Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
gasesc in contact pe o mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte subtiri ai alveolelor si ai
capilarelor.
Ventilatia pulmonara (improspatarea aerului din plamani) consta in doua miscari respiratorii:
inspiratia si expiratia. In timpul expiratiei se contracta doua categorii de muschi inspiratori:
a) Diafragmul, un muschi in forma de bolta, deplaseaza baza cavitatii toracice spre abdomen.
b) Alti muschi (de exempleu cei intercostali externi) rotesc coastele. Ca urmare, coastele se
deplaseaza lateral si, de asemenea, departeaza sternul de coloana vertebrala.
Ca urmare a acestor contractii (a+b) volumul cavitatii toracice creste. Plamanii urmeaza miscarile
peretelui toracic datorita pleurelor si datorita tesutului elastic pe care il contin. Pe masura ce volumul
plamanilor creste, presiunea aerlui din ei scade sub valoarea presiunii atmosferice si de aceea aeruil este
aspirat in plamani. In timpul expiratiei, muschii inspiratori se relaxeaza si, ca urmare, peretele toracic
revine la loc. Presiunea aerului din plamani creste peste cea atmosferica si, ca urmare, aerul este
evacuat.
In timpul marilor eforturi, actioneaza muschii inspiratori suplimentari si, respectiv, se contracta
anumiti muschi expiratori. Ca urmare, la volumul curent (inspirat si expirat in stare de repaus fizic - V.C.)
se adauga un volum inspirator de rezerva ( - V.I.R) si un volum expirator de rezerva ( - V.E.R.). Chiar si
dupa o expiratie fortata mai ramane in plaman un volum de aer rezidual ( - V.R.) care nu poate fi
evacuat.
La om valorile acestor volume sunt:
V.C. 500 ml
V.I.R. 1300 - 1500 ml
V.E.R. 1300 - 1500 ml
V.R. 1000 - 1500 ml
Caopacitatea vitala ( C.V.) = V.C. + V.I.R. + V.E.R.
Ea poate fi masurata cu ajutorul spirometrului.
Capacitatea totala = C.V. + V.R. Ea difera in functie de varsta, sex, inaltime si gradul de
antrenament.
Animalele cu mai multe straturi de celule nu se pot baza pe difuzie pentru ca celulele aflate la
cateva straturi in interiorul trupului ar muri inainte de a ajunge oxigenul la ele. Ca un rezultat al
schimbului de gaze, animalele mai complexe au nevoie de organe respiratorii speciale, cum ar fi
banhiile sau plamanii, alaturi de structuri circulatorii, ca sangele, vasele de sange sau inima.
Dezvoltarea cea mai primitiva a schimbului de gaze o intalnim la viermii circulari, nevertebratele
microscopice bogate in apa si sare. La viermii circulari oxigenul se elibereaza prin piele printr-un
lichid care umple cavitatea interna. Pe masura ce viermele se misca, lichidul se revara in cavitate,
punand in contact sistemul digestiv, organele reproducatoare si alte structuri situate in cavitate.
Acest sistem circulator primitiv se numeste sistem circulator deschis deoarece lichidul nu se afla in
vase. La scoici sistemul circulator deschis se combina cu o inima care pompeaza lichidul
inconjurator din cavitate. Ele folosesc de asemenea branhii, pereti subtiri de filamente care sunt
extensii ale suprafetei corpului. Branhiile ofera o suprafata mai extinsa pt a efectua schimbul de
gaze decat suprafata corpului singura. Pestii au branhii, o inima si un sistem circulator inchis, in
care sangele este transportat vaselor prin actiunea de pompare a inimii.
Simplele organisme terestre, inclusiv cateva plante, fungi si animale ca viermii lati,
indeplinesc schimbul de gaze prin difuziune. Organismele mai complexe se bazeaza pe structuri
respiratorii specializate. In locul branhiilor a caror filamente delicate cad daca nu se afla in apa,
animalele terestre folosesc plamani. Aflati in interiorul corpului, plamanii sunt formati din
membrane rabatabile. De fapt, la toate vertebratele inima si sistemul respiratoeiu inchis lucreaza
cu plamanii pentru a transmite oxigenul si a elimina dioxidul de carbon din celule.
Insectele au un sistem de respiratie unic format din tuburi mici numite trahee. Ele conecteaza
toate partile corpului catre mici deschizaturi aflate la suprafata insectei. Osigenul si dioxidul de
carbon sunt transportate prin trahee si de la trahee spre sange prin difuzie. La majoritatea
insectelor sangele se afla intr-un sistem circulator deschis si este transmis intregului organism de
catre inima.
Sistemul respirator al pasarilor adaptat pentru zbor, este foarte diferit de cel al animalelor
terestre. Plamanii au doua deschizaturi, una pentru a lua oxigenul, iar cealalta pentru a elimina
dioxidul de carbon in aer. Aerul circula prin plamani astfel incat oxigenul sa patrunda in continuu in
plamani, ciclul lui neterminandu-se in alveole. Acest model permite pasarilor sa obtina cantitatea
de oxigen necesara pentru a putea rezista la zbor.