Sunteți pe pagina 1din 10

Manastirea Agapia Veche

Manastirea Agapia Veche este un locas de cult situat catre nord, la


aproximativ doi kilometri de Manastirea Agapia cea Noua (cunoscuta si ca
Agapia din Vale), intr-o poiana adapostita de paduri inalte si dese. Acest
locas de rugaciune reprezinta punctul de inceput al vestitului asezamant
monastic cunoscut astazi drept Manastirea Agapia.
Manastirea Agapia Veche - inceputurile vietii monahale
Inceputurile vietii monahale de pe aceste locuri au facut-o calugarii sihastri.
In a doua jumatate a secoului al XIV-lea, monahii iubitori de liniste si
rugaciune, sub conducerea cuviosului Agapie, au ridicat un schit din lemn, pe
locul numit astazi "Livada parintilor". De la acest sihastru si-au primit numele
manastirea, muntii din jur, valea cu paraul si mai apoi satul si comuna.

Locul din muntele acoperit de paduri a fost destelenit prin munca grea a
monahilor din schit care au sadit multi pomi fructiferi; de aceea si locul se
numeste pana astazi "Livada Parintilor".
La sfarsitul secolului al XV-lea, pe locul in care a sihastrit cuviosul Agapie si
ucenicii acestuia, s-a construit o noua biserica din lemn si cateva chilii.
Actualul loc este cunoscut si sub denumirea de "Poiana lui Eufrosin".
Cu timpul, numarul sihastrilor de aici a crescut, biserica devenind
neincapatoare. Drept urmare, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, domnitorul
Moldovei, Petru Rares si doamna Elena au contribuit la constructia unei noi
biserici din piatra, pe locul celei vechi, pe care au inzestrat-o cu odoare si
mosii.

Pana in secolul al XVII-lea, manastirea a avut o perioada de glorie, fiind un


important lacas de inchinaciune si de cultura. Aici au ucenicit si au invatat
multi feciori de boieri si domni, unii dintre ei ajungand episcopi, mitropoliti
sau domnitori ai Moldovei. Dintre ierarhi amintim doar pe mitropolitii
Mitrofan si Nicanor sau Isaia al Radautilor.
Manastirea Agapia Veche - ucenicia domnitorului Aron-voda al
Moldovei
Dintre Domnitori, amintim pe domnitorul Aron-Voda (1591-1595), de care se
leaga legenda incrustata cu litere vechi si cam sterse de vreme, pe o stanca
ce este cunoscuta sub numele de "Piatra lui Aron-Voda", situata cam la
jumatatea distantei, pe drumul ce duce de la Agapia din Deal la Agapia din
Vale.

Acesta - Aron-Voda - "in junetea sa invata carte de la unchiul sau, staretul


Siluam". Intr-o noapte, "iesi pe ascuns din manastire si pe cand se intorcea,
pe la miezul noptii, ca sa fie la Utrenie, fu surprins in acest loc de mosul sau
si pedepsit. Junele rusinat fugi de la manastire si nu mai veni acolo, pana ce
nu a ajuns la domnia tarii, cand milui manastirea si reinnoi daniile ce avea de
la domnii predecesori." (Eustochia Ciucanu, 1988).
Terenul instabil si spatiul de extindere limitat au determinat, in secolul al
XVII-lea, stramutarea in vale a calugarilor, gospodariilor si anexelor.
Manastirea Agapia din Deal a ramas o sihastrie, un salas al schivnicilor
batrani, iubitori de liniste si de viata aspra pustniceasca.
Manastirea Agapia Veche - renasterea vietii monahale

Biserica, cazuta in ruina, purtand hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil",


a fost reconstruita si ctitorita in anul 1680 de catre Anastasia Doamna, sotia
lui Gheorghe Duca-Voda, adaugandu-i un nou hram, "Schimbarea la Fata a
Domnului" (6 august), care se pastreaza si astazi. Deplasarile de teren de pe
teritoriul manastirii au produs stricaciuni mari, necesitand numeroase
consolidari si renovari.

In perioada anilor 1990-1994, au fost necesare demolarea bisericii si


inaltarea unui nou lacas, pe o temelie de beton armat, placata cu piatra, bine
implantata in roca muntelui. Biserica, mult mai inalta si mai incapatoare este
construita din barne groase din brad, imbracate in exterior cu dranita, cu
pereti ornamentati, cu un brau sculptat, din stejar.

In interior, peretii tencuiti sunt pictati in fresca. Catapeteasma, din stejar


masiv, este frumos ornamentata prin sculptura. Din vechile constructii a
ramas turnul-clopotnita din secolul al XVII-lea, o constructie masiva din
piatra, cu o inscriptie ce dateaza de la Anastasia, doamna lui Duca-Voda.

Sihastria de la Agapia Veche a fost un nucleu de credinta ortodoxa si de


cultura romaneasca, in care pustnicii au trait intr-o desavarsita duhovnicie,
unii dintre ei fiind proslaviti dupa moarte, in randul sfintilor: Cuviosul Agapie
Sihastrul, Cuviosul Eufrosin Sihastrul, sihastrii din muntele Scaunele (situat
pe obcina, un kilometru mai sus de Agapia Veche), Cuviosii parinti Evloghie,
Pirmen, Mihail, Vasile si Paisie (sec. XVI-XVII), Sfantul Rafail, Sfantul Partenie
si altii. Acesti cuviosi parinti sunt amintiti si de Prostosinghel Ioanichie Balan,
in Patericul romanesc.
Manastirea Agapia Veche - chipul acestei lumi framantete
Locul intemeierii schitului Agapia Veche poarta in el ceva din chipul acestei
lumi framantate. Desi de o mare frumusete, pamantul se misca pe
neasteptate, alunecand si surpand cladirile.

Prima biserica, din lemn, a fost daramata de o avalansa. A doua biserica,


ridicata in secolul al XV-lea, s-a paraginit si ea de miscarile pamantului. La fel
s-a intamplat si cu ctitoria marelui Petru Rares care, desi refacuta de Petru
Schiopul, Ruxandra Doamna si Mitropolitul Mitrofan s-a prefacut in cele din
urma in ruina.

De aceea, la sfarsitul secolului al XVII-lea, Anastasia Doamna, sotia lui Duca


Voda, a ridicat o noua biserica, cu clopotnita si chilii. Si aceasta a avut multe
reparatii, suferind insa si lovituri din partea oamenilor in conflictele din 1821.
Ca urmare a fost ridicata alta biserica de zid, cazuta din cauza alunecarilor
de teren la 1990. S-a ridicat apoi o noua biserica din lemn si acum una din
zid. In total sapte biserici au fost ridicate de-a lungul veacurilor, dovedind
taria sufleteasca a vietuitorilor schitului.

Mai trebuie spus ca arhondaricul - casa pentru oaspeti - se afla in afara


cuprinsului schitului, pentru ca este interzisa cu desavarsire ramanerea
strainilor peste noapte in incinta.
Manastirea Agapia Veche - marturia
mitropolitului Nicodim al Moldovei
"Agapia Veche este loc sfintit.
Agapia Veche infatiseaza una din cele mai vechi asezari calugaresti ale
Moldovei. Aici s-au nevoit pustnici care au trait in evlavie si cu truda grea.
Aici au invatat si petrecut vremea de ucenicie viitorii domnitori si mitropoliti
ai Moldovei.
Aici s-au proslavit cei trei sfinti cuviosi Rafail, Partenie si Ioan de la Rasca, si
pana acum doua veacuri staruia de datina inchinarea solemna si obsteasca
la sfintele lor moaste, asa cum ne-a lasat scris marele mitropolit Dosoftei.
La Agapia Veche a petrecut si invatat pictorul Nicolae Grigorescu."
Sute de pelerini au urcat munţii, lăudând Sfinţii de la Agapia Veche
Ziua de prăznuire a Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche,
care au devenit şi ocrotitori ai acestui aşezământ monahal, a fost marcată
luni, 21 iulie, printr-un pelerinaj, la care au participat clerici şi aproximativ
600 de credincioşi din toată Moldova. De asemenea, în această zi a avut
loc proclamarea locală a canonizării celor doi sfinţi, după ce, la Mănăstirea
Neamţ, de Înălţarea Domnului, în cadrul unei ceremonii solemne, nouă
cuvioşi nemţeni, printre care şi Cuvioşii Rafail şi Partenie de la Agapia
Veche, au fost proclamaţi sfinţi.

Pelerinajul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie a început odată cu răsăritul


soarelui, la ora 6.00 dimineaţa. În sunetul clopotelor şi al toacei, cu icoana
celor doi sfinţi, cu prapuri, cruci şi felinare purtate de maici, procesiunea
formată din clerici şi credincioşi porneşte spre Schitul Agapia Veche. Cerul
senin şi răcoarea blândă a dimineţii de iulie completează momentul special
dedicat noilor sfinţi protectori ai meleagurilor nemţene.
Urcuş către locurile sfinţilor
Oameni de toate vârstele îşi îndreaptă paşii pe drumul şerpuit care taie
Muntele Dealul Mare, către Schitul Agapia Veche. Pelerinii nu dau semne de
oboseală, paşii lor sunt molcomi, iar feţele plecate spre pământ. Două
bătrâne se ţin de braţ, încercând astfel să se sprijine una de cealaltă. Deşi
drumul e anevoios, nu se descurajează, încercând să ţină pasul cu
procesiunea.
Razele soarelui încep să lumineze, iar cerul senin arată parcă binecuvântarea
lui Dumnezeu peste pelerini. Drumul devine, la un moment dat, mai abrupt,
iar aceasta îi determină pe bătrâni să se odihnească pe băncile din lemn de
pe traseu. O măicuţă trecută de 70 de ani este ajutată de două femei mai
tinere să urce pe drumul către locurile sfinte ale Agapiei Vechi. „Aici e cel
mai abrupt. Lasâ că, la întoarcere, va fi mai uşor pentru că e vale“, o
încurajează una dintre femei pe măicuţă.
În liniştea mormântală din creierul munţilor Agapiei, răsună glasul măicuţelor
care aduc laudă Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie. O femeie evlavioasă, ce
ţine în mână o crenguţă de brad, se opreşte la cortul în dreptul căruia s-a
rostit a şaselea icos şi sărută icoanele, după care se alătură procesiunii.
Oboseala şi boala îl determină pe un bătrân de aproape 90 de ani să se
aşeze şi el. „Mă dor picioarele şi sunt foarte bolnav. Am speranţă şi încredere
că Dumnezeu, prin rugăciunile Sfinţilor Rafail si Partenie, mă va ajuta să
ajung la schit, să mă bucur de frumuseţea sfintei slujbe şi a locurilor
minunate“, spune cu nădejde moş Ilie din Târgu Neamţ.
„Vămile“ Agapiei
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie s-a citit în 13 stări, de-a lungul
drumului pietruit către Agapia Veche. Următoarea oprire se face în dreptul
unei fântâni, lângă care vedem un panou pe care sunt lipite fotografii cu
Vămile Vazduhului. „Ia uite! Vămile văzduhului!“, exclamă o tânără care face
mai apoi şi o fotografie. O femeie îşi face semnul Sfintei Cruci, după care
continuă să cânte „Apărătoare Doamnă“ împreună cu maicile, mulţumind
astfel lui Dumnezeu că a mai trecut încă o stare a acatistului, încă o „vamă“
a urcuşului spre Agapia Veche.
În jurul orei 7:30, preoţii de mir, monahii, mohahiile şi pelerinii ajung în
curtea Schitului Agapia din Deal. Clopotele încep să bată, răsunând cu putere
peste munţii din împrejurimi. Cu vocea tremurândă, părintele Nestor de la
Schitul Agapia Veche înalţă laude, prin condacul şi icosul al 12-lea, Sfinţilor
Cuvioşi Rafail şi Partenie.
Biserica veche din lemn este înconjurată de un spaţiu verde, iar florile pictate
în zeci de culori se găsesc pretutindeni.
Procesiunea continuă, în sunet de toacă şi de clopote, spre locul unde a
existat, în urmă cu sute de ani, prima biserică din lemn. Aici se face o
ectenie mare, se înconjoară locul îngrădit, după care pelerinajul se încheie în
curtea Schitului Agapia.
„Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor“
Oamenii care au participat la primul pelerinaj închinat Sfinţilor Rafail şi
Partenie spun că au simţit, în primul rând, pace în suflet. „Am venit să mă
bucur pentru mine şi pentru toţi cei de acasă pe care i-am adus în suflet. Am
simţit pace în suflet. Este ceva despre care nu se poate spune în cuvinte. Îmi
amintesc că eu veneam aici în tinereţe cu copiii şi era la fel de frumos ca şi
acum“, mărturiseşte, cu voce caldă, o localnică din Târgu Neamţ.
„Am venit să mă rog pentru iertarea păcatelor, pentru copii. Este prima dată
când vin aici. Am simţit o imensă bucurie, o pace şi o mulţumire sufletească.
Când ajung la mănăstire, parcă sunt pe altă lume, uit de boli şi de necazuri.
Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor, dimpotrivă,
parcă sunt uşurată de durere“, povesteşte Cojocaru Jenica, din Paşcani.
Liturghia dintre brazi
A urmat Sfânta Liturghie arhierească oficiată la Schitul Agapia Veche de
către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei;
Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfinţitul Calinic
Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor; Preasfinţitul Ioachim
Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului şi Preasfinţitul Corneliu
Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor. La manifestări a participat
şi Înalt Preasfinţitul Serafim, Arhiepiscop de Otawa şi Canada (Biserica
Ortodoxă din America), aflat în vizită la mănăstirile din Moldova.
După ce PS Ioachim Băcăuanul a citit Tomosul Sinodal al Proclamării Sfinţilor
Cuvioşi Rafail şi Partenie, IPS Mitropolit Teofan a vorbit mulţimii despre
modelul de vieţuire al sfinţilor pe care i-a dat Agapia Veche. „Sfinţii Rafail şi
Partenie au liturghisit între brazi, cu multe veacuri în urmă, înscriindu-se în
aceeaşi neîntreruptă liturghie, adică de mulţumire, adusă lui Dumnezeu.
Sfinţii Rafail şi Partenie au înţeles împreună de ce Dumnezeu a făcut lumea,
de ce Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, de ce El a trăit între noi, de ce
a fost răstignit şi îngropat, de ce S-a înălţat la cer, de ce a luat fiinţă Biserica,
de ce au fost martiri, de ce s-au construit biserici şi mănăstiri, de ce au fost
oameni care şi-au vărsat sângele pentru Hristos. Toate acestea au avut loc şi
au loc în viaţa Bisericii numai şi numai ca mărturie a noastră despre iubirea
lui Dumnezeu“. Apoi, după cum cere tradiţia Agapiei din Deal, Mitropolitul
Moldovei şi Bucovinei a citit o rugăciune de dezlegare.