Sunteți pe pagina 1din 8

Isabelle P.

Spatiul public si comunicarea


Spatiul public-Spatiul privat, rolul medierii tehnice
Utilizarea notiunii de spatiu public se dovedeste a fi delicata pentru ca acceptiunile sale se
impart intre cei doi poli: social si politic.
1. Spatiul public este un loc unde semnele si indiciile sunt puse la dispozitia ocupantilor sai
pt a descifra starile lor interne si pentru a face reciproce atributiile lor.
2. spatiul public desemneaza constituirea unei intersubiectivitati practice, a recunoasterii
reciproce drept subiect, a legaturii dintre persoane si a inlantuirii actiunilor in cooperarea
sociala. Este vorba despre comunicare si socializare.
3. spatiul public desemneaza ansamblul scenelor, mai mult sau mai putin institutionalizate,
unde este expus, judecat si hotarat un ansamblu de actiuni organizate si orientate politic.
Actiunea in comun este reglata aici de modalitati de ordonare dintre spatiul social si spatiul
politic, deci de catre formele comunicarii politice.
Jean Marc Ferry afirma ca un spatiu public este constituit din obiecte private gratie
tehnicilor informarii si comunicarii (TIC).
1. Comunicarea in modelele spatiului public
S.P caract:
- ambivalenta valorii de spatiu public
- acopera unul sau mai multe spatii fizice.
- desemneaza realitatile empirice
- norma care depaseste particularitatile istorice
- conteste principiul autoritatii in toate institutiile.
- mediatoar intre soc civila/stat, sociabilitate/cetatenie, privat/public, moravuri/politica.
Perceperea spatiului public material se face prin referire la spatiul public imaterial.
Distinctia public -privat este definita pornind de la 2 citerii: cel material si cel institutional.
- material, natura activitatilor este evidenta ca opozitie dintre privat si elem politice
- institutional este acela ca locurile sau prb secifice sunt calificate drept publice doar daca
tin de o institutie publica.
Caracteristica republicii este aceea ca transferarea frontierei trebuie sa faca obiectul unei
deliberari in comun. Sunt publice problemele pe care membrii unei comunitati politice le rezolva
in timpul dezbaterii publice ca obiect al deciziei lor colective.

TIC sunt deseori prezentate ca posibilitaea de a ridica un obstacol etnic in calea democratiei
dorite
John Stuart Mill tehnicile de comunicare sunt astfel prezentate ca un mijloc de a depasi
reprezentarea, fie prin reuniunea oamenilor la distanta, fie prin redefinirea preferintelor colective.
Dificultati:
1. natura legaturii pe care com o stab cu publicul
2. reprez societatii ca spatiu public -> autonomie in deliberarea colectiva ->dublu sens ->
participarea la dezbatere si decizie -> identitate comuna
Comunitatea se sprijina pe o identitate care defineste frontiera spatiului public si det
obiectivul deciziei colectiv / lumea comuna e marcata de deschidere.
In spatial public burghez din secolul 18, utilizarea publica a ratiunii vizeaza universalul ->
procedura argumentative orientate spre cautarea adevarului.
Deshiderea progresiva a spatiului public burghez pe dimensiunea vertical cuprinde si evolutia
liberalismului politic catre democratie. Procesul consta in universalizarea drepturilor politice
intr-o societate a oamenilor, egali si mai ales a dreptului de vot -> transf/degradarea modelului
intial prin aparitia mijloacelor de com in masa.
3. rolul destinat comunicarii in definirea principiului publicitatii.
Jean Ferry modelul grec/burghez
-

Elementul in comun este principiul argumentative

Modelul grec se sprijina pe coprezenta si oralitate: acest model asociaza discursul public si
retorica, adica o tehnologie intelectuala si relationala orientate spre persuasiune.

Modelul burghez legaturi intre o tehnica si o practica de com, unde com este conditia
mentalitatii largite (sa te pui in locul tuturor judecata politica). Roger Chartier imp
circulatiei lucrarilor scrie in constit unui S.P si unei O.P, ce presupune libertatea de com si
dobandirea unor competente:scris/citit.
2. Tehnici de comunicare si informare si spatiul public
TIC participa la redefinirea frontierei intre public si privat in masura in care, purtate de
tendintele profunde ale societatii, par sa fie rupte de schema propagandistica anterioara. Patru
caract sunt in general aduse in prim plan:
-

tehnicizarea relatiilor

comercializarea comunicarii

fragmentarea publicurilor

mondializarea fluxuruilor de informatii.

Tehnicizarea relatiilor se raporteaza la constatarea ca propagarea TIC in viata cotidiana se


traduce prin multiplicarea aparatelor de comunicare. Se caract prin faptul ca procesul de
comunicare a devenit o valoare pozitiva centrala si ca relatiile sunt mediate de aparate.
Propagarea TIC in viata cotidiana este insotita de o intelectualizare a vietii private. Studiile
asupra raspandirii TIC arata ca ele avanseaza figura unui utilizator activ, care-si conduce singur
viata. Indentitatea utilizatorului este definita in relatie cu masina. Ne situam mai degraba in
registrul performatei individuale.
Impactul TIC - gradul de substituire de catre medierea tehnica a mediilor institutionale si, ca
o consecinta,autonomia socialului in raport cu ascensiunea tehnicii si a proiectelor sale.
Dimensiunea comerciala a comunicarii nu este in sine un fenomen nou. Doar dezvoltarea
TIC duce la cresterea imp logicii economice in detrimetrul interesului public.
Informatia devine comerciala.
TIC implica anumite sarcini pentru utilizator si deci anumite constrangeri, mai ales de cost.
Accesul la spatiul public va fi repus in discutie de fenomenele idealizarii.
Principiul publicitatii este afectat in 2 randuri:
1. de caract imaterial al inf ale caror colectare si utilizare comerciala tind cu atat mai mult sa
se sustraga dezbaterii publice cu inf publice
2. de devalorizarea inf publice. Spatiul public risca astfel sa fie golit de o parte a substrantei
sale.
Dominique Wolton stabileste opozitia intre televiziunea generalista si televiziunea
fragmentara. Self-media se caract prin tintirea unei clientele, prin producerea unei oferte care
vizeaza mai intai satisfacerea cererilor particulare.
Logica diferentierii care stapeneste propagarea TIC duce inlaturarea dezbaterilor despre
continutul legitim acceptabil, la renuntarea la dezbaterilor despre problemele publice.
Spatiul public structurat de tehnicile de informare si comunicare tinde sa se disocieze de
scena politica, orientate spre decizia colectiva, operand o distinctive intre cele doua aspecte ale
deliberarii.
.. to be continued ???

Spatiul public la scoala societatii pedagogice- perre meceglin


Aparitia unui al patrulea model de organizare a spatiului public, care completeaza sau
substituie cele trei forme ideal-tipice anterioare, marcate de presa de opinie, de presa de masa si
de audiovisual. Acest spatiu public reinterpretat s-ar traduce prin bipolaritatea unui model de
reprezentare si de comunicare generalizata si prin microspatii publice partiale restranse la
campuri specifice si rezervate actorilor private.
Exista doua serii de interogatii in aceasta perspectiva:
1. Mutatiile educative propriu-zise: din cauza sfera formarii, in cautarea unei legitimitati pe care
nu i-o mai acorda indeajuns sau deloc referintele instructiei publice si a educatiei republicane
In spatele acestei interogari exista o analiza care incearca sa converteasca la normele de
comunicare metodele pedagogice, gestionarea si planificarea resurselor educative, rel dintre
invatamant si mediul sau. Sunt analizate totusi conditiile si mizele descalificarii regimului istoric
al transmiterii si insusirii cunostintelor, regim in care comunicarea era exclusa si unde alte
fundamente, ca ratiunea, au fost suficiente pentru a oferi coerenta si legitimitate procesului de
invatare.
2. Virtutea carui fapt si cu ce pret, dincolo de fromare, proiectul educativ comunicational pretinde
sa se impuna intregii comunitati. Aceasta priveste direct tema unei societati pedagogice, cu doua
caract contradictorii: 1. juxtapunerea microspatiilor det geografic sau legate de campul de
cunostinte si de competente specific, a doua consta in ghidarea societatii de catre autostrazile
cunoasterii si alte retele electonice de informare.
Dimensiunea pedagogica ar fi astfel o entitate finantata de sisteme costisitoare de acces la
studii. Acesta societate padagiogica ideala traduce o dubla tentativa de punere in discutie a
spatiului public traditional si de recompunere a unui nou spatiu public.
Cele doua serii sunt complementare si necesita analiza concomitenta din 2 persective: in
interiorul sferelor de formare unde a fost elaborate el si in rap cu abordarea societati pe care o
intareste.
1) Un proiect comunicational pentru Scoala?
Comunicarea sub toate formele are de acum inainte drept de cetate in educatie. Scoala s-a
definit in mod esential ca fiind impotriva comunicarii. Astazi, doar in functie de aceast

respingere capital se masoara importanta si pretentiile proiectului, in incercarea de a-I ipune o


rationalitate comunicatioanala.
Utopia scolara
Se hraneste din referirea a doua spatii fata de care schole este in relatii de opozitie: acela al
muncii/caminului si cel al orasului. Aceasta opozitie permite cunostintelor adevarate si construite
sa sustraga invataturi proaspete si proliferante ale experientei cotidiene, protejand si lumea.
Schole defineste in consecinta microcosmosul a carui instaurare depinde de demersul
filosofic si, de asemenea, de constructia utopica. De aici se mostenteste indirect organizarea salii
de clasa si cea a curtii scolii.
Refuzul comunicarii se exprima prin existenta unui mod exclusive de cunoaster care face
apel la viziunea prin ochiul sufletului sau la evidente intuitive, gratie prezentei ideii de spirit
prin caracterul innascut al cunoasterii imediate. Cunoasterea nu se construieste si nici nu se
decuce din interactiunea invatator si invatacel.
Instructia publica si progresul din epoca luminilor
Opinia publica trebuie inteleasa nu ca un rezultat al formarii reciproce a opiniilor
individuale in interactiune - colectivului care se impune fiecaruia in parte si tuturor, in numele
interesului general si in limitele com.
Infailibilitatea epocii luminilor in raport cu relativitatea luminior, asentimentul fiecaruia opus
compromisului colectiv, indepedendenta ratiunii opusa contingentei rationamentelor, toate aceste
principi sunt prezente.
Disciplina republicana
Exista doua submodele intre care oscileaza idealul original al schole: cel al lui Condorcet,
partisan al instruirii spiritelor libere capabile sa faca alegeri rationale, si cel al lui Rabaut S.
Etienne, hotarat sa educe pentru a inculca noile valori.
Al doilea subomodel are cel putin meritul ca exista. Daca pentru Condorcet este improbabi ca
realitatea sa conste in a refuza instructia, acest refuz este luat in calcul de scoala lui Ferry. Scoala
respectiva ii face sa dobandeasca simtul civic mai mult decat cunostintele elaborate, acestea fiind
destinate doar fiilor de burghezi, dupa scoala primara. Astfel, ideologia scolii publice este
stabilita o data cu cea de-a Treia Republica, pentru a se mentine in mod durabil.

Cat despre paradoxul unui dispozitiv care ii oblige autoritar pe cei supusi sa invete libertatea,
acesta nu e decat aparent. Comunicarea si metodele pedagogice care o pun in practica sau prin
care se dobandesc principiile sunt, de asemenea, daunatoare.
Fisurile
Modelul isi pastreaza numerosi adepti, deoarece el se sprijina in mod durabil pe un principiu
clar: cel al democratizarii invataturii in serviciul unei societati democratice.
Totusi, in ciuda aparentelor, modelul se clatina, fiind destabilizat la sf anior 60 de
fractionarea sferei formarii si de dominarea crescanda a practicilor autodidaxiei si de formare
permanenta. Aceasta destabilizare vine din conjugarea unei serii de factori.
Defensiva, partizanii modelului istoric au prea putine motive sa se teama de adeptii
eficacitatii. Se intampla des ca adeptii sa se alieze cu opozantii. In schimb, ei au cu atat mai mult
de pierdut la contactul cu proiectul comunicational cu cat acesta se spijina pe practice bine
stabilite de aici inainte.
Marketing si relationare comunicationala
Este o eroare de apreciere prea curenta ca analiza marketingului educativ sa ajunga doar la
procesele concurentei si ale aducerii pe piata, cele care exista raman mult timp in formare
permanenta in industria scoalara si mai ales parascoalara.
Compotamentele marketing-ului impregneaza functionarea tuturor structurilor de formare, de
la unitatile de baza pana la instantele ministeriale.
Marketingul educativ a devenit norma si mod de gestionare.
Scolii inchise cu val conservatoire - mkt educativ are ocazia sa ii propuna un invatamant
deschis catre mediul sau.
Actiunile de formare sunt niste strategii publicitare. Utilizatorii sist capata ei insisi obiceiul
de a se comporta ca niste consumatori, lasand instantei publice doar posibilitatea de a confrunta
presa specializata cu evaluarile sale rebele despre institutii si filiere de invatamant.
2) Un proiect educativ comunicational pentru societate?
Scoala tinde de fapt sa se situeze in adapostul recompunerii spatiului public. Ea insasi se
prezinta ca o micro-societate, doatata cu un spatiu deliberative propriu si distinct, si, pe de alta
parte, pretinde ca poate converti societatea la idealul educarii unei autoformari permanente.
Microspatiile publice

Decizia din anul 1989, prin care Ministerul educatiei Nationale si consiliul constitutional lasa
sefilor institutiilor de invatamant si consiliilor lor de administratie responsabilitatea admiterii sau
neadmiterii in clase a copiilor musulmani care poarta fulare. Aceasta det 2 mutatii successive.
Primul aspect este cel in care instanta politica reprezentativa se debaraseaza de gestionarea
unei probleme care intereseaza intreaga societate, pasand-o unei structure adm. Instant nationala
se intoarce intr-un al doilea timp catre nivelul local. Acest nivel este deci acela al institutiilor
implicate, in acelasi timp constituite in spatii publice.
Daca obiectul sau nu este total indiferent la chestiunile scolare, totusi, in contextul francez al
epocii, el releveaza nu atat un aspect al vietii scolare, cat un punct al politicii generale, care
atinge Scoala si misiunile sale.
Abordarea acestei revendicari doar la nivel local si incercarea de a da un raspuns adaptat la
circumstantele si la contextele locale intra deja in contradictie cu principiile egalitatii
tratamentelor si ale universalitatii regulii.
Alegerile din 1989 au drept efect mai ales situarea si confirmarea structurii de baza, institutia
ca spatiu practic prin excelenta.
Mica cetate politica locala?
Analizarea sa a fost facuta cu pretul unei veritabile schimbari a rolurilor intre national si
local, intre sfera politica si spatiul practic. Raportandu-se la necesitatea unie deliberari specifice,
instant politica nationala si-a declinat responsabilitatea administrarii educative, domeniul
juristictional distinct, fixat oficial si determinat de reguli specifice. Aceasta instanta a transferrat
ea insasi institutiei de invatamant competenetele sale. Principiile elaboarte au fost cele ale unei
democratii care se presupune ca este practicata si asumata la nivel local de catre fiecare.
Ghidajul social
Se situeaza intre logica antreprenoriala si mica cetate locala. Societatea pedagogica a lui
Authier si Levy nu are nimic de-a face cu tema unei scoli care dureaza pentru tot restul vietii.
Aceasta obs exprima, deopotriva, dorinta unui ghidaj cybernetic prin extinderea si generalizarea
retelelor educative.
Societatile avansate sunt supuse unor asemenea exigente de mobilitate si flexibilitate incat
spatiul pulic nu-si mai gaseste in mass-media traditionale mijloacele de functionare.

Radovan Richta propunea reunirea ansamblului cetatenilor prin sisteme informatice la


distanta, vizand reconstituirea modelului de functionare a unei veritabile academii stiintifice, dar
la distanta si la scara unei natiuni.
Micro/mega
Redescoperirea spatiilor locale si specializate, spatii al caror numitor comun consta in faptul
ca sunt orientate si unele si celelalte catre difuzarea si producerea colectiva a cunoasterii.
In cautarea unei economii sociale si renuntand la dimensiunea reflexiva in functie de care
spatiul public se defineste mai intai prin aceea ca este dovedit ca atare de cei ce se recunosc in el,
promotorii acestei noi economii incep sa separe educatia de ceea ce o inscrie in cultura si in
patrimoniu.