Sunteți pe pagina 1din 6

Reverie cromata

Ahhh! Cat de apriga si apasatoarea e tacearea aceasta molcoma ce se


asterne intre noi ! Atatea lucruri pe care doresc sa ti le spun , pe care doresc
sa le aud , pe care le las sa se piarda in vazduhul sufletului si le zidesc
departe de ochii mintii ca nu cumva sa fie atinse de privirea inimii tale
.Fiecare gand il trec prin prisma constientului, cernandu-l de orice sentiment
ce merita sa-ti fie impartasit .Palpez cu incertitudine ramasitele zidite si
realizez ca acolo se afla esenta a ceea ce vreau sa iti spun , a ceea ce sunt
.Realizez neiertator ca universul nostru s-a inecat in priviri stranse in lanturi
,in soapte izbite de dintii inclestati ce le tineau captive in grota cuvintelor, in
amaraciunea atingerilor acide ce eliberau prin varful degetelor disgratia
umana .
Dar fara rost astern durerea pe foaia alba , strajerul sufletului meu ,cand eu
ar trebui sa iti multumesc ca mi-ai cernut fiinta prin sentimente apuse .

Toamna albastra

In fata mea un protocaliu aprins se-ntinde,


Scaldat molau intr-un galben gutui ,
Imbibat intr-un verde obraznic ce cuprinde
Intregul vis rosiatic al sufletului.

Pata de cerneala
In lumea creatiei ma regasesc , creez pentru ca iubesc si iubesc sa creez
.Ador cum sufletul se linisteste la formarea conturului arcuit al literelor ,ce se
metamorfozeaza in emotiii .Cum stiloul odata inchis, aruncat prin miile de
pixuri si creioane ,prinde iar viata ,dansand liber pe pagina imaculata
,imbratisand-o si soptindu-i ,parca ,cuvinte de dor .Iar ea asculta , lasandu-se
mangaiata , dorind din toata esenta ei sa fie acaparaata de cele mai
frumoase arme omenesti ,rostite sau nerostite vreodata.Se arunca usor in
dansul mangaietor si neiertator propagat in atemporalitate omeneasca
inspirata din divinitate, contopindu-se cu tot ceea ce urla in adancul EI.

Univers ascuns

Of! oftat dulce si sublim al iubirii neconditonate , unde esti tu ?Te ascunzi de
mine? Vrei sa ne pierdem in acest joc dezordonat ale carui colturi doar tu le
cunosti ?Ce incerci sa imi spui ?Prin ce prisma iti desfasori adevarata ta
activitate infinita ? De ce ma lasi sa innebunesc fiind captiva in acest
crescendo al combinarii suave intre 2 apogeuri ale fiintei umane :ratiune si
iubire .Doua extreme atat de departate ,dar cu o magnitudine constanta si
neiertatoare .
Stau si te privesc cu ochiul mintii si incerc sa iti deslusesc misterul ,dar
singurul lucru pe care il vad este abisul incertitudinii nascut de ratiune ,
intrebari ale caror raspunsuri nu pot fi date de logicul uman ,nu pot fi
aprofundate in adevaratul lor mister divin . Oh dar am momente cand
ratiunea e extirpata de iubire , de acel sentiment incert de gasit ,si te privesc
dintr-o cu totului alta lumina .Parca te inteleg si te cunosc ,te vad si vreau sa
te ating .Ma apuca totusi o goliciune a eului meu , simt ca lipseste ceva , ma
invinuiesc ca te cunosc si nu iti stiu povestea , nu te stiu din prisma ratiunii .
Inchid ochii , ma adancesc in esenta fiintei mele , las ratiune si iubirea sa se
imbine treptat , in aceeasi cantitate interteritoriala , acum aflata in
echilibru .Metaforic vorbind,opresc intrebarea si ascund sentimentul .Acesta
incercare se lasa coplesita de ceva mult mai maret , simt cum tot trupul se
umple cu substanta vietii, ma simt cu totului implinita , nu imi mai pasa de
ceea ce am , ma desprind in intregime de lumea materiala , elimin toate
sentimentele si il las doar pe acesta sa ma imbratiseze , avadu-l pe el , le
simt pe toate .Simt fiecare particula ce ma incojoara si ma dedic cu totului
acestui joc salbatic de sentimente extrovertite interiorizate.
Sunt doar eu cu mine ,ascunsa in ceata universului , acum clara ...Pura ,
cunoscuta in intregime ,dar totusi misterioasa atragandu-ma din ce in ce mai
mult catre ea , catre mine .
Atunci rasari tu din adancuri , te nasti din nimic si devii totul .Dar cine esti
tu ?
E adevarat, nu te cunosc , dar ceva din mine stie ca ii apartii . Sufletul tau
exuberant imi topeste privirea , buzele tale caste ,insetate de misterul carnii
catifelate de intrebari imi fac trupul sa tremure , ochii tai sunt imbracati in
voalul a 2 viduri spatiale ,incat cea care te priveste in ei se ineaca pentru
totdeauna in propriai viata ,parul lung ,crestat de cuvinte neintelese de
lume, se desfasoara salbatic pe trupul cel fara forma materiala ,doar sclipirea
liniei meridiane te mai ajuta sa te desparti din cosmosul din care provii ,din
care te-ai procreat din unitatea-ti consacrata la iubirea nerationala .
Te privesc atat de uimita , incat inima si-a amplificat si dedublat ritmul in
armonici superioare neintelese de trup .Corpul s-a imbracat intr-un colaps
nepamantesc prin el curgand doar energie .Fiecare functie vitala disparuse
,eram un mort-viu .Ma durea ,insa durerea era suportabila ,simteam cum ma
modelez mangaindu-mi fiinta,la fel cum un sculptor ofera viata
marmurei.Deveneam una cu tine , una cu mine , una cu Universul .Am intins
mana sa te ating ,aveam nevoie de tine pentru a intelege ce se intampla.M-ai
privit adanc ,emanand calmul din privirea ta ,atunci am inteles , era drumul
spre renastere,drumul pe care nu stiam ca sunt menita sa il urmez singura ,tu
,doar privindu-ma si avand grija ca totul sa isi urmeze calea .
Ai privit peste umarul meu si mi-ai zambit neiertator ,facandu-ma sa inteleg

ca ne vom reintalni curand .O singura clipa ma despartea de infinitate ,dar el


s-a gandit ca mai am nevoie sa invat o lectie ,nevoia de absurd ,caci
neavand nimic aveam totul.

Trezire
Privind din morti , catre voi cei vii ,
Privind de sus , fara a mai simtii
Privind centrat cu ochi de foc ,
Privind temeinic acelasi loc ,
Privind in gol sufletul mi-l despic,
Privind strasnic urland acelasi stih.
Ma intorc la voi ,si ma inchin
Caci pot trai prin vene cu acest venin.
De la distanta
De la distanta , imi trimit sufletul la tine incarcat cu esenta iubirii suierand in
vant pe aripile infinitului.
De la distanta ,iti conturez chipul imbracandu-l in petale de trandafir
dezgolindu-l de toata incertitudinea.
De la distranta, ma arunc in privirea ta arzatoarea ce ingheata timpul
rascolindu-l in amintiri .
De la distanta ,iti devorez buzele imbatate de sentimentul dulce-amar al vietii
omenesti.
De la distanta, ma dedic tie ,catifelarii suave a pielii tale ce provoaca scantei
la atingere .
De la distanta , cat si din apropiere ,inima mea iti apartine in intregime,
fiecare bataie cantand numele tau .

Daca ai putea vedea prin ochii mei ,daca ai stii ceea ce simt eu pentru tine ,
daca ai intelegedaca !Ahhhh.ce durere se afla in viscerele mele cand nu
te pot atinge , cand nu te pot saruta , cand nu iti pot simti rasuflarea in
timpanul meu ce se induioseaza la fiecare soapta a ta .
Te vad acolo in patul acela imens cu coverturi rosii ,chipul tau este treptat
mangaiat de lumina jucausa ce se strecoara usor prin draperiile aurii .Te
privesc si tot trupul se umple cu esenta vietii ,deja te-am dezbracat din priviri
si am inceput a-ti mangaia trupul tau himeric , trupul tau de vioara
dezacordata din lipsa artistului capabil de-ati intelege fiecare coarda ,fiecare
nota muzicala predestinata propagarii in vid estompand linistea .

Ma doare , ma doare ca nu iti pot arata cat de mult te iubesc!Cat de haotic


galopeaza sangele prin vene ,cum cu fiecare privire doresc din ce in ce mai
mult sa simt buzele tale ce nu isi au descriere in acesta lume , in acest
univers .Buzele tale de culoarea trandafirului , dimineata ,cand roua este
stranpunsa de razele vibrante ale soarelui.
Oh.. cat de mult imi lipsesc ochii tai in a caror lumina interioara ma pierdeam
regasindu-ma,imbratisand tot ce nu e pamantesc .
Deja imi e dor de tine , fiinto ! De ce ei nu inteleg , de ce se impotrivesc a
ceea ce e menit sa fie , vreau sa fiu doar eu cu tine , uitand lumea , uitand tot
,pastrand in stransoarea mainii mele , mana ta ,fiind conectate , emanad
iubirea ce se afla incatusata datorita asa zisei omeniri.
Stau in noapte singura , gura mea o cauta pe a ta , tot trupul se zbate intr-un
fiasco al dorintei trupesti ,tu fiind factorul principal.
Offf , cat te doresc ,sa fii doar a mea ! Uita-ti trecutul , arunca-ti viitorul ,
traiesste prezentul doar cu mine !

Draga Daiana,
Imaginea ta a fost impregnata de o simpla propozitie: Raman datoare!.
Cand scriu pentru mine este foarte simplu ,din nimicul alb imaculat imi creez
propria mea lume ,dar cand vreu sa scriu despre altcineva,totul primeste un
alt sens ,un alt concept cu sentimente ratacite prin timiditate.
Ora 1:54 si eu inca ma gandesc de unde sa incep.Sunt o gramada de lucruri
pe care as vrea sa ti le spun ,pe care as vrea sa ti le descriu asa cum le
simt.Dar prefer sa las timpul sa treaca ,decat sa daram zidul cladit pe o
fundatie subreda de ignoranta.
2:20 ,nu mai rezist mult si voi ceda presiunii .Presiunea aceea creata atunci
cand sufletul iti spune ceva,iar ego-ul trimite unde de rasvratire in tot corpul
facandu-te sa trepidezi .
Mai tii minte cand ti-am spus ca nu stiu sa descriu ceea ce simt ?Ei bine
am cam mintit , o stii prea bine .Si totusi acum am ocazia sa dau cartile pe
fata ,fiindca stiu ca citesti si esti curioasa.
2:45 ,trag aer in piept si intr-un final iti spun :La multi ani!,caci totusi azi e
ziua ta si ai intrat si tu in randul majorilor.Stiu ca nu vrei sa auzi acum urari
pompoase aruncate fara rost ,fiindca pentru tine nu conteaza asta ,asa ca
voi continua ce am inceput .
M-ai intrebat :Ce simt ?.O intrebare amibgua, nestiind la care din cazuri te
referi voi incerca sa cuprind cam totul.Deci :Ce simt?. Ce simt cand sunt
cu tine ?Oare nu e evident ?Simt fericire ,simt cum fiecare celula din corp se

multiplica si este cuprinsa de un val miscator,ce imi trimite un zambet idiot


pe fata , pe care de multe ori incerc sa il camuflez.Simt tristete .De ce?
Fiindca nu esti a mea in fiecare clipa si detest gandul ca trebuie sa te impart
si cu altele .
Fata de tine ,nu stiu ce simt acum ,stiu doar ce simteam odata si aceea era
iubire.Da ,te-am iubit, pot spune , este posibil sa fii vazut si tu asta .De ce?
Pentru ca pur si simplu esti iubibila ,esti un mic pitic ce patrunde adanc in
viscerele oamenilor ,iar dupa aceea ii tortureaza cu indiferenta aparenta.Offf,
cat ma poate enerva indiferenta asta a ta si in acelasi timp cat ma poate
atrage.N-ai idee ce razboi se da in interiorul meu cand vine vorba despre
persoana ta .Chiar si acum cand scriu aceste randuri mainile imi tremura intrun hal fara de hal ,iar bataile inimii au spart de mult pragul normalului .Uneori
ma doare ,fiindca simt neglijenta din partea ta ,pe care ,eu consider,ca nu o
merit.
3:30 inca stau pe ganduri si ma intreb daca am facut bine ca am inceput sa
ma deschid in fata ta .A dracului de grea intrebare asta.O lacrima se varsa
pe obraz si acum inteleg,chiar daca m-ai facut sa te urasc ,niciodata nu am
incetat sa te iubesc!Da,sa te iubesc .. absurd nu?
Cat de absurd poate fii pentru tine acest sentiment ce ar trebuii simtit in
fiecare clipa al existentei tale?
Nu ma mai tem sa spun ceea ce simt sau sa fiu sincera .Eu recunosc ca am
gresit fata de tine si ca imi pare rau .Recunosc ca mai am inca sentimente si
ca ma doare ca nu imi oferi atentie .
Sper sa intelegi ceea ce am vrut sa spun , stiu ca nu este o descriere exacta a
ceea ce simt ,dar totul vine cu timpul.
Well, I think that when you have a connection with someone, it never really
goes away, you know? You snap back into being important to each other
because you still are."

Imi vine sa tip, sa zbier , sa urlu . Totul in interiorul meu ,in acest moment
,este intr-un haos continuu .Linistea exprimata de fata mea este total
cotradictorie cu starea fundamentala a tesutului meu energetic .Mii si mii ,
milioane si milioane , o infinitate de ganduri ce se bat cap in cap , dar care
se atrag ca niste magneti formand un puzzle imens.Piese pozitionate gresit ,
suprapuse , unele fiind chiar pierdute, altele uzate .Un sentiment de
renuntare a tot ceea ce sunt imi da tarcoale ,observandu-l ii dau o oarecare
importanta .Privesc cum incearca sa imi distruga in masa tot jocul
proiectat pana acum .Privesc in alta directie incercand sa il ignor dar degeaba
, oriunde intorc capul acceasi imagine otravitoare rezoneaza in spatiul

interior.Vad cum ego-ul incearca sa ma determine sa fug , sa renunt ,sa nu


dau importanta lucrurilor pe care le doresc,avand in vedere doar gasirea unui
loc de care sa apartina .Dar ce ar fi sa ramai ,sa lupti , sa ai o atitudine
transanta si sa indeplinesti ceea ce ai generat la inceput , ce ar fi sa incepi
sa vezi iar lucrurile ,nu doar sa privesti .Imi sopteste o voce ascunsa.

Povestea mea .
Daca ne-am fi intalnit pe strada si m-ai fi intrebat care e povestea mea ,as fi
ramas blocata fiindca nu as fi stiut sa iti raspund .Dar acum , daca ma intrebi
despre povestea mea .. te-as privi bland cu ochii inlacrimati si cu zambetul
pe buze si ti-as raspunde :
Povestea mea este exact asa cum o intelegi tu , nu are un tipar anume, ea
exista cat timp exist eu ,ea este una cu mine.Merge unde merg si eu si se
scrie in timp ce trec prin viata .Nu e scrisa in pix sau stilou , creion sau
pensula ,nici cu creta sau carbune ,nu e scrisa pe asfalt,foaie ,carton sau
panza .Ea e scrisa in stele , prin faptele , vorbele , gesturile si trairile mele,
pe infinita panza a sufletului nemuritor.
Iar tu m-ai privi incert si m-ai eticheta ca fiind o debila .Ei bine , deja ai
inceput sa iti spui o poveste crezand ca este a mea.

Ratacit prin lume cauti sa evadezi , sa te lasi purtat de val si sa fi prezent.Dar


ce iti perturba linistea suprema ? Mii si milioane de ganduri involuntare te
incarcereaza de la libertatea meritata.Cat de usor poate fii sa iti golesti
mintea!Doar ca noi , oamenii , am ajuns intr-o zona a disconfortului provocata
de detalii.Simplifica ,incearca sa vezi frumusetea in tot ceea ce te inconjoara,
incearca sa vezi frumusetea in tine .Lasa etichetele deoparte ,bun sau rau
,frumos sau urat ,nu exista !
Sub ochii mei pana si imperfectul este perfect patat cu un iz de superioritate