Uniunea Economica Si Monetara

Uniunea economica si monetara
1. SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL 1

1.1. Acordurile Bretton Woods
Istoria economica europeana dupa cel de-al Doilea Razboi mondial abunda in exemple
care arata ca tarile aspirau la mai multa cooperare. In mod paradoxal, totusi lipsa cooperarii
conduce la prabusirea sistemelor monetare internationale. Vom retine, cu titlu de exemplu,
refuzul de a sustine o moneda, raspunsurile divergente la socurile economice, urmarirea
politicilor economice independente si incompatibile cu mentinerea ratei de schimb fixe mai
ales cu o mobilitate crescanda a capitalurilor.
Dupa cel de-al doilea Razboi mondial, tarile cu economie de piata au adoptat Sistemul
Bretton Woods, care a deschis drumul spre stabilitate monetara internationala si a stabilit
suprematia dolarului. Fluctuatia din anii 20, urmata de devalorizarile competitive ale anilor
1930, apoi de o crestere a protectionismului, conduce la stabilitatea ratelor de schimb prin
instituirea acestor acorduri in iulie 1944.
Principalele axe ale sistemului Bretton Woods sunt urmatoarele:
Un sistem de schimburi fixe, dar ajustabile;
Fiecare tara stabileste valoarea externa a monedei sale, in aur, sau in functie de dolar, el
insusi stabilit in raport cu aurul;
Marjele de fluctuatie in raport cu dolarul sunt de 1%;
Pot avea loc realinieri, pentru a evita devalorizarile competitive, in caz de dezechilibru
fundamental al balantei de plati.
Sistemul Bretton Woods este adesea descris ca un sistem care ar fi asigurat un inalt grad
de stabilitate ratelor de schimb, permitand astfel o crestere a schimburilor comerciale si

conducand la dezvoltarea economica a perioadei de dupa razboi.
Dar trebuie sa ne amintim ca mai multi factori au facilitat aceasta stabilitate a ratelor de
schimb:
Tarile au recurs la controale ale circulatiei de capital pentru a se proteja impotriva

miscarilor destabilizatoare de capital;
Drept Comunitar European. Partea Generala- Augustin Fuerea, Ed All Beck, 2003
Fondul Monetar International (FMI) acorda credite tarilor care au dificultati in

mentinerea paritatilor in fata presiunilor pietelor;
FMI descurajeaza schimbarile de paritati care ar fi putut, in alte circumstante sa

destabilizeze sistemul.
Cu aceasta ocazie, FMI este creat pentru a supraveghea sistemul monetar international.
Se creeaza de asemenea Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (devenita

Banca Mondiala), Organizatia europeana de cooperare economica (OECE) in 1948 (devenita
Organizatia de cooperare si dezvoltare economica OCDE in 1961) pentru a gira ajutorul
planului Marshall, si Uniunea de plati europeana, pentru a facilita comertul in Europa. Ultimele
doua exemple ilustreaza tentativele de cooperare in Europa.
1.2. Tratatele de la Roma
Fara indoiala ca semnarea Tratatelor de la Roma in 1957 intre sase tari europene
(Germania, Franta, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda) marcheaza pasul principal spre
integrarea europeana. Obiectivul sau era inlaturarea obstacolelor din calea liberei circulatii a
bunurilor si serviciilor, a capitalurilor si a persoanelor prin crearea Pietei Comune si a Politicii
agricole comune. Comitetul monetar, regrupand reprezentatii bancilor centrale si a ministerelor
de Finante constituie o prima etapa spre coordonarea politicilor monetare in Europa.
In acest context, raportul Barre din februarie 1969 propune o mai buna coordonare a
politicilor economice si o mai stransa cooperare monetara, ceea ce a constituit un impuls decisiv
in procesul de integrare. La Summit-ul de la Haga din decembrie 1969, s-a hotarat ca scop al
integrarii europene constituirea uniunii economice si monetare.
1.3. Raportul Werner
In cadrul unei intruniri la nivel inalt condusa de Pierre Werner, prim-ministru al
Luxemburgului i s-a dat sarcina intocmirii unui raport avand drept obiectiv constituirea uniunii
economice si monetare pana in 1980. Grupul Werner a inaintat raportul final in octombrie 1970.
In martie 1971 desi nu au reusit sa se puna de acord asupra unor recomandari cheie ale
raportului, cele sase tari si-au dat acordul de baza pentru introducerea uniunii economice si
monetare in trei etape, si anume:
1) Convertibilitatea monedelor;
2) Diminuarea fluctuatiilor ratelor de schimb pana la fixitatea irevocabila a paritatilor;
3) Liberalizarea miscarilor de capital.
Putem sa remarcam similitudinea cu proiectul Uniunii economice si monetare (UEM) de

astazi. Totusi raportul sugereaza o autoritate bugetara centralizata si nu o banca centrala
europeana, iar moneda unica ramane o eventualitate.
Insa planul Werner se bazeaza pe sistemul Bretton Woods care se prabuseste putin dupa
punerea in practica a planului. Chiar daca planul Werner nu a fost niciodata realizat, mai multe
obiective apar, in mod singular precursoare.
1.4. Sarpele monetar european
In anii 1960, politica eonomica americana devine inflationista, din cauza finantarii
razboiului din Vietnam. Din acel moment, adeziunea Statelor Unite la un sistem de rate de
schimb fixe, cu o mobilitate crescatoare a capitalurilor, conduce la atacuri speculative impotriva
monedei lor: dolarul se depreciaza caci autoriatile americane nu pot, in acelasi timp, sa duca o
politica inflationista independenta si sa-si apere paritatea de schimb. In acelasi timp balanta de
plati devine deficitara si iesirile de capital aduc neincredere in dolar.
Prabusirea sistemului Bretton Woods in august 1971 a dus la un val de instabilitate in
schimburile straine ceea ce a pus sub semnul intrebarii paritatile intre monedele europene.
In lunile care urmeaza suspendarii convertibilitatii in aur a dolarului discutiile asupra
viitorului sistemului monetar international se incheie cu acorduirle de la Washington (Institutul
Smithsonian), in decembrie 1971.
In martie 1972 grupul celor sase a incercat sa aduca o noua schimbare in mecanismul integrarii
europene, prin crearea sistemului numit sarpele monetar in tunel: un mecanism prin care se
dorea protejarea impotriva variatiilor dolarului; sarpele monetar desemna banda de fluctuatie
limitata intre tarile europene, iar tunelul marja de fluctuatie in raport cu dolarul.
Insa stabilitatea ritmeaza istoria sarpelui. Politica Statelor Unite continua sa fie prea
expansionista pentru a fi compatibila cu mentinerea paritatilor fixe si pietele continua sa
impinga dolarul spre depreciere. Chiar dupa punerea in aplicare a sistemului, Regatul Unit (cu
Irlanda) parasesc sarpele in iunie 1972 si Italia in februarie anul urmator. In 1972 Statele Unite
coboara cursul dolarului, dar la inceputul anului 1973, dolarul se depreciaza din nou foarte tare.
Pietele nu sunt asigurate pentru totdeauna ca problema fundamentala a Statelor unite este
rezolvata. Dolarii continua sa paraseasca solul american. Germania si celelalte tari europene
lasa ca monedele lor sa varieze in raport cu dolarul. In sfarsit Statele Unite si tarile europene iau
decizia unei fluctuatii generalizate in martie 1973, ceea ce marcheaza abandonul definitiv al
sistemului Bretton Woods si al tunelului.
Dolarul continua sa se deprecieze in raport cu marca germana, ceea ce creeaza tensiuni.

Se ivesc doua grupe de tari: una a carei moneda tinde sa creasca, ca Germania, cealalta a carei
moneda scade, ca Franta.
Primul soc petrolier accentueaza aceste divergente si Franta
paraseste sarpele in ianuarie 1974; intra din nou in el in iulie 1975. Inflatia si scurgerile de
capital ale tarilor cu moneda slaba le imping la depreciere. Germania
adopta
focalizarea
agregatelor monetare pentru a stapani inflatia. Franta, in schimb, urmareste o politica bugetara
expansionista, care o face sa paraseasca din nou sistemul in martie 1976. Incepand cu aceasta
data realinierile devin mai frecvente. Sistemul nu a produs stabilitatea scontata a ratelor de
schimb.
Evenimentele anilor 1970 prabusirea sistemului Bretton Woods, deprecierea si
fluctuatia dolarului, socul petrolier arata incapacitatea sarpelui de a stabili prin el insisi, un
sistem monetar european. Absenta coordonarii intre tari transforma experienta sarpelui intr-un
recul al integrarii europene.
La disparitia sarpelui, tarile sunt mai indepartate de UEM, decat fusesera cu cativa ani
mai devreme, in momentul planului Werner.
2. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN2

Eforturile de a pune bazele unui nou spatiu de stabilitate monetara au fost reinnoite in
martie 1979, la initiativa Frantei si a Germaniei, prin crearea Sistemului Monetar European. In
momentul conceperii acestuia Europa cunoaste o mare instabilitate. In articolul 102 al Tratatului
comunitatii europene economice, care constituie un capitol ce trateaza cooperarea in materie
economica si monetara (uniunea economica si monetara), experientele Sistemului Monetar
European si dezvoltarea ECU au fost mentionate ca baze de cooperare in vederea convergentei
necesare dezvoltarii ulterioare a comunitatii.
Diferenta de inflatie a Italiei si a Regatului Unit in raport cu cea a Germaniei atinge 15%
in 1975. O diferenta importanta persista pana in 1980. Dupa cresterea inflatiei si dupa fluctuatia
ratelor de schimb in anii 1970 obiectivul Sistemului Monetar European (SME) era stabilitatea
ratelor de schimb.
SME nu contine principii specifice ale politicii de schimb exterioare, cu toate ca

obiectivul crearii unei zone de stabilitate in Europa pretinde fara nici o indoiala o referire la
capriciile dolarului american. In termeni de reguli de functionare sunt aranjamente pragmatice
intre bancile centrale participante la utilizarea lui ECU, monezile nationale si dolarul american
ca moneda de interventie; interesele financiare ale fiecarei banci centrale nu coincid in mod
necesar cu obiectivul de a reduce dependenta fata de dolar.
Constituind SME, tarile europene vizau obiective diferite: Germania dorea stabilizarea
ratei de schimb pentru a favoriza comertul (deprecierea dolarului a facut sa creasca marca
germana nu numai fata de dolar, dar si fata de alte monezi europene), in timp ce alte tari, ca
Franta, doreau sa-si stapaneasca mai bine inflatia.
La sfarsitul sarpelui Germania se remarca prin politica sa antiinflationista, ca fiind tara
cea mai influenta in Europa. Celelalte tari, nereusind sa-i influenteze in mod direct politica,
incearca, dirijate de Franta, sa instaureze mai multa simetrie creand Sistemul Monetar
European. Sistemul Monetar European a supravietuit mai bine decat predecesorul sau (sarpele
european) la crizele importante cel de-al doilea soc petrolier si variatiile neregulate ale
dolarului.
Sistemul este conceput a functiona in mod simetric. Fiecare tara isi fixeaza rata de
schimb in raport cu ECU (europen curency unit unitate europeana curenta): cursul pivot.
Ecu este o medie ponderata a cursurilor diferitelor monede europene; ponderile reflecta
importanta economica a fiecarei tari. Plecand de la acest curs pivot, cursurile pivot bilaterale
sunt determinate intre tari europene.
Variatiile dolarului constituie surse de tensiune in interiorul unui sistem de schimburi
fixe intre tari europene. De exemplu, cand dolarul se depreciaza, investitorii vand dolari si
cumpara marci. Aceasta ultima deviza creste in valoare in timp ce celelalte monede europene
scad la randul lor: arbitrajul este folositor marcii si nu celorlalte devize europene. Pe aceasta
cale fluctuatiile dolarului fac instabile ratele de schimb bilaterale ale monedelor europene.
La mijlocul anilor 80 tarile mai inflationiste decat Germania schimba strategia si
renunta la schimbarile de curs pentru a recupera competivitatea. Pentru ca pastreaza rata de
schimb fixa in raport cu marca germana, decid de aici inainte sa tina sub control preturile, in loc
sa sufere o pierdere a competivitatii care nu ar mai fi compensata prin scaderi ale cursului.
Aceasta disciplina este adoptata de tari ca Italia si Franta (cu politica de franc tare).
Regula este aceea ca o tara nu poate avea simultan o politica monetara autonoma, o rata
de schimb fixa si o libertate de circulatie a capitalurilor. Aceasta regula este botezata triunghiul
incompatibilitatilor sau trilogia incompatibila. Cand o tara emite moneda, creditul devine
mai putin rar si deci mai putin scump: dobanzile diminueaza. Capitalurile migreaza spre
strainatate in cautarea ratelor mai bine platite. Aceasta pierdere de capital alimenteaza o
puternica cerere pentru devizele straine si moneda nationala tinde sa se deprecieze.
3. ANALIZA POLITICII ECONOMICE SI MONETARE PANA LA TRATATUL DE LA

MAASTRICHT 3
Intr-o examinare din punct de vedere istoric se poate constata o anumita evolutie a politicii
economice generale a Comunitatii Europene.
In sistemul anterior al Tratatului de la Roma, in Titlul II al Partii a III-a, intitulat "Politica
economica" erau avute in vedere atat probleme economice, cat si probleme monetare legate de
stabilirea Uniunii economice si monetare, precum si problemele politicii comerciale comune.
Politica economica a Comunitatii comporta potrivit acestor prevederi cinci elemente esentiale:
- politica pe termen scurt sau conjuncturala;
- politica pe termen mediu;
- politica financiara si monetara;
- politica balantei de plati;
- supravegherea multilaterala.
3.1. Politica economica pe termen scurt sau conjucturala
Politica pe termen scurt care trebuia coordonata potrivit art. 103 (CEE) privea in general
domeniul politicii cheltuielilor, politica fiscala, politica imprumuturilor, politica bugetara a
autoritatilor publice, politica de credit, politica pietei constructiilor, politica preturilor si
veniturilor, formarea de stocuri pentru reducerea riscurilor fluctuatiilor pe termen scurt in
aprovizionarea cu materii prime esentiale (de exemplu, petrol si produse petroliere). Pana in
anul 1974 Consiliul a facut doar recomandari privind politica pe termen scurt. In 1974 Consiliul
a adoptat doua Directive privind: - atingerea unui grad inalt de convergenta a politicilor
economice ale statelor, fiind avute in vedere, in concret, armonizarea politicilor nationale si,
mai ales, un sistem de examinari periodice (trimestrial) din partea Consiliului a situatiei
economice
- obligativitatea statelor de a implementa politicile pe termen scurt si mediu (solicita statelor sa
ia masurile necesare prin care sa poata actiona prompt privind diferitele elemente aflate sub
3
Tratat de Drept Comunitar; editia a V-a, Octavian Manolache. Ed. CH Beck, Bucuresti 2006
incidenta politicilor autoritatilor monetare, in special aprovizionarea cu moneda,lichiditatile

bancare, creditul si rata dobanzii). Astfel, s-a impus un anumit grad de armonizare a
instrumentelor politicii economice pe termen scurt care urmau sa fie coordonate si suplimentate
de masuri de politica economica pe termen scurt ale Comunitatii potrivit unei scheme generale.4
3.2. Politica economica pe termen mediu
Politica economica pe termen mediu s-a intemeiat pe adoptarea unor programe in acest
sens. Asemenea programe au fost elaborate in anii 1967, 1969, 1971, 1977 si 1982, dar,
incepand cu anul 1984 ele au fost abandonate). Ele au cuprins prognoze, principii calauzitoare
neobligatorii si o declaratie de intentii ale Consiliului si statelor membre de a actiona conform
acestor principii. Directiva Nr. 74/121, a Consiliului obliga statele membre sa formuleze
prognoze pentru politicile economice pe termen mediu insotite de informatiile necesare privind
mijloacele corespunzatoare destinate promovarii unui model de dezvoltare prin care sa se
realizeze obiectivele stabilitatii preturilor, cresterea balantei exteme, folosirea deplina a fortei de
munca in Comunitate. De asemenea, ea cerea statelor membre sa schiteze programe de investitii
publice modulabile.
3.3. Politica financiara si monetara. Problema instituirii unei Uniuni economice si monetare
Politica monetara si financiara a presupus cateva directii de actiune:
a fost infiintat un Comitet monetar, cu statut consultativ, avand obiectivul de a
observa permanent situatia monetara si financiara si sistemul general de plati si de a raporta

regulat Consiliului si Comisiei in aceste privinte, precum si de a emite avize la cererea acestor
institutii sau din proprie initiativa.
statele membre urmau sa considere politica lor cu privire la rata de schimb ca pe
o materie de preocupare comuna.

a fost creat Fondul european de cooperare monetara, care trebuia sa contribuie la
instituirea progresiva a Uniunii economice si monetare intre statele membre;
cu
exceptia
catorva decizii importante, precum in materie de acorduri intre bancile centrale privind
sistemele de schimb si relativ la schema sistemului de asistenta monetara pe termen lung,
activitatea Fondului a fost neglijabila.
"Sistemul monetar european" (SME), a fost adoptat pentru o perioada tranzitorie.
Obiectivul principal al SME este asigurarea unei zone de stabilitate monetara in cadrul
comunitar prin inlaturarea consecintelor fluctuatiilor monetare dezordonate si contracararea
instabilitatii dolarului care s-ar repercuta asupra functionarii Comunitatii, ar compromite
politica agricola si ar inlocui barierele vamale cu cele monetare.
In acelasi timp, au fost stabilite si obiectivele concrete ale SME care constau in:
stabilirea unui instrument de masura comun monedelor participante, stabilirea limitelor de
fluctuatie intre aceste monede, adoptarea mijloacelor de stabilirea limitelor de fluctuatie intre
aceste monede, adoptarea mijloacelor de solidaritate monetara, convergenta econamiilor
statelor participante, definirea relatiilor cu tertii.
Cu privire la stabilirea unui instrument de masura comun s-a decis crearea ECU.
ECU este un cos de monede, compus numai din monede comunitare, valoarea fiindu-i stabilita
dupa mai multe modificari, printr-un Regulament al Consiliului. ECU este emis de Fondul de
cooperare monetara in schimbul depunerii de catre statele membre a 20% din rezervele lor de
schimb (sau de devize).
Rolul detinut de ECU este acela de a se constitui ca moneda de cont pentru operatiunile
SME, ca instrument de reglementare intre autoritatile monetare si financiare ale Comunitatii
(pentru buget, imprumuturi, alte obligatii financiare si pretentii) si, in perspectiva, ca rezerva
monetara).
Solidaritatea monetara este asigurata, potrivit SME, printr-un sistem de asistenta
monetara care presupune acordarea de facilitiiti de credit pe termen foarte scurt si de facilitati
de sprijin pe termen scurt si mediu. Aceasta nu exclude, totusi, recurgerea la finantari extracomunitare.
Prin modificarile intervenite in Tratatul CE ca urmare a adoptarii AUE nu s-a stabilit
vreun termen final in legatura cu infaptuirea unei complete uniuni economice si monetare, orice
dezvoltare suplimentara in domeniul politicii economice si monetare care ar necesita o
schimbare institutionala putand sa se faca, totusi, pe calea modificarilor aduse Tratatului. Aceste
modificari s-au produs odata cu adoptarea la 7 februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht, care
a introdus prevederi de o importanta fundamentala, cu remarcabile consecinte in privinta
realizarii uniunii econornice si monetare.
3.4. Politica balantei de plati
Politica balantei de plati a fost reglementata potrivit art. 102 A, 104, 105 parag. 1, art.
108 si 109 Tratatul CEE, toate avand numerotarea si asa cum erau formulate anterior
modificiirilor prin TMs.
In principal ea s-a circumscris dispozitiilor de ordin procedural ale art. 108, care
prevedea trei faze de reglementare a situatiilor dificile in care se aflau statele membre (cand ele
erau amenintate cu dificultati in privinta balantei lor de plati ca rezultat fie al unui dezechilibru
general al balantei lor de plati, fie al tipului de devize aflate la dispozitia lor) sau cand aceste
dificultati sunt raspunzatoare de impiedicarea functionarii pietei comune ori implementarii
progresive a politicii comerciale comune).
Astfel, mai intai, Comisia investiga imediat pozitia statului in cauza si actiunea pe care,
folosind toate mijloacele la dispozitie, statul a intreprins-o in scopul asigurarii echilibrului
balantei de plati si mentinerii increderii in moneda sa, cu asigurarea unui inalt nivel de folosire a
fortei de munca si a unui nivel stabil al preturilor. Comisia stabilea masurile compatibile cu
Tratatul pe care le recomanda statului respectiv.
Daca o astfel de actiune intreprinsa de stat sau daca masurile sugerate de Comisie nu se
dovedeau suficiente pentru depasirea dificultatilor aparute sau care ameninta, Comisia, dupa
consultarea Cornitetului monetar, recomanda Consiliului sa acorde asistenta mutuaIa si sa ia
masuri corespunzatoare pentru acesta, masuri care nu au fost considerate, totusi, ca fiind clauze
de salvgardare, pentru ca ele trebuia sa fie compatibile cu prevederile Tratatului.
Se asigura, astfel, trecerea la cea de-a doua faza in care Consiliul acorda asistenta
adoptand directive sau decizii care formulau conditiile si detaliile acestei asistente in mai multe
modalitati:
1) abordarea concertata in cadrul altei organizatii intemationale (GATT, FMI);
2) masurile necesare spre a se evita abaterile comerciale cand statui aflat in dificultate mentinea
ori reintroducea restrictii cantitative contra tarilor terte;
3) acordarea de credite limitate de catre alte state membre, sub conditia acordului lor.
In ultima faza, care era utilizata cand asistenta recomandata de Comisie nu era acordata
de Consiliu ori daca asistenta mutuala acordata si masurile luate erau insuficiente, Comisia
autoriza statul care se afla in dificultate sa ia masuri de ale caror conditii si detalii urma sa le
hotarasca). Autorizarea putea fi revocata de Consiliu, care putea, de asemenea, sa modifice
aceste conditii si detalii, actionand cu majoritate calificata.
3.5. Supravegherea multilaterala
Politica economica generala a fost reorganizata prin Decizia Nr. 90/141 din 12 martie
1990, a Consiliului, privind realizarea convergentei progresive a politicilor si performantelor
economice.
Decizia instituie un sistem de supraveghere multilaterala care trebuie sa se exprime

progresiv prin politicile compatibile cu angajamentele precise si corespunzatoare din partea
statelor membre ce ar putea sa rezulte din sugestiile si recomandarile ce pot fi tacute de
Consiliu. Sunt supuse supravegherii multilaterale toate aspectele politicii econornice, politica pe
termen scurt si pe termen mediu, macro si rnicro-economia, politica structurala, politicile
bugetare care trebuie sa fie examinate in masura posibilului inaintea prevederilor bugetare
nationale. Mai sunt incluse cazurile specifice rezultand din amenintari contra stabilitatii si
coeziunii economice a Comunitatii si provenind din evenimente interioare sau exterioare
acesteia.
Cel putin de doua ori pe an Consiliul trebuie, potrivit Deciziei mentionate, sa examineze
conditiile, perspectivele si politicile economice in Comunitate si in statele membre,
compatibilitatea politicilor in interiorul statelor membre si in Comunitate in sens larg si
contextul economic extern si interactiunea sa cu econornia Comunitatii.
Consiliul va pune la dispozitie sugestii, prin mijlocirea si la propunerea Comisiei, si va
elabora recomandari, care, evident, nu obliga statele, dar pot sa provoace unele angajamente din
partea lor.
Exarninarea politicilor bugetare va fi raportata la amploarea si finantarea
deficitelor bugetare, obiectivele ei fiind reducerea deficitelor excesive si evitarea finantiirilor

monetare.
Rezultatele supravegherii sunt supuse unui regim de publicitate si de informare. Astfel,
un raport periodic al presedintelui Consiliului si al Comisiei este comunicat Consiliului
European si Parlamentului, presedintele Consiliului poate fi invitat sa se prezinte in fata unei
comisii competente a Parlamentului cand Consiliul a facut recomandari politice, iar guvemele
statelor membre vor aduce in atentia parlamentelor lor nationale rezultatele supravegherii in
scopul luarii lor in considerare in elaborarea politicilor lor nationale (art. 8 din Decizie).
Consiliul trebuie sa examineze periodic rapoartele Comisiei si, dupa consultarea
Comitetului monetar, progresele supravegherii multilaterale, urmand ca aceste rapoarte sa fie
transmise Parlamentului. 5
4. TRATATUL DE LA MAASTRICHT SI TRATATELE ULTERIOARE ACESTUIA
4.1. Tratatul de la Maastricht (1992) concretizarea politicii monetare comunitare.6
10
In iunie 1988 Consiliul Europei intrunit la Hanovra a insarcinat un comitet aflat sub
presedentia lui Jacques Delors7, sa studieze problema uniunii economice si monetare.
Raportul final al acestui comitet (Raportul Delors), datat aprilie 1989, schiteaza trei
etape spre uniunea economica si monetara:
I. Prima etapa: incepand cu 1 iulie 1990, inlaturarea controalelor de schimburi pentru a asigura
libera circulatie a capitalurilor in Comunitatea Europeana (cateva tari Grecia, Irlanda, Spania,
Portugalia beneficiaza de o prerogare a acestei scadente).
II. A doua etapa: o mai buna coordonare a politicilor economice si inceputul crearii Sistemului
European al Bancilor Centrale (SEBC) care inlocuieste Comitetul Guvernatorilor Bancilor
Centrale.
III. A treia etapa: SEBC inlocuieste bancile centrale nationale. Aceasta etapa implica si
stabilirea irevocabila a paritatilor si introducerea monedei unice.
Pe baza acestui raport, Consiliul European intrunit la Madrid a decis in iunie 1989, sa
declanseze prima etapa a Uniunii economice si monetare: deplina liberalizare a capitalurilor in 8
state membre pana la 1 iulie 1990.
In decembrie 1989 Consiliul European a solicitat o intalnire interguvernamentala care sa
stabileasca amendamentele necesare pentru obtinerea uniunii monetare si economice depline.
Activitatea acestei conferinte interguvernamentale s-a concretizat in Tratatul Uniunii Europene,
semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht.
Articolul 109 din Tratat a fost prevazut pentru a guverna relatiile monetare exterioare
uniunii monetare europene. Articolul reglementa doua situatii diferite.
Prima situatie se referea la incheierea de acorduri internationale asupra
sistemului de rate de schimb. O asemenea decizie, care ar insemnat o modificare a statutelor

FMI si o revenire la sistemul Bretton Woods, trebuia luata in unanimitate de Consiliu dupa
consultarea Bancii Centrale Europene in scopul de a ajunge la un consens compatibil cu
obiectivul de stabilitate a preturilor.
A doua situatie privea politica de schimb condusa in absenta unui sistem
international de rate de schimb. In aceasta situatie Consiliul, statuand cu majoritate calificata

asupra recomandarii Comisiei sau a Bancii Centrale Europene, putea sa formuleze orientari
generale de politica de schimb extern, fara ca sa afecteze obiectivul principal al Sistemului
European de Banci Centrale (SEBC).
Jacques Delors preedinte al Comisiei Europene ntre 1985-1995, raportul a aprut n

1989
11
Tratatul fixeaza doua date pentru moneda unica: 31 decembrie 1997, cel mai curand, si
1 ianuarie 1999, cel mai tarziu. Scenariul initial prevedea 3 faze:
I.Faza I (1992 1993)
Tarile care vor intra in uniunea monetara vor indeplini conditiile de convergenta
monetara si bugetara.
Cele 4 criterii de convergena sunt8:
1) stabilitatea preurilor : o rat a inflaiei medie care nu va depi cu mai mult de 1.5 %
aceea a celor mai bune 3 economii ale statelor membre;
2) disciplin bugetar: o poziie financiar care s nu presupun un deficit excesiv mai
mic de 3% din PIB i o rat a datoriei publice mai mic de 60% din PIB
3) stabilitatea monedei naionale: inerea sub observaie a marginilor de fluctuaie a
mecanismului de schimb valutar ntr-un interval de cel puin 2 ani, fr nici o
devalorizare
4) convergena ratei dobnzii o rat a dobnzii nominal medie, pe termen-lung care s
nu depeasc 2% din media celor mai bune 3 economii din UE.
In 1996, Consiliul Sefilor de State si de guverne va decide daca exista o majoritate de
tari care sa indeplineasca conditiile pentru a forma o uniune monetara. Daca nu este cazul, va
trebui asteptat 1 ianuarie 1999, data la care uniunea va fi realizata intre tarile pregatite chiar
daca ele nu reprezinta decat o minoritate.
Fara dominatie (drept seniorial): un guvern poate fi tentat sa recurga la emisie
monetara pentru a usura stocul real al datoriei.
Pentru ca datoria reala se exprima in termeni de pret, o crestere monetara inflationista
diminueaza valoarea reala a datoriei. Totusi, emisia monetara pentru a reduce datoria reala este
interzisa in UEM din cauza caracterului sau inflationist. De unde necesitatea de a impune
criterii vizand controlul deficitelor si datoriei pentru a evita situatiile in care tarile nu au alta
iesire financiara decat inflatia, ceea ce ar compromite credibillitatea uniunii monetare.
II . Faza a II-a (1994-1997) sau (1994-1999) - Pregatirea tehnica -
Ever closer Union. Introduction to European Integration. - Desmond Dinan. ed.III, july 2005, Publisher:
Lynne Rinner Pub
12
Dei la ntlnirea Consiliului European de la Madrid din 1995 s-a decis amnarea
nceperii Etapei a III a UEM programat pentru 1997, s-a confirmat angajamentul de a incepe
Etapa a III a la 1 ianuarie 1999.
Semnificaia summit-ului de la Madrid nu se rezum doar
la termenul limit stabilit pentru 1999, sau la decizia de a denumi noua moned euro ci n
principal la adoptarea unui scenariu tehnic detaliat dup momentul 1999, necesar pentru
trecerea la moneda unic european. UEM putea fi realizat doar prin voina politic i prin
capacitatea administrativ a rilor participante. Summit-ul de la Madrid a artat c exist voin
politic n ciuda indiferenei populare sau a opoziiei de a ajunge la uniune economic i
monetar.
Aa cum s-a stipulat n tratat, Institutul Monetar European a dus greul administrativ
necesar pentru a asigura succesul UEM. Institutul a fost nfiinat la nceputul Etapei a II a, n
Iulie 1994. Aceast instituie nu a fost o extensie a Comitetului Guvernatorilor Bncilor
Centrale i nici un sinonim al BCE pe care a precedat-o.
Principalele sarcini au fost: pregtirea tehnic a Etapei a III a i coordonarea politicilor
monetare a statelor membre. Cea mai important pregtire tehnic era determinarea cadrului
organizatoric, de reglementare, logistic pentru SEBC, pn la sfarsitul anului 1996.
Institutul a pregtit sistemul de pli transfrontalier TARGET, procedurile i
instrumentele politicii monetare.9
In cadrul Institutului Monetar European (IME), guvernatorii bancilor centrale se reunesc
spre a asigura tranzitia spre Banca Centrala Europeana (BCE). Bancile Centrale vor trebui de
asemenea sa devina independente fata de guvernele proprii. Pentru a coordona politicile
economice, consiliul guvernatorilor bancilor ale celor douasprezece tari membre poate da
sugestii in ceea ce priveste conduita politicii economice a fiecarei tarii (sub rezerva unui vot de
unanimitate). Institutul monetar european trebuie deci sa contribuie la o mai buna coordonare a
politicilor monetare in Europa si sa asigure tranzitia spre banca Centrala Europeana, Sistemul
European al Bancilor Centrale si moneda unica.
SME se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
- gasirea unei rate de schimb stabile dar care poate fi ajustata (determinarea unui curs pivot
pentru fiecare moneda in raport cu un punct de referinta constituit de ecu; marginile de
fluctuatie sunt determinate de interventia bancilor centrale ale tarilor interesate);
9
Lynne Rinner Pub
13
- cautarea unei repartitii juste a sarcinilor de interventie a bancilor. SME a creat asa-numitii
indicatori de divergenta care sa dea posibilitatea cunoasterii monedei al carei curs a variat cu 3
din marginea maxima autorizata in raport cu ansamblul monezilor, adica in raport cu fostul ecu,
actualul euro;
- dezvoltarea solidaritatii intre statele membre. Aceaste inseamna punerea in comun in cadrul
Fondului European de Cooperare Europeana (FECOM) a 20% din rezervele in aur si dolari ale
bancilor centrale. In schimb, tarile primesc euro pe care pot sa-i utilizeze in reglementarile
dintre ele. Rostul acestor operatiuni este sa descurajeze eventualele atacuri speculative.
Toate
acestea au permis si un oarecare succes in lupta impotriva inflatiei.

Crearea Bancii Centrale Europene este prevazuta pentru 1 iulie 1998; va inlocui
Institutul Monetar European si va forma, cu bancile centrale nationale Sistemul European al
Bancilor Centrale (SEBC). Acest sistem este bazat pe modelul german, in care Bundesbank
decide politica monetara pusa apoi in practica de bancile centrale ale landurilor.
Un rol important n definitivarea Etapei a II-a l-a avut i Ecofin (Consiliul Economic i
Financiar) i comitetul su pregtitor pentru politici monetare. Pe baza contribuiilor din partea
Comisiei Europene i a Institutului Monetar European, Ecofin a propus un mecanism al
cursurilor de schimb revizuit (ERM II Exchange Rate Mechanism) care va reglementa relaiile
dintre euro i monedele rilor neparticipante la UEM i un pact de stabilitate care va asigura
disciplina bugetar dup lansare euro.
ERM II a fost modelat dup mecanismul existent anterior (ERM I), n plus permite un
interval de fluctuaie mai larg (15%) pentru monedele non-euro n relaia cu euro. SEBC i
bncile centrale ale rilor membre non-euro vor interveni dac e necesar pentru a pstra ratele
de schimb n interiorului intervalului permis.10
III. Faza a III-a

In timpul acesteia ratele de schimb vor fi in mod irevocabil fixate si moneda unica
introdusa.
Tratatul Uniunii Europene nu stabileste mijloacele prin care se va face trecerea la
moneda unica, dar stabileste aceasta ca un obiectiv principal.
In timpul procesului de ratificare a Tratatului Uniunii Europene, speculatiile au fost
amplificate de incertitudinea privind referendumul francez (din septembrie 1992), de rezultatele
10
Lynne Rinner Pub
14
negative ale referendumului danez (din iunie 1992) care au dus la turbulente monetare. Aceasta
a fortat autoritatile din Italia si din Marea Britanie sa isi retraga monedele din mecanismul de
schimb european. In timpul verii anului 1993, Franta a fost supusa unei puternice presiuni. Pe 2
august limitele fluctuatiei mecanismului de schimb au fost marite cu 15%: se punea astfel din
nou sub semnul intrebarii oportunitatea UEM, atat de catre operatorii economici cat si de cei
financiari, dar si de catre opinia publica care era receptiva la riscul inacceptabil privind
cresterea ratei somajului si la dificultatile cauzate de recesiunea economica.
Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului incepand cu 1 noiembrie 1993 (Danemarca si
Marea Britanie obtinusera intre timp o amanare), statele membre si-au reafirmat determinarea
politica pentru realizarea Uniunii Economice si Monetare. In acelasi timp in cercurile
economice si financiare exista convingerea ca Uniunea ar fi facut fata cu succes recesiunii daca
ar fi introdusa moneda unica. Acum era necesar ca aceasta convingere sa fie impartasita si de
opinia publica.
Conform Tratatului cea de-a doua etapa a inceput la 1 ianuarie 1994 cu infiintarea
Institutului Monetar European, cu sediul la Frankfurt, pe Main. Sarcinile acestuia se axau in
principal pe 2 directii:
1) Consolidarea cooperarii intre bancile centrale nationale si coordonarea politicilor
monetare ale statelor membre (in timpul acestei etape, politica monetara ramane sub
conducerea autoritatilor nationale);
2) Indeplinirea formalitatilor necesare pentru infiintarea Sistemului European al Bancilor
Centrale, care sa duca la politica monetara unica incepand cu etapa a treia si sa culmine
cu introducerea monedei unice.
In timpul celei de-a doua etape, statele membre trebuie sa se asigure ca legea lor
nationala este compatibila cu tratatul si cu Statutul SEBC, cu referire mai ales la independenta
Bancilor centrale nationale. De asemenea trebuie facute progrese semnificante spre
uniformizarea economiilor lor, deoarece tranzitia spre stagiul trei este conditionata de realizarea
criteriilor de convergenta monetara si bugetara stabilite de Tratat.
Instabilitatea monetara din 1995, cauzata mai ales de scaderea valorii dolarului, a intarit
convingerea politica a statelor membre de a continua procesul de constituire a Uniunii
Economice si Monetare.
In cadrul Consiliului European de la Madrid din 15-16 decembrie 1995 s-a confirmat ca
cea de-a treia etapa spre UEM va debuta la 1 ianuarie 1999, conform criteriilor de aderare,
programului, protocolului si procedurilor stabilite de Tratat. Pe baza discutiilor ce au avut loc sa pus la punct programul introducerii monedei unice, numita Euro.
15
In urma a doi ani de eforturi intense din partea tuturor institutiilor europene, Consiliul
European intrunit la Dublin la 13-14 decembrie 1996 constata ca sunt indeplimite toate
formalitatile ce priveau introducerea monedei unice:
-Cadrul legal penrtu introducerea monedei euro;
-Stabilitatea privind asigurarea disciplinei bugetare stricte
-Structura noului mecanism de schimb pentru acele state care nu se vor alatura zonei euro;
Crearea sistemului monetar bazat pe EURO este, deci, rezultatul Consiliului European
de la Madrid din decembrie 1995 si al textelor fondatoare prezentate Consiliului de la Dublin,
cunoscute sub numele de prima reglementare si, respectiv, a doua reglementare documente
care definesc cadrul juridic al euro.
Prima reglementare (CE 1103/97) a fost adoptata de Consiliul European de la
Amsterdam la 17 iunie 1997, in baza articolului 235 din Tratatul de Constituire a Comunitatii
Europene. Au fost fixate cateva dispozitii referitoare la:
- Introducrea euro si cu deosebire inlocuirea, incepand cu 1 ianuarie 1999 a ECU cu euro cu rata
de 1:1;
- S-a afirmat principiul continuitatii contractelor;
- S-au fixat regulile de schimb si de rotunjire pentru inlocuirea monedelor nationale prin euro si
subdiviziunea sa centul.
A doua reglementare ( CE 974/98 ) a fost adoptata oficial de Consiliul din 1-3 mai 1998,
o data cu fixarea listei de tari participante. Ea instituie euro ca moneda a statelor membre
participante. Totodata sunt definite conditiile de utilizare a euro in perioada de tranzitie precum
si metodele de retragere a monedelor nationale cel mai tarziu la 1 iulie 2002, desi s-au
exprimat pareri ca aceasta data ar trebui devansata.
O alta reglementare (2866/98) din 31 decembrie 1998 defineste ratele de schimb intre
euro si 11 unitati monetare nationale ce urmeaza a fi inlocuite de euro. Sunt state care la data de
1 ianuarie 1999 au indeplinit conditiile pentru adoptarea monedei unice euro. Acestea au fost
fixate irevocabil si sunt dupa cum urmeaza:
Tara
1. Austria
2. Belgia
3. Finlanda
4. Franta
5. Germania
6. Irlanda
Moneda nationala
13,7603
40,3399
5,94573
6,55957
1,95583
0,787564
1 Euro =
1 Euro =
1 Euro =
1 Euro =
1 Euro =
1 Euro =
16
7. Italia
8. Luxemburg
9. Olanda
10. Portugalia
11. Spania
1 Euro =
1 Euro =
1 Euro =
1 Euro =
1 Euro =
1 936,27
40,3399
2,20371
200,482
166,386
Prin urmare, etapa a III-a a UEM a nceput n ianuarie 1999 pentru 11 state membre care
au ndeplinit criteriile de convergen, iar ulterior a intrat n zona euro i Grecia, care iniial nu
ndeplinise criteriile. S-a dovedit ulterior c grecii au falsificat informaiile n martie 2000, cnd
au aplicat.11
ncepnd cu aceast etap BCE a preluat responsabilitatea pentru politica monetar
comun iar introducerea ulterioar a monedei reale n 2002 a readus n prim plan impactul
integrrii europene pentru europenii de rnd. Euro a devenit acum o realitate tangibila pentru
intreaga lume. Acceptul public al noii monede a fost destul de uor, dei muli ceteni europeni
nc calculeaz n minte n monedele vechi.
In acelasi timp, IME a prezentat designul bancnotelor care vor fi puse in circulatie de la
1 ianuarie 2002.
4.2. Tratatul de la Amsterdam12
In anul 1994, Consiliul European de la Corfu a decis constituirea unui grup de reflectie
pentru organizarea Conferintei interguvernamentale (C.I.G.) care se va desfasura in anul 1996.
Grupul si-a inceput activitatea la 2 iunie 1995. Prezidat de Carlos Westendorp, ministrul spaniol
al Afacerilor externe, grupul cuprindea 18 membri: un reprezentant personal al fiecarui ministru
al afacerilor externe, comisarul european responsabil cu dosarul institutional si doi reprezentanti
al Parlamentufui european. El s-a reunit timp de 6 luni, iar la 5 decembrie 1995 a prezentat un
raport cu privire la pregatirea C.I.G.
Adoptat in urma Consiliului european din 16-17 iunie 1997, Tratatul de la Amsterdam a
fost semnat la data de 2 octombrie 1997 si a intrat in vigoare la 1 mai 1999. Tratatul nu a reusit
sa ofere solutii pentru toate problemele propuse spre rezolvare in timpul negocierilor, in special
cele cu privire la reforma institutionala in vederea extinderii Uniunii Europene.
Cu toate acestea, Tratatul contine o serie de noutati deloc neglijabile:
11
Ever closer Union. Introduction to European Integration. - Desmond Dinan. ed.III, july 2005,
Publisher: Lynne Rinner Pub
12
17
In primul rand, este vorba despre introducerea capitolului social si a celui cu privire la
forta de munca in cadrul Uniunii Europene. Tratatul comunitarizeaza, in noul Titlul IV din
cadrul Tratatului instituind Comunitatea europeana, politicile care privesc Iibera circulatie a
persoanelor (vize, dreptul de azil, imigrare, cooperare judiciara civila).
De asemenea, confera Parlamentului european atributii noi, precum: numirea
presedintelui Comisiei europene si participarea la decizia comunitara. Numarul membrilor

Parlamentului european a fost limitat la 700, oricare ar fi numarul stateor care vor compune
viitoarea Uniune Europeana.
4.3. Tratatul de la Nisa13
In perioada 7-11 decembrie 2000 a avut loc, la Nisa, Conferinta interguvernamentala
(C.I.G.) la nivelul Uniunii Europene, conferinta cu prilejul careia a fost adoptat Tratatul de la
Nisa.
Obiectivul central al C.I.G. a fost acela de a reforma dispozitiile institutionale din
Tratatul asupra Uniunii Europene si Tratatele comunitare institutive cu scopul declarat al
deschiderii drumului pentru viitoarea extindere a Uniunii, care ar trebui sa numere 27 de state
membre, daca nu chiar mai multe.
Semnarea Tratatului de la Nisa, la 26 februarie 2001, semnifica, de fapt, incheierea
lucrarilor Conferintei Interguvernamentale, conferinta care a fost convocata in urma cu un an,
adica in data de 14 februarie 2000. S-a urmarit, in acest sens, formularea unui raspuns la
problema care, pe drept cuvant, framanta decidentii si teoreticienii domeniului cu privire la
posibilitatea functionarii Uniunii, dar nu oricum, ci eficient, in situatia in care numarul actual al
statelor membre s-ar dubla.
Principalele teme ale Conferintei, avute in vedere inca de la Consiliul european de la
Cologne, din iunie 1999, au fost:
- componenta Comisiei europene;
- ponderarea voturilor in cadrul Consiliului;
- "eventuala" extindere a votului cu majoritate calificata in cadrul Consiliului;
- alte modificari, "in masura in care ele vizeaza institutiile europene in cadrul punctelor mai sus
mentionate si in care ele au rolul de a aplica Tratatul de la Amsterdam".
13
18
5. POLITICA ECONOMICA SI MONETARA ACTUALA IN LUMINA MODIFICARILOR

ADUSE PRIN TRATATUL DE LA MAASTRICHT SI PRIN TRATATELE ULTERIOARE
ACESTUIA
5.1. Consideratii generale. Politica economica si monetara. Realizarea uniunii economice si
monetare14
Uniunea economica si monetara este rezultatul unui proces progresiv.
Inca de la 31 decembrie 1993 a fost indeplinita liberalizarea financiara, adica s-a
realizat suprimarea cvasitotala a controlului schimburilor si un inceput de convergenta a

politicilor economice ale statelor membre.
In al doilea rand, incepand cu 1 ianuarie 1994 a fost pus in functiune institutul
monetar european (I.M.E.), cu sediul la Frankfurt, institut care a stat la baza lnfiintarii Bancii
centrale europene (B.C.E.).
Intr-o a treia etapa este vorba, in plus fata de Sistemul european al Bancilor
centrale (S.E.B.C.), de lnfiintarea Bancii Centrale Europene si introducerea monedei unice Ecu.
Se stie faptul ca Danemarca si Marea Britanie nu participa la aceasta a treia faza de deschidere
europeana. Etapa a treia lncepe la 1 ianuarie 1997 si se incheie la 1 ianuarie 1999. Tratatul de fa
Maastricht prevedea ca trecerea sa fie realizata inainte de 31 ianuarie 1999.
Repartizarea atributiilor intre cele doua sisteme bancare - Banca centrala europeana si
Sistemul bancilor centrale nationale - s-a facut respectanduse principiul subsidiaritatii.
Mecanismul trebuie sa functioneze in deplina independenta si in ceea ce priveste autoritatile
nationale si cele comunitare. Problema este foarte sensibila, deoarece vizeaza impartirea
puterilor intre Comunitate si statele membre. Comunitatea nu va trebui sa intervina, potrivit
acestui principiu, decat "in masura in care obiectivele de actiune avute in vedere nu pot fi
realizate in mod satisfacator de catre statele membre".15
14
15
19
Institutul monetar european este cel care a facut tranzitia intre fostul Comitet al
guvernatorilor din cadrul C.E.E. si actualul Sistem european al bancilor centrale. Totodata,
I.M.E. era cel care trebuia sa urmareasca dezvoltarea Ecu.
Inca din cea de-a doua etapa era prevazuta coordonarea politicilor economice la nivel
european. Consiliul european a fost cel care a stabilit directiile de urmat in aceasta privinta.
Uniunea economica si monetara, in adevaratul sens al cuvantului, a fost prevazuta a se
realiza incepand cu cea de-a treia faza a procesului, adica intre 1 ianuarie 1997 si ianuarie 1999.
Tratatul de la Maastricht a consacrat importante evolutii in domeniul politicii economice
si monetare care constituie instrumentul principal al actiunii statelor membre destinata
infaptuirii uniunii economice si monetare, in cadrul general al obiectivelor Uniunii Europene
stabilite la art. B [2].16
Asa cum s-a precizat deja in cele ce au precedat, in Tratatul de la Maastricht este
introdusa o separare neta, distincta, intre politica economica si cea monetara, dar este presupusa,
totusi, o anumita convergenta a lor, legata de obiectivele de indeplinit, avand, de asemenea, in
vedere faptul ca uniunea monetara trebuie sa se intemeieze pe o coerenta in dezvoltarea
economica si pe un anumit grad de coordonare a politicilor economice aferente uniunii
economice, fara a se ignora marile orientari ale politicilor economice ale statelor membre si ale
Comunitatii.
Politica economica si politica monetara se conditioneaza reciproc, neputand sa fie
concepute de sine statator, ca factori contributivi la progresul comunitar. Dupa cum va rezulta si
din cele ce urmeaza, s-ar putea face aprecierea ca nefunctionarea sau functionarea neordonata a
componentelor ansamblului comunitar ar putea duce la compromiterea aproape decisiva sau
iremediabila a obiectivelor Uniunii Europene.17
5.2. Politica economica
O coordonare generala a politicilor economice a statelor membre ale Comunitatii nu s-a
manifestat cu adevarat inainte de adoptarea Actului Unic European (1986). Pana atunci
existasera reuniuni periodice ale Consiliului de Ministri in care puteau fi adoptate directive cu
efect pe termen mediu si lung, insa institutiile comunitare nu aveau capacitatea de a lua hotarari
obligatorii in ceea ce priveste directiile de urmat in materie de politica economica generala.
16
17
respectiv la art. 2 din Tratatul de la Roma modificat.

20
In plus, interesele adesea divergente ale statelor membre in acest domeniu au facut
dificila stabilirea unor obiective si prioritati comune la nivelul Comunitatii, statele dorind sa-si
pastreze capacitatea de a actiona independent.
Ca urmare a crizei economice care a lovit toate statele membre in anii '70 si a
dificultatilor de functionare a mecanismului de coordonare a ratelor de schimb ale monedelor
nationale in interiorul Comunitatii (Sistemul Monetar European), incepand din anii '80 a existat
o cooperare din ce in ce mai stransa in materie de politica economica si monetara.
Cel mai important moment in acest proces a fost Actul Unic European, deoarece a
lansat proiectul Uniunii Economice si Monetare (UEM), proces de integrare economica si
monetara a statelor membre consolidat prin Tratatul de la Maastricht.
Pentru asigurarea viabilitatii proiectului si a stabilitatii unei monede unice (obiectivul
final al UEM), era necesar insa un anumit grad de convergenta a economiilor europene. De
aceea, au fost elaborate asa-numitele criterii de convergenta economica ce trebuie indeplinite de
statele care doresc sa adopte o moneda unica (etapa a III a UEM). Acestea sunt :
1)
stabilitatea preturilor cu mentinerea inflatiei la cote scazute,
2)
disciplina bugetara severa, ce permite un deficit public de maxim 3% si o rata

a datoriei publice de maxim 60%,
3)
stabilitatea monetara in anumite limite,
4)
convergenta ratelor dobanzilor pe termen lung.
De asemenea, pentru a decide trecerea la stadiul III al UEM de catre un stat membru, mai
pot fi luati in considerare si alti indicatori economici, precum balanta de plati si costul fortei de
munca. Acest lucru s-a si intamplat in 1999, cand majoritatea statelor Uniunii Europene au
adoptat Euro ca moneda de circulatie pe teritoriul lor.
Intre timp, la initiativa Germaniei, Consiliul European de la Dublin (decembrie 1996) a
adoptat Pactul de stabilitate si crestere economica, un acord bugetar ce permitea sanctionarea
financiara a tarilor din Zona Euro care nu ar mentine deficitul bugetar in limitele a 3% din PIB.
Pactul a introdus astfel primul mecanism de sanctionare a tarilor membre care nu respecta
regulile de convergenta economica stabilite la nivel european si reprezinta unul din cele mai
importante instrumente ale coordonarii fiscale la nivel comunitar. Franta s-a opus de la bun
inceput adoptarii acordului, considerand ca regulile stricte ale acestuia nu ar mai permite
statelor in dificultate economica sa ia masuri adecvate pentru prevenirea cresterii somajului.
Ulterior, la negocierile in vederea adoptarii Tratatului de la Amsterdam, Franta a obtinut
semnarea, la Consiliul European de la Amsterdam, a unei rezolutii privind problemele ocuparii
fortei de munca, declarandu-le ca prioritati ale Uniunii. Consiliul Uniunii, in formula ECOFIN
21
(Ministrii Economiei si Finantelor din tarile Uniunii), poate stabili penalizarea cu sume
incepand cu 0,2% din PIB a tarilor care depasesc deficitul bugetar admisibil. Aplicarea acestor
sanctiuni s-a facut insa in mod flexibil, tinand cont de dificultatile economice ale tarilor care nu
isi respectau angajamentul (intre care Franta, Italia, dar mai recent si Germania), precum si de
echilibrul politic din cadrul Uniunii. Desi tari precum Marea Britanie sau Danemarca au optat
pentru neparticiparea la UEM, ele sunt totusi obligate sa respecte deciziile luate la nivelul
Uniunii in materie de coordonare a politicilor economice. Aceste state nu sunt obligate sa
respecte prevederile de politica monetara comuna care se aplica doar statelor din Zona Euro,
insa trebuie sa accepte monitorizarea propriilor lor economii de catre Uniune, pentru a se putea
stabili daca satisfac criteriile de convergenta in eventualitatea in care vor dori sa adere la Zona
Euro. Asadar, se poate afirma cu oarecare precautie ca nu exista o singura politica economica a
Uniunii, aceasta ramanand in mare parte in sfera de competenta a statelor membre.
Politica economica a Comunitatii Europene este fundamentata pe mai multe texte ale
Tratatului CE, asa cum este modificat prin Tratatul de la Maastricht si in, foarte mica masura,
prin Tratatul de la Amsterdam si prin Tratatul de la Nisa.
Uniunea poate adopta, prin proceduri diferite (de la procedura de cooperare la decizia
unanima in Consiliu) :
1) masuri de coordonare a politicilor economice ale statelor membre,
2) masuri de supraveghere a economiilor Uniunii,
3) masuri de aplicare a procedurii de deficit excesiv
4) masuri de urgenta in caz de calamitati,
masuri ce vor fi explicate mai jos.
1)
Articolul 98 are o sfera larga de aplicare, enuntand unele reguli
obligatorii, specifice, de actiune a statelor membre si a Comunitatii, statele in cauza neputand sa

se sustraga sau sa ignore obiectivele pe care s-au angajat sa Ie indeplineasca in cadrul
comunitar. Asa fiind, stateIe membre trebuie sa-si conduca politicile lor economice in scopul de
a contribui la realizarea obiectivelor Comunitatii18.
In concret, statele membre si Comunitatea trebuie sa actioneze cu respectarea principiului
unei economii deschise de piata, in care concurenta este libera, favorizand o alocare eficace a
resurselor,19 Aceste reguli trebuie sa orienteze oricare dintre actiunile statelor membre si ale
Comunitatii atunci cand ele isi formuleaza politicile economice si le pun in aplicare.
18
19
definite la art. 2 si in contextul marilor orientari avute in vedere la art. 99 paragr. 2.

conform principiilor fixate la art. 4.
22
In primul rand, ca un principiu general, art. 99 parag. 1, evoca imperativul pentru statele
membre de a considera politicile lor economice ca o chestiune de interes comun si de a le
coordona in cadrul Consiliului.20 Prin urmare, acele imprejurari si comportamente cu relevanta
economica in planul raporturilor intracomuunitare trebuie sa fie tratate ca probleme ce
intereseaza intreaga Comunitate, excedand limitele, inguste, stricte, ale raporturilor interne care
s-ar intentiona a fi protejate la nivel national. In acest scop este necesara coordonarea la nivelul
Consiliului, care va putea sesiza elementele de apropiere, uneori paua la confuziune, a componentelor politicilor economice.
De asemenea, rezulta din dispozitiile Tratatului ca in materie de politica economica
exista o serie de obligatii de intindere si cu efecte variabile. Una dintre aceste obligatii este
obligatia generala de coordonare, in cadrul unor mari orientari, care iau forma unor
recomandari, lipsite de orice forta juridica.21
Consiliul, avand in vedere imperativul mentionat, este indrituit sa elaboreze marile
orientari ale politicilor economice ale statelor membre, formuland in acest scop,22 un proiect,
pe baza recomandarii Comisiei, dupa a carui adoptare va fi inaintat Consiliului European.
Acesta va discuta, pe baza raportului Consiliului, asupra unei concluzii privind aceste orientari.
Pe baza concluziei, Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, adopta o recomandare care
fixeaza orientarile si va informa Parlamentul despre aceasta recomandare.
Marile orientari ale politicilor economice ale state lor membre si Comunitatii astfel
stabilite si recomandate, constituie fundamentul politicii economice comunitare pe termen lung,
fiind o inovatie deosebita in organizarea politicii economice generale a Comunitatii. Deciziile in
acest sens, au, de aceea, un pregnant caracter politic, fiind implicat, asa cum s-a aratat, si
Consiliul European.
2) In scopul de a asigura o coordonare mai stransa a politicilor economice si
o convergenta sustinuta a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza
rapoartelor prezentate de Comisie va supraveghea evolutia economica in fiecare dintre statele
membre si in Comunitate, ca si conformitatea politicilor economice cu marile orientari avute in
vedere mai sus, si va proceda in mod regulat la o evaluare de ansamblu. 23 Sunt incidente, se
pare, si unele aspecte conjuncturale ale politicii economice generale, pentru ca atributiile
Consiliului in acest sens se circumscriu necesitatii asigurarii unei coordonari mai stranse a
20
conform art. 98.
21
potrivit art. 99 parag. 4.

potrivit art. 99 parag. 2,
art. 99 parag. 3, fraza 1
22
23
23
politicilor economice si a unei convergente sustinute a performantelor statelor membre, el

urmand sa supravegheze conformitatea acestor politici cu marile orientari.
Supravegherea evolutiei economice in fiecare stat, constituie un element component al
sistemului de supraveghere multilaterala, care astfel, dobandeste regimul unui sistem global,
cuprinzator. Pentru necesitatile acestei supravegheri multilaterale, 24 statele membre urmeaza sa
transmita Comisiei informatiile privind masurile importante pe care ele le-au luat in domeniul
politicilor lor economice si orice alte informatii pe care ele le considera necesare.
Cand se constata ca, in cadrul procedurilor de mai sus, politicile nu sunt conforme
marilor orientari sau daca ele risca sa compromita buna functionare a Uniunii economice si
monetare, Consiliul, statuand cu majoritate calificata la recomandarea Comisiei, poate sa
adreseze recomandarile necesare statului membru in cauza (care pot fi facute publice).
Presedintele Consiliului si Comisia vor raporta Parlamentului European asupra rezultatelor
supravegherii multilaterale.25
In sfarsit, Consiliul, statuand conform procedurii stabilite la art. 252, poate sa decida
modalitatile procedurii de supraveghere multilaterala avuta in vedere mai sus. 26
3) statele trebuie sa evite deficitele publice excesive si in acest scop, prin
art. 104 este instituit un sistem de supraveghere de catre Comisie a evolutiei situatiei bugetare si
a datoriei publice in statele membre in vederea corectarii erorilor evidente. Comisia va examina
in special daca disciplina bugetara a fost respectata si aceasta pe baza urmatoarelor doua criterii:
a) daca raportul dintre deficitul public prevazut sau efectiv si produsul intern brut depaseste o
valoare de referinta, afara de cazul dind raportul nu a scazut intr-un mod substantial si constant
si atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta sau daca depasirea valorii de referinta nu este
decat exceptionala si daca acel raport nu ramane apropiat de valoarea de referinta;
b) daca raportul dintre datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta,
afara de cazul cand acest raport nu scade suficient si nu se apropie de valoarea de referinta intrun ritm suficient.
Daca, urmare aplicarii acestui sistem de supraveghere, se constata ca un stat membru nu
satisface exigentele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia va elabora un raport care va
mai examina faptul daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitie si va tine
seama de toti ceilalti factori pertinenti, inclusiv pozitia economica si bugetara pe termen mediu
a statului membru. Acest raport poate fi elaborat si daca, in pofida respectarii exigentelor
decurgand din criterii, ea socoteste ca exista un risc de deficit excesiv intr-un stat membru.
24
25
26
art. 99 parag. 3, fraza a doua

art. 99 parag. 4
Aceasta se va putea face pe calea emiterii de directive sau de regulamente).
24
Urmeaza o procedura27 la incheierea careia Consiliul adreseaza recomandari statului

membru in cauza pentru ca acesta sa puna capat acestei situatii intr-un termen dat, ele putand fi
facute publice daca statul nu a actionat ca raspuns la acele recomandari prescrise. Daca statul
persista in a nu da urmare recomandarilor Consiliului, acesta poate sa decida sa puna in
intarziere statul membru respectiv spre a lua, intr-un termen determinat, masuri pentru
reducerea deficitului, considerata necesara de catre Consiliu pentru a remedia situatia. Intr-un
asemenea caz Consiliul poate sa ceara statului membru sa prezinte rapoarte dupa un calendar
precis, in scopul de a putea sa exarnineze eforturile de adaptare consimtite de acel stat.28
In toate situatiile prezentate mai sus29 drepturile la actiune (in justitia comunitara)
prevazute la art. 226 si 227 din Tratat nu pot fi exercitate.
Cat timp un stat membru nu se conformeaza unei decizii luate in baza parag. 9
mentionat, Consiliul poate decide sa aplice sau, daca este cazul, sa intensifice una sau mai multe
dintre urmatoarele masuri:
- sa ceara statului membru respectiv sa publice informatii suplimentare, de precizat de catre
Consiliu, inainte de a emite obligatii si titluri;
- sa invite Banca Europeana de Investitii sa-si revada politica sa de imprumuturi in privinta
statului in cauza;
- sa ceara statului membru respectiv sa faca, pe langa Comunitate, un depozit nepurtator de
dobanda, de o marime corespunzatoare, pana ce, in opinia Consiliului, deficitul excesiv va fi
ameliorat;
- sa impuna amenzi de o marime corespunzatoare.
Consiliul va abroga una sau mai multe dintre deciziile sale in masura in care deficitul a
fost ameliorat, iar daca a facut publice recomandarile sale, va declara public, din momentul
abrogarii, ca nu exista deficit excesiv in acel stat). Dispozitii complementare relative la punerea
in aplicare a procedurii de la art. 104 figureaza in protocolul privind procedura aplicabila in caz
de deficit excesiv, anexat la Tratat).30
4) In situatia exceptionala prevazuta la art. 100, care, ar putea sa apartina
domeniului politicii conjucturale, cand survin in special grave dificultati in aprovizionarea cu
anumite produse, Consiliul, statuand cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, poate sa
27
28
29
art. 104 parag. 4-8

art. 104 parag. 9
parag. 1-9
30
25
decida masuri corespunzatoare situatiei economice, fara a se afecta alte proceduri prevazute in
Tratat.
O serie de alte dispozitii din Tratat reglementeaza unele aspecte financiare si
bugetare ale politicii economice comunitare, instituindu-se, in principal, unele obligatii
negative.
In vederea respectarii principiilor economiei libere si concurentiale, este insa interzis :
- BCE si bancilor centrale ale statelor membre (banci centrale nationale) sa puna la
dispozitie facilitati de credit fara acoperire ("descoperit in cont")31
- orice fel de acces privilegiat32 al statelor la imprumuturi din partea bancilor centrale
sau a altor institutii publice de credit. In ceea ce priveste Tratatul Constitutional (in curs de
ratificare), acesta reia prevederile deja existente, insistand asupra rolului Uniunii de stabilire a
liniilor generale si de coordonare a politici lor economice ale statelor membre. 33
- Comunitatii34 sa raspunda de angajamentele administratiilor centrale, autoritatile
regionale sau locale, autoritatilor publice sau altor organisme sau intreprinderi publice dintr-un
stat membru sau de a Ie lua in sarcina sa, fara prejudicierea, totusi a garantiilor financiare
reciproce pentru realizarea in comun a unui proiect specific.35
5.3. Politica monetara

Desi coordonarea politicilor macroeconomice era, inca de la semnarea Tratatului de la
Roma, considerata necesara pentru realizarea Pietei Comune, o politica monetara comuna
propriu-zisa nu apare, institutional vorbind, decat odata cu lansarea Uniunii Economice si
Monetare (UEM) ca obiectiv major al Uniunii Europene prin Tratatul de la Maastricht.
Pana la acel moment existase un comitet al guvernatorilor bancilor centrale din statele
Comunitatilor (infiintat in 1964), iar in anii '70 fusese deja lansata ideea crearii unei uniuni
monetare intre statele membre. Prabusirea sistemului ratelor de schimb fixe (sistemul Bretton31
art. 102
prin Regulamentul Nr. 3604/93 din 13 decembrie 1993 al Consiliului au fost definite: "masuri stabilind
un acces privilegiat" - art. 1, "considerente de ordin pruden tial" - art. 2, "intreprinderi publice" - art. 3,
"institutii financiare" - art. 4.
33
Enciclopedia Uniunii Europene-coordonator: Luciana Alexandra Ghica, PWC,ed Meronia,
32
Buc.2005
34
35
In mod asemanator,unui stat membru

art. 103 parag. 1
26
Woods) in 1971 si criza petroliera din 1973 au determinat Comunitatea sa isi creeze in 1979
propriul sistem de rate de schimb (Sistemul Monetar European, SME). Prin acesta, Comunitatea
isi crea un fond comun de rezerva pentru interventii pe piata si introducea pentru valutele
participante un asa-numit ,,sarpe monetar european", un regim de rate de schimb in principiu
fixe, dar modificabile in caz de nevoie.
De asemenea, a fost creata Unitatea Monetara Europeana (ECU), utilizabila atat ca
rezerva, cat si ca mijloc de plata.
Totusi, diferentele de opinie intre statele membre, precum si dificultatea acceptarii
cedarilor de suveranitate pe care coordonarea politicilor monetare o presupunea, au determinat,
intre altele, o stagnare a dezvoltarii proiectului de uniune monetara.
Alaturi de proiectul uniunii economice, acesta a fost insa relansat de
Actul Unic European (1986) si adoptat definitiv ca obiectiv major al Uniunii Europene prin
Tratatul de la Maastricht. Realizarea Uniunii Economice si Monetare (UEM) a fost gandita ca
un proces in trei etape.
I. Astfel, intr-o prima faza (1990-1993) era necesara abolirea tuturor restrictiilor care mai
ramaneau in domeniul circulatiei capitalurilor si cresterea cooperarii intre bancile centrale din
statele membre SME.
II. Apoi, trebuiau create mecanisme pentru coordonarea UEM, cel mai important fiind
Banca Centrala Europeana (fondata in 1998).
III. In fine, fixarea irevocabila a ratelor de schimb intre monedele participante, intrarea in
functiune a Bancii Centrale Europene, lansarea si adoptarea monedei unice (Euro), reprezinta
definitivarea Uniunii Monetare.
Aceasta ultima etapa nu a fost insa realizata de toate statele membre, participarea fiind
conditionata de indeplinirea unor criterii de convergenta economica :
1) stabilitatea preturilor, in anumite limite,
2) un deficit public nu mai mare de 3% din PIB,
3) un nivel al dobanzilar pe termen lung care sa nu depaseasca cu mai mult de 2% pe
cel din primele trei tari cu nivelul cel mai scazut al dabanzilar,
4) absenta devalorizarilar monetare in ultimii doi ani ce preced aderarea la Uniunea
Monetara s. a.).
In plus, politicile macroeconomice ale statelor membre ale Uniunii Economice si
Monetare trebuie sa satisfaca criteriile de aliniere prevazute de Pactul de stabilitate si crestere
economica, acord bugetar ce sanctianeaza financiar statele care nu respecta anumite criterii
macroeconomice.
27
Deciziile de politica monetara in cadrul UE se iau in general de catre Consiliul Uniunii,

care hotaraste de obicei prin vot cu majoritate calificata (unanimitatea este necesara doar pentru
stabilirea ratei de schimb a Euro cu alte valute). Uneori Consiliul poate decide in cooperare cu
Parlamentul European. Marea Britanie, Danemarca si Suedia nu au aderat la UEM si, prin
urmare, nu sunt obligate sa respecte criteriile de convergenta, dar trebuie totusi sa isi
coordoneze in linii mari politicile macroeconomice cu cele ale celorlalte state membre.
Dat fiind ca UEM face parte din acquis-ul comunitar, pregatirea economiei pentru
satisfacerea criteriilor de convergenta reprezinta unul din criteriile stabilite la Copenhaga pentru
aderarea unor noi tari la UE. Mai trebuie remarcat faptul ca politica monetara a UE este in
esenta o politica antiinflationista si de stabilitate a preturilor, insa Sistemul Monetar European
risca fragilizarea din cauza incapacitatii unar state membre de a respecta in permanenta criteriile
prevazute de Pactul de stabilitate si crestere economica. 36
Obiectivul realizarii Uniunii econornice si monetare implica, prin urmare, definirea si
punerea in practica a politicii monetare a Comunitatii, aceasta atributiune fundamentala
revenind Sistemului European al Bancilor Centrale - SEBC 37. In plus, SEBC va conduce
operatiunile de schimb ale statelor membre si va promova buna functionare a sistemelor de
plati. Obiectivul principal at SEBC38 este mentinerea stabilitatii preturilor si, fara a se prejudicia
acest obiectiv, va aduce sprijinul sau politicilor generale economice in Comunitate, asa cum
sunt definite la art. 2 din Tratat. SEBC va actiona conform principiului unei economii deschise
de piata unde concurenta este libera, favorizand o alocare eficace a resurselor si respectand
principiile fixate la art. 4.
SEBC este compus din Banca Centrala Europeana (BCE), care are personalitate juridica,
si din bancile centrale nationale. El este condus de organele de decizie ale BCE, care sunt
consiliul guvematorilor si consiliul director. Statutele sale sunt definite in protocolul anexa la
Tratat.
BCE trebuie sa fie consultata in legatura cu orice act comunitar in domeniile ce sunt de
competenta sa si de catre autoritatile nationale asupra oricarui proiect de reglementare in
domeniile ce intra in atributiunile sale, dar in limitele si potrivit conditiilor fixate de Consiliu39.
In materiile respective ea poate sa prezinte avize institutiilor sau organelor comunitare
36
Enciclopedia Uniunii Europene-coordonator: Luciana Alexandra Ghica, PWC,ed Meronia,

Buc.2005
37
38
39
art. 105 parag. 2 din Tratat

art. 105 parag. 1
conform procedurii - art. 107 parag. 6.
28
corespunzatoare sau autoritatilor nationale40. In temeiul acestei dispozitii legale, Consiliul a

adoptat Decizia Nr. 98/415 din 29 iunie 1998 privind consultarea BCE de catre autoritatile
nationale privind prevederile proiectelor legislative.
In materie de emisiune monetara, BCE este singura abilitata, potrivit art. 106, sa
autorizeze emiterea de bilete de banca in cadrul Comunitatii. Ele pot sa fie emise atat de catre
BCE, cat si de bancile centrale nationale, dar statele membre nu pot sa emita monede decat sub
rezerva aprobarii de catre BCE a volumului emisiunii. Consiliul poate sa adopte, cu procedura
prevazuta la art. 252 si dupa consultarea BCE, masuri pentru armonizarea valorilor unitare si a
specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor aflate in circulatie, in masura in care acest lucru va
fi necesar pentru asigurarea bunei circulatii a lor in Comunitate. Prin Regulamentul Nr. 975/98
din 3 mai 1998, Consiliul a adoptat asemenea masuri necesare privind specificatiile tehnice ale
monedelor Euro destinate pentru circulatie.
La 7 iulie 1998 BCE a publicat Decizia sa consolidata Nr. 1999/2 privind denumirea,
specificatiile, reproducerea si schimbul bancnotelor Euro, iar la 26 august 1998 -liniile
directoare asupra unor prevederi privind aceste bancnote asa cum sunt aceste linii directoare
modificate.
In indeplinirea misiunilor incredintate SEBC, BCE, conform Tratatului si in conditiile
stabilite in statutele SEBC, are puterea decizionala, conform art. 110, aproape in aceleasi
conditii ca toate celelalte organe ale Comunitatii. Astfel, ea poate sa adopte regulamente, sa ia
decizii si sa emita recomandari si avize. In cazul regulamentelor si deciziilor sunt aplicabile si
art. 253, 254 si 256 din Tratat, iar in limitele si potrivit conditiilor hotarate de Consiliu, fie la
propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului si a BCE, fie la recomandarea BCE si
dupa consultarea Parlamentului si a Comisiei, BCE poate sa aplice intreprinderilor amenzi si
penalitati cu titlu cominatoriu in cazul nerespectarii regulamentelor si deciziilor sale. Printr-un
Regulament, BCE si-a stabilit competentele sale de a impune asemenea sanctiuni. Consiliul,
hotarand in unanimitate la recomandarea BCE sau a Comisiei, dupa consultarea BCE, in scopul
ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabili tatii preturilor si dupa consultarea
Parlamentului, poate incheia, prin derogare de la art. 300, acorduri formale privind un sistem de
rata de schimb pentru Euro fata de monedele necomunitare.
De asemenea, intr-o alta procedura, el mai poate sa adopte, sa modifice ori sa
abandoneze cursurile centrale ale Euro in sistemul ratei de schimb. In absenta unui asemenea
sistem fata de una sau mai multe monede necomunitare, Consiliul, statuand cu majoritate
40
art. 105 parag. 4
29
calificata fie la recomandarea Cornisiei si dupa consultarea BCE, fie la recomandarea BCE,
poate sa formuleze orientarile generale ale politicii de schimb fata de aceste monede, care nu
pot sa afecteze obiectivul SEBC de mentinere a stabilitatii preturilor41.
Consiliul decide, la propunerea Comisiei si dupa consultarea BCE, asupra pozitiei pe
care o ocupa Comunitatea la nivel international in privinta problemelor care dobandesc un
interes particular pentru Uniunea economica si monetara si asupra reprezentarii ei. Fara
prejudicierea competentelor si acordurilor comunitare in domeniul acestei Uniuni, statele
membre pot sa negocieze in instantele internationale si sa incheie acorduri internationale in mod
independent.
Articolul 108 din Tratat impune o obligatie de deplina impartialitate sau de neutralitate
in sensul ca in exercitarea puterilor si in indeplinirea misiunilor si obligatiilor ce le-au fost
incredintate prin Tratat si statutele SEBC, nici BCE, nici o banca centrala nationala, nici un
membru oarecare al organului lor de decizie nu pot sa solicite ori sa accepte instructiuni ale
institutiilor si organelor comunitare, ale guvernelor statelor membre sau ale oricarui alt
organism. Institutiile si organele comunitare se angajeaza sa respecte acest principiu si sa nu
caute sa influenteze pe membrii organelor de decizie ale BCE sau ale bancilor centrale
nationale, in indeplinirea misiunilor lor.
In practica, s-a evidentiat faptul ca rezulta in mod clar din modul de redactare a art. 108
CE ca influentele exterioare fata de care dispozitiile acestuia cauta sa protejeze BCE si organele
ei de luare a deciziilor sunt cele susceptibile de a stanjeni realizarea "rnisiunilor" pe care
Tratatul si Statutul SEBC i le incredinteaza Bancii. Articolul 108 CE impune in esenta
protejarea Bancii contra tuturor presiunilor politice in scopul de a-i da posibilitatea sa
urmareasca efectiv obiectivele ce ii sunt atribuite misiunilor ei, prin exercitarea independenta a
competentelor specifice ce ii sunt conferite in acest scop de Tratat si de Statut. Cu toate acestea,
s-a observat ca recunoasterea faptului ca Banca are o asemenea independenta nu are consecinta
separarii ei cu desavarsire de Comunitatea Europeana si a exceptarii de la orice regula de drept
comunitar si, prin urmare, nu exista motive care sa impiedice prima facie legislativul comunitar
sa adopte, in virtutea competentelor ce ii sunt atribuite prin Tratat si conform conditiilor
cuprinse in acesta, masuri legislative care sa se poata aplica Bancii Centrale Europene.
O obligatie de armonizare a legislatiilor nationale, inclusiv statutele bancilor centrale
nationale, cu prevederile Tratatului si statutele SEBC se poate deduce din dispozitiile art. 109 in
41
art. 111 parag. 1 si 2
30
sensul ca statele trebuie sa supravegheze compatibilitatea acelor legislatii cu prevederile in

cauza pana la constituirea SEBC.42
5.4. Dispozitii institutionale
Tratatul CE cuprinde o serie de dispozitii institutionale privind organizarea si desfasurarea activitatii BCE (consiliul guvernatorilor, consiliul director, modul de lucru etc.)43
In scopul promovarii politicilor statelor membre in intreaga masura necesara functionarii
pietei interne este instituit un comitet monetar cu caracter consultativ. Acest comitet are
urmatoarele atributiuni44:
- urmarirea situatiei monetare si financiare a statelor membre si a Comunitatii, precum si a
regimului general de plati din statele membre si efectuarea in mod regulat de rapoarte pe aceasta
tema catre Consiliu si Comisie;
- formularea de avize, fie la cererea Consiliului, fie din proprie initiativa pentru aceste institutii;
- fara sa afecteze atributiile Coreper, contributia la pregatirea lucrarilor Consiliului in situatiile
specificate in care, desigur, sunt in discutie probleme de natura financiara si monetara;
- examinarea, cel putin o data pe an, a situatiei in materie de circulatie a capitalurilor si de
libertate a platilor, asa cum rezulta din prevederile Tratatului si din masurile luate de Consiliu;
aceasta examinare poarta asupra tuturor masurilor relative la circulatia capitalurilor si platilor si,
asupra rezultatelor ei, se va raporta Consiliului si Comisiei.
Comitetul monetar va fiinta pana la sfarsitul celei de-a doua faze a uniunii eco nomice si
monetare, asa cum se va observa mai jos, cand va fi dizolvat si inlocuit, la inceperea celei de-a
treia faze, cu un comitet economic si financiar ale carui atributii difera, intr-o anumita masura,
fata de cele ale comitetului monetar numai cu privire la pregatirea lucrarilor Consiliului si in
alte situatii specifice.
Statele membre si Comisia numesc fiecare cel mult doi membri in comitetele
mentionate, iar in cazul comitetului economic si financiar, BCE va desemna, de asemenea doi
membri.
In afara de atributiunile fixate, daca si in masura in care statele membre beneficiaza de o
derogare cu baza legala la art. 122 si 123, comitetul economic si financiar urmareste situatia
economica si financiara, precum si regimul general de plati din aceste state si va raporta in mod
regulat Consiliului si Comisiei in aceasta privinta.45
42
43
44
- art. 112 si 113.

art. 114
45
31
5.5. Evolutia procesului de realizare a uniunii economice si monetare

Cea de-a doua faza a realizarii uniunii economice si monetare a urmat sa inceapa,
potrivit art. 116 din Tratat, la 1 ianuarie 1994. Pentru pregatirea acestei faze s-a prevazut ca
fiecare stat membru sa adopte, in caz de nevoie, masurile corespunzatoare pentru a se conforma
interdictiilor prevazute la art. 56, 101 si 102 parag. 1, si va hotari, daca este necesar, pentru a
permite evaluarea mentionata imediat mai jos, programe multianuale destinate sa asigure
convergenta durabila necesara realizarii uniunii, in special in ce priveste stabilitatea preturilor si
situatia sanatoasa a finantelor publice. Consiliul va evalua in aceea si perioada, pe baza unui
raport al Comisiei, progresele in materie de convergenta economica si monetara, in special in ce
priveste stabilitatea preturilor si situatia sanatoasa a finantelor publice, precum si progresele realizate in incheierea punerii in aplicare a legislatiei comunitare relative la piata interna.
In cursul celei de-a doua faze, statele membre au obligatia de a actiona pentru evitarea
deficitelor excesive, si, daca este cazul, de a incepe procesul care duce la independenta bancilor
lor centrale, conform art. 109 al Tratatului46.
S-a stabilit ca inca la inceputul celei de-a doua faze va fi infiintat si va executa
obligatiile un Institut Monetar European IME47.
Principalele sale atributii se refera la urmatoarele aspecte48:
- intarirea cooperarii intre bancile centrale nationale;
- intarirea coordonarii politicilor monetare ale statelor membre in vederea asigurarii stabilitatii
preturilor;
- supervizarea functionarii sistemului monetar european;
- convenirea unor consultatii asupra chestiunilor care privesc competenta bancilor centrale
nationale si care afecteaza stabilitatea institutiilor si pietelor financiare;
46
Relativ la independenta bancilor centrale, de exemplu: Banca centrala a Germaniei are un

statut independent inca de la infiintare, in timp ce Banca Frantei a devenit independenta abia la
inceputul anului 1994, nemaiputand sa solicite si nici sa accepte instructiuni sau indicatii de la
guvem. Banca Angliei a fost dirijata, intr-o anumita masura, de guvem. - I. Harden, The
European central bank and the role of national central banks in economic and monetary union &
S. Eijffinger, Convergence of monetary policies in Europe - Concepts, targets and instruments Economic and monetary Union, op cit: Tratat de Drept Comunitar; editia a V-a, Octavian
Manolache. Ed. CH Beck, Bucuresti 2006
47
48
- art. 117.
parag. 3
32
- reluarea functiunilor pana atunci asumate de Fondul european de cooperare monetara, care se
dizolva (modalitatile de dizolvare fiind fixate prin statutele IME);
- facilitarea utilizarii ECU si supravegherea dezvoltarii sale inclusiv buna func tionare a
sistemului de compensare in ECU.
Atributiile enuntate au un caracter general. Insa, alte atributiuni sunt prevazute cu
afectare special a pentru pregatirea celei de-a treia faze, si anume:
- pregatirea instrumentelor si procedurilor necesare aplicarii politicii monetare unice in cursuI
acestei faze;
- incurajarea armonizarii, daca este nevoie, a regulilor si practicilor carmuind colectarea,
stabilirea si difuzarea statisticilor in domeniul de competenta sa;
- elaborarea de reguli ale operatiunilor de intreprins de catre bancile centrale nationale in cadrul
SEBC;
- incurajarea eficacitatii platilor transfrontiere;
- supravegherea pregatirii tehnice a biletelor de banca denumite in ECU [Euro].
Cu toate acestea, Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei si dupa
consultarea Parlamentului si a IME, poate sa incredinteze IME si alte sarcini in acest sens.
Pana la 31 decembrie 1996 cel mai tarziu, IME a trebuit sa precizeze cadrul
regulamentar, organizational si logistic de care SEBC are nevoie pentru indeplinirea
atributiunilor sale in timpul celei de-a treia faze si care a fost prezentat BCE, pentru decizie, la
data punerii sale la punct.
In sfarsit, IME, hotarand cu o majoritate de doua treimi din membrii consiliului sau
poate:
1) sa formuleze avize sau recomandari privind orientarea generala a politicii monetare si a
politicii de schimb, precum si asupra masurilor aferente acestora luate in fiecare stat membru;
2) sa prezinte avize sau recomandari guvernelor si consiliuluiasupra politicilor susceptibile sa
afecteze situatia monetara interna sau externa in Comunitate si , in special , functionarea
sistemului monetar european;
3) sa adreseze recomandari autoritatilor monetare ale statelor membre asupra conducerii
politicii lor monetare.
IME are personalitate juridica si este condus si administrat de un consiliu compus dintrun presedinte si din guvenatorii bancilor centrale nationale, dintre care unul este vicepresedinte.
Presedintele este numit de comun acord de guvemele statelor membre la nivelul sefilor de stat
sau guvern, la recomandarea Consiliului IME si dupa consultarea Parlamentului si a Consiliului,
33
el trebuind sa fie o persoana (resortisant al unui stat membru) cu autoritate si experienta

profesionala in domeniul bancar si monetar, recunoscute.
In timpul celei de-a doua faze nu a fost prevazuta vreo schimbare a compozitiei in
monede a cosului ECD [Euro]49. Insa, chiar de la inceputul celei de-a treia faze, valoarea ECD
[Euro] a fost irevocabil fixata50.
S-a prevazut ca daca in cursul fazei in discutie apar dificultati sau o amenintare grava cu
dificultati in balanta de plati a unui stat membru, provenind fie dintr-un dezechilibru global al
balantei, fie din natura devizelor de care el dispune si susceptibile in special sa compromita
functionarea pietei comune sau realizarea progresiva a politicii comerciale comune, va fi
operanta o procedura de reglementare a situatiei conjuncturale respective51.
In concret, Comisia procedeaza fara intarziere la o examinare a situatiei acelui stat,
precum si a actiunii pe care el a intreprins-o sau pe care poate sa o intreprinda conform
dispozitiilor Tratatului, apeland la toate mijloacelor de care el dispune. Ea indica masurile a
caror adoptare o recomanda statului interesat. Daca actiunea intreprinsa de statul membru in
cauza si masurile sugerate de Comisie nu par suficiente spre a inlatura dificultatile sau
amenintarile produse, Comisia va recomanda Consiliului, dupa consultarea comitetului monetar,
concursul mutual si metodele corespunzatoare. Consiliul urmeaza sa fie in mod regulat informat
despre starea situatiei si despre evolutia ei. Consiliul, hotarand cu majoritate calificata acordarea
concursului, adopta directive si decizii care fixeaza conditiile si modalitatile acestuia. Concursul
mutual poate sa ia in special forma:
a) unei actiuni concertate pe langa alte organizatii internationale la care statele membre pot sa
recurga (ds exemplu, OMC, PMI);
b) unor masuri necesare pentru a evita deturnarile de trafic cand tara in dificultate mentine sau
restabileste restrictii cantitative in privinta tarilor terte;
c) acordarea de credite limitate din partea celorlalte state membre, sub rezerva acordului lor.
Daca acel concurs recomandat de Comisie nu a fost acordat de Consiliu sau daca
masurile luate si concursul acordat sunt insuficiente, Comisia autorizeaza statul in dificultate sa
ia masuri de salvgardare ale caror conditii si modalitati le va defini. Aceasta autorizare poate fi,
insa, revocata si aceste conditii si modalitati pot fi modificate de Consiliu care hotaraste cu
majoritate calificata.
Articolul 119 poate sa fie aplicabil si dupa inceperea celei de-a treia faze.52
49
50
51
52
art. 118.
art. 123 parag. 4
art. 119
in conditiile derogatorii prevazute la art. 122 parag. 6.
34
Tot in cursul celei de-a doua faze un stat membru poate sa ia, cu titlu conservatoriu,
masuri de salvgardare necesare, in caz de criza brusca in balanta de plati si daca o decizie a
Consiliului in sensul precizat mai sus privind acordarea concursului mutual, nu intervine
imediat. Aceste masuri trebuie sa aduca un minimum de perturbare in functionarea pietei
comune si sa nu depaseasca intinderea strict indispensabila pentru a remedia dificultatile care sau manifestat53. Este necesara, prin urmare, observarea unui anurmit grad de proportionalitate
intre felul masurii luate si posibilele consecinte care s-ar putea produce pe plan comunitar. In
acelasi timp, scopul masurilor dispuse nu trebuie sa fie deturnat, in a sa fel incat sa fie utile. In
acest context Tratatul instituie o obligatie de informare a Comisiei si a celorlalte state membre
de catre statuI membru in cauza, asupra masurilor de salvgardare pana cel mai tarziu la
momentul in care ele intra in vigoare. Comisia poate sa recomande Consiliului concursul
mutual54.
Pe baza avizului Comisiei si dupa consultarea comitetului monetar, Consiliul, statuand
cu majoritate calificata, poate sa decida ca statul interesat trebuie sa modifice, sa suspende ori sa
anuleze masurile de salvgardare mentionate, incluzand, deci, o posibilitate de corectare a
masurilor luate.
Articolul 120 poate sa fie aplicabil si dupa inceperea celei de-a treia faze a uniunii
economice si monetare55.
S-a prevazut luarea unor masuri decisive privind viitorul uniunii economice si
monetare,56 in perspectiva trecerii la cea de-a treia faza. Astfel, Comisia si IME intocmesc
rapoarte pentru Consiliu in legatura cu progresele facute in statele membre in indeplinirea
obligatiilor lor pentru realizarea acestei Uniuni. Rapoartele trebuie sa examineze in special daca
legislatia nationala a fiecarui stat membru, inclusiv statutele bancii sale centrale nationale, este
compatibila cu art. 108 si 109 ale Tratatului si cu statutele SEBC si daca a fost realizat un grad
ridicat de convergenta, analizandu-se masura in care fiecare dintre statele membre a indeplinit
criteriile urmatoare:
53
art. 120
54
art. 119
55
in conditiile dispozitiilor art. 122 parag. 6
56
art. 121
35
- realizarea unui grad inalt de stabilitate a preturilor, care va rezulta dintr-o rata a inflatiei
apropiata de aceea existenta in trei state membre, in plus prezentand cele mai bune rezultate in
materie de stabilitate a preturilor;
- caracterul suportabil al situatiei finantelor publice, care va reiesi dintr-o situatie bugetara care
nu prezinta deficit public excesiv in sensul art. 104 parag. 6;
- respectarea marjelor normale de fluctuatie prevazute prin mecanismul de schimb al sistemului
monetar european timp de doi ani cel putin, fara devalorizare a monedei in raport de aceea a
unui alt stat membru;
- caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru si al participarii sale la mecanismul
de schimb al sistemului monetar european, care se reflecta in nivelul ratelor dobanzii pe termen
lung.
Rapoartele respective tin seama, de asemenea, de dezvoltarea ECD, de rezultatele
integrarii pietelor, de situatia si de evolutia balantelor de plati curente si de un examen al
evolutiei costurilor salariale unitare si de alti indici de pret.
Consiliul, statuand cu majoritate calificata, luand in considerare in mod corespunzator
rapoartele si avizul avute in vedere, decide:
a) pe baza recomandarii Comisiei, daca o majoritate a statelor membre indeplineste conditiile
necesare pentru adoptarea unei monede unice; b)daca se impune intrarea Comunitatii in cea dea treia faza, si, in caz afirmativ:
c) fixarea datei de intrare in vigoare a celei de-a treia faze.
Daca, la sfarsitul anului 1997, data inceperii celei de-a treia faze nu a fost fixata, aceasta
faza incepe la 1 ianuarie 1999 (cum s-a intamplat in fapt). Aceasta inseamna ca, desi celelalte
doua decizii sunt deja luate; se asteapta, totusi, cea de-a treia decizie privind data inceperii celei
de-a treia faze, in lipsa careia aceasta data este stabilita de drept prin Tratat.
Dar,
inainte
de 1 iulie 1998, Consiliul reunit la nivelul sefilor de stat si de guvern, dupa ce va fi fost repetata
procedura avuta in vedere mai sus, indeplinita de Comisie, IME, Consiliul, tinand seama de
rapoartele si avizele mentionate, confirma, cu majoritate calificata si pe baza recomandarilor
Consiliului, care sunt statele membre care indeplinesc conditiile necesare pentru adoptarea unei
monede unice. Recurgerea la aceasta solutie isi are sorgintea in imprejurarea ca este posibil ca,
intre timp, unele state sa nu mai indeplineasca conditiile necesare pentru adoptarea unei monede
unice, ceea ce ar avea consecinta nerealizarii majoritatii statelor membre cerute anterior in
privinta satisfacerii conditiilor adoptarii acestei monede. In fapt, nici textul legal nu mai prevede
aceasta majoritate in procedura de confirmare.
36
Prin Tratat,57 este instituita o dubIa derogare privind unele state membre in sensul
inaplicabilitatii unor dispozitii privind politica economica si monetara, in cazul acestor state
(ponderea acestor state beneficiare ale derogarii trebuie sa fie minoritara).
Cel putin o data la fiecare doi ani, sau la cererea unui stat membru facand obiectul unei
derogari, Consiliul, statuand cu majoritate calificata asupra propunerii Comisiei, decide care
state membre, ce fac obiectul unei derogari, indeplinesc conditiile necesare pentru adoptarea
unei monede unice58 si pune capat derogarilor statelor membre respective.59
lmediat dupa ce a fost luata decizia fixand data la care incepe cea de-a treia faza a
uniunii60, sau, daca este cazul, imediat dupa 1 iulie 1998, Consiliul, incepe activitatea
pregatitoare destinata exercitarii depline de catre SEBC si BCE a competentei lor chiar
incepand din prima zi a celei de-a treia faze. De indata ce BCE este instituita 61, IME este
lichidat.62 Din momentul instituirii, BCE reia, la nevoie, sarcinile IME.
In sfarsit, in ziua intrarii in vigoare a celei de-a treia faze, Consiliul ia masurile decisive
pentru infaptuirea uniunii economice si monetare.63 Astfel, statuand cu unanimitatea statelor
membre ce nu fac obiectul unei derogari, pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea BCE,
el hotarste rata de conversiune la care monedele lor sunt irevocabil fixate si rata irevocabil
fixata la care Euro inlocuieste aceste monede, si Euro va fi o moneda deplina. Aceasta masura
nu modifica, in sine, valoarea externa a ECU. Conform aceleiasi proceduri, Consiliul ia si
celelalte masuri necesare introducerii rapide a Euro ca moneda unica a acestor state membre.
Daca s-a decis64 sa se abroge o derogare, Consiliul, statuand cu unanimitatea statelor
membre care nu fac obiectul unei derogari si a statului membru in cauza, pe baza propunerii
Comisiei si dupa consultarea BCE, va fixa rata la care Euro inlocuieste moneda acestui din
urma stat si va decide celelalte masuri necesare introducerii Euro ca moneda unica in statul in
discutie. Este evident ca se va proceda la aceasta fixare a ratei de inlocuire la o data ulterioara
celei la care s-au stabilit rata de conversiune si rata irevocabila la care Euro inlocuieste
monedele celorlalte state care nu au facut obiectul unei derogari. Insa, chiar de la inceputul celei
57
art. 122
58
pe baza criteriilor fixate la art. 121 parag. 1

in conformitate cu art. 122 parag. 2 din Tratat.; ex: ca in cazul Greciei, despre care, prin Decizia
Nr. 2000/427 din 19 iunie 2000 s-a considerat eli indeplineste conditiile pentru adoptarea
de la 1 ianuarie 2001 a monedei unice, abrogandu-se cu aceeasi data Decizia Nr. 98/317 din
7 iunie 2000.
60
art. 121
59
61
62
63
64
art. 123 parag. 2

modalitatile de lichidare sunt prevazute in statutele sale.
art. 123 parag. 4.
, urmandu-se procedura prevazuta la art. 122 parag. 2
37
de-a treia faze si cata vreme un stat membru face obiectul unei derogari, acest stat va trata
politica sa de schimb ca o problema de interes comun, asa cum orice stat membru, indiferent de
statutul sau, trebuie sa procedeze pana la inceperea celei de-a treia faze si sa tina seama, in
consecinta, de experientele dobandite gratie cooperarii in cadrul SME si dezvoltarii Euro, cu
respectarea competentelor existente. Fara indoiala, luandu-se in considerare faptul ca statul
membru este beneficiar al unui regim derogatoriu, el va suporta consecintele inerente acestuia si
nu va fi tratat ca un stat nesupus derogarii, cat timp nu va satisface criteriile de admisibilitate.65
6. MONEDA UNICA SI SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL

6.1. Lansarea monedei unice66
La Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, denumirea de Ecu a fost
inlocuita cu cea de Euro.
Ulterior, la Consiliul European de la Dublin (decembrie 1996), a fost adoptat un Pact de
stabititate, care prevede aplicarea, de catre statele membre ale zonei Euro, a programului de
stabilitate si aplicarea sanctiunilor financiare statelor care au deficit superior cifrei de 3%, cu
exceptia cazurilor de recesiune economica grava.
65
66
38
In ianuarie 1998, patru state membre ale Uniunii Europene nu faceau parte din zona
Euro: un stat nu indeplinea criteriile de convergenta (Grecia), iar alte trei state nu doreau sa
participe la zona Euro (Marea Britanie, Suedia, Danemarca).
La 2 mai 1998, Consiliul European reunit la Bruxelles, confirma crearea unei zone Euro
intre 11 state si stabileste paritatile definitive dintre monedele acestora. De asemenea, Consiliul
european l-a desemnat pe domnul Duisenberg, avand cetatenie olandeza, ca presedinte al Bancii
centrale europene.
La 31 decembrie 1998, ministrii de finante stabilesc valoarea in Euro a celor 11 monede
vizate, iar la 1 ianuarie 1999, Euro a fost lansat pe pietele de schimb si poate fi folosit ca mijloc
scriptural de plata.
Europenii folosesc biletele si monedele Euro incepand cu 1 ianuarie 2000.
6.2. 1 ianuarie 2002 - Introducerea monedei unice
Sunt 7 bancnote Euro cu urmatoarele valori nominale: 5, 10, 20, 50, 100, 200 si 500
Euro. Ele sunt identice, pe ambele parti, pentru toata zona Euro. Ilustratiile de pe ele reprezinta
poduri, ferestre si porti si se nscriu n tematica vrstele si stilurile Europei.
Sunt 8 monezi Euro cu urmatoarele valori nominale: 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi,
precum si 1 si 2 Euro. Una din fete este comuna tuturor monezilor si este cea pe care este
marcata valoarea. A doua fata este diferita de la tara la tara, avnd marcata pe ea ori efigia
sefului statului ori un alt simbol national.
Devenita moneda oficiala a statelor membre, euro nu se va substitui definitiv monezilor
nationale decat dupa o perioada de tranzitie de 3 ani, care se intinde intre 1 ianuarie 1999 si
31 decembrie 2001.
Din punct de vedere tehnic drumul spre moneda unica a fost pregatit cu multe eforturi.
Inca din 1996 la Paris au fost reproduse monezi in euro noua modele, de la 5 centime pana la
5 euro. Institutul Monetar European (OME), cu sediul la Frankfurt, a studiat gama de bilete de
banca. Divergente au existat pentru metal problema deloc secundara stiind ca o cantitate
uriasa de miliarde de euro va fi necesara pentru intreaga uniune. Masinile de calcul si
programele calculatoarelor au fost modificate. Personalul bancar a trebuit sa capete o noua
formatie, potrivit monedei unice. Masinile care distibuie biletele de banca au trebuit adaptate.
Salariile, declaratiile de impunere, documentele de securitate sociala vor trebui de asemenea
schimbate. Chiar art. 108 din tratatul care a instituit comunitatea fiecare stat membru vegheaza
la compatibilitatea legislatiei nationale, inclusiv statutele bancii centrale nationale, cu prezentul
tratat si statutele SEBC.
39
Din punct de vedere economic moneda unica a determinat guvernele sa
respecte
conditiile necesare in materie de deficit public, sa adopte masuri de limitare a inflatiei.

Din acest punct de vedere tratatul de la Maastricht si-a asumat functia ce i-a fost
desemntata, adica dispozitiile Tratatului constituie puncte de referinta ale principalilor indici
economico-financiari vizand astfel definirea unei economii sanatoase si de lunga durata. Potrivit
masurilor adoptate, euro urmeaza sa fie o moneda puternica si sanatoasa, la adapostul
tulburarilor externe, Uniunea Monetara garantand atat stabilitatea ei cat si intregul sistem
financiar european. Comisarul european pentru afaceri economice, monetare si financiare a
repetat de nenumarate ori, de pilda la 1 aprilie 1998 la Bruxelles, ca Europa este un pol de
stabilitate economica.
6.3. Perspective de viitor largirea zonei euro67

Ca i n cazul Marii Britanii, Danemarcei, Suediei (ri membre UE care nu fac parte
din zona euro), muli oameni din cele noi 10 ri membre sunt ngrijorai de efectul pe care
UEM l va avea asupra suveranitii i identitii naionale. Totui, cele 10 noi ri, din 2007
12 ri (participante la uniunea monetara) sunt ateptate s adere la euro n viitorul apropiat ele
neavnd de ales n aceast privin (Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Austria, Portugalia, Finlanda si Olanda.). Danemarca, Suedia si regatul Unit al
Marii Britanii sunt membre ale Uniunii Europene, dar nu participa la moneda comuna.
Principalele evenimente care au dus la realizarea UEM i la adoptarea monedei unice n tarile
Uniunii Europene sunt:
Decembrie 1995
Consiliul European decide schimbarea termenelor limit i a

numelui monedei unice n euro
Iunie 1997
Consiliul European adopt Pactul de Cretere i de Stabilitate i

ERM II
Mai 1998
Consiliul European selecteaz Statele Membre care vor

participa la Etapa a III a UEM, fixeaz ratele de schimb
bilaterale i selecteaz preedintele i consiliul de
conducere al BCE
67
Ever closer Union. Introduction to European Integration- Desmond Dinan; ed.III, july 2005, Publisher:
Lynne Rinner Pub
40
Iunie 1998
BCE este nfiinat n Frankfurt, nlocuind

Monetar European
Ianuarie 1999
debutul Etapei III fixarea irevocabil a ratelor de schimb

i intrarea n vigoare a legislaiei relevante
Septembrie 2001 Decembrie

2001
31 decembrie 2001
ncepnd cu 1 ianuarie 2002

27 ianuarie 2002
9 februarie 2002
17 februarie 2002
28 februarie 2002
28 februarie 2002
Pna la 31 martie 2002
Institutul
Bancile nationale si bancile comerciale vor fi

aprovizionate cu bancnote si monezi Euro,
conform estimarilor proprii.
Conturile bancare n monedele nationale din zona Euro vor
fi convertite automat si fara comision n conturi n Euro.
Marca germana si pierde puterea de circulatie
Bancnotele i monedele euro intr n circulaie
Bancile, automatele bancare, oficiile postale si
comerciantii vor avea disponibil n Euro pentru
operatiuni n numerar.
Guldenul olandez si pierde puterea de circulatie.
Lira irlandeza si pierde puterea de circulatie.
Francul francez si pierde puterea de circulatie.
Fostele monede nationale pot fi nca folosite pentru a plati
n numerar, n statele membre UE din zona Euro.
Bancnotele si monezile nationale retrase de pe piata nu vor
mai fi re-emise.
Fostele monede nationale pot fi convertite n Euro la banci,
fara comision pentru clientii bancii respective.
Este termenul limita pentru convertirea marcii
germane n Euro prin intermediul bancilor
comerciale din tarile zonei Euro.
Bancnotele corespunzatoare oricaror monede nationale din
zona Euro pot fi convertite n Euro, fara comision, la
punctele desemnate de catre bancile centrale nationale din
tarile zonei Euro.
Iulie 2002
Statutul legal al bancnotelor i monedelor naionale este

anulat
30 iunie 2002
Este termenul limita pentru convertirea

pesetei spaniole, francului francez, a celui luxemburghez si
a escudo-ului portughez n Euro prin intermediul bancilor
Este termenul limita pentru convertirea francului belgian si
a guldenului olandez n Euro prin intermediul bancilor
Bancnotele nationale din tarile zonei Euro pot fi convertite
31 decembrie 2002
Pna la, cel trziu, 31 decembrie
41
2002
la bancile din tara n cauza. Ramne la latitudinea bancii sa

stabileasca daca va percepe comision sau nu dupa data de
28.02.2001 pentru aceste servicii.
Monezile pot fi convertite, fara comision, n Euro.
Bancile centrale nationale din tarile zonei Euro aveau stabilite urmatoarele termene
pentru conversia bancnotelor si monezilor nationale n Euro:

- bancnote ntre 10 ani (Finlanda, Franta, Grecia, Italia) si fara termen (Germania, Austria,
Belgia, Spania, Irlanda, Luxemburg);
- monezi 31 decembrie 2002 (Portugalia), 2 ani (Grecia), 31 decembrie 2004 (Belgia si
Luxemburg), 3 ani (Franta), 1 ianuarie 2007 (Olanda), 10 ani (Finlanda si Italia), fara termen
(Germania, Austria, Spania si Irlanda).
Utilizarea unei monede unice are ca rezultate:
-
eliminarea comisioanelor de conversie dintr-o moneda nationala n alta;
eliminarea riscului ratei de schimb n schimburile comerciale cu alti membri ai zonei Euro;
eficienta crescuta a pietelor financiare si monetare;
transparenta preturilor la bunuri si servicii n cadrul zonei Euro, ce determina concurenta

crescuta pe piata;
mai buna distribuire a resurselor si, n general, mai buna integrare economica ntre partenerii
europeni.
Reducerea costurilor referitoare la tranzactiile n diferite monede si stabilitatea preturilor

sunt avantajele cele mai evidente.
Uniunea Monetara este una din realizarile cele mai importante ale istoriei comunitare,
iar introducera monedei unice este un eveniment fara precedent in istoria monetara a
continentului. Credibilitatea si stabilitatea monedei unice va depinde insa de o politica fiscala
riguroasa. Insa nici politica monetara unica nu va putea garanta singura stabilitatea preturilor.
Va trebui insotita de o politica fiscala adecvata la nivelul intregului ansamblu al Uniunii
6.4. Beneficiile si criticile aduse monedei unice68
Dup lansarea euro muli europeni s-au plns c preurile la produse, servicii au crescut
din cauz c muli afaceriti i-au rotunjit simitor preurile. ns competiia n vnzrile
transnaionale a crescut deoarece europenii au preferat s treac grania dac preurile erau mai
68
Lynne Rinner Pub
42
mici n ara vecin. Moneda unic a adus transparen, economii (nu mai era nevoie s efectueze
schimburi valutare), milioane de rezideni ai zonei euro care mergeau n vacan n rile euro
au beneficiat imediat de folosirea aceleiai monede.
La sfritul anilor 90 muli americani au venit n vacan n Europa deoarece dolarul era
mai bine cotat dect euro. Cderea euro a fost cauzata pe de o parte de o puternica economie
americana din acea vreme, dar i de incertitudinea despre inteniile BCE. Muli politicieni i
oficiali europeni, care au vzut n mod greit valoarea euro ca un indicator al virilitii UE, au
fost dezamgii de performana euro pe pieele internaionale. Pe de alt parte, mediul de afaceri
a avut un punct de vedere mai pragmatic, deoarece o moned euro mai slab a favorizat
exporturi masive pe pieele internaionale, n principal pe piaa american.
Situaia s-a schimbat dup anul 2001, euro devenind mai puternic dect dolarul , ns
indiferent de valoarea fluctuant a euro, BCE i-a fcut datoria i a urmat o politic monetar
independent, care a avut drept scop principal stabilitatea preurilor. n toat aceast perioad,
de la introducerea monedei unice, au fost puine presiuni inflaioniste n zona euro, cu excepia
Irlandei care a avut unele perioade de cretere economic extraordinar i creteri importante de
preuri. Diferenele legate de performanele economice i presiunile inflaioniste ntre Irlanda i
Germania (cea mai puternic economie din zona euro) ntresc un neajuns al UEM: fezabilitatea
unei politici monetare unitare unui grup de economii naionale, care sunt divergente mai
degrab dect convergente.
Datorit acestei diversiti, restriciile monetare sau relaxarea monetar va afecta statele
membre n moduri diferite la momente diferite. Gestionarea monedei unice, ca i pregtirea
pentru moneda unic presupune costuri care sunt distribuite inegal ntre statele membre. n
cazuri extreme, un oc economic ntr-un stat membru poate genera un rspuns din partea BCE
care ar putea dezavantaja un alt stat membru.
In afara cazurilor extreme, din cauza diferenelor dintre economia i dimensiunea
Germaniei i cea a Irlandei, BCE este nclinat s acorde mai mult atenie evenimentelor din
Germania dect celor din Irlanda cnd i formuleaz politica monetar, dnd natere inevitabil
unor acuzaii de comportament pro-german.69
AVANTAJE
69
Lynne Rinner Pub
43
Stabilitate pentru schimburi

Cu o moneda comuna nu vor mai exista fluctuatii de schimb riscand sa blocheze
comertul inter-europen. Totusi, chiar si cu o moneda comuna preturile interne pot evolua, dupa
ritmurile diferite ale fiecarei tari, in asa fel incat puterea de cumparare a euro sa varieze de la o
tara la alta. Acest lucru nu mai e, cu toate acestea, o problema in masura in care preturile au
tendinta sa convearga antrenand chiar prin acest fapt o convergenta a puterii de cumparare in
interiorul uniunii monetare. Aceasta stabilitate a puterii de cumparare este un avantaj important
caci conduce in principiu la o crestere a comertului european. Absenta incertitudinilor
faciliteaza circulatia marfurilor.
De la initiativa pietei unice in Europa, comertul intra-european a cresut considerabil;
este posibil ca moneda unica sa conduca la o integrare si mai puternica a pietelor si sa
incurajeze comertul. Astfel, climatul de stabilitate si de certitudine este beneficiul principal al
uniunii monetare.
Reducerea ratei dobanzii
Moneda unica ar permite o reducere a ratelor dobanzilor in Europa.
Actualmente, anumite tari trebuie sa adauge o prima ratei de risc a dobanzii pentru a atrage
investitorii care se tem de o depreciere a monedei. Cu o moneda unica o devalorizare este
imposibila si prima de risc ar disparea. Ca urmare, dobanzile ar trebui sa aiba o medie mai
scazuta in Europa.
Eliminarea atacurilor suspensive
O moneda unica va elimina atacurile speculative care ar constrange o tara sa ridice mult
dobanzile pentru a-si apara moneda cum a fost cazul in septembrie 1992. Dar o dobanda mai
ridicata reprezinta un cost pentru economie: mai putine investitii, crestere mai lenta, mai mult
somaj. Acest cost datorat comportamentelor speculative si independnt de fundamentari
economice ar putea fi evitat cu rate de schimb fixe sau cu o moneda unica.
Moneda internationala
Euro va deveni probabil o moneda internationala importanta. Exista mai multe motive
pentru a detine o moneda.
Plati: euro va fi utilizat pentru a regla comertul intre tarile europene si poate intre alte natiuni
daca se internationalizeaza;
44
Rezerva de valoare: euro va prezenta un risc scazut de depreciere, daca reputatia in termen de
inflatie a Bundesbank este transferata Bancii centrale europene; euro va fi o moneda cu inflatie
slaba anticipata, ceea ce o va face si mai atragatoare.
Crearea unei mari monede internationale poate avea mai multe avantaje. Europa, cu o
moneda unica, va fi mai bine plasata pentru a negocia cu alte tari un sistem monetar
international care ar putea sa-I apere mai bine propriile interese. Coordonarea internationala a
politicilor economice va fi facilitata, Europa avand o singura voce, numarul actorilor va fi mai
restrans. Aceste elemente vor fi propice unui sistem monetar international tripolar (dolar, euro,
yen) mai bine coordonat, cu castiguri pentru toti participantii.
Facilitatea de comparatie a preturilor
Cu o moneda unica, firmele si persoanele fizice pot mai usor sa compare preturile in
diferitele tari europene. Anterior introducerii monedei unice pretul unui bun de consum putea
varia pana la 100% intre tari. Intreprinderile puteau cere preturi diferite pentru acelasi produs de
la un stat la altul in functie de elasticitatea cererii. Aceasta putere de monopol exercitata de
anumite intreprinderi inseamna implicit o pierdere pentru consumator. Din momentul
introducerii monedei unice, toate bunurile vor fi exprimate prin aceiasi moneda si nimeni nu va
mai calcula convertibilitatea, iar comparatia va fi mai usoara. Moneda unica presupune deci o
mai buna informare a consumatorilor si in acelasi timp o incurajare a concurentei in interiorul
uniunii.
Eliminarea costurilor de convertibilitate.
Moneda unica va elimina pentru intreprinderi si pentru consumatori anumite costuri de
comision si de tranzactie.
Intreprinderile : O intreprindere care face import-export intraeuropean suporta riscul unei rate
de schimb nefavorabile cand o regleaza sau este reglata in moneda straina. Este posibil sa se
reduca acest risc prin recurgerea la targuri cu plata la termen, dar comisioanele costa scump
intreprinderea. Costurile de convertibilitate de tranzactie si cheltuielile de acoperire pe piata cu
plata la termen vor fi evitate cu o moneda unica.
Persoanele fizice: suporta in mod egal costurile de convertibilitate. Un turist care isi incepe
calatoria in Franta cu 100 de franci si viziteaza fiecare tara a uniunii, convertind astfel banii in
moneda locala se intoarce acasa cu 53 de franci (fara sa fi facut o singura cumparatura). Evident
cu o moneda unica turistul nostru isi va pastra francii sau mai degraba euro.
45
Cuantificarea costurilor de convertibilitate : majoritatea costurilor de convertibilitate sunt

suportate de intreprinderile care fac mult comert intra-european si, dupa cum s-a vazut, costurile
exista si pentru indivizi.
2. INCONVENIENTE
Constrangeri in cea ce priveste politica monetara.
Statele membre nu vor mai putea avea o politica monetara independenta. Dar in masura
in care economiile sunt deja interdependente, chiar si fara Uniunea Europeana Monetara, in
orice caz o tara nu duce o politica monetara complet autonoma, mai ales cu schimburi fixe.
Cand o tara ridica rata dobanzii, vecinul trebuie sa faca la fel, altminteri risca sa-si vada
investitorii mergand in tara unde randamentul este superior si sa suporte o depreciere a ratei de
schimb. Astfel faptul de a merge spre UEM nu reprezinta o pierdere a suveranitatii in raport cu
situatia actuala.
Pierderea independentei in termeni de politica bugetara.
Odata cu criteriile de la Maasticht, tarile trebuie sa duca politici bugetare restrictive,
ceea ce va duca la o scadere a cresterii economice si a locurilor de munca in Europa. Fara
autonomie in materie de politica monetara, politica bugetara reprezinta ultima marja de
manevra, si jugul sub care se gaseste reprezinta o constrangere inutila si periculoasa. Totusi,
aceasta critica influenteaza perioada de tranzitie prevazuta de Maastricht si nu neaparat in ceea
ce priveste situatia prevaland dupa adoptarea monedei unice. Constrangerile care au pondere
asupra conduitei politicii bugetare in UEM nu sunt astazi definite.
Convertibilitatea monedelor nationale in moneda europeana.
Acest cost nu trebuie sa fie subestimat. In afara costurilor de fabricatie a monedelor si
biletelor noi, trebuie luate in calcul costurile de convertibilitate in momentul introducerii
monedei unice, caci trebuie ajustate sistemele de compatibilitate. Bancile au suportat deci
costuri neindoielnice: toate serviciile oferite de banci, imprumuturile, in sfarsit, tot ceea ce era
emis inainte in deviza nationala va fi emis in euro. La fel pentru intreprinderi, toata facturarea,
preturile si casele de bani vor fi schimbate. Totusi, aceste costuri vor fi suportate o data pentru
totdeauna, in timp ce beneficiile vor fi durabile.
Pierderea de ajustare prin rata de schimb
46
Fara rata de schimb, tarile vor pierde un amortizor important. Variatia ratei de schimb
permite absorbtia socurilor asimetrice, mai ales in absenta mobilitatii factorilor de productie
(mana de lucru si/sau capital) si a unui sistem bugetar federal care poate compensa lipsa
ajustarii.
7. CREAREA UNEI ECONOMII IN ROMANIA, COMPATIBILA CU POLITICILE UNIUNII

EUROPENE
7.1. Acordul European instituind o asociere intre Romania si Comunitatile europene si statele
membre ale acestora70
Potrivit Acordului european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si
Comunitatile europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, obiectivele asocierii
dintre Romania si U.E. sunt:
- asigurarea unui cadru adecvat pentru un dialog politic intre partile semnatare;
- promovarea dezvoltarii comertului, precum si a unor relatii economice armonioase intre parti,
sprijinind, astfel, dezvoltarea economica in Romania;
- asigurarea premiselor pentru cooperarea economica, sociala si culturala;
- sprijinirea eforturilor Romaniei de dezvoltare a economiei; desavarsirea tranzitiei intr-o
economie de piata si de consolidare a democratiei;
- crearea de institutii necesare realizarii concrete a asocierii;
- asigurarea unui cadru pentru integrarea graduala a Romaniei in Comunitate;
70
Institutiile Uniunii Europene - Augustin Fuerea, Ed Universul Juridic, Bucuresti, 2002
47
Acordul este incheiat pe o perioada nedeterminata, putand fi denuntat unilateral, printr-o

notificare catre cealalta parte, astfel incat, la 6 luni dupa acest moment, acordul inceteaza sa mai
produca efecte.
Acordul European de asociere a Romaniei la Comunitatile europene, semnat la 7
februarie 1993 si intrat in vigoare la 1 februarie 1995, statueaza cadrul juridic si institutional al
raporturilor romano-comunitare, avand ca obiectiv fundamental pregatirea aderarii Romaniei la
U.E.
A. Plati, capital; armonizarea legislatiei
Atat Comunitatile europene, cat si Romania se obliga sa autorizeze, in valuta liber
convertibila, orice plata din contul curent al balantei de plati, in masura in care tranzactiile
referitoare la plati se refera la circulatia marfurilor, a serviciilor sau a persoanelor intre parti,
care a fost liberalizata potrivit dispozitiilor Acordului european de asociere.
In scopul de a facilita circulatia capitalurilor intre Comunitati si Romania, partile
Acordului se vor consulta reciproc pentru a promova obiectivele Acordului.
La articolul 63 se prevede faptul ca, pana la introducerea deplinei convertibilitati a
monedei romanesti, Romania poate aplica, in circumstante exceptionale, restrictii de schimb
legate de acordarea sau preluarea de credite pe termen scurt si mediu. Acest drept este insotit de
o obligatie corelativa, potrivit careia aceste restrictii sa fie impuse Romaniei la acordarea de
astfel de credite si sa fie permise in conformitate cu statutul tarii noastre in cadrul F.M.I.
Romania trebuie sa aplice aceste restrictii de o maniera nerestrictiva. Masurile se vor aplica
astfel incat sa nu perturbe dispozitiile Acordului. In cazul in care Romania introduce astfel de
restrictii are obligatia sa informeze imediat Consiliul de asociere.
B. Concurenta si alte prevederi cu caracter economic
Articolul 64 prevede faptul ca sunt incompatibile cu buna functionare a Acordului, in
masura in care ele pot afecta comertul intre Comunitati si Romania, urmatoarele:
- orice acorduri intre intreprinderi, decizii ale asociatiilor de intreprinderi si practicile concertate
intre intreprinderi avand ca obiect sau efect prevenirea, restrictionarea sau distorsionarea
concurentei;
- abuzul din parte a uneia sau a mai multor intreprinderi de a avea o pozitie dominanta, pe
teritoriul Romaniei sau al Comunitatilor sau pe o parte substantiala a acestuia;
- orice ajutor public care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin
favorizarea anumitor intreprinderi sau a productiei unor anumite marfuri.
48
Prin Acordul european de asociere, partile se obliga sa evite impunerea de masuri

restrictive, inclusiv masuri la import pentru scopurile balantei de plati. In cazul in care acestea
sunt introduse, partea care a procedat astfel va prezenta celeilalte parti un calendar al eliminarii
acestor masuri.
C. Cooperarea economica
La articolul 72 al Acordului se prevede ca partile vor stabili intre ele relatii de cooperare
economica, cu scopul de a contribui la dezvoltarea Romaniei si la cresterea potentialului sau.
Cooperarea va intari legaturile economice existente deja.
In acest sens, masurile si politicile vor fi destinate sa produca dezvoltarea economica si
sociala a Romaniei si vor avea la baza principiul dezvoltarii durabile. Aceste politici trebuie sa
cuprinda totalitatea considerentelor de mediu si trebuie sa fie corelate cu cerintele unei
dezvoltari sociale.
Astfel, cooperarea trebuie sa se concentreze, in special, asupra politicilor si a masurilor
legate de industrie, investitii, agricultura, energie, transport, dezvoltare regionala si turism.
7.2. Optiuni strategice in vederea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana71
Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei a fost prezentata Comisiei
Europene la Bruxelles, la 20 martie 2000. Avand in vedere ca procesul integrarii Romaniei in
structurile europene beneficiaza de o puternica vointa politica, s-a ajuns la concluzia ca
masurile practice de promovare a acestui proces trebuie sa fie mai eficiente "prin eliminarea
oricaror forme de birocratie, formalism sau tendinte de trenare a deciziilor, ceea ce implica
conceperea si aplicarea unui Plan operational de masuri. "cu scadente precise pe ani si
trimestre" (Strategia nalionala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu).
Importanta exceptionala a Strategiei nationale de dezvoltare economica a Romaniei pe
termen mediu rezulta din formularea "optiunilor in vederea integrarii in Uniunea Europeana". In
acest Document programatic se precizeaza coordonatele principale ale dezvoltarii economiei
romanesti, in perspectiva atingerii standardelor implicate de procesul de aderare si integrare in
structurile europene.
In perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, autorii Strategiei au considerat necesare
luarea unor masuri in domeniul politicii monetare si a cursului de schimb prin:
71
Integrare Europeana Drept Comunitar si Institutii Europene, Luminalex,curs, ed. aIV-a,

Dumitru Mazilu. Ed. Luminalex, Bucuresti, 2006
49
a. refacerea credibilitatii institutiilor statului; Planul de actiune prevede "eliminarea oricarui

fond special, care nu corespunde principiilor convenite pentru aceste fonduri, si ajustarea
compensatorie a alocatiilor bugetare".
b. inceperea convergentei "reale si nominale", urmarindu-se mentinerea unor rate relativ inalte
ale cresterii economice.
Eficacitatea sporita a politicii monetare - pe masura cresterii gradului de compatibilitate
cu economia de piata - va depinde si "de reducerea dominantei fiscale", prelungindu-se
orizonturile investitionale, cat si reducerea ratei dobanzilor.
7.3. Perspectiva adoptarii monedei euro de catre Romania72
Aderarea la UE la 1 ianuarie 2007 impune luarea in considerare a unui scenariu de
adoptare a monedei Euro intr-un interval rezonabil dupa momentul aderarii. Conform
previziunilor BNR, Romania va putea adpota moneda Euro in cursul anilor 2012-2014
(Isarescu, 2005), perioada 2010-2012 urmand a fi dedicata participarii la mecanismul cursului
de schimb.
In conditiile in care noile state membre sunt obligate sa participe la Uniunea Monetara,
Tratatul Uniunii Europene prevede respectarea in prealabil a unor criterii de convergenta
nominala. Pe langa criteriile de convergenta nominala adoptarea monedei euro presupune si
respectarea unor criterii implicite de convergenta reala legate de reducerea decalajului dintre
veniturile pe cap de locuitor, conditiile de crestere a productivitatii si convergentei preturilor
relative.
In conditiile in care majoritatea celor 10 tari care au aderat la UE la 1mai 2004, dar mai
ales Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Ungaria, sunt interesate de adoptarea cat mai rapida a
monedei euro, pentru Romania este foarte important de urmarit calendarul intrarii acestora in
zona euro pentru a se putea formula o strategie adaptata la conditiile concrete si de evolutie a
eurosistemului (coordonarea integrarii europene; dorinta noilor state de a adopta moneda euro;
conditia capacitatii de gestionare a problemelor legate de functionalitatea unei zone monetare
cu 27 membri).
72
Directii necesare de dezvoltare institutionala a UE in raport cu dezvoltarea sa pe orizontala

(extinderea) Paul Fudulu, Anton Comanescu, Dragos Negrescu, Petre Prisecariu. Bucuresti,
2006.
50
Doua dintre aceste probleme preocupa la aceasta ora Banca Centrala Europeana si
actualele state membre ale zonei euro: 1. asimetria socurilor; 2. dezvoltarea institutionala
asociata largirii eurosistemului.
Prima problema se refera la anumite tari din zona euro, in diverse perioade sau
sistemetic, in care pot exista cresteri economice si presiuni inflationiste, sau la altele in care se
pot manifesta tendinte deflationiste.
Aceasta situatie (prezenta la o scara redusa) creaza dificultati in formularea si implementarea
politicii monetare.
Perspectiva adoptarii monedei euro de catre noile state membre si extinderea zonei euro
alimenteaza pe de o parte dezbaterea pe marginea zonei monetare optime, iar pe de alta parte,
ingrijorarile legate de capacitatea noilor state de a raspunde cerintelor de aderare la eurosistem.
Studii recente asupra celor 27 de state ce ar putea face parte intr-un viitor previzibil din zona
euro arata ca, cel putin teoretic, adoptarea monedei euro de catre noi state nu va duce la o zona
monetara optima.
Alt criteriu luat in considerare la definirea zonei monetare optime este gradul de
deschidere comerciala. Aceasta este calculata pe baza ponderii comertului cu Uniunea
Europeana. Pentru Romania, procentul este de 27%, iar ponderea UE in comertul exterior este
de 60%. Pentru Romania, avantajele adoptarii monedei euro sunt evidente din punct de vedere
al gradului de deschidere comerciala fata de UE.73
7.4. Experienta Ungariei: intrarea prematura in mecanismul European al Ratelor de Schimb

(ERM-2); lectii pentru Romania74
Doua decizii de o importanta cruciala pentru politica monetara a unei tari care urmareste
sa adopte euro ca moneda nationala privesc:
1)
momentul intrarii in mecanismul ERM-2
2)
durata sederii in interiorul acestui mecanism.
73
Directii necesare de dezvoltare institutionala a UE in raport cu dezvoltarea sa pe orizontala

(extinderea) Paul Fudulu, Anton Comanescu, Dragos Negrescu, Petre Prisecariu. Bucuresti,
2006.
74
Drumul spre Euro- Valentin Lazea.
51
Recomandarile Comisiei Europene si ale Bancii Centrale Europene in aceste doua

probleme sunt:
-
intrarea in mecanismul ERM-2 sa se faca dupa aderarea tarii respective la Uniunea

Europeana;
durata sederii in ERM-2 sa depaseasca in anumite situatii perioada obligatorie a celor 2 ani,
astfel incat tara respectiva sa indeplineasca, la momentul adoptarii euro, totalitatea
criteriilor de convergenta nominala si majoritatea criteriilor de convergenta reala.
Cea de a doua recomandare se bazeaza pe ipoteza ca mecanismul ERM-2 este, el insusi,
un factor de disciplinare a autoritatilor si un catalizator pentru reforme structurale. Cu alte

cuvinte, sederea indelungata a unei tari inauntrul ERM-2 ar garanta faptul ca politicile urmarite
sunt cele corecte.
In plus, mecanismul ERM-2 ar fi si suficient de flexibil, permitand revederea de comun
acord a ratelor paritatilor centrale.
Aceste ipoteze optimiste au fost infirmate de exemplul Ungariei, care a aratat in practica
faptul ca riscurile asociate cu o sedere indelungata intr-un mecanism similar cu ERM-2
depasesc cu mult beneficiile.
Mult prea increzatoare in performantele economiei sale, Ungaria a ales:
-
sa intre in mecanismul ERM-2 in mai 2001, cu trei ani inaintea aderarii la UE (!), ignorand
astfel recomandarea institutiilor europene;
sa petreaca in interiorul respectivului mecanism un numar de minimum 5-6 ani (cu mult
peste perioada minima obligatorie de 2 ani), pana la adoptarea euro in 2006 sau 2007.
Evenimentele ulterioare au aratat ea planurile pot fi deturnate de o combinatie de factori:
a)
politici fiscale si salariale necorelate cu politicile monetare;
b)
o intelegere redusa din partea publicului si un sprijin scazut in urmarirea

obiectivului dezinflatiei;
c)
dorinta speculatorilor de a testa marginile benzii valutare pe masura ce aderarea

la UE se apropie;
d)
rate inca foarte inalte ale dobanzii, care faceau atractive influxurile speculative,
in conditiile liberalizarii depline a contului de capital;
e)
neintelegeri cu guvernul in ceea ce priveste rolurile in stimularea exporturilor.
52
In cadrul BNU au fost extrase urmatoarele lectii din participarea Ungariei intr-un
mecanism "quasi-ERM-2":
Avantajele unei inflatii scazute trebuie explicate in mod repetat clasei politice si
populatiei; altminteri, sprijinul acestora poate lipsi exact in momentele cele mai delicate
ale luptei antiinflationiste (ca urmare a crestereii salariilor bugetarilor, BNU a fost
nevoita sa cresca ratele dobanzilor ce au declansat influxuri speculative,ceea ce a
antreanat presiuni asupra cursului).
Independenta bancii centrale trebuie garantata nu numai pe hartie, ci si in practica.

Altfel, ea risca sa fie prinsa intre obiective conflictuale.
Odata anuntata data probabila de adoptare a euro, intreaga societate trebuie sa se

mobilizeze in sprijinul acestei optiuni, iar deciziile de politica macroeconomica si
microeconomica trebuie sa i se subordoneze.
O slabire a politicii fiscale cere cativa ani pentru a fi corectata. De asemenea, ea cere o
restructurare a bugetului care poate fi dureroasa social.
In economiile mici si deschise este foarte dificil (aproape imposibil) sa se mentina

procesul dezinflationist atunci cand are loc deteriorarea contului curent, datorita
canalului de transmitere a inflatiei prin cursul valutar. (Romania nu este inca o economie
deschisa, dar este pe cale de a deveni).
Este periculos a lasa cursul sa fluctueze in apropierea marginilor benzii, intrucat poate
invita la atacuri speculative.
Incercarea, concomitenta, de Tintire Directa a Inflatiei si de mentinere a stabilitatii

cursului de schimb solicita un ajutor foarte puternic din partea politicilor fiscale si de
venituri, precum si sprijinul neconditionat al guvernului si al populatiei.
In afara de concluziile BNU, pentru Romania ar mai putea fi pertinente si urmatoarele
observatii:
1)
Perioada de sedere in ERM-2 nu ar trebui sa depaseasca cei 2 ani

obligatorii, tocmai datorita dificultatii de a reconcilia politica de curs cu tintirea directa a
inflatiei.
2)
Intrarea in ERM-2 ar trebui sa se faca numai atunci cand toate

criteriile de convergenta nominala si majoritatea criteriilor de convergenta reala vor fi
fost indeplinite. Astfel, la sfarsitul celor 2 ani se va putea trece la adoptarea euro.
53
3)
Pentru o tara ca Romania, performanta bugetara ar trebui

apreciata luandu-se in considerare si deficitul cvasifiscal. Dupa acest criteriu, situatia nu
mai apare la fel de favorabila ca si in cazul deficitului bugetar propriu-zis.
4)
Prezinta un risc deosebit de mare liberalizarea deplina a contului

de capital, inainte ca inflatia si nivelul dobanzilor sa fi coborat la niveluri care sa faca
neatractive influxurile de capital speculativ.
5)
La fel de importanta ca si politica fiscala si salariala este si

politica de tinere sub control a expansiunii creditului. Daca aceasta este scapata de sub
control, consecintele asupra contului curent si inflatiei pot fi devastatoare.
6)
Este nevoie de o comunicare foarte buna intre guvern si banca

centrala. Degeaba au, atat Ungaria cat si Polonia, comitete interministeriale la nivelul
Ministerelor de Finante si al Bancilor Nationale privind etapizarea adoptarii euro, daca
respectivele institutii urmaresc strategii diferite.
7)
Guvernul ar trebui sa fie mai putin ingrijorat de soarta

exportatorilor si "sa-i impinga in apa pentru a invata sa inoate": competitivitatea intr-o
piata unica nu se castiga prin devalorizari, ci prin inovatie, design, livrare la timp, rete Ie
de distributie, activitate de service si garantie, cunoasterea clientelei etc.
7.5. Programul de convergen 2006-200975

I . Introducere
O preocupare permanent a Comisiei Europene o reprezint coordonarea politicilor
economice i de supraveghere bugetar, ca o necesitate pentru creterea interdependenei
generate de finalizarea Pieei Unice i a Uniunii Economice i Monetare. Mai mult, conform
Tratatului i Pactului de Stabilitate i Cretere al C. E. 76, asistena bugetar n Uniunea
European este promovat pe baza analizelor aprofundate i corelate ale Programelor de
Stabilitate sau Programelor de Convergen (elaborate de acele state membre care nu au adoptat
nc moneda euro).
75
76
Programul de convergen 2006-2009, Guvernul Romniei, Bucureti- ianuarie 2007
art. 99, respectiv 104
54
Romnia are obligaia de a elabora i transmite la Comisia European prima ediie a

Programului de Convergen n luna ianuarie, pentru ca acesta s poat fi evaluat concomitent
cu programele celorlalte state membre.
Pentru Romnia, finalizarea perioadei de apte ani (2000 - 2006) de pregtire pentru
aderarea la UE i nceperea unei alte perioade, avnd aproximativ aceeai durat (2007 - 2013)
de pregtire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebit de continuare a
reformelor i de reducere a disparitilor economice regionale.
mbuntirile n ceea ce
privete convergena real trebuie fcute de o manier care s nu afecteze criteriile de

convergen nominal, adic meninnd echilibrele macroeconomice.
Obiectivul fundamental al policii economice a Guvernului este acela de a promova o
cretere economic sustenabil, n condiii de competitivitate, ce va asigura la rndul su
convergena nominal i real cu Uniunea European. Ca elemente cheie cuprinse n strategia
economic pe termen mediu a Guvernului evideniem urmatoarele obiective, conforme cu
elurile Comunitatii Europene prevazute n Strategia Lisabona relansat, n Liniile Directoare
Generale de Politic Economic i n Pactul de Stabilitate i Cretere al Uniunii Europene:
- meninerea stabilitii macroeconomice, continuarea procesului de dezinflaie i limitarea
deficitului de cont curent;
- mbuntirea predictibilitii i performanelor politicii fiscale pe termen mediu, inclusiv
utilizarea eficient a fondurilor de la Uniunea European;
- continuarea i adncirea reformelor structurale i furnizarea de servicii mbuntite de
sntate, educaie i formare profesional, cercetare i dezvoltare precum continuarea
reformelor necesare pentru a spori nivelul de responsabilizare i de eficien;
- asigurarea sustenabilitii finanelor publice pe termen lung;
- mbuntirea mediului de afaceri, promovarea culturii antreprenoriale, creterea flexibilitii
i participrii pe piaa muncii i o dezvoltare regional armonioas;
- reforma administraiei publice.
II . Politica monetar i valutar
Noul cadru al politicii monetare a sporit credibilitatea procesului de elaborare i
implementare a politicilor macroeconomice facilitnd continuarea procesului de dezinflaie ntrun ritm sustenabil n condiiile meninerii unui proces de cretere economic consistent.
ncepnd din August 2005, politica monetar s-a realizat n cadrul regimului de intire direct a
inflaiei, bazat pe transparena activitilor BNR i pe inte de inflaie formulate clar, ce au fcut
posibil o evaluare a eficienei activitilor desfurate de autoritile monetare.
55
Rolul politicii ratei dobnzii se va consolida, mbuntind prin rolul su de semnal,

procesul de ancorare a ateptrilor privind inflaia. In acelai timp, aceast variabil poate fi
calibrat astfel nct procesul de dezinflaie s continue ntr-o manier sustenabil, prin
meninerea unei creteri adecvate a creditului i prin stimularea procesului de economisire.
Se poate aprecia c necesitatea implementrii unor reforme structurale suplimentare care
s duc la cresterea capacitii i flexibilitii economiei romneti de a face fa ocurilor
asimetrice, Romnia nu va putea adera la mecanismul ratei de schimb doi (ERM 2) mai
devreme de 2012.
Aderarea la ERM II, prevazut pentru anul 2012, va reprezenta o etap important pe
calea convergenei. Un grad de stabilitate mai ridicat al cursului de schimb poate fi atins prin
creterea credibilitii procesului de convergen i prin stabilizarea anticipaiilor privind cursul
de schimb pe termen lung. Avnd n vedere previziunile referitoare la creterea productivitii i
a fluxului investiiilor strine directe n perioada urmatoare, este de ateptat ca aprecierea
progresiv a leului fa de moneda european s continue, aceast ajustare contribuind la
procesul de susinere a convergenei reale i nominale a economiei romneti.
Performanele Romniei n ceea ce privete reducerea inflaiei, dei mai modeste
comparativ cu alte ri central i est-europene, s-au manifestat continuu ncepnd cu anul 2000.
Tabelul 1: Rata inflaiei
2001
2002
2003
2004
2005
2006
Media anual
34,5
22,5
15,3
11,9
9,0
6,6
La sfritul
30,3
17,8
14,1
9,3
8,6
4,87
perioadei
Sursa: Institutul National de Statistica
Rata inflaiei calculat ca medie anual, care este luat n calcul i de Comisia
European, a ajuns n 2005 pentru prima oar n perioada de tranziie la un nivel exprimat
printr-o singur cifr, respectiv 9,0%.
Graficul 1: Evoluia inflaiei-medie trimestrial
56
Sursa:Institutul Naional de Statistic

La sfritul anului 2006 rata inflaiei a cobort la un nivel istoric de 4,87%, decelerarea
inflaiei fiind mai pregnant n luna aprilie datorit unui efect de baz, dar i n lunile iulie i
septembrie, cnd rata trimestrial a inflaiei core1 a artat n mod clar o decelerare a ritmului de
cretere a preurilor. Accentuarea procesului de dezinflaie se datoreaz n primul rnd efectelor
favorabile a combinaiei de politici monetare i fiscale care au fost implementate, mbuntirea
ateptrilor pieei cu privire la sustenabilitatea tendinei de dezinflaie i creterea gradului de
competiie n sectorul de retail.
n plus, ritmul de cretere a preurilor administrate a fost mai temperat, iar preurile
volatile din sectorul agricol au ajutat suplimentar pe fondul nregistrrii unei deflaii la nivelul
grupei mrfurilor alimentare. De altfel, n luna august 2006, pentru prima dat dup 1990,
inflaia lunar a nregistrat o scdere cu 0,07%. Fa de media anului 2005, preurile de consum
s-au majorat cu 6,56%, situndu-se cu 2,44 puncte procentuale sub nivelul nregistrat n
perioada similar a anului precedent.
n ceea ce privete cererea, potenialul inflaionist, creat de creterea consumului, ca
efect mai degrab al expansiunii creditului dect a veniturilor salariale ale populaiei a fost
temperat de evoluia favorabil a preurilor de import, n condiiile continurii aprecierii
monedei naionale.
Continund amplificarea semnificativ a creterii din anul 2005, formarea brut de
capital fix va nregistra rate de cretere importante pe seama investiiilor publice anunate i a
fluxurilor considerabile de investiii private, interne i strine, ca rezultat al mbuntirii
percepiilor cu privire la mediul de afaceri odat cu aderarea rii la Uniunea European. Se
ateapt ca o parte din necesar s fie acoperit prin investiii strine directe care vor reprezenta n
medie 5,3% din PIB. Economisirea intern va acoperi ntr-o mai mare proporie investiiile
57
previzionate (formarea brut de capital), respectiv
52,6% n 2006 i 59,9% n 2009. De
asemenea, va crete nivelul de finanare a investiiilor prin transferuri de capital din strintate,
care vor determina o reducere a necesarului de finanare din surse externe cu valori cuprinse
ntre 1,4% i 2,1%.
Din punct de vedere al dezvoltrii economice, Romnia se afl nc mult n urma celor
mai multe ri europene. Produsul intern brut pe cap de locuitor exprimat n puterea de
cumprare standard (PPS) a fost de doar o treime din media UE 25 n 2005 i de doar 50% din
media noilor state membre ale Uniunii. Se ateapt ca n anul 2009 produsul intern brut pe
locuitor exprimat n PPS comparativ cu UE27 s reprezinte circa 40%.
Pe termen mediu, n perioada 2007-2009, se estimeaz continuarea procesului de
reducere a inflaiei prin meninerea conduitei ferme a politicii monetare i promovarea unor rate
reale pozitive ale dobnzilor. n plus, reducerea gradual a creterilor preurilor administrate,
promovarea unei politici salariale prudente i continuarea reformelor structurale vor menine
procesul de dezinflaie pe o traiectorie sustenabil.
De asemnea, accelerarea procesului de dezinflaie va ajuta la scderea suplimentar a
ateptrilor inflaioniste. Un alt mijloc eficient de ancorare a anticipaiilor inflaioniste va fi
meninerea tendinei de apreciere n termeni reali a monedei naionale n raport cu euro. Acest
fapt este posibil dac se are n vedere perspectiva unei creteri mai accelerate de productivitate a
muncii n economia romneasc fa de principalii si parteneri externi.
III. Reforme structurale

Una dintre provocrile principale actuale n domeniul politicii economice este
necesitatea de a crea condiii adecvate pentru funcionarea pieei muncii
i stimularea
antreprenoriatului. Aceste domenii sunt cruciale pentru susinerea unui proces rapid de
convergen real i pentru creterea competitivitii economiei. Flexibilitatea pe piaa muncii
este esenial pentru creterea performanelor economice ale ntreprinderilor n condiiile
dinamizrii i globalizrii economice. Astfel, dezvoltarea unei piee a muncii mai flexibil i
mai competitiv poate conduce la reducerea dezechilibrelor i la meninerea stabilitatii
economice.
IV. Politica fiscal
n ceea ce privete obiectivul specific pe termen mediu, s-a pornit de la premisa c
deficitul guvernamental structural va fi de 0,9% din PIB n 2011. Acest nivel asigur o marja
58
suficient de siguran pentru evitarea depasirii limitei de 3 % din PIB a deficitului bugetar, in
conditiile aparitiei unor posibile socuri adverse la adresa ritmului de crestere economica.
Eforturile pe termen mediu ale Guvernului sunt ndreptate ctre crearea unor condiii
propice pentru meninerea sustenabilitii finanelor publice pe termen lung, inclusiv costurile
de lansare al celui de-al doilea pilon de pensii, ceea ce nseamn n principal ajustarea bugetelor
publice la consecinele procesului de mbtrnire a populaiei.
ncepnd din 2005 cadrul legal pentru managementul datoriei publice este reprezentat de
Legea datoriei publice nr.313/2004. Conform acestei legi, Ministerul Finanelor Publice are
responsabilitatea de a contracta i gestiona datoria guvernamental.
Rata datoriei publice pe care o are Romnia este sub 20% din PIB, mult mai redus
dect plafonul de 60% stabilit de Tratatul de la Maastricht. La sfritul anului 2005, datoria
guvernamental, calculat dup metodologia UE (ESA95), a reprezentat 15,9% din PIB, din
care datoria intern a fost de 3,2% i datoria extern de 12,7%. Pentru sfritul anului 2006
nivelul acestui indicator este estimat la 12,8% din PIB.
Graficul 2: Structura datoriei publice
Sursa: Ministerul Finanelor Publice
V. Mediul economic internaional

Ca economie deschis i puternic integrat n economia Uniunii Europene, Romnia este
sensibil la schimbrile mediului economic extern i ndeosebi la evoluia economic a
principalelor ri partenere comerciale din Uniunea European, partenere comerciale.
Pentru anii 2007 i 2008 economia Uniunii Europene este de ateptat s creasc aproape
de potenialul su. Prognoza de toamn a Comisiei Europene estimeaz c n anul 2006 cel
59
mai bun de dup 2000 creterea economic va atinge 2,8% pe ansamblul U.E. (2,6% n zona
euro), urmnd s se reduc uor la 2,4% att n 2007, ct i n 2008 (circa 2,2% n zona euro).
Aceste evaluri au n vedere o perspectiv pozitiv asupra economiei globale, chiar dac n
cazul S.U.A. se anticipeaz o ncetinire a creterii (de la 3,4% n anul 2006 la 2,3% n 2007 i
2,8% n 2008).
Tabelul 2: Estimri asupra mediului extern
2004
2005
2006
2007
2008
PIB economie mondial
5,3
4,9
5,1
4,6
4,7
PIB EU 25 din care
2,4
1,7
2,8
2,4
2,4
consum
2,0
1,5
2,2
1,9
2,3
investiii
3,1
3,0
4,9
3,6
3,3
PIB zona euro
2,0
1,4
2,6
2,1
2,2
PIB Germania
1,2
0,9
2,4
1,2
2,0
PIB Italia
1,1
0,0
1,7
1,4
1,4
Inflaie
2,1
2,1
2,3
2,3
2,0
Sursa: Comisia European Prognoza de toamn, 2006
Un alt element luat n considerare n scenariul macroeconomic, l reprezint ateptatul impact

negativ asupra creterii economice a majorrii TVA-ului n Germania n anul 2007. Aceasta cu
att mai mult cu ct Germania reprezint al doilea partener comercial (dup Italia), cu o
pondere de 15% n exportul total (intra i extra UE) al Romniei. n cazul Italiei, care deine o
pondere de aproape 20% n exportul romnesc, pentru urmtorii doi ani se anticipeaz o
stabilizare a creterii economice la 1,4% anual.
Totui, potrivit estimrilor recente ale unor instituii de specialitate internaional,
perspectivele de cretere economic n principalele ri partenere i, chiar pe ansamblul zonei
euro n anul 2007 sunt mai bune dect se anticipase iniial. Astfel, publicaia Consensus
Forecast i-a revizuit prognoza privind creterea PIB n zona euro de la 2,5% n septembrie
2006 la 2,7% n decembrie (pentru: Italia de la 1,6% la 1,7%; Germania de la 2,2% la 2,5%;
Austria de la 2,8% la 3,1%; excepie face Frana, unde prognoza a cobort de la 2,3% la 2,1%).
60
Un important suport al dezvoltrii economice robuste a economiei romneti l va reprezenta

faptul c economia european este condus de cererea intern. Creterea anual a investiiilor
rmne mult peste cea din ciclurile precedente. n plus condiiile pentru activitatea
investiional rmn favorabile: se nregistreaz profituri substaniale, iar ratele de utilizare a
capacitilor se mbuntesc. Pe ansamblul Uniunii Europene se ateapt ca investiiile s
creasc cu 3,6% n 2007 i 3,3% n 2008.
De asemenea ncrederea consumatorilor rmne ridicat, ceea ce s-a tradus ntr-o estimare a
creterii consumului n anii urmtori cu peste 2% anual.
Estimrile din scenariul macroeconomic au ca suport, pe lng creterea robust a economiei
europene i condiiile economice i financiare globale favorabile, alte ipoteze precum:
stabilitatea preurilor internaionale ale mrfurilor, creterea moderat a preului petrolului (n
jur de 1% n 2007 i 2,5% n 2008), mbuntirea treptat a pieei muncii (scderea costului
unitar real al muncii i a omajului) i diminuarea deficitelor bugetare.
IV. Evoluii macroeconomice recente
Dup ce n anul 2005, Romnia a nregistrat o incetinire a ritmului de cretere economic,

respectiv de 4,1%, pe fondul condiiilor interne i externe deosebit de dificile, n anul 2006 s-a
revenit la o cretere a produsului intern brut peste nivelul su potenial. Ritmul de cretere a
produsului intern brut, de 7,8% n primele nou luni ale anului 2006 este cel mai ridicat dintre
cele nregistrate pentru aceast perioad n ultimii ani.
O caracteristic important a creterii economice din primele 9 luni ale anului 2006, o
reprezint contribuia echilibrat a componentelor cererii agregate n care se remarc
accelerarea creterii formrii brute de capital fix i a exporturilor de bunuri i servicii n raport
cu cele din 2005.
61
Graficul 3 Evoluia PIB i a principalelor componente
62

Continund tendina nregistrat ncepnd cu trimestrul IV 2005, n primele trei
trimestre ale anului 2006 produsul intern brut s-a majorat ca urmare a unor dinamici superioare
ale formrii brute de capital fix i a ameliorrii contribuiei negative a exportului net,
comparativ cu primele trimestre din anul 2005, ca efect al accelerrii exporturilor de bunuri i
servicii. Aceste evoluii au condus la creterea formrii brute de capital fix pe primele 9 luni din
2006 cu 13,7% comparativ cu 9,4% n primele 9 luni din 2005 i la reducerea contribuiei
exportului net la creterea real a produsului intern brut de la 5,7 puncte procentuale n primele
9 luni din 2005 la 4,6 puncte procentuale n primele 9 luni din 2006.
n primele 11 luni 2006, deficitul contului curent s-a mrit cu 44,8% fa de cel din
perioada similar a anului anterior, creterea datorndu-se n cea mai mare parte majorrii
deficitului comercial cu 48,1%, n principal pe seama accelerrii activitii de investiii, ceea ce
a condus la majorarea importurilor bunurilor de capital. Acesta a fost acoperit aproape integral
prin investiii strine directe (93,4%), care au cumulat 8,3 miliarde euro n perioada ianuarienoiembrie 2006, comparativ cu 4,5 miliarde euro n perioada corespunztoare din anul 2005.
Efectele pozitive ale creterii economice, n special ca urmare a amplificrii creterii
investiiilor, s-au regsit att n mbuntirea structurii ocuprii pe sectoare de activitate, ct i
n majorarea populaiei ocupate cu 2,4% pe 9 luni 2006 fa de 9 luni 2005. Cele mai mari
creteri s-au nregistrat n sectorul construciilor i n servicii. Ponderea populaiei ocupate n
agricultur s-a redus la 30,8% din totalul populaiei ocupate.
Graficul 4 Evoluia populaiei ocupate
63

Rata de ocupare a populaiei n vrst de munc (15-64 ani) se afl pe un trend cresctor
ncepnd cu anul 2005, nregistrnd pe 9 luni 2006 un nivel de 59,3%, superior celui din
perioada corespunztoare din 2005 cu 1,5 puncte procentuale. Semnificativ este c se ateapt
ca evoluia populaiei ocupate s i schimbe tendinta ncepnd cu anul 2007, ceea ce va avea ca
rezultat o contribuie pozitiv la creterea produsului intern brut potenial.
Rata omajului BIM s-a redus continuu, trimestru de trimestru, ajungnd la 7,0% n
trimestrul III 2006.
Productivitatea total a factorilor (TFP) va continua s aib contribuia cea mai
semnificativ, datorit cistigurilor calitative din punct de vedere tehnologic asociate cu
influxurile de investiii strine directe, precum i mbuntirii mediului de afaceri.
Graficul 5: Contribuia factorilor la creterea PIB-ului potenial
64
Sursa: Ministerul Finanelor Publice; Comisia Nationala de Prognoza, DOFIN

Preurile produciei industriale vor continua trendul descendent, comparativ cu preurile
de consum, meninndu-se totui la valori superioare. Ecartul dintre cele dou categorii de
preuri urmeaz a se diminua semnificativ n perioada de prognoz.
Graficul 6: Creterea preurilor de consum i a preurilor produciei industriale. Sursa:
Comisia Naional de Prognoz
Pentru anul 2007 principalele influene sunt estimate c vor veni din preurile
reglementate ct i din programul convenit cu Uniunea European de cretere a accizelor.
n concluzie, perspectivele de cretere economic pentru urmtorii 3 ani evideniate prin
acest scenariu au un grad de predictibilitate ridicat, fiind n concordan cu potenialul
economiei romneti i corelate cu resursele disponibile de finanare. Fluxurile de investiii
strine preconizate a fi atrase sunt sub nivelurile record realizate n 2005 i 2006, iar etapizarea
atragerii fondurilor comunitare ine cont de capacitatea economiei romneti de absorbie. Ca
urmare, cererea agregat se menine la un nivel ridicat, iar oferta intern urmare a
mbuntirii utilizrii factorilor de producie poate acoperi ntr-o proporie sporit aceast
cerere. De aceea se poate aprecia c riscurile de natur economic care s determine o
decelerare puternic a creterii economice sunt mult mai reduse.
V. Impactul deprecierii cursului de schimb
Evoluia cursului de schimb n ultimii ani a jucat un rol important n susinerea
procesului de dezinflaie i a tendinei pozitive a consumului, n condiiile n care a crescut
65
semnificativ puterea de cumprare. Acest scenariu evalueaz efectele probabile ale unei
deprecieri nominale cu 5 puncte procentuale a cursului de schimb n 2007 comparativ cu
scenariul de baz. Efectul cel mai vizibil este cel asupra inflaiei, cu o ratare a intei n 2007 de
mai mult de un punct procentual fa de limita maxim a acesteia i o performan similar n
2008. Deficitul bugetar va fi marginal mai redus, datorit unui produs intern brut mai mare.
Acest tip de oc are un efect pozitiv asupra balanei comerciale, care se va situa la un nivel mai
redus n fiecare an al perioadei de proiecie (fa de scenariul de baz), meninndu-se, ns, pe
o tendin cresctoare pe termen mediu i lung. 77
8. CONCLUZII
Printre actiunile Comunitatii Economice Europene enumerate in art. 3 din tratat la
punctul g s-a scris despre aplicarea procedurilor care permit coordonarea politicilor statelor
membre si de evitare a dezechilibrelor in balantele lor de plati. Era un enunt din care nu rezulta
ca politica monetara era vazuta ca un domeniu de mare atentie din partea comunitatii. Sistemul
de la Bretton Woods, care a instaurat rate de schimb fixe, obliga statele sa adopte masuri fiscale
pentru a evita deficitele in balantele lor de plati.
Evolutiile ulterioare ale reglementarilor in materie de politica monetara sunt
controversate. Tratatele de la Roma, raportul Werner, sarpele monetar european ilustreaza
tendintele inregistrate de-a lungul anilor si reflecta interesele statelor in ceea ce priveste o
politica monetara comunitara.
Adoptarea Tratatului de la Maastricht reprezinta punctul culminant in ceea ce priveste
politica monetara comunitara. In partea Principii din Tratat, un nou articol 3A, precizeaza ca
actiunea (a statelor membre si a Comunitatii) comporta fixarea irevocabila a ratelor de schimb
care conduc la instaurarea unei monede unice ecu, precum si la definirea si conducerea unei
politici monetare si de schimb unica al carei obiectiv principal este asigurarea stabilitatii
preturilor.
Scenariul initial al Tratatului prevede trei faze:
77
Programul de convergen 2006-2009, Guvernul Romniei, Bucureti- ianuarie 2007
66
Faza I: 1992 1993: tarile care vor intra in Uniune vor indeplini conditiile de
convergenta monetara si bugetara;
Faza a II-a: in cadrul careia se infiinteaza Institutul Monetar European si Banca Centrala
Europeana;
Faza a III-a: in timpul acesteia ratele de schimb vor fi in mod irevocabil fixate si
moneda unica introdusa.
In cadrul Consiliului European de la Madrid din 1995 se pune la punct programul
introducerii monedei unice, ce se va numi euro.

Concretizarea eforturilor spre realizarea unei politici monetare unice la nivel european
are loc prin introducerea monedei unice EURO la 1 ianuarie 2002.
Uniunea Monetara este una din realizarile cele mai importante ale istoriei comunitare,
iar introducera monedei unice este un eveniment fara precedent in istoria monetara a
continentului. Credibilitatea si stabilitatea monedei unice va depinde insa de o politica fiscala
riguroasa. Insa nici politica monetara unica nu va putea garanta singura stabilitatea preturilor.
Va trebui insotita de o politica fiscala adecvata la nivelul intregului ansamblu al Uniunii
67

Uniunea Economica Si Monetara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Uniunea Economica Si Monetara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Uniunea economica si monetara

1. SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL 1

Un sistem de schimburi fixe, dar ajustabile;

Marjele de fluctuatie in raport cu dolarul sunt de 1%;

de stabilitate ratelor de schimb, permitand astfel o crestere a schimburilor comerciale si

Tarile au recurs la controale ale circulatiei de capital pentru a se proteja impotriva

Fondul Monetar International (FMI) acorda credite tarilor care au dificultati in

FMI descurajeaza schimbarile de paritati care ar fi putut, in alte circumstante sa

Se creeaza de asemenea Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (devenita

Putem sa remarcam similitudinea cu proiectul Uniunii economice si monetare (UEM) de

Dolarul continua sa se deprecieze in raport cu marca germana, ceea ce creeaza tensiuni.

Primul soc petrolier accentueaza aceste divergente si Franta

2. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN2

SME nu contine principii specifice ale politicii de schimb exterioare, cu toate ca

3. ANALIZA POLITICII ECONOMICE SI MONETARE PANA LA TRATATUL DE LA

incidenta politicilor autoritatilor monetare, in special aprovizionarea cu moneda,lichiditatile

a fost infiintat un Comitet monetar, cu statut consultativ, avand obiectivul de a

observa permanent situatia monetara si financiara si sistemul general de plati si de a raporta

statele membre urmau sa considere politica lor cu privire la rata de schimb ca pe

o materie de preocupare comuna.

Decizia instituie un sistem de supraveghere multilaterala care trebuie sa se exprime

Exarninarea politicilor bugetare va fi raportata la amploarea si finantarea

deficitelor bugetare, obiectivele ei fiind reducerea deficitelor excesive si evitarea finantiirilor

Prima situatie se referea la incheierea de acorduri internationale asupra

sistemului de rate de schimb. O asemenea decizie, care ar insemnat o modificare a statutelor

A doua situatie privea politica de schimb condusa in absenta unui sistem

international de rate de schimb. In aceasta situatie Consiliul, statuand cu majoritate calificata

Jacques Delors preedinte al Comisiei Europene ntre 1985-1995, raportul a aprut n

Semnificaia summit-ului de la Madrid nu se rezum doar

acestea au permis si un oarecare succes in lupta impotriva inflatiei.

III. Faza a III-a

De asemenea, confera Parlamentului european atributii noi, precum: numirea

presedintelui Comisiei europene si participarea la decizia comunitara. Numarul membrilor

5. POLITICA ECONOMICA SI MONETARA ACTUALA IN LUMINA MODIFICARILOR

Inca de la 31 decembrie 1993 a fost indeplinita liberalizarea financiara, adica s-a

realizat suprimarea cvasitotala a controlului schimburilor si un inceput de convergenta a

In al doilea rand, incepand cu 1 ianuarie 1994 a fost pus in functiune institutul

respectiv la art. 2 din Tratatul de la Roma modificat.

stabilitatea preturilor cu mentinerea inflatiei la cote scazute,

disciplina bugetara severa, ce permite un deficit public de maxim 3% si o rata

stabilitatea monetara in anumite limite,

convergenta ratelor dobanzilor pe termen lung.

Articolul 98 are o sfera larga de aplicare, enuntand unele reguli

obligatorii, specifice, de actiune a statelor membre si a Comunitatii, statele in cauza neputand sa

definite la art. 2 si in contextul marilor orientari avute in vedere la art. 99 paragr. 2.

conform art. 98.

potrivit art. 99 parag. 4.

politicilor economice si a unei convergente sustinute a performantelor statelor membre, el

art. 99 parag. 3, fraza a doua

Urmeaza o procedura27 la incheierea careia Consiliul adreseaza recomandari statului

art. 104 parag. 4-8

5.3. Politica monetara

In mod asemanator,unui stat membru

Alaturi de proiectul uniunii economice, acesta a fost insa relansat de

Deciziile de politica monetara in cadrul UE se iau in general de catre Consiliul Uniunii,

Enciclopedia Uniunii Europene-coordonator: Luciana Alexandra Ghica, PWC,ed Meronia,

art. 105 parag. 2 din Tratat

corespunzatoare sau autoritatilor nationale40. In temeiul acestei dispozitii legale, Consiliul a

art. 105 parag. 4

art. 111 parag. 1 si 2

sensul ca statele trebuie sa supravegheze compatibilitatea acelor legislatii cu prevederile in

- art. 112 si 113.

5.5. Evolutia procesului de realizare a uniunii economice si monetare