viremiei acute poate potenta boala.

Prognostic

Prognosticul depinde foarte mult de starea generala de sanatate a pacientului, de varsta, sex, etiologie si severitatea
in momentul prezentarii la medic. Daca sunt tratati corect si rapid si mai ales daca sunt adusi la spital la timp,
majoritatea pacientilor se amelioreaza. Totusi, unii pacienti raman cu sechele cardiace importante.
Prognostic rezervat il au nou-nascutii: in cazul lor miocardita se poate complica si starea se decompenseaza rapid,
ducand chiar la moartea pacientului. Unele studii raporteaza o mortalitate de 76% in cazul nou- nascutilor.
Prognosticul copiilor mai mari este mai bun, in aceste cazuri mortalitatea variind intre 10- 25%.
Aproximativ 25% din pacientii care au miocardita clinic manifesta fac in timp cardiomiopatie cronica dilatativa si pot
avea indicatie de transplant de cord.
Cauza miocarditei influenteaza in mod cert prognosticul. De exemplu, pacientii cu anomalii structurale si aritmii
secundare miocarditei difterice au un prognostic rezervat.
Prognosticul pe termen lung este bun la supravietuitori - majoritatea se recupereaza in intregime iar
tratamentul poate fi intrerupt dupa 2 ani.

Complicatii
Cele mai frecvente complicatii care pot sa apara in aceste cazuri sunt:
- Dilatarea cordului cu afectarea functiei sale;
- Insuficienta cardiaca congestiva;
- Aritmii.

Prevenire
Nu exista metode preventive specifice, insa tratarea prompta si corecta a infectiilor cu risc, evitarea unor
medicamente ce pot determina ca reactie adversa aparitia miocarditei pot proteja impotriva acestei afectiuni.