Daniel Dragan Accident cosmic

De cnd a cazut peste mine o stea,

am o rana cu floare la umarul stng,
o frunza uscata infasura inima mea
si venele ca niste bretele interioare ma trang.
Alergam dupa o bicicleta salbateca,
fenomenele cosmice nu ma interesau,
mi spuneam incurajandu-ma poata ca
lupii-ndrazneala sa-adulmece n-au.
Linistit, alergam linistit
dupa o bicicleta salbateca.
M-a lovit drept n umar, cazand m-a lovit
steaua aceea romantica.
Nicaieri n-a mai fost cum era,
vulturii zburau cu aripi de gresie
peste rana care darnic se deschidea,
floarea n-avea nici o impresie.
Glasul meu s-a ntors catre mine, si azi
suna-n mine ca doar eu sa-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
sufletu-mi este rece si ud.
Sus
Era ceva n atmosfera,
o boare uscata, un aer incins,
parca s-ar fi scuturat o cometa
scapata pe sens interzis.
Carele se rasuceau descriind
variabile intersectii
pe Calea Lactee marsaluiau
nevazuti meteoritii.
Tu erai mult mai departe de ei
intr-o directie contrara,
sa te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani si o vara.
Nu-ti vedeam dect un colt de obraz,
paru-ti cazuse pe frunte,
numarai satelitii de tinichea
ca pe niste margele marunte.
Ti-am facut semn si tu ai raspuns,
sau poate mi se paruse doar mie,
s-ar fi putut sa ma-nsel,
cine stie!?
In atmosfera era cu siguranta ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
si n-ai raspuns la apel.