Sunteți pe pagina 1din 12
28.05.2015, ‘Amini in copie, parteaail-a-povestire de lon Greanga Amintiri din copilarie II de Ion Crean; Nu mi-ar fi ciuda, incaltea, cénd ai fi si tu ceva i de te miri unde, imi zice cugetul meu, dar asa, un bof cu ochi ce te gasesti, o bucata de huma insufletita in sat de la noi, si nu te lasa inima sa taci, asurzesti lumea cu faraniile tale! - Nu mii lasa, vezi bine, cugete, cAci si eu sunt om din doi oameni; si satul Humulesti, in care m- am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit gi lipsit de privelistea lumii, ca alte sate; gi locurile care inconjura satul nostru incd-s vrednice de amintire, Din sus de Humulesti vin Vanatorii Neamfului, cu simanfa de oameni de aceia care s-au har{uit odinioara cu Sobietski, craiul polonilor. $i mai in sus, mandstirile Secul i Neamful, altdata fala bisericii romdne si a doua vistierle a Moldovei, Din jos vin satele Boistea si Ghinddoanii, care injuga numai boi unguresti la carele lor, unde plugurile rman singurele pe brazda in farina, cu sAptamanile, prisdcile fra prisdcar, holdele fra jitar, si nime nu se atinge de ele; iar oamenii din aceste sate nu stiu ce-i judecata, Aproape de Boiste vine satul Blebea, care mai mult de jumatate, dupa ce-si scapa cdciula pe baltd, zice: S4 fie de sufletul tatei! inspre apus a-zi vin manastirile: Agapia, cea tainuitd de lume; Varaticul, unde si-a petrecut viaja Brancoveanca cea bogata si milostiva, si satele Filioara, hdfagul cprioarelor cu sprancene scdpate din mandstire; Balfatestii, cei plini de salamurd, si Ceahldiestii, Topolifa si Ocea, care alunga cioara cu perja-n guré tocmai dincolo, peste hotar; iar spre crivat, peste Ozana, vine Targul-Neamjului, cu mahalalele Pometea de sub dealul Cociorva, unde la toat casa este livada mare; Tufuienii, veniti din Ardeal, care mananea slanina ranceda, se jin de coada oilor, lucreaz lana si sunt vestifi pentru teascurile de facut oloi; si Condrenii, cu morile de pe Nemfigor gi piudle de ficut sumani. lar deasupra Condrenilor, pe varful unui deal nalt si plin de tiharai, se afld vestita Cetatea Neamjului, ingradita cu pustiu, acoperita cu fulger, locuitd vara de vitele fugarite de strechie gi strajuita de ceucele si vindereii care au gisit-o bund de ficut cuiburi intr-insa, Dar asta nu ma priveste pe mine, baiat din Humulesti Eu am alta treaba de facut; vreau sd-mi dau seama despre satul nostru, despre copilaria petrecuta in el, si atdta-i tot. Caji domnitori gi mitropoliti s-au randuit la scaunul Moldovei, de cand e {ara asta, au trebuit sa treacd macar o data prin Humulesti spre manastiri. Apoi, unde pui cealalt lume care s-a purtat prin satul nostru, si tot lume mai mult bogati si aleasd. Ma rog, la Manastirea Neamtului: icoana ficdtoare de minuni, casi de nebuni, hram de Ispas gi iarmaroc in targ, tot atunci; apoi, tot pe aici, treacat spre iarmaroace: la Piatra de Duminica Mare, si la Folticeni de Sant-llie; la Secu, hram de Taierea capului sf. loan Botezatorul; la Agapia-n deal, hram de Schimbarea la fafa; 1a Agapia-n vale, hram de Sf. Voievozi; si la Varatic, hram de Santa Maria mare; lume si iar lume! $i cate tarnosiri si sfintiri de biserici din nou, si cate soboare gi revizii de fete bisericesti si politicesti, si cdi straini din toata lumea, si cate inimi purtate de dor, si cate suflete zdrobite gi ratacite n-au trecut prin satul nostru spre manastiri! Lume, lume $i iar lume! $i cate ostiri strdine gi o droaie de cdtane clari, tot nemti de cei mari, imbracafi numai in fir, au trecut in yremea copilariei mele, cu sdbiile scoase, prin Humulesti, spre manastirile de maice, dupa Natalita cea frumoasa! $i au fcut nemfii mare taraboi prin mandstini, $i au rascolit de-a fir-a-par toate chiliile maicelor, dar n-au gasit-o, cAci si beeiul privighetorului Parvu din Targul-Neamjului putea sa tainuiasca la nevoie o domnifa. $i noroc de varaticence, care au stiut a- i domoli ludndu-i cu binisorul, gi a-i face si-gi bage sibiile in teaca, spundndule c& cei ce scot sabia de pv eves perc comfn-reanglamini-dn-caplarie 12 za05.2016 Amiri in cpt, pare a - povestie de on Creag sabie vor pieri! Dar ce-mi bat eu capul cu craii si cu imparafii, si nu-mi caut de copilaria petrecuta in Humulesti si de nevoile mele? Asa era cu cale si fac de la inceput, dar am tinut s& arat ca humulestenii nu-s traifi ca in barlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toat mana. La 1852, in ziua cnd s-a sfinfit paraclisul spitalului din TargulNeamfului si s-a deschis scoala domneasca de acolo, eu, impreuna cu alti baiefi, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-voda, care era faa la acea serbare, inconjurat de o mulfime de lume, si nu ne mai situram privindu-I, $i el, frumos la chip si bland cum era, vazndu-ne pe mai tofi de-a randul, imbracati cu cmesuice cusute cu bibiluri si albe cum e helgea, cu bondife mandre, cu ifari de figaie si incalfaji cu opincufe, spala{i curat si pieptinati, cu rusinea zugravita pe fata si cu frica lui Dumnezeu in inima, aruncd o privire parinteasca spre noi si zise - lat, copii, scoala si sfanta bisericd, izvoarele mangaierii i ale fericirii sufletesti; folositi-va de ele si va luminaji, $i pe Domnul Liudafi! Aceste vorbe, rostite de gura domneasca, au brizdat adfne inima norodului adunat acolo, si fara intarziere scoala s-a umplut de baieti doriti de invatatura, intre care eram gi eu, cel mai bun de harjoand si slavit de lenes: lenes fara pereche ma Aeusem, cZci mama, dupa cata minte avea, nu se indura si ma mai trimité acum nici la o cof de apa, numai si inva carte si si ma fac popa, ca parintele Isaia Duhu, profesorul nostru. Bun mai era si parintele Duhu, cand se afla in toane bune, Dumnezeu sd-1 ierte! Pus-a el baiefii in randuiala cum nu mai vazusem pana atunci; cumpara-ne el vara, din banii si, cofe de zmeura si fel de fel de puricale de ne da si mancdm, $i mai in toata smbata ne incdrca in o droaga de-a Manastirii Neamfului gi ne ducea la starefie, s& dam examen dinaintea starefului Nionil, un batran olog, care ne sfatuia cu duhul blandefii s8 ne tinem de ceaslov si psaltire; cAci toate celelalte invfaturi, zicea el, sunt numai niste ereticii, care mai mult amarase inima si tulbura sufletul omului. Dar fost-a scris parintelui Duhu s nu asculte in totul sfaturile cuviosului staret, ci si ne invefe si cate oleaca de aritmeticd, de gramatica, de geografie si din toate céte ceva, dupa priceperea noastra, Odati, venind parintele Duhu suparat foc de la manastire, ne dete la regula de trei tema urmatoare - Dacd o para luata pe nedreptul iti mandned o suta drepte, apoi sase mii de lei (leafa mea pe un an), care mi-a oprit-o stareful Nionil, pe nedreptul, céte parale drepte vor manca de la Manastirea Neamfului? - Douazeci si patru de milioane de parale, cinstite parinte, sau sase sute de mii de lei, raspunse unul din noi, cu crida la tabela. - Ia si-mi facd Nicd Oslobanu incredinfarea, zise parintele Duhu, Nic& Oslobanu, ca de obicei, se scoala in picioare, ct mi fi-i melianul, si se roaga de iertare, spundnd c&-I doare capul. $i atunci, nu stiu cum fi cade un urs mare din sn si... de-a dura prin clas; nu din cei pe care-i joaca ursari, ci de mamialigd, umplut cu branz&, rotund, prajit pe jaratic si de pus drept inima, cand ti-e foame. Baiefii dau sl prinda, Oslobanu se arunca in mijlocul lor sa gil ia, si se face o chirfosala s-un ras in scoala din pricina ursului celuia, de-i pozna! Atunci, parca-| vid cum s-a plesnit parintele Duhu cu palma peste frunte, zicdnd c-un oftat adane: - Pesemne pacatele mele cele mari si grele m-au aruncat si aici, s4 inva niste toparlani salbatici! Mai fericit erai de-o mie de ori s& pasti porcii la Cogeasca-Veche, Isaie, decat s& mai fi ajuns gi zilele aceste! lar tu, moglanule de Oslobene, care te robesti pantecelui si nu-ti dai ctusi de pufina osteneala minfii, te-i face popa ca tatd-tdu dnd s-or pusnici tofi bivolii din Manastirea Neamfului! Oslobanu, prost-prost, dar sd nu-| ating cineva cu cat e negru sub unghie, cd-si azvarle fama dupa cap, ca buhaiul. Cum se duceseara acasd, si spune titdne-sdu ce a zis parintele Isaia. $-apoi, las’ pe popa Niculai Oslobanu, caci el nu prea stie multe; slujeste cate trei liturghii pe zi si pomeneste la hurt&: pe monahi si ieromonahi, pe stareti, pe mitropoliti si pe sotiile si copiti lor, de le merge colbul! intr-o dimineafa, n-are ce luera parintele Duhu?! Ta pe Teofan, alt cAlugar de la spital, si se duc impreund la biserica Sfantului Lazar de sub dealul Cetagii. $i cum intra in bisericd, incep a cauta pricina parintelui Oslobanu, care slujea, c& nu se fine de tipie. - Tipic, boaite fatarnice? Ia s& va dau eu tipic! zise parintele Oslobanu, lasdnd sfintele incolo, Ne- tp tw. povest- per coi comfr-creangafaindi-di- copie em ae 28.05.2015, ‘Amini din copie, partea = povestie don Crean afi luat cu smecherie pe marele mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, si ne-afi dat, in locul acestui fant vestit, pe Lazéir, un jidan tremfuros, care tot moare $i iar invie, si invie si iar moare, de nu mai stie nime de numele lui, Acesta-i hram? $i dupa ce ne-afi calicit, lundu-ne mosia si inchizndu-ne biserica cu zid, inchideti acum in ciuda si poarta spitalului; ba pana si clopotele ni le-au oprit de tras cdinerii de doftori, tot din pricina voastra, de ni s-au imprastiat poporenii; nici chioard de babi nu mai di pe la biserica! $i ined una: de saizeci si mai bine de ani, de cand slujese preofia, voi avefi si ma invafati tipicul, pui de naparcd ce sunteti! Ia stati oleacd s& va scot eu gargdunii din cap! $i zvarr! cu pravila cea mare dupa calugari, Apoi, umfland un sfesnic zdravan de alama, dupa dangii, s8-i afuriseasca! $i, na! parintele Duhu i Teofan si-au prapadit papucii, fugind mai mult pe branci decdt in picioare; chiar dupa tipic! A doua Oslobanu ca mai ba s dea pe la scoala; dar nici parintele Dubu pe la biserica Sfintului Lazar, c& |-ar fi pironit parintele Oslobanu pe cruce si lar fi pus in podul bisericii, spre pastrare, cu parte din icoanele ramase aici de la Cetatea Neam{ului. $i mi se pare c& avea mare dreptate bietul batran, cdci in locul bisericii Sfintului Lazar fusese alta bisericd, de lemn, al carei hram era Sfantul Dimitrie, fcutd si inzestrata cu mosie de Vasile Lupu-voievod, ca si cea de la noi din Humulesti, insé Mandstirea Neamfului, buna mehenghe, cand a facut spitalul din Targul- Neamfului, face sibiserica Sfantului Dumitru de piatra, ti schimba hramul, numind-o Sfantul Lazar, 0 inchide cu zid in cuprinsul spitalului, gi hramul Sfantului Dumitru Ia pus la paraclisul de la spital, iar mosia preofilor a papat-o, ca si pe mosia Humulestii. $i de aici supararea parintelui Oslobanu ajunsese la culme; sé nu vada simanfa de calugar pe la biserica lui, cd-i potopeste! Ca prin urechile acului de n- a ficut mucenic pe parintele Duhu, in locul sfantului Dumitru, izvordtorul de mir. Peste cdteva zile dupa asta, auzim ci Nicd Oslobanu s-a dus sd invefe la scoala catihetica din Folticeni, vorba si fie! Varu-meu Ion Mogorogea, Gatlan, Trasnea si alfi cunoscufi ai mei se dusesera tot acolo, mai de demult; bineinjeles, pe socoteala pungii parinjilor lor. $i eu, rimandnd fara tovarisi de isprava, si mai dandu-mi si parintele Isaia un pui de bataie, asa din senin, cihaiam pe mama sa se puna pe ling’ tata, ca doar m-a da si pe mine la catihet, macar cf eram un ghibirdic si jumatate. Galbeni, stupi, oi, cai, boi si alte bagateluri de alde aceste, prefacute in parale, trebuia sa duca dascalii poclon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni; s-apoi lasi-te in conta sfinjiei-sale, ca te scoate poponet, ca din cutie Pentru mine ins numai doud mierfe de orz si dou de ovas a dat tata cui se cuvine, de am fost primit in Folticeni, caci scoala era numai de méntuial’, boii s& iasl Ajungand acolo toamna tarziu, m-am asezat in gazda la Pavel ciubotarul din ulifa Radasenii, unde erau si ceilalti tovarasi ai mei. Catihetul, care facea ziua noapte $i noaptea zi, jucdnd stos, rar venea pe la scoala, Noi, dac& vedeam asa, ne duceam si mai rar, dar nebunii stiu c& fceam de-ajuns! Pavel era holtei, si casa lui destul de toare: laife gi paturi de jur imprejur; Inga soba, altul, si toate erau prinse. Iara gazda, robotind zi si noapte, se proslavea pe cuptor, intre sanuri, calupuri, astragaciu, bedreag, dichiciu gi alte custuri taioase, muschef, piedecd, hasca si clin, ace, sule, cleste, pila, ciocan, ghint, piele, ata, harbul cucalacan, clei si tot ce trebuie unui ciubotar. Cu noi sedea si Bodranga, un mosneag fara cApatai, ins’ de tot hazul. Pentru putin méncare gi cate-oleac& de pagca de cea de trei ocd la para, slujea toata casa: tia lemne, afaja focul, aducea apa, matura, ne spunea la povesti nopfi intregi, sezdnd cu nasul in taciuni, si ne cénta din fluier: Doina, care te umple de fiori, Cordbiasca, Mariu{a, Horodinca, Alivencile, Tiitura, Ca la usa cortului, hore si alte cdntece sculafele ca aceste, de jucam pana ce asudau podelele si ne sareau talpele de la ciubote cu cailedie cu tot, cd doar acum o dadusem si eu pe ciubote. $i din pricina lui Pepelea de mos Bodranga, Pavel mai nu le putea dovedi din c4rpit; ba si el, uneori, sirindu-si din mini, igi rupea ciubotele ferfenifa, jucdnd impreuna cu noi. Odata venise lui Oslobanu rndul s& cumpere lemne, si aga, cu toatd c&rpanosia lui, iese c4ine-cdineste in medean, aproape de gazda noastra, si gaseste un iran de la Sasca, pare-mi-se, ori de la Baia, cu un car incareat cu lodbe de fag + Cat ceri pe car, bade? zise Oslobanu, cdruia nu-i era a cumpara lemne cum nu mise mie acum a ma face popi. - Trei husasi, dascale. = Ce spui, badigorule, pentru un brat de lemne? Da’ cli le due in spate pe toate odata pan-acasi pute povest-pertu-copil conan creangaamint- cin copiarie-L Hm! ane 28.05.2015, ‘Amini in copie, parteaail-a-povestire de lon Greanga - Daca le-i duce, dascale, fi le dau degeaba. - Zu, nu suguiesti, bade? - Nici o saga, dascdle; si vedem cum le-i duce, gi halal s-ti fie! Oslobanu ia atunci lemnele din carul omului cdte unul-unul si le reazema in picioare Linga braju-i, dupa aceea descinge braul de pe Janga sine si le imprejurd, legandu-le frumusel, sa nu se hrentuiasc&; apoi, saltandu-le gi abureandu-le cam anevoie, le umfld-n spate si la gazda cu dansele, Un baietan nebunatic de-aldturea, vazdnd asta, zise cu glas mare - Dascale-Trascale, be-he-he; dracul s& te ia! Tar faranul, fAcdindu-si cruce, a rimas cu gura cAscati, fara sA blesteascd un cuvant.Acum nu va mai spun cat era de incrcat carul cu lemne, care, la asa loc, finea pe vremea aceea sapte lei si jumatate, si ct era de mare si de tare Nic Oslobanu, si alfi vro saizeci ca dansul, intre care multi, lis4ndu-si nevestele eéte cu doi-trei copii acasa, in creierii muntilor, venise la Folticeni s& se pricopseasca de invatitura... $-apoi carte se invafa acolo, nu gluma! Unii cantau la psaltichie, colea, cu ifos Ison, oligon, petasti, Dou chendime, homili, pand ce rigusau ca magarii; alfii, dintr-o rsuflare, spuneau cu ochii inchisi cele gapte taine din catihisul cel mare. Gatlan se certa si prin somn cu uriasul Goliat, Musteciosul Davidicd de la Farcasa, pana tiparea o mamaliga, mantuia de spus pe de rost, repede $i fara gres, toata istoria Vechiului ‘Testament de Filaret Scriban, imparfité in perioade, si pronumele conjunctive de dativ si acuzativ din gramatica lui Macarescu: - Mi4i-i, ni-vi-li, me-te-il-o, ne-ve-i-le; me-te-il-o, ne-ve-i-le, mifi-i, ni-vi-li. Ce-a fi aceea, ducd- se pe pustiu! Unii dondaneau ca nebunii, pana-i apuca amejeald; altii o duceau numai intr-un muget, citind pina le pierea vederea; la unii le umblau buzele parca erau cupringi de pedepsie; cei mai mulfi umblau bezmetici si stateau pe ganduri, vizand cum isi pierd vremea, si numai oftau din greu, stiind cdte nevoi fi asteapt acasi. $i turbare de cap si frdnturd de limba ca la acesti nefericigi daseali nu mi s-a mai dat a vedea; cumplit mestesug de tmpenie, Doamne fereste! De-a mai mare dragul sa fi privit pe Davidica, flacdu de munte, cu barba in furculifd si favorite frumoase, cu pletele crefe si negre ca pana corbului, cu fruntea lata si senina, cu sprancenele tufoase, cu ochii mari, negri ca murele si scnteictori ca fulgerul, cu obrajii rumeni ca doi bujori, nalt la stat, lat in spete, subtire la mijloc, mlidios ca un mesteacdn, usor ca 0 cAprioara si rusinos ca o fata mare, Dumnezeu s8- iertel c& navu parte si se preofeasca. A murit, sirmanul, inainte de vreme, inecat cu pronumele conjunctive, pieritu- le-ar fi numele sd le piard, c& au méncat juvaier de flacdu! Mai bund minte avea Mirdufa din Grumazesti, care umbla trelalela, in puterea iernii, pe la tarabile jidovesti, intrebdnd ba teaca de cosor, ba capestre de purici, ba cuie de la corabia lui Noe, ba fragi si capsune pentru cineva care pornise intr- adaos, ba cénta in pilda jidovilor - Nu-mi e ciuda de gandac, C-a mancat frunza de fag; Dar mi-e ciuda pe omida, C-a mancat frunza de cruda: N-a lasat s8 odrasleasca, Voinicii sa se umbreasca. $i alte dracarii ce-i trisneau in cap. Nebun era el si-si piarda viaja din pricina lui mi-{i-i, ni-vi-li, me-te-il-o, ne-ve-i-le, ca Davidica? Eu, ca si Mira prea osteneam pat mor invafand; c doar nu-mi plingeau copii acasi, nici didusem catihetului cel poclon mare pani pe-acolo. Pentru dou mierfe de orz si dowd de ovis, nu era si las copila popii de la Folticenii-Vechi nemangaiata, Afard de aceasta, c4nd ma uitam in oglinda, barba si mustaiti ca in palma; si doar le si parleam eu intr-o privire si le ungeam in toata seara cu seu amestecat cu mue de luménare si alund ars, dar degeaba munca! $-apoi, intrat in asemenea scoaki, mai numai barba si punga, bat-o pustia, te facea si calci a popa! D-apoi lui Trasnea, sracul, ce-i pajea sufletul cu gramatical Odata imi zise el, plin de mahnire: - Steffinescule (cdci asa m& numeam la Folticeni), astizi nu mai mergem la scoala, c& nu stiu tp swe povest-peritu- con cnviancreangafamint- din copiarie- Him! ane za05.2016 Amiri in cpt, pare a - povestie de on Creag tabla si vreau s& fnvaf pe maine la gramaticd, Ma rog fie, hai cu mine la cdmp spre Folticenii-Vechi, vom invafa impreuna, sau céte unul, eu la gramatica gi tu la ce-i vrea; apoi mi-i asculta, si vedem, nu s-a prinde si de capul meu ceva? Las’cd nici la celelalte nu prea pot invaja cu slova asta noua, care~ iesit, insd afurisita de gramatica imi scoate peri albi, trsni-o-ar fi s-o trasneasc! Parca ai ce face cu dnsa la biseric&? Dar daca se cere! Am s-o iau gi eu din capit, si, poate, cu tine, care ai trecut pe la parintele Duhu, si ma pot deslusi... Fiindca la Folticenii-Vechi era ceva mangaiere pentru mine, ma potrivese lui Trasnea, si ne ducem impreund. $i era un ger uscat prin luna lui noiembrie, si batea un vntigor subjire in ziua aceea, de-fi frigea obrazul! Cum ajungem la cmp, Trisnea se tologeste pe-un hat si incepe la gramatica, din capat, intrebarea si raspunsul intdi: Intrebare: Ce este gramatica romana? Raspuns: Gramatica romana este cartea ce ne invafa a vorbi si a scrie o limba corect. Tar in alta editie: Gramatica este o invafaturd ce ne arat& modul de a vorbi si de a scrie bine intro limba Asta-i asta! Din ceasloy gi psaltire, si acele balmajite rau, ca vai de ele, s& treci la gramatic&, gi ined ce gramatica! Nu ca aceste de acum, puzderie de gramatici; unele rafionate, altele dezvoltate gi ticsite de complimente, care, trebuie spus fara compliment, iti explica... pand ce nu se mai infelege nimica; adicd facute anume pentru copii, de se joacd cu dansele, de usoare ce sunt! Ins ce folos? Peste ‘Trasnea n-a dat asemene noroc... si umble intr-ales... El, pacdtosul, uitai-va ce fel de gramatic’ trebuia s& invefe: artea, corect, intt-o limba; silaba numim un sunet deplin, simplu sau compus cu una din consune, sau si cu mai multe consune, care insa sa se pronunfe cu o scoatere de voace. lar in alta editie: Prin silaba infelegem rostitura unei parfi de cuvdnt ¢.c.l. Ei, ei! de-acum drege-ti voacea si descurcé-te, mai Trasne, daca pofi! Tar, la a treia pagina, indata alta nazbatie: Intrebare: Cate parfi are gramatica romana? Raspuns: Gramatica romAna are patru parfi, care sunt: 1. Etimologia; 2. Sintaxa; 3. Ortogratia si 4. Prosodia, Intrebare: Ce ne invafa fiecare din parjile aceste? Raspuns: 1. Etimologia ne invaf a cunoaste partile vorbei, adicd analisul gramatical. 2. Sintaxa ne invafa a lega partile vorbei dupa firea limbii noastre, adica sintesul gramatical. 3. Ortografia ne invafa a scrie bine, adic& dupa regulile gramaticei.4. Prosodia ne invafa a accentua silabele sia le rosti dupa firea cuvintelor si scopul ce-l avem in vorbire. Apoi: mi-fi-i, ni-vi-li, me-te-il-o, ne-ve-i-le. $i alte iznoave hizoase ca aceste! Mai pune la socoteala cd si Trasnea era inaintat in varstd, bucher de frunte si tmp in felul su; c3 profesorul, care si el se mira cum a ajuns profesor, zicea: Luati de ici pana ici, cum mi se pare ca se mai face pe une locuri si astizi, si poate cd nu vefi aduce banat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trasnea, ci intamplarii, care a facut pe oameni asa cum sunt: ori cufite de ofel, ori de tinichea... $-apoi gandifi c& Trasnea citea intrebarea si rispunsul, fiecare pe rnd, rar gi limurit, ca si se poata infelege ceva? Nu asa, necredinciosilor, ci iat cum: Ce este gramatica romana, este... ce ste, este... este arata... nu arata, artea... artea... ce... ce... ce ne invafa, invafa... invafa... ce ne ; avorbi... bi... bi... ce ne invafi... ce este, este... este arata, uite dracu! nu arata, artea ce ne invata... ce este, este... $i tot asa dondanind foarte repede, balbait si fara pic de cugetare, pana la a scrie intr-o limba corect rar ajungea, srmanul! $i dupa ce turba de cap hat bine, ma striga si-1 ascult, ca stie. Luam eu cartea din mana lui si-l intrebam: Ce este gramatica, mai Trasne? lar el, inchizdnd ochii, raspundea iute, iute i mornait, cum cer calicii la pod - Ce este gramatica romana, este... ce este, este... si celelalte, dupa obicci, schimonosind cuvintele si indrugdndu-le fird nici o noima, de-fi venea sii plangi de mila! - Nu asa, mai Trasne! Dar cum? - Nu mai zice romané, si spune numai rispunsul; ce ai cu intrebarea? $i se si opintea el, intro privire, si rispunda bine, dar degeaba; se incurca si mai rau, incepea a ofta gi-i venea s3-si spargi capul - Mai lasé-ma oleacd, zicea el necajit si, cdnd te-oi striga, sa vii iar s ma asculi; gi de n-0i sti nici atunci, apoi dracul s4 ma ia! Di, gramatica s zicem cd n-o infeleg si s-o ldsim la o parte; artea, asemene; corect, tiji, D-apoi romana, este... ce... ne invafd a vorbi si a serie bine intr-o limba par cuvinte romAnesti, ce naiba! Numai i aici trebuie si fie ceva: a vorbi si a scrie bine inti-o limba, indracit lucru! Cum sa scrii intr-o limba? Poate cu limba, mai stii pacatul? Pesemne c4 noi, cum s-ar prinde, las’ c4, de scris, talpa gastei, dar apoi si de vorbit, pacatele noastre, se vede c& vorbim pogan si pute povest-pertu-copil conan creangaamint- cin copiarie-L Hm! en 28.05.2015, ‘Amini in copie, parteaal-a-povestire de lon Greanga rau de tot; nu romaneste, ci fardneste... Doamne, Doamne! Invatat mai trebuie sa fie gramatici! ins& gi-n gramatica stau eu si vad c& masa tot mas, casa tot cas& gi boul tot bou se zice, cum le stiu eu de la mama, Poate celelalte bazdaganii: rostitura, artea, corect, pronunfe, analisul, sintesul, prosodia, ortografia, sintaxa, etimologia, concrete, abstracte, conjunctive: mi-ti-i, ni-vi-li, me-teil-o, ne-ve-i-le gi altele de seama acestora si fie mai romdnesti... gi noi, prostimea, habar n- aveam de dansele! Noroc mare c& nu ne pune sa le si cdntim, c-ar fi si mai rau de capul nostru cel hodorogit! Decat f4ran, mai bine s& mori! Hai, du-te, $tefanescule, cd m-apue de invatat! $i Lisandu-l, m-am dus $i eu in ciuda la fata popii, am gasit-o singur’-singurica si m-am jucat cu dansa in tien pand-ndeseara; c&ci mama n-avea, si tat-siu ca popa, umbla dupa cApatat... Apoi m-am intors la camp, cu zgardifa de la gétul copilei, c-o naframa cusuta frumos cu flori de matase si cu sdnul plin de mere domnesti; si, cand colo, zarghitul de Trasnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas, si habar n- avea de frig. Sdrace, sArace! nu esti nici de zeama oualor, decat asa, mai bine te fcea m3-ta un manz si te mancau lupii, zic eu in mine. - He! Trasnea, ma! scoala! sti tabla? Sare el de jos, il ascult, clei, Haidem acas&, mai Trasne, ci m-au rizbit foamea si frigul, si mor de urat aicea pe cmp! - Da, cd si eu... Ducé nici nuemi e bine. se dracului gramatica! Mi s-a fnacrcit sufletul de dansa! $i osebit de asta, - Un fel de lene, amestecata cu slabaciune, mai Trasne, nu-i asa? - Ba chiar ai nimerit: un fel de lesin la inima, amestecat cu intinsori, sau cam asa ceva. - Poate fiorile gramaticii, zic eu - Mai stii pacatul? Poate cd y-aceea si fie, zise Trasnea; o ial cum pui ména pe dansa, indata-ti vine somn... Flecustefe de-aceste nu se potrivesc cu randuiala bisericii, s-a mantuit vorba,.. Osmoglasnicul este ce este... Vorba tate’: Condacul umple sacul, gi troparul hambarul, mai baiate! Ce umbkim noi chinuindu-ne cu gramatica, $tef’nescule? Haidem! $i ne intoarcem noi la gazdai pe la asfinfitul soarelui, mancdm ce mancdm $-apoi rugam pe mos Bodranga si ne cénte; si unde nu se adund o muljime de dascalime la noi, cdci aici era stanistea lor; si ne intartdm la joc, stii cola, ca la varsta aceea, de nici simfiram cand a trecut noaptea, $i asa am scdpat, si eu de urat, gi Trasnea de bolborosit prin somn: ce este gramatica romand, este... ce este, este..., ca alte dai, Ins& veselia nu s-a incheiat numai cu atita; alta si mai si s-a inceput din capat. N-apucase mos Bodranga a lua bine fluierul de la gurd, si iaca ne trezim cu popa Buliga, ce-i ziceau si Ciuealau, din ulita Buciumenii, timaiat si aghezmuit gata dis-dimineaa, Dumnezeu s&-l iepure! $i cum ne binecuvanteaz, dupa obiceiul sau, cu amandoua mainile, ca vlddicii, ne si trage céte-un ibrisin pe la nas despre fata popti de la Folticenii-Vechi: ba cd-i fat cuminte, ba cd-i bund de preoteasa, ba car fi potrivita cu mine, ba c& are si mi-o lege tatd-sdu de gat, si cdte ponosuri si talcuri de-a lui popa Buliga cel buclucas, pan-a inceput Gatlan a-I lua cu maguleli, zicdnd: = Ia las’, las’, cinstite parinte! nu mai umbla si sfinfia-ta cu scornituri de-aceste chiar in ziua de asatul secului, Mai cAnté incaltea, mos Bodrangi, un rastimp, s4 ne veselim de-ajuns, cd parintele a fi bun sine-a ierta.... Mos Bodranga de cuvant; iar incepe a canta, si la joc, baieti! Popa Buliga, desi era batrn, daca vede cd ni-i treaba de-asa, unde nu-si pune poalele antereului in brdu, zicdnd: - Din partea mea, tot chef si voie buna sa va dea Domnul, fiilor, cat a fi si-ti trai! Apoi zvarle potcapul deoparte, si la joc de-a valma cu noi, de-i palalaiau pletele, $i tragem un ropot, si doua, si trei, de era cat pe ce s& scoatem sufletul din popa. $i asa |-am vldguit, de-i era acum lehamete de noi Dar vorba ceea: Daca te-ai bagat in joc, trebuie sa joci! De la o vreme, vizand bietul popa ca s-a pus in card cu nebunii, incepe s-o intoarcé la surub: - Ma asteapta niste fii de duhovnicie, dragii mei, si trebuie si ma due mort-copt, cici acesta ni-i plugul. Pavel, gazda noastra, si pune atunci un talger de uscaturi -o garaf% cu vin dinaintea parintelui pute povest-pertu-copil conan creangafamint- cin copiarie-L Hm! an za0s2015 ‘Amine in capil, parteaal-2-povestre de fn Crean Buliga, zicdnd: - Ta poftim, cinstite parinte, de-fi lua din masa noastra oleaca de gustare s-un pahar, dou de vi s-apoi vi-fi duce, dac& spuneti c-avefi asa de mare graba. Sfinfia-sa, nemaipunandu-se de pricina, incrucisaz mainile, dupa obicei, isi drege glasul si spune cu smirenie: Binecuvanteaza, Doamne, mancarea si bauturica robilor tai, amin! Dupa aceea ridicd un pahar, zicdnd: Ma inchin, baieti, la fata voastrd cu sinatate, ea la un codru verde! Cand ne-a fi mai rau, tot asa sd ne fie! $i da paharul de dusea, apoi inc& vro douii-trei, si peste acele alte cdteva; dupa aceea ne binecuvanteaza iar cu amandoua méinile, zicdnd: Ki, baieti, de-acum Linistifi-va! $-apoi ne las in pace si-si cauté de drum. insa noi, vor ba ceea: Nici toate-ale doftorului, Nici toate-a duhovnicului; De ce petreci, De ce-ai mai petrece! Cam pe inserate, ne lum tars, cu mos Bodranga cu tot, si ne biigdm intr-o cinstita eragm’, la fata vornicului de la Radaseni, unde mai multd lume se aduna de dragostea crasmarifei decat de dorul vinului; cdci era si frumoasa, bat-o hazul s-o bata! $-apoi, maritatd de curdnd dupa un vadaoi batran $- un Li-ma, mam, cum e mai bine de tras la om in gazda, Crasmarifa, cum ne-a vazut, pe loc ne-a sarit inainte si ne-a dus deoparte, intro odaie mare, cu obloane la feresti si poditd pe jos, unde eram numai inde noi si crdsmarija, cdnd poftea, ca la casa ei, intr-un colf al odaii, cdteva mierfe de fasole; in altul, siménfa de cénepa; in al treilea, o movila de mere domnesti si pere de Radaseni, care trdiese pand jar alature, niste bostani turcesti; intr-o putin, pere uscate si dulci ca smochinele; mai incolo, un teane de chite de cdnepa si de in; pe-o grinda, cAlepe de tort si lanuri boite fel de fel pentru scoarfe si ldicere; apoi cAlfi, buci si alte lucruri, 2ahaite prin cele polife si colfare, ca la casa unui gospodar fruntas de pe vremea aceea, $i cum ne aflam noi in aceasté binecuvantata casa, crasmarita iute a lsat obloanele in jos, a aprins lumanarea si, cat ai bate din palme, ni s-a si infifisat cu o cand mare de lut, plind cu vin de Odobesti; si turnand prin pahare, sareau stropii din vin de-o schioapa in sus, de tare ce era. Gatlan, bun mehenghi, ia un pahar si-| intinde gazdei, zicdnd: dupa Pasti; in al patrulea, mazare si bob, despartite prin o si - Ia poftim, puiculifa, de cinsteste dumneata intai! sf vedem, poate c-ai pus ceva intr-insul Crésmarifa cea frumoasa, lund paharul, se inchind la tofi cu sinatate, rézéndu-i ochii, si, dupa ce gust& pufin, se roaga si n-ozdbovim, c& mai are si alfi musterii, si barbatu-sau nu poate dovedi singur. Dar fi-ai gasit; noi, afiindu-i calea, o pofteam, cu staruinf4, s& cinsteascd de la fiecare, $i ea tot ar fi stat mai mult cu noi, dac& n-am fi alungat-o prosteste, mulfumindu-i cate c-o sArutare plind de foc! - Asa e tineritul ista, batd-1 si-1 bat, zise mos Bodranga, sezdnd cucuiet pe niste buci si molfaind Ja pere uscate. Aveti dreptate, baieti, acum vi-i vremea! - Si cum zici, mosule, rispunse crasmarifa, intrénd atunci pe usa c-o strachina de placinte fierbin{i, c-o gina fripta gi pundndu-le pe masa dinaintea noastra. $i, zu, mare pomand si-a Picut, cci eram flamanzi ca niste lupi! Dupa ce mantuim de baut cana ceea, ni se aduce alta, pentru care muljumeam crasmarifei tot cu sérutari, pana ce se flicea ca se manie si iar fugea dintre noi. Mai pe urma iar venea si iar fugea, caci cam asa se vinde vinul, pe unde se vinde... Ori, mai stii pacatul? Poate c nici crasmarifei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa des. La urma urmelor, unde nu-i da si Trisnea cel urdcios un pupoi, fard veste! Cici la de-aceste mai tot prostul se pricepe. $i atunci, erdsmérifa cea frumoasa curat cd s-a mAniat. Dar ce sa-i facem? Vorba ceea: In care camasdi s-a maniat, intr-aceea s-a dezménia. Ca altfel n-ai cum s-o ghibacesti. De la o vreme, prinzéind mos Bodranga la curaj, s nu inceapa a canta din fluier o Cordbiasca de cele framantate in loc? Noi, atunci, si nu ne intartim la joc? $i aga o fierbeam de tare, de nu ne ajungea casa, si dam chiords prin fasole, pute povest-pertu-copil conan creangafamint- cin copiarie-L Hm! me za05.2016 Amiri in cpt, pare a - povestie de on Creag prin mazere i bob, si sménga de cdnepa se ficea oloi, pardind sub talpile noastre, Cam pe dupa miezul noptii, vazand c mos Bodranga ne-a parasit, incepem gi noi a ne strecura cate unul, unul, spre gazda; eu, cu sinul incarcat de pere uscate gi c-un bostan mare, ce mi la dat cragmarifa, c&ci pe cat era de frumoasa, pe atata era si de damica, mititica! $i cand ajung la gazda, ce si vezi? mai fiecare tovaras al meu furluase céte ceva: unul mere domnesti, altul pere de Radaseni, mos Bodrangi paslise o gramada de buci pentru aféfat focul, si Trasnea, stiménfa de cénepa, Iar Oslobanu, cu ciubotele dintr- © vaca si cu talpile din alta, venind mai in urma tuturor, numai ce-I vedem c& se pune cu crestetul pe pat si cu talpile in grind, aga incalfat si imbracat cum era; si, ce s-fi mai vada ochii? S4 nu spun minciuni, dar peste o dimeric de fasole i-au curs atunci din turetee, pe care de obicei le purta suflecate, jar atunci le desuflecase, anume pentru trebusoara asta... Numai varu-meu, oan Mogorogea, fecior de gospodar cinstit, nu luase nici un capat de afi. lar Zaharia lui Gatlan se muljumise ¢-un sdrutat din partea frumoasei crasmarife. Mare mangaiere pentru un baiat strain, in ziua de lasatul secului! $i ia acum infeleg eu c& Gatlan, cdruia-i zicea in scoala Zaharia Simionescu, a fost mai cu minte decat noi tofi; cdci el din cele aduse de noi s-a folosit; iar noi, din fericirea lui, pace! Ei, ei, toate bune si frumoase la vremea lor; dar de-acum trebuie si ne mai punem gi cdte pe-oleaca de carte, cci maine-poimaine vine vacan{a de Craciun, si noi stricdm painea parintilor degeaba; nimic fara cheltuiald, si banii nu se iau din drum, Unul cu altul la un loc aveam acum, la inceputul postului, vro patru-cinci ulcioare de oloi, trei-patru saci de find de papusoi, cdteva oci de peste sarat, perje uscate, fasole, maze, bob, sare si lemne pentru cdteva siptmdni, cdci stam la mas8 toti impreund, ficdnd mancare cu randul, fiecare dintr-al sau pentru o zi, Ins Oslobanu, care manca cat saptesprezece, ne cam pusese pe ganduri. Tata-séu, popa Neculai, nu-i vorba, avea de unde si-i dar Ce-i in mana nu-i minciuna. Multe sunt de facut si pufine de vorbit, daca ai infelege. Ma sfatuiese eu intr-o zi cu Gatlan, caici ar trebui ceva de Picut, s& putem sedipa de cativa ¢ ia nu ni se prea dreapti. $i gisim un mijloc nu se poate mai nimerit: noaptea, cénd vor dormi tofi, s4 punem posta la talpi cui vom socoti noi; mai ales c& vro cétiva adormeau dusi, cum incepea mos Bodranga a spune la povesti. $i dupa ce-am pus la cale unele ca aceste, pandim céind erau ceilalfi dui de-acasi si ne apucm de facut poste, ca s-avem pe mai mult vreme, Cateva paturi de hartie, lipite una peste alta cu seu de lumAnare topit pe Kinga foe, puse incet la talpi, cdnd doarme omul greu, si aprinse c-un chibrit, mai faint lucru nici ca se poatel $i fiindea pe Oslobanu tofi aveau ciuda mai mare, lui i-am facut pocinog intai, $i cénd I-a ajuns arsura la os, a sarit din somn, racnind ca un taur, si nusi gsea loc prin cas4, de usturime. Dar, neafland care-i vinovatul si nebizuindu-se in putere a se bate cu tofi, se puse la facut metanii si ne blestema, de-i curgea foc din gura. Noi ins, cu toate blestemele lui, mai punandu-i in alte nopti céteva poste si facdndu-i-se t&lpile numai o rani, a fost nevoit si-si ia télpasita spre Humulesti, lehdmetindu-se de popie si lasdnd toate merindele sale in stapdnirea noastra. Indata dupa asta, Gatlan scrise lui Oslobanu Tubite Oslobene, MA inchin cu sdnatate de la goldtate, despoiefii din urma, De n-aveti ce manca acolo, poftim la noi sA postim cu tofii, Al tau voitor de bine, Zahatia, Mare capitan de poste Peste vro céteva zile am mai taiat gustul de popie unuia, care venise in gazda la noi din proaspat; Nic-a lui Constantin a Cosmei, din Humulesti, se duse si el cu talpile bagicate pe urma lui Oslobanu. $i cu atta mai bine, caci tot isi pierdeau vremea in zadar. lar Trsnea, fiind mai chilos $i mai tare de cap, rabda el cat rabda si, dacd vede c’-1 razbim cu postele, se muta la alta gazda, ludndu-si partea de merinde. $i cu asta randuiala, am ramas noi acum numai trei la Pavel ciubotarul: eu, Gatlan, varu-meu Ioan, poreclit Mogorogea, si mos Bodranga pe deasupra. Varu-meu, care vazuse de patima celorlalfi,luase obicei in toata seara, la culcare, a-si coase manecile contisului si, varandu-gi picioarele intr-insele, dormea fara grija. Vorba ceea: Paza buna trece primejdia rea. Aproape de Craciun, Pavel pv eves perc cefin-creanglamin-dn-caplarie ane 28.05.2015, ‘Amini in copie, parteaail-a-povestire de lon Greanga ficu o pereche de ciubote de iuft varului meu loan, cu care era prieten unghie si came, Doi icusari platise Mogorogea lui Pavel pentru ciubote. Dar, ce-i drept, ficeau paralele acele, cAci pusese piele buna, talpa de fund, si erau cusute de tocmali, Numai scarf uitase Pavel s& puna... si pentru asta rau i sea stricat inima lui Mogorogea! Noroc mare cA era o iarna geroasa, si omatul ajuta la scarfait. in vacan{4 ne duceam acasa, s-apoi, vorba jiganului cu Craciunul sdtulul... Costife de pore afumate, chiste de buft umplut, trandafiri usturoiati i slinina de cea subjire, fcute de casi, taiate la un loc, fripte bine in tigaie si cu mAmaligufa cald, se duc unse pe gat. Mai face el faranul si alte feluri de maneari gustoase, cand are din ce le face. $i, muljumit Domnului, parinfii nostri aveau de unde, caici sdracia nu se oplosise inca la usa lor, pe cAnd stiu cu. Si si nu-mi uit cuvantul! Petrecem noi sarbatorile frumos la parinfi, in Humulesti, si dup’ Boboteaza ne intoarcem iar in Folticeni, la Pavel, gazda noastra. Pe la scoala mai dam noi asa, cdteodata, de forma. Dar, drept vorbind, nici n-aveam ce cAuta, cdci bucheaua poate s-o invefe si acasd cine vrea. Iar cine nu, ferice de dansul! $i eu, unul, eram dintr-acei fericigi: cdnd e vorba de credin{a, ce-ti mai trebuie invafatura? De la mos Bodranga zie si eu 8 aveai ce invafa: fluierul sau te ficea sa joci fra si vrei, si povestile lui nu-ti dau vreme de dormit. Afard de asta, mai aveam noi cu ce ne trece vremea cénd voiam: fencusa, ba tbacdireasca sau concina, ba alteori, noaptea, ne puneam la taclale pana se ficea ziua alba. lar in sarbatori, o luam habauca prin cele sate, pe unde stiam ca se fac hore, in Radaseni, sat mare, frumos si bogat, am jucat la trei jocuri intr-o singura zi: unul de flacai tomnatici, la care venise fetele cele mai tinere; altul de flacai tineri, la care venise fetele cele statute; iar al treilea, de copilandri, la care venea cine poftea... Flacaii abia se leganau in joc, si hora se invartea foarte incet, Fetele nu seasteptau rugate, ca pe-aiurea, ci fiecare desprindea mainile a doi flacdi, unde-i venea la socoteala, spunea buna ziual si urma jocul inainte. u-meu, fudulindu-se cu ciubotele cele noua, juca numai Kinga fata vornicului, sora cu cragmarija cea frumoasa din Folticeni. $i Gatlan, care juca lang mine, imi spuse la ureche: = Las’ cari vedea tu ce-am sixi fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, pacat si-mi fie! - Taci, mai, zic eu, ce mai vorbesti in bobote, «: A a mania omul $i a duce si el a - Ei, -apoi? Ce mare paguba? Vorba ceea: Dacia s-a da baba jos din cdrutd, de-abia i-a fi mai usor iepei. $i jucdm inainte, Seara ne intoarcem la gazda, si Mogorogea, baiat grijuliu, igi curata ciubotele frumos gi le pune 1a uscat pe vatra, deoparte, cum facea totdeauna. A treia zi dupa asta, ciubotele viru-meu se rup habue in toate parfile... $i el, supdrat la culme, se leagi de Pavel si-i faci altele in locul acelora, ori s4-i dea banii indarat numaidecat. - Mi-ai pus piele scoaptd, cdrpaciule, zise Mogorogea infuriat; asa fel de prieten imi esti? Haiti! alege-{i una din doud, cdci altfel dai cinstea pe rusine; ifi trantese scroambele de cap! Auzitu-m-ai? Pavel, nestiindu-se vinovat, zise cu dispret: - Ta asculti, dascdle Mogoroge, nu te prea intrece cu vorba, c4 nu-{i sede bine, Pe cine faci carpaci? Dupa ce-ai purtat ciubotele atéta amar de vreme, umbland toat ziua in pogheazuri, si le-ai scrombiit pe la jocuri si prin toate corhanele si coclaurile, acum ai vrea s8-{i dau si banii inapoi, ori s&-ti fac pe loc altele noua? Dar stii c& esti ajuns de cap?! Nu-fie destul c& m-ai ametit, pundndu-ti sfarloagele pe calup, trigdndu-le la san, si ungandu-le aici, pe cuptor, la nasul meu, in toate diminefile? Ba de cate ori mi-ai pus si poste la picioare, si eu, ca omul cel bun, tot am tacut si fi-am rabdat. Imi pare rau cd esti gros de obraz! Ei, las’ ca te-oi sluji eu de-acum, daca {i-i vorba de-agal - Ce spui, cdrpaciule? zise varu-meu; si tu ma mogorogesti? D-apoi numa-n ciubotele tale am stat eu, bicisnicule? inca te obriznicesti? Acus te-oi otdnji, cu ceva, de nu te-i putea hrani in toatd viata! - Pana ce mi-i otanji, zise Pavel, eu acus te cindtuiese frumusel cu dichiciul; infeles-ai? Vazand noi cd era cat pe ce si se incaiere la bataie, ne punem la mijloc gi-i impacdm cu mare greu: Toan s& mai dea un irmilic lui Pavel, iar el si-i cAputeze ciubotele, si pace buna! Mai glumeau ei dupa aceasta cdine-cdineste, dar lui Mogorogea nu-i iesa de la inima aftontul ce i-l facuse Pavel. In saptamana harfii, sau cameleaga, mos Vasile, venind la Folticeni, intre alte merinde, aduce feciorului su si trei pureei grijiti gata pute povest-pertu-copil conan creangafamint- cin copiarie-L Hm! an ‘Amini in copie, parteaail-a-povestire de lon Greanga i venit sinatos, tata, zise loan, sarutandu-i mana. Asa-i cd ne-ai nimerit? - Bine v-am gasit sindtosi, mai baie}i, rispunse mos Vasile, D-apoi, vorba ceea: Nimerese orbii Suceava, si eu nu eram s& va nimeresc? Apoi, din vorba in vorba, ne intreabé: - Ei, ce mai zice Mecetul despre popia voastra? Are gand sa va dea drumul degraba? Caci eu, drept s& va spun, m-am sdturat deatata zdruncen gi cheltuial’ - Nu se zice mecet, ci catihet, tata, raspunse loan rusinat, - Na, na, na, méria-ta! pared asta grija am eu acum! vorba cea: Nu-i Tanda, si-i Manda, nu-i tei- belei, ci-i belei-tei... de curmei. $i ce mai atata inconjur? Mecet, Berechet, Plescan, cum s-a fi cheménd, Ioane, stiu cd ne jupeste bine, zise mos Vasile. Sapoi cic& popa-i cu patru ochil Ia mai bine rugafi-va cu toata inima sfintului hardsc Nicolai de la Humulesti, doar v-a ajuta sa va vedeti popi odata; s-apoi atunci... afi scdpat si voi deasupra nevoii: bir n-aveti a da, si havalele nu facefi;, la mese sedefi in capul cinstei lerarh, Atestat si mancati tot placinte si gaini fripte. lar la urma va plateste gi dinfiritul... Vorba ceea: Picioare de cal, gura de lup, obraz de scoar{a si pAntece de iapa se cer unui popa, si nu-i mai trebuie altceva, Binear fi, Doamne iartd-ma, ca fefele bisericesti sa fie mai altfel! dar... veti fi auzit voi ed popa are mana de luat, nu de dat; el mndneé si de pe viu, si de pe mort. Vede{i cat de bine traieste mecetul, fra sd munceasca din greu ca noi... Numai,.. dal darul se cinsteste! Ioane, eu ti-am si ochit un poteapic, zise mos Vasile, la pornire. Cat de nu te isa pe tanjala, pune ména pe afistat mai repede si vin-ac cAci Ioana lui Grigoras Rosu, de la noi, asteapta cu nerdbdare s-{i fie preoteas, Mai rmane{i cu snatate, dascdle Zaharie si nepoate, c& eu m-am dus! - Mergeti sanatos, mos Vasile, zicem noi, petrecdndu-l pana mai incolo, si va rugdm, spuneti parinfilor, din partea noastra, c& ne aflam bine si-i dorim, Dupa ce se duce mog Vasile, eu zic lui Ion cu binigorul - Vere, ia si frigem in asta seard un purcel de ceia, ed tare mi-i dor! Mogorogea, natng si zgarcit cum era, incepe a striga la mine - MA! ia ascutafi; eu nu-s Nicd Oslobanu, si ma sucifi cum vrefi voi... Cu ce ma hraniti, cu aceea am s& va hrdnese. Nu va dau nici o bucafied de purcel, macar s& crapa{i! + lar de nu, cel ce zice, raspunde Gatlan - Amin, blestesc eu cu jumatate de gura - $i eu ma anin, spuse Pavel de dupa soba. - Amin, neamin, sterge{i-vl pe bot despre purcei, zise Mogorogea cu ciud’; infeles-afi? Nu tot umblati dupa bundtati, mai mAncati si rabdari prajite, cA nu v-a fi nimica! - Ta Lasafi-l incolo, mai; sta-i-ar in gat pe ceea lume! zise Zaharia, $i ne punem, draga Doamne, la invatat. Insa, fie vorba intre noi, nu ne era a invata, cum nu ive cdinelui a linge sare. in soba arsese un foc strasnic; il invelisem si astupasem, cdci era ger afar’. Mos Bodranga incurcase nu stiu pe unde in seara aceea, i Pavel, neavand lucru ca alte dati, se culease devreme. lar Mogorogea, nadajduindu-se in potcapicul tatane-siu, adormise inaintea lui Pavel cu picioarele in manecile contagului, dupa obicei, si horaia zdravan, Vorba ceea: Lasi- ma, s te las! Mai tarziu stingem si noi luménarea si ne culcam; ins nu puteam adormi, géndindu-ne la purcel - Mai Zaharie, nu mai ai tu vro post de cele undeva? zie eu incet. - Nu, bre, rspunse Zaharia si mai incet; si, Doamne, ce bine-ar fi sd trantim una lui Mogorogea! Dar, pand la post, pana la nu stiu ce, na cufitasul meu, taie incetisor custura de la maneca lui tp tv povest- per coi comfir-creangafaindi-di- copie sore 28.05.2015, ‘Amini in copie, parteaail-a-povestire de lon Greanga Mogorogea, in dreptul unei talpi, d3-i o parleala buna cu niste chibrituri de ieste, care ard mocnind, si Jas’ dacd i-or mai ticni purceii... Numai cat de nu te mocosi atata! - Ada cutitagul incoace, zic eu, gi, la toata intamplarea, cred c& nu ma vei da prin sperla gi nuel vei lisa si ma bata! - Nici vorb nu mai ramane, zise Zaharia; da-i parleala inainte, fr grij. Atunci... imi iau inima in dingi si fac tocmai asa cum fusesem povafuit de Gatlan; tai cusutura incetigor si fin cftu-fi-i smocul de chibrituri aprinse la calediul varu-meu, unde era pielea mai groasa, pana ce-I razbeste focul. $i cand rcneste odata cét ce poate, eu zvrrrr! chibriturile din mana, fusti la spatele lui Zaharia si- neepem a horai, de parca dormeam cine stie de cand... lon insd, impiedicat cu picioarele in manecile contagului, cdzuse alivanta la pamant, zvarcolinduse ca sarpele si blestemndu-ne cum fi venea la gura - Vail osdndi-v-ar Dumnezeu si va osdindeased, soiuri ticdloase ce suntefi! Nime n-are chip s& se odihneasca in casa asta de raul vostru! Cine oare mi-a facut sotia? Pe Zaharia si Nica fi aud horaind si nu cred sa fi indraznit... Numai cd hofomanul de Pavel mi-a facut-o... be-l-ar taunii s4-1 beie, cand i-a fi somnul mai dulce! $i inca se preface ca doarme, ticdlosul! Ia s8-I invaj eu a-si mai bate alta data joc de om! $i repede ia cu clestele un cérbune aprins din vatra, si cu dansul pe cuptor la Pavel. $i cum dormea, sarmanul, cu fafa in sus, fi pune cérbunele pe pieptul gol, zicand: - Nal saturd-te de ficut sagi cu mine, cdrpaciule! Atunci se aude un rdcnet spdiméntitor, si, odat cu racnetul, Pavel, izbind cu picioarele in soba, 0 si darma la pamént. $i in buimaceala ceea, trezindu- se cu Ion fafa in faf4, unde nu se incinge intre dansii o bataie crancena; s-apoi std de-i priveste, daca te rabda inima. - Stai, Zaharie, ci se face moarte de om in casa asta, si noi avem sa dam seama! zic eu tremurind ca varga de frica. - Ho, mal ce va este? zise Zaharia sdrind ca un vultur intre dangii. Cas de oameni de treaba se cheamé asta? Lar eu, amandea pe usd, afard, plangand, si incep a racni cat imi lua gura, strigdnd megiesii. Oamenii sarira buimaci, care dincotro, crezand cd-i foc, ori ne taie cdtanele, Doamne fereste! Caci era ostire nemfeasca in Folticeni pe vremea aceea. Dupa ce se mantuie clacusoara asta, lumea ne asi in ct ne-a gasit si se imprastie, huiduindu-ne. Sd fi vazut ce blestemafie si galmoz era in cas&: ferestile sparte, soba daramata, smocuri de par smuls din cap, sange pe jos, Pavel, cu pieptul ars, si Ion, cu cAlediul fript, sedeau la o parte gafuind; eu cu Zaharia, de alta, mirandu-ne de cele intimplate... iar nevinovafii purcei, fiind spanzurafi in tinda, la raceald, nu se stie ce s-au facut! Zaharia, de la 0 vreme, voind a curma tacerea, zise = CAnti-le de-acuma, loane: cei fara prihani, aliluia! si nu mai tanji atata dupa dansii; se vede c& aga le-a fost seris, mititeii! - Ja nu mai clampani gi tu din gura, mai, r4spunse Ion, plin de naduh; afi tot strigat asupra lor, si iaca vi s-a facut pe voie, In vorbele aceste, venind si mos Bodranga, chiurluit, incepe a-si face cruce de la usa - Ei, mosule, zic eu, place-fi cum ne-ai gasit? Pavel, care pana atunei sezuse ca mut, uitindu-se prin cas amarat, zise: [a ascultati, dascalilor: ca si se mAntuie toata dihonia, cdrabanifi-va de la mine, i in pace! Noi, bucurosi c-am scpat numai cu-atata, ne lum ce mai aveam si ne mut&m la un fierar peste drum, dimpreun cu mos Bodranga, méngaietorul nostru. Prin postul cel mare se rispdndeste vuiet printre dascali despre desfiinfarea catihetilor gi trecerea celor mai tineri dintre noi la Socola, Na-fi-o bund, ca ti-am frént-o! zise Trasnea; cand la adic, nu-i nimica. Vorba ceea: Ne-am pricopsit cu cai cu tot... Dracul ma punea si-mi bat capul de gramatic’? De stiam asta, mai bine sedeam acasii, si cu banii cafi s-au dat, pe ici, pe colea, isi prindea tata alta nevoie tp swe povest-peritu- con cnviancreangafamint- din copiarie- Him! ane za05.2016 Amiri in cpt, pare a - povestie de on Creag - D-apoi noi, zisera dascalii cei insurafi, oftand; ne-am calicit cu desdivarsire: zimfi, ba oife, ba stupi, ba cai gi boi s-au dus pe gura lupului! Parintele catihetul sa traiascal - a taceti, bre, raspunse Zaharia; banu-i ochiul dracului, s-a mantuit vorba! Ce-1 mai cisluifi atdta pe bietul catihet? Parc numai el e de-aceia? $-apoi si vou, nu sliu, zu, cum v-a mai intra cineva in voie. Vorba ceea: Hai in car! Bai! Hai in carufal - Bai! Hai in teleag’ Bai! Hai pe jos! Bai! Ziceti mai bine ca va trageti la teapa voastra, ca apa la mated. Eu-s mai bucuros cA s-a intémplat asta. La Socola s mergem, dac& voim sa iesim doba de arte! Acolo-s profesorii cei mai invafafi din lume, dup& cum aud eu. - La Socola! striga dascalii cei mai tineri - Duceti-va pe pustiu, daca va place! duce-v-ati invartindu-vi ca ciocarlial striga cei batrani. Si asa, aproape de Pasti, ne-am razlefit unii de alfii, si la Socola a ramas s& mearga cine-a vrea in toamna viitoare, anul 1855 tp swe povest-peritu- con cnviancreangafamint- din copiarie- Him! sane