Psihopedagogie

Psihologia educatiei se structureaza din pdv al

proceselor psihologie cu scopul de a sporii eficienta
acestuia
Importanta psihologiei scolare este certa pentru
professor si pentru parinti, deoarce actul educativ
trebuie sa se adapteze la situatii variate date fiind
diversitatea aptitudinilor.
Dificultatile
1.Vizeaza comunicarea dintre adult si copil
ingreunata din cauza diferentelor de cultura de
dificultatea transmiterii cunostintelor abstracte
si de bagajul redus si uneori eronat al copilului.
2.Particularitati de varsta al scolarilor
Adultul difera de copil nu numai prin volumul
cunostintelor dar si prin interese, trebuinte
specifice fiecarei varsta. Ignorarea acestor
interese pune profesorul intr-o postura dificila.
3.Particularitatile individuale: copii de aceeasi
varsta au firi deosbite acest fapt oblige folosirii
unor procedee variate
Momentul psihologic.
Trebuie tinunt cont de momentul psihologic in
interventiile educative pentru optimizarea
efectului interventiei. Cunoasterea pauzelor

unei abateri effectuate de catre elevi este

necesara in luare unor masuri educative
deoarece una este incalcarea unei norme in
cunostinta in cauza alta este incalcarea unei
norme din necunoastere, alta este situatia
cand elevul este nevinovat.
Cunoasterea elementelor reale intr-un demers
educativ.

SEMINAR: psihologieuad@gmail.com
artadesign
4 seminarii = 1 eseu

27 octombrie
Mostenirea ereditara apare ca un complex de
predispozitii si potentialitati si nu ca o transmisie a
predecesorilor.
Ereditatea morfologica biochimica sunt mai bine
cunoscute decat ereditatea bio-psihica.
Diversitatea psihologica umana are cu certitudine o
radacina ereditara dar nu se reduce la aceasta

Ereditatea se poate manifesta la anumite varste

sau paote ramane la stare latenta in lipsa unor
factori declansatori.
Potentialul genetic al fiecarui individ se selecteaza
prin hazard bio-genetic, onto-genetic, filo-genetic.
Ereditatea umana are cea mai mica incarcatura de
comportamente instinctive
Fiinta umana fiind puternic dependenta de adult in
prima sa perioada de dezvoltare.

Curs 3- noiembrie

Mediul ca defiinire se constituie in factorul al

dezolvatarii umane care cuprinde totalitatea
elementelor cu care individul interactioneaza direct
sau indirect pe parcursul dezvoltarii sale.
Tipuri de inf de mediu
National-geografic
Clima-relief

Factori sociali
Familie grup
Dpvd al actiunii tipurile de mediu sunt : directe,
altimentatia, clima
Indirecte : cultura, nivelul de trai
Proximal [apopiere]
Distal [ distanta]
Mediul favorabil accelereaza dezvoltarea psihicului.
Ontogenetic accentul se pune, nu pe prezenta, sau
absenta factorilor de mediu, ci pe masura, pe
rezonanta interactiunii acestor factori asupra fiintei
umane. Factorii neutrii, dpdv ai influentei, ai
interesului pe care poate sa-l trezeasca pentru om
sunt neutrii si dpdv al dezolvatarii. De aceea
influenta benefica se exercita prin nisa de
dezolvatare care se structureaza in totalitatea
influentelor a elementelor cu care un copil intra in
relatie la o anumita varsta. Nisa de dezvoltare
produce inversarea punctului de pornire punand pe
primul loc copilul cu interesele sale mergandu-se
spre mediul global, general.
Copilul si activitatile sale devin punctul central in
interventia asupra copilului.

Structura unei nise de dezolvatare

Obiectele si locurile accesibile copilului la o
anumita varsta, cerintele adultilor vizand
competentele copilului, raspunsurile anturajului
referitor la obictele specifice copilului, si activitatile
impuse de adult copilului.
24-11-2014

Strategii didactice identice genereaza rezultate

diferite in functie de caracteristicile individuale, de
carac. De varsta, de nivel intelectual, de structura
aptitudinala.

Pentru o actiune eficienta se impune: renuntarea la

tipare unice si prejudecati si axarea actiunilor
educative pe cunoasterea reluarii capacitatii
individuale, a intereselor si atitudinilor, a
sentimentelor.
Metodele de cunoastere axate pe tendinta de
individualizare a formarii este motivata de
diferentele dintre capacitatile si structurile
persoanei.

Acest deziderat impune: Metode de cunoastere

adecvata fiecarui elev, diagnosticarea carac.
Specifice fiecarui individ, selectarea activitatilor
didactice, cele mai potrivite.
Sarcinile care stau in fata profesorului in actul
didactic: se impun preponderent 2 sarcini
fundamentale:
1. indentificarea precisa a dificultatilor de invatare
2. plasarea optima si cat mai timpurie a elevilor in
cadrul activitatii instructiv educative.
I. Sa identifice precis dificultatile de invatare,
nefiind suficient sa afle ca are dificultati la o
disciplina in general ci sa se specifice concret care
parte din disciplina ii pune probleme deosebite.
Cand un elev esueaza intr-o sarcina de invatare
acesta inseamna ca nu a dobandit sarcinile
prealabile Necesare
Profesorul trebuie sa ia act de acest aceste sarcini
prealabile pentru a putea intervenii ulterior.

II. Plasarea optima si cat mai timpurie ... presupune

ca profesorul va trebuii sa situeze fiecare elev la
locul potrivit in cadrul activitatii de instruire,

plasare care presupune un diagnostic pedagogic. In

acest sens este nevoie de o diagrama de instruire
cu sarcinile cuprinse intr-o erarhie a procesului de
invatare. In diagrama de instruire se vor specifica,
capacitatile pe care trebuie sa si le insuseasca
elevul.

Cercetari experimentale evidentiaza aspecte

negative care influenteaza evaluarile profesorilor.
Subiectivismul dascalului acesta apreciaza nivelul
copilului prin etichetari negative care duc la
stigmatizarea si demotivarea elevului. Modul de
evaluare in unele cazuri este influentat de
imaginea pe care si-o formeaza acesta despre
nivelul elevuilui. Atribut de elev Bun, mijlociu sau
slab influenteaza opinia clasei si propia opinie a
profesorului ca un elev foarte bun nu poate avea
decat performante bune (generalizarea aprecierii).
O alta scadere consta in faptul ca elevul este
aprecia prin reusita scoalara.
Exista la unii dascali practica de a aprecia elevul in
afara randamentului scolar mai mult prin prisma
defectelor.

Imaginatia si creativitatea
Dezvoltarea imaginatiei la un nivel inalt este
caracteristica omului germenii imaginatiei
regasindu-se in conduita animalelor superioare.
Creativitatea se regaseste in componenta
imaginatiei de unde si cele 3 insusiri fundamentale
ale imaginatiei si creativitatii:
1.Fluiditatea: este capacitatea de a ne imagina
intr-un scurt timp un numar mare de
imagini/situatii. Unele persoane surprind chair
prin bogatia de idei, de imagini, de situatii
inedite.
2.Flexibilitatea/plasticitatea: consta in usurinta
de a schimba un mod de abordare al unei
probleme, un punct de vedere. Persoane care
sunt incapabile de abordari diverse sunt
considerate rigide, lipsite de flexibilitate si
caracterizati de fixitate functionala
3.Este expresia noutatii, a inovatiei, fiind greu de
cuantificat (de masurat), masura ei fiind
raritatea, non-frecventa, raritatea statistica a
unui raspuns, a unei interpretari.
Se iau in considerare raritatea a ceva in
limitele utile, a bunului simt si nu aberatiile.
Rolul si factorii creativitatii in viziunea lui Taylor

Cuprinde 5 planuri:
1.Creativitate expresiva se manifesta
spontan, liber la copii.
2.Creativitatea din planul productiv consta in
reporoducerea unei realitati existente, iar
dimensiunea originala este redusa.
3.Planul inventiv: Se regaseste in activitatea
inventatorilor, care aduc ameliorari partiale
ale unei realitati existente.
4.Creativitatea invoatoare: specifica talentelor
cu opere originale
5.Creativitatea emergenta cand au loc
schimbari radicale ca urmare a actului
creator intr-un anumit domeniu.
15-12-2014
Procedee imaginative
Analiza, consta in descompunerea unor asoctiatii
care apoi prin sinteza se reorganizeaza in alte
structuri decat cele percepute anterior. Sinteza in
cadrul imaginatiei are loc in diferite moduri numite
procedee imaginative:
1.Agrutinarea se produce cand parti
descompuse din diferite fiinte sau obiecte sunt
recombinate altfel dand nastere unor obiecte
sau fiinte cu aspect eterogen
Ex: Centaur, Sfinx, Sirena

2.Modificare dimensiunilor modificarea

dimensiunilor consta in amplificarea sau
diminuarea dimensiunilor producand imagini
noi astfel: modificarea prin amplificare
inseamna supradimensionarea proportiilor:
Ex: uriasii din poveste
- Diminuarea consta in micsorarea proportiilor
Ex: piticii
- Aplicabilitate: basme, literatura SF
[extraterestii cap mare]
3.Multiplicarea sau omnisiunea
4.
5.Consta in selectarea si pastrarea unor insusiri
si omitere cu buna stiina a altora. Arta:
caricaturi, se scot in evidenta trasaturi
dominante. Schita robot
6. Empatia: este transpunerea imaginara in
plan afectiv, a altceva decat suntem noi.
Acesta putand fii o persoana, un obiect, un
fenomen, facilitand prin aceasta
descoperirea de noi aspecte si intelesuri.