PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA

ANUL II / NUMARUL 18 / NOIEMBRIE 2006

1 DECEMBRIE 2006
NORTH HARBOUR BRIDGE
AUCKLAND NOUA ZEELANDA

2 STIRI
PRNZ 18 / ANUL II
NOIEMBRIE 2006
STIRI
STIRI............................................................2
EDITORIAL
EDITORIAL................................................5
AMINTIRI DE EMIGRARE
EMIGRARE......................6
SENZATIONAL....................8
INTERVIU SENZATIONAL
ROMANI IN NOUA ZEELANDA
ZEELANDA.........10
LACURILE ROMANIEI
ROMANIEI..........................12
AUTOMANIA
AUTOMANIA..........................................13
VINEXPERT
VINEXPERT.............................................14
LA VIE EN ROSE
ROSE....................................15
TV
TV..............................................................16
CINEMA
CINEMA....................................................17
DOSAR PRNZ
PRNZ..........................................18
PAGINA VOASTRA ..............................20
LACURILE NOII ZEELANDE
ZEELANDE...............21
VIATA SPIRITUALA
SPIRITUALA.............................22
REDESCOPERA ROMANIA
23
ROMANIA..................2
BIBLIOTECA ROMANEASCA
ROMANEASCA..............24

EDITORI
ADINA SI CRISTI DUMITRACHE
REDACTORI AUCKLAND
GETA SI EUGEN COSTACHE, CATALINA
SIHLEANU, LUCIA TIBRE, CRISTINA PIRVU,
ANDI PIRVU, SIMONA EREMIA,
REDACTIA WELLINGTON
DANUT IONESCU
REDACTIA CHRISTCHURCH
CONSTANTIN MOTOI ,
PR. EMANUEL CRAINIC
REDACTIA INTERNATIONAL
CATALIN PADURARU, PREOT PROF. DR.
VASILE RADUCA, DIANA ZAMFIRESCU,
PROF. ARTHUR SILVESTRI, CRISTIAN
DAVID, ADRIAN ROZEI, ALINA CRETU
PRNZ FOLOSESTE DREPT SURSE
PROGRAMELE TVR INTERNATIONAL SI
PRO TV INTERNATIONAL, PRECUM SI
SERVICIILE AGENTIEI DE PRESA
ROMANIAN GLOBAL NEWS (www.rgn.ro)
SI ALTERMEDIA (ro.altermedia.info)
PRNZ POATE FI CITITA LA ADRESA
ASOCIATIEI SIRA (www.romania.co.nz)
ABONAMENTELE SUNT GRATUITE SI SE
FAC LA ADRESA: george3000@xtra.co.nz
COPYRIGHT 2006@ AXIS MULTIMEDIA LTD

NOUTATI DE LA FESTIVALUL DIN CHRISTCHURCH

estivalul Romanesc din

Christchurch va avea
loc sambata 16 decembrie 2006, incepand cu ora 17. Deoarece numarul celor care si-au exprimat intentia de a participa
este foarte mare, anul acesta
organizatorii au ales o locatie
deosebita. Caledonian Hall se

FOTO CU MOSUL

afla in centrul orasului

Christchurch, pe 135 Kilmore Street, aproape de intersectia cu Colombo Street
si este o sala spatioasa, avand
locuri pe scaune pentru
aproximativ 600 de persoane.
Pentru a se acoperi o parte
dintre cheltuieli, anul acesta
se vor vinde bilete. Pretul
acestora este absolut simbolic, $5. Biletele se pot cumpara la Skynet
Cafe, 597 Colombo Street (aproape de South City Mall), de la domnul
Claudiu Ganescu (telefon 3777470, skynet@wc.net.nz, Christchurch) si
domnul Silviu Popoviciu (telefon 3076665, Ashburton). Biletele sunt cu
locuri si se vand dupa reROMANII COLINDAND
gula "primul venit, primul
servit!". Deja, la intalnirea
din 18 noiembrie, cu ocazia
vizitei domnisoarei consul
Nadia Ghiorghe, s-au vandut 70 de bilete si 100 au fost
inmanate spre vanzare
Comunitatii Romanesti din
Ashburton. Afacerile romanesti sunt invitate sa
INSTRUMENTISTI
sponsorizeze aceasta actiune, urmand ca banerele sa fie
afisate la eveniment.
Pentru alte detalii, va
rugam sa il contactati pe
parintele Emanuel Crainic,
sufletul acestei initiative, la
adresa urmatoare de email:
emanuel@saintmary.org.nz.
CONCERT AL COPIILOR ROMANI

STIRI 3
CRACIUNUL IN AUCKLAND

STEAGUL ROMANESC ARBORAT IN AUCKLAND!

e data de 1 decembrie, de
Ziua Nationala a Romaniei,
drapelul tarii noastre a fost
inaltat alaturi de cel al Noii
Zeelande, pe cel mai inalt
punct al North Harbour Bridge,
podul ce uneste cele doua parti ale
orasului Auckland. Initiativa Asociatiei "Doina" a insemnat si un impact mediatic extraordinar, trei posturi de radio din oras anuntand in
programele matinale despre acest

e 17 decembrie, biserica "Sfantul

Ignatie Teoforul" isi sarbatoreste
hramul. Sunteti invitati cu totii sa
veniti si sa aduceti si o farfurie cu
bunatati. In 24 decembrie, de la ora 10pm,
va avea loc slujba Nasterii Domnului Isus
Christos, dupa slujba cantandu-se colinde.

TRANZITUL LUI MERCUR IN NZ

ste vorba despre o pagina de web
cu o poveste inceputa in emisfera
nordica, continuata cu istorie in
sud si apoi cu prezentul comun al SARM,
pe de o parte, si Auckland Stardome
Observatory, pe de alta. Conceptul paginii reprezinta o surpriza, liantul fiind
compatriotul nostru Danut Ionescu, continutul ei fiind onorat de imagini ale
acestuia alaturi de doi co-descoperitori
ai planetei OGLE-2005-BLG-071, Jennie
McCormick si Dr. Grant Christie (fost
presedinte al Royal Astronomical Society
of New Zealand si decorat cu Ordinul de
Merit al NZ pentru servicii aduse astronomiei), intre care se afla cateva fotografii si creatii neo-zeelandeze si romanesti, designul fiind semnat Gabriel
Ivanescu. Asadar, vizitati adresa de web
www.cosmopoetry.ro/mercury/
index.htm. Multumim lui Danut Ionescu.

STEAGUL ROMANIEI PE POD

eveniment. Si
astfel, prin initiativa catorva
romani care-si
iubesc tara, desi
se afla departe de
ea, s-a realizat
mult mai mult
decat au facut
pana acum cei
insarcinati cu
promovarea imaginii Romaniei.
Dar iata si imagini cu prima
arborare a steagului Romaniei,
de ziua nationala
pe 1 decembrie.

NADIA GHIORGHE IN VIZITA IN AUCKLAND

omnisoara Nadia Ghiorghe, diplomatul responsabil cu activitatea consulara in cadrul misiunii, a efectuat
o deplasare in Noua Zeelanda, vizitand orasele Auckland si Christchurch. Persoanele care au dorit sasi rezolve diverse probleme consulare au fost invitate la intalnirile ce au avut loc in Auckland, dedicate
atat discutiilor pe teme comunitare cat si solutionarii
problemelor concrete de natura consulara. Locul de
desfasurare a intalnirii principale, de duminica, a fost
Hotelul Copthorne Harbourcity, sala Copthorne Four, iar
intalnirea a durat peste doua ore. Au fost prezenti 60 de
compatrioti. Ii multumim domnisoarei consul!

4 STIRI
PICNIC ROMANESC IN AUCKLAND

ADVERTORIAL MONEYWORKZ

Casa visurilor tale devine realitate... daca apelezi la

Moneyworkz. O companie gata sa te ajute sa-ti
indeplinesti dorinta de a avea propria ta casa, asa cum
le sta bine romanilor. Un sfat bun si o informatie
corecta si prompta fac jumatate din treaba. Cealalta
jumatate banii nu mai reprezinta o problema, daca
apelezi la Moneyworkz. Chiar fara nici un dolar
depozit, poti cumpara o casa, fiindca profesionistii
firmei stiu ce si cum sa faca! Cu alte cuvinte, finantare
100%, fara comision si fara ca dobanda sa creasca.
Gabriela si Daniel sunt fericitii proprietari ai unei case
cu 4 dormitoare. "Moneyworkz si Marion ne-au ajutat
sa cumparam casa, ne-au dat cele mai competente
informatii si sfaturi. Sunt profesionisti, te poti baza
pe ei, fiindca au grija de banii tai".
Ce este mai important in viata: casa, bunurile,
sau noi si familia noastra? Daca noi suntem cele mai
importante "bunuri", atunci trebuie sa avem grija cum
ne intretinem. Iar asigurarea de viata si sanatate ne
protejeaza. Moneyworkz iti ofera multiple variante,
trebuie doar sa alegi. Rodica si Ion au apelat la
Moneyworkz pentru asigurare de viata si au facut cea
mai buna alegere. "Ei ne-au ajutat sa gasim cea mai
buna formula pentru fiecare, menita sa ne protejeze
atat pe noi, cat si ipoteca, in orice situatie nedorita."
Site-ul firmei ofera mai multe amanunte privind
finantarea, conditiile si tipul de servicii:
www.moneyworkz.net.nz. O noua formula de
conducere cu doi proprietari, Marion Herbert si
partenerul sau de afaceri Geoff, fost director de banca,
un birou in Tauranga si o baza de clienti largita, factori
care vor stimula afacerea considerabil. In ciuda acestor
schimbari, clientii romani pot fi linistiti: Marion tine
sa-i asigure ca nimic nu s-a schimbat, ca este la fel de
disponibila sa raspunda oricarei intrebari, cereri sau
clarificari, oricand, asa cum a facut mereu.
"Romanii sunt si raman pentru mine clienti
aparte, pe care ii pretuiesc si respect, pe care doresc
sa-i ajut sa-si implineasca visul de a avea o proprietate",
spune Marion. Ea vine in Auckland in fiecare luni si
marti, iar la biroul din Tauranga poate fi contactata la
urmatoarele numere: tel 07-574 9399; fax 07-574 9396;
freephone 0508 666399; mobile 027 2347118; email:
moneyworkz@xtra.co.nz

uminica 3 decembrie 2006 a fost data in

care romanii au aniversat Ziua Nationala a
Romaniei in Noua Zeelanda, printr-o iesire
la iarba verde si mititei. Initiativa Asociatiei
"Doina" a adunat peste 100 de compatrioti, dornici de a marca, intr-un mod absolut traditional,
aceasta data importanta in calendarul romanilor.
Picnicul s-a desfasurat in parcul Cornwall din
Auckland si a durat cateva ore, prilej pentru noi
toti de a ne bucura de vremea superba si de ambianta excelenta create de produsele culinare si de
muzica romaneasca. Urmeaza actiunea de Mos
Craciun, duminica 17 decembrie a.c., cand, incepand cu orele 14.30, la Bayview Community Centre, mosul ii asteapta pe copiii cuminti la cadouri.
Asociatia "Doina" acopera din fonduri proprii
costurile acestei actiuni, orice ajutor fiind bineinteles foarte bine primit.
ROMANII IN PARCUL CORNWALL

LA SUETA

CALATORIILE LUI AKILI 5

PENULTIMUL NUMAR GRATUIT!

IN ASFINTIT, CU PLANSUL PUSTIIT / C.D.

Incepand din luna ianuarie 2007, fiecare

numar lunar al revistei Pagini Romanesti in
Noua Zeelanda va avea pretul absolut
simbolic de $1.70!
Timp de un an si jumatate, revista v-a
fost distribuita in mod gratuit pe adresele dvs.
de email. Toti cei care s-au inscris in baza
noastra de date au putut accesa revista cu
un singur click de mouse. Simplu pentru cititori, insa un proces mai complex in realitate.
De-a lungul timpului, am incercat sa
includem in revista cele mai importante
informatii pentru romani, cele mai frumoase
fotografii (facute special pentru revista), stiri
locale, informatii culturale, reportaje si interviuri de mare interes. Am incercat sa facem
aceste lucruri cat mai profesionist posibil,
folosind doar resurse proprii si experienta, fara
a avea la dispozitie fonduri din exterior.
In lumea moderna in care traim, mijloacele de informare sunt importante, iar revista
noastra este citita de oameni din NZ, Australia, Statele Unite, Canada, Olanda, Africa de
Sud, Marea Britanie, Suedia si, mai ales din
Romania. Ea este deseori mentionata ca fiind
singurul mijloc de presa scrisa in limba romana
din Noua Zeelanda. Datorita revistei, romanii
din tara au aflat despre comunitatea compatriotilor lor din NZ prin programele Radio
Romania Actualitati, TVR International, Pro
TV International si agentia de presa Romanian Global News. PRNZ este un simbol al
romanilor de aici si trebuie sa ne mandrim cu
totii ca avem o revista a noastra. Apreciem
in mod deosebit, implicarea colaboratorilor
nostri permanenti, care ne sunt alaturi in acest
demers.
Consideram ca $10 pe 6 luni reprezinta
un pret de fidelitate accesibil tuturor cititorilor revistei noastre. A venit momentul sa actionam ca o adevarata comunitate, in care
oamenii se ajuta reciproc.
Subscrierile se vor face prin email, iar
plata ($10 pentru 6 luni sau $20 pentru un
an) se va face intr-un cont special pentru
revista. Nu uitati, in luna decembrie, ultimul
numar gratuit al PRNZ! Toate cele bune si un
sfarsit de an intre prieteni! (Adina si Cristi)

loua marunt si verde,

cu ceata stravezie
scufundata-n picurii
cei mari. Sfios si apasat. O ploaie agasanta, ce-l
trimitea mereu in alte lumi,
staruind sa-i aminteasca
doar de vuietul risipit al
tineretii de-alta data.
Zvacni incet, spre
inainte, simtind ceva din
umezeala nedorita. Pantoful drept o cam primea printr-o
spartura, facandu-l sa-si doreasca doar un adapost si-un strop
de coniac. Cu miez de nuca dulce-amara, acolo-ntr-o farfurioara.
Strada pustie-l imbia la mers si-l tot chema spre departarile
intunecate. Spre visul mare si frumos al vietii sale irosite. Isi
trase paltonul mai sus si iuti pasul, hotarat s-ajunga undeva.
Si-atunci vazu barul, luminat straniu si incet, consumatorul de destine-ntarziate-n viata si-n afara ei. Intra in fumul gros si mov, rotund si palid, cu inconstienta linistita a celui
ce-si gaseste, in sfarsit, izbavirea. Adulmecat de-acesta, primi
binecuvantarea jazzului si caldura-n suflet. Plutea spre coltul
cel intunecat si bun. Si-si urmarea destinul cel trecut. Prin toate
cele. Si-atuncea chiar isi aminti de ea.
Aparuse-n ziua cea ploioasa si-l chemase-n sufletul ei.
Isi facuse o carare si se izbavise-n ea. Ca un sacal urla o
framantare, si-o dorinta, si-o durere. Stia c-avea sa fie-a lui. Si
ea-i spusese s-o urmeze. Apuse, rasarise si-apuse iar placerea.
Sfarsitul il gasise doar nedumerit si trist. Aproape gol si mistuit
de-aceasta patima albastra. Iar ea plecase nestiuta, nesupusa,
plangatoare. Ca o
naluca printre
salcii. Caci greul
nestatorniciei o
chemase, o-nghitise si-i zdrobise
inima.
Cam doua
ierni si inca doua
ierni avuse sufletu-i ranit.
Si-apoi, in
asfintit, Akili
planse pustiit.

6 AMINTIRILE EMIGRARII BASARABENILOR IN GERMANIA

EPISODUL 5: WEISENBERG, LITZMANNSTADT SI TUSCHIN-WALD / O.Kraenbring

ontinuam exceptionalul jurnal al Olgai Kraenbirg, ce priveste amintirile emigrarii basarabenilor

germani in tara lor de origine.Asa cum v-am obisnuit, pentru autenticitate, pastram intacte punctuatia
si ortografia folosite de autoare in redactarea acestuia. Asadar, in acest numar, o lunga calatorie din
lagar in lagar, pe o ruta incredibila, insotind-o pe autoare si pe familia sa.
"La 11 octombrie 1941 am plecat de la lagar Weisenberg, dar unde precis n-am stiut, ni s-a spus ca
plecam la Litzmannstadt. De la Weisenberg am plecat pana la gara Netingsdorf cu autobus, acolo am asteptat
trenul cu ai nostrii de la lagar Krems-Egg, ne-am suit si noi la ora 10 dimineata si am plecat spre Litzmannstadt.
Am trecut prin Viena. Pe drum am primit supa la gara de
doua ori si copiii au primit lapte. Am ajuns la Litzmannstadt
a doua zi (12 oct), la ora 13. Era timp ploios, vant, frig.
Ne-am suit in autobuse si am mers pe marjinea orasului
intr-un lagar unde ne asteptau cu masa. Dupa masa imediat
am mers la tramvai. Ploua si era frig. Vreau sa explic de ce
am suferit asa de frig, caci paltoanele am lasat la bagaje cari
erau la Viena aproape doi ani. Si eu aveam un jaket, si Nata
tot asa. Ni s-a spus ca bagajele vin cu noi, dar le-am primit
doi
ani mai tarziu. Eugen nu mai vroia sa sada invelit in
FAMILIE DE BUCOVINENI GERMANI
patura, caci era de un an si era vioiu. Lui Nata i-a fost frig.
Deodata au spus ca nu este loc in tramvai, dar m-au vazut cu copiii si mi-au dat drumu in el. Noi am mers 22
km cu tramvai, mai mult de 2 ore, distanta care o parcurgea normal in ora. Am ajuns in padure, era aproape
seara. Ploua ca din galeata. Ne-am scoborat din tramvai, ne-au asezat in randuri de cate patru (ordinea trebuia
sa fie si daca ploua) si noi cu geamantanele, legaturile, cu copiii in plachete (paturi), ne-am pornit inainte sub
comanda unui SS Man, pe soseaua larga acoperita de apa.
Am ajuns la o cladire mare, cum pe urma am aflat ca era sala de Kino. Am sesut aicea pe banci,
prin intuneric, pana la ora zece, pana am primit numarul casei si a camerei unde ne-au condus pana la urma
lagarfuhrer. Credeam ca aici o sa primim numarul casei in care o sa locuim totdeauna, caci asa ne povesteau
altii cari au fost aicea, dar am stat aicea in lagar Tuschin-Wald patru luni. Camera in care trebuia sa traim a
fost intunecoasa, murdara, paturi desvelite, pe polita cateva strachini. Paturi vechi si murdari. Acum am
vazut diferenta intre Weisenberg si Tuschin-Wald. Am stat aici doua zile, ne-am deprins putin si a venit
ordin sa ne mutam in alt betirc. Acolo aceeasi istorie, numai ca am fost deacuma cu alti oameni. Aici iara am
stat o saptamana si am trecut in alt betirc. Olga Witt a ramas pe locul vechi numai noi am trecut iara in
betircul orasenilor, caci asa am fost repartizati. Aici am nimerit peste o pereche tanara si o pereche batrana.
Femeia batrana a fost nesuferit de rea si de nervoasa. Tot o supara si o inerva. Eugen s-a inbolnavit
de diaree si eu l-am dus in spital, unde el a ramas o saptamana. In timpul acesta n-aveam drept sa-l vizitez;
cand l-am luat, el slabise atata ca nu putea sa umble si era strasnic speriat; probabil il tineau legat de pat.
Multa vreme el se trezea noaptea si striga speriat. Asa am stat cu batrana o luna de zile pana intr-o zi ea a
inceput sa strige pe mine si sa ma ocarasca, si Oskar s-a dus la lagarfuhrer si a cerut alta camera. Camera
aceasta era frumoasa, si soba era si noi primeam putin de foc. Eu cu Oskar umblam ziua prin padure si
strangeam crangi uscate i uneori verzi; faceam legaturi macar ca uneori nu le puteam ridica si taraiam acasa
pe spinare. De cateva ori pe noapte taiam copaci, ceia ce era interzis, aduceam acasa si una, doua taiam
copacul in bucati mici si il ascundeam sub pat. Odata Oskar nu era acasa si noi nu mai aveam lemne (eu si
Grigori, argatul lui Heinrich Braun), inguri am taiat trei copaci si am adus in casa. Si batrana aceia nu era
multumita si ma rodea in fiecare zi. Cand am primit camera noua imediat am trecut intr-o camera vecina cu
VA URMA
un om necasatorit. Craciunul a trecut aicea."

EXPERIENTE 7
QUEENSTOWN - ORASUL DISTRACTIILOR / Simona Eremia

ueenstown este un orasel pitoresc situat intr-un fel de galeata, pe malul unui lac imens - bineinteles,
populat cu iahturi, ca mai toate apele de pe-aici - si inconjurat de munti. Mi-a amintit un pic de Sinaia,
din cauza stradutelor inguste si intortocheate, a turistilor care inunda strazile de la primele ore ale
diminetii si a atmosferei de vacanta care domneste aici in tot timpul anului. O chestie de-a dreptul fascinanta
pentru mine a fost faptul ca in mijlocul verii, cand am fost eu acolo, zilele erau spectaculos de lungi, se
intuneca dupa 10 seara; asta cica din cauza apropierii de Polul Sud.
Queenstown este unul din punctele cele mai fierbinti din NZ pentru ca are
renumele de oras al distractiilor. Toate chioscurile si motelurile se intrec
in a oferi pliante din care te asalteaza mii de pachete de oferte de distractie,
la preturi pentru toate buzunarele: de la banale croaziere pe lac si excursii
pe la vinarii, pana la clasice trasee turistice prin munti; de la excursii cu
caiacul, vaporasul si barcuta pe raulete, laculete si prin pesteri, pana la
sarituri cu parasuta, parapanta sau cu coarda elastica, plimbari cu parasuta
atasata de vaporas (cotata ca distractie pentru varsta a treia!) sau excursii
pe munte combinate cu luge sau cu bungy-jumping de pe varful cel mai
BUNGY-JUMPING
inalt. Nu stiti ce e luge? E un sport eliberator de adrenalina in care te urci
in masinuta - un fel de karting - si iti dai drumul la vale, in mare viteza, pe un traseu in panta si plin de
serpentine, inconjurat de prapastii. Daca ai ajuns intreg la capat, te urci in telescaunul care te duce inapoi la
punctul de plecare si o iei de la inceput. Marturisesc ca am fost de doua ori la un pas de moarte, in timpul
curselor nebune: o data am pierdut controlul manetei si am fost cat p-aci sa zbor in decorul montan (superb,
de altfel, cred ca e o placere sa mori inconjurat de asa frumuseti naturale) si a doua oara cand proful meu (in
cardasie cu o colega) m-au facut sandwich la iesirea dintr-un tunel, moment in care am zburat spectaculos din
masinuta si - spre deliciul spectatorilor - am cazut glorios in cap (noroc ca era prevazut cu casca). Dar ne-am
distrat de minune! Urmatorul moment palpitant s-a consumat cand mi-am inghitit frica si am executat un
bungy-jump de exceptie, din acelasi loc in care inventatorul acestui sport s-a aruncat prima data, acum vreo
20-30 de ani. Locul este un adevarat paradis; un pod peste un raulet pasnic de munte, inconjurat de paduri care
la vremea aceea se imbracasera in niste culori superbe, ruginii. La bungy-jump e coada in permanenta, nici un
turist nu vrea sa plece din NZ fara sa treaca prin proba asta de foc. Ca umare, acolo s-a dezvoltat o adevarata
industrie, in care totul e pus la punct si organizat pana la amanunt: saritorii se aseaza civilizat la coada,
platesc, sunt intrebati daca stau bine cu inima, semneaza o hartie cum ca organizatorii nu pot fi trasi la
raspundere pentru eventualele consecinte nasoale ale sariturii, sunt filmati si fotografiati in timp ce sar
(filmuletul si pozele se ofera curajosului la sfarsit, daca a supravietuit) si cand totul s-a terminat cu bine li se
ofera o cafea si un tricou, sa-si revina din soc. Totul merge ca pe banda si evenimentele se deruleaza cu o
precizie nemteasca. La mine a fost ceva mai nasol pentru ca individul din fata mea a inceput sa vomite de frica
si n-a mai sarit. Ei, pana la urma am sarit fara prea mari probleme, in uralele a circa 50 de spectatori (tocmai
se descarcase un autocar plin de turisti japonezi care se uitau cu gurile cascate la nebunii aia care se aruncau de
pe pod) si spre admiratia nedisimulata a prietenei mele care m-a imortalizat in fiecare moment al sariturii si
in toate ipostazele; cu capul in jos, cu capul in sus si la aterizare, cand am fost culeasa cu ajutorul unui bat de
niste barcagii care m-au condus pe urma pe mal (in momentele alea am simtit ca am murit, am inviat si am
ajuns in luntrea lui Caron!). Mi s-a confirmat ceea ce citisem despre creierul nostru (in timpul sariturii si dupa
ce totul s-a terminat), chiar in timpul zborului se descarca in creier tone de endorfine; astea sunt niste substante
naturale din familia opioidelor care te fac sa te simti in al noualea cer. Asa a si fost, am fost euforica toata
ziua, de nu se mai intelegea nimeni cu mine. Si pentru ca experienta m-a incantat atat de tare m-am hotarat sa
incerc, cu prima ocazie, urmatoarea proba de curaj: sky-diving-ul.

8 INTERVIU SENZATIONAL
VLAD MUSATESCU: "RETETA SUCCESULUI? SA-I FACI PE OAMENI SA RADA..."

lad Musatescu a fost, fara doar si poate, daca nu cel mai mare, unul dintre cei mai mari scriitori de
umor pe care i-a dat Romania. De-atatea ori i-am savurat cartile, de-atatea ori m-am refugiat in
universul incredibil al scrierilor sale. M-am amuzat cu Tanti Ralita si naparstocii sai nepoti, cu Gig
Biletel sau magul Gulliver Naiba, cu Tatele Frosina si Mosca, Romanita Curentu, Bombita si nea Vasile,
magarul incredibil al doctoritei Milica Manzur (din unul dintre cele mai cunoscute "Jocuri ale Detectivului
Conan" - De-a Baba Oarba). Iar daca toate cartile sale se afla la dispozitia dumneavoastra in Biblioteca
Romaneasca din Auckland, care ii poarta numele, ultimul interviu al maestrului este un cadou nepretuit, pe
care il primim de la colegii nostri din Canada, de la Observatorul. Le multumim pe aceasta cale lor, dar si
domnului Dumitru Huruba, autorul acestui extraordinar interviu, o raritate pentru cunoscatori si un deliciu
pentru iubitorii maestrului. Va oferim a doua parte a acestui interviu. (Cristi Dumitrache)

Dumitru Huruba: Cum va impacati cu confratii scriitori?

Vlad Musatescu: Ma impac excelent cu scriitorii mei frati, confrati si contrafrati. Numai talent sa aiba!
Aveti o perioada anume din cele 24 de ore cand scrieti, sau o faceti doar cand aveti inspiratie?
Scriu dimineata, iar post-meridian recitesc si corectez. Fiindca-s condamnat sa posed o caligrafie atat
de nenorocita si ilizibila, incat, de vreau sa stiu neaparat ce-am notat in vreo fisa, sunt nevoit sa apelez la o
prietena farmacista. Care-mi traduce insemnarile, de multe ori, in grame sau miligrame, de cianura sau stricnina.
Asa ca toate cartile mi le-am scris direct la masina de scris. La una din cele patru "Erici" pe care le pastrez in
birou. Din care, cea mai batrana este fabricata in 1939!...
Ce parere aveti despre multimea de scriitori dizidenti si despre literatura exilului?
Pareri tot atat de multe si impartite, pe cat de multi si impartiti sunt dizidentii si exilatii nostri.
Cand ati trait clar sentimentul ca sunteti scriitor si nu mai aveti nici o "scapare"?
La sase ani si ceva, cand am fugit in Abisinia, fara sa ajung vreodata acolo, am stiut ca n-o sa mai scap de
robia si fobia scrisului. Oricat a-ncercat taica-meu sa-mi schimbe opiniile. Batand la mine ca la fasui!...
In ce relatii ati fost de-a lungul timpului cu critica literara si, in general, ce parere aveti
despre criticii literari si despre rostul lor pe... lume?
Relatii excelente! Si am si o parere foarte buna despre domniile lor. Indiferent cum scriu despre mine...
V-ati simtit vreodata exilat din viata, drept pedeapsa ca nu ati dus la capat ce v-ati propus la un
moment dat?
Totdeauna m-am simtit un exilat! Si cand am fugit de la Liceul Militar "D.A.Sturdza" din Craiova, si
cand am fugit de-acasa de nenumarate ori, riscand totul pentru a cunoaste viata, iar aceasta indiferent de
faptul c-am izbutit au ba in tentativele mele de evadare.
Cum au reactionat parintii dumneavoastra cand au constatat ca fiul lor s-a apucat de scris?
Diferit si pe etape.Trecand de la bataie si pana la rugamintea de a nu mai apela la pseudonime, ocolind
numele nostru de familie.
V-a calauzit ceva anume pasii in viata?
Dorinta dementiala de a trai marea aventura. Cu "T' si cu "M" mare. Cu "A" nu suna atat de frumos. P.9

INTERVIU SENZATIONAL 9
DE VORBA CU MAESTRUL VLAD MUSATESCU - II -

Ce porunci le-ati lasa, prin testament, tinerilor scriitori de azi?

Sa uite tot ce au studiat despre arta scrisului si sa procedeze dupa cum ii povatuieste propriul instinct
artistic. Fara nici o rezerva.

P.8

Vorbiti-ne despre intalnirile pe care le-ati avut de-a lungul anilor cu personalitati literare...
Relativ la intalnirile mele cu marile figuri ale literaturii am scris si publicat, pana acum, patru volume
de Memorii Aproximative. La "Cartea Romaneasca" (intre 1982 si 1989). Vor mai urma si altele, cu siguranta.
Insa cu titluri schimbate, de la volum la volum. Primul tom a aparut in foileton la SLAST (Suplimentul
literar-artistic al "Scanteii Tineretului", n.DH), sub directia lui Ion Cristoiu. Datorita succesului, editura a
tinut neaparat sa-l tipareasca sub forma de carte. Atunci am fost nevoit sa-i zic "Aventuri Aproximative".
Fiindca "sinistra" se apucase si ea sa-si scrie memoriile (in intentie), la al patrulea volum, tov. Dulea de la
Consiliul Culturii, m-a chemat si mi-a declarat ca noi, romanii, nu suntem un popor de aventurieri. Si ca sa ii
dau imediat, pe loc, alt titlu. Si i-am propus "Oameni fara buna credinta". Avertizandu-l ca vor mai fi inca
doua parti, respectiv "Oameni de rea credinta"
si "Oameni fara credinta". A ramas cu gura
cascata si m-a intrebat: "Dom'le, tovarase,
matale esti zdravan la cap?" L-am lamurit
imediat: "N-as prea zice! Mai ales ca sunt
scriitor, basca si umorist pe deasupra..." A dat
din cap anuntandu-mi: "Dom'le, la volumul al
doilea, ala cu ai de rea credinta, vii la mine sa
mai stam de vorba. De-oi mai fi pe-aici, sau, in
cel mai rau caz, la C.C.!" N-a mai fost nici "un
rau caz". Venise Revolutia din '89.
Presupun ca l-ati cunoscut pe Tudor
Musatescu destul bine. Cum era el, omul?
Bineinteles ca l-am cunoscut. Si inca bine.
Doar imi era unchi de-al doilea, fiind var primar cu tata. Ca om era formidabil. Ca scriitor si mai si!...
Maestre, considerati ca sunteti in posesia unei retete a succesului?
Cred ca da. Reteta o am. Si anume, sa-i fac pe oameni sa rada. Insa cum nu mai are lumea reteta de a face
bani, stand in somaj... si-atunci ce nevoie mai am de succes?
Cum se manifesta la scriitorul Vlad Musatescu relatia realism-fictiune?
Pentru mine nu exista decat ceea ce am primit. Nu-s dotat cu darul fabulatiei sau al plasmuirii! Ce sa
fac? Mai sunt si alti scriitori asemeni mie, care au trait si-au scris despre ce au vazut, decat sugandu-si
subiecte din deget. Vezi, bunaoar, Fiodor Mihailovici Dostoievski, Emile Zola, W.S.Maugham. Deosebirea
dintre mine si dansii nu-i decat una singura: au castigat bani grei din truda talentului lor, pe cand eu castig
praful de pe toba. De-aceea mi-s si-acum "director de onoare" la publicatia "Jurnalul de Prahova". Desi, fie
vorba intre noi, as fi preferat sa fie invers. Sa fie W.S. Maugham director de onoare la "Jurnalul de Londra",
iar eu sa locuiesc pe Coasta de Azur, sa am 92 de ani si sa-mi scriu romanele in continuare. Asa cum i s-a
intamplat domniei sale. Fara sa deie vreo spaga editorilor, ca sa fie tiparit. Ma rog, fiecare cu norocul lui.
VA URMA
Unii-s directori, altii milionari.

10 ROMANI IN NOUA ZEELANDA

ADRIANA FOTIADIS: "AM AJUNS IN WELLINGTON PE 14 DECEMBRIE 1951"

iclul de interviuri pe care il incepem astazi, denumit sugestiv "Romani in Noua Zeelanda" reprezinta o
incercare temerara din partea revistei noastre. De ce spunem asta? Pentru ca, mai ales intr-o comunitate
atat de tanara ca a noastra, informatiile oarecum istorice despre primii romani ce au calcat pe aceste
meleaguri sunt extraordinar de greu de gasit si adus in fata publicului cititor. Asteptam asadar, din partea
compatriotilor nostri care au experiente interesante de povestit, sa ne contacteze la una dintre adresele
urmatoare: romanianpages@yahoo.co.nz sau paginiromanesti@xtra.co.nz. Primul interviu din aceasta serie
este realizat de catre Danut Ionescu,
Ionescu cu si despre doamna
Adriana Fotiadis din Wellington. Le multumim si pe aceasta
cale, in numele cititorilor nostri.
Danut Ionescu: Doamna Fotiadis, sunteti prima persoana
care isi povesteste viata in revista "Pagini Romanesti in Noua
Zeelanda". Cu ce doriti sa incepem aceasta poveste adevarata?
Dna Adriana Fotiadis: Cu inceputul. Eu am origine grecoromana. Tatal meu era grec, nascut si crescut la Braila, iar
mama mea romanca neaosa, fiica de preot. Noi am plecat din
Romania avand pasaport grecesc, in anul 1950. Am stat un an
in Grecia, dupa care, in 1951, am emigrat in Noua Zeelanda
impreuna cu familia mea, cu surori, cumnati sau logodnici.
In 1953 am reusit sa ne aducem aici si parintii.
Ce va mai amintiti despre "epoca Braila", inainte de sosirea
in Wellington?
Epoca ce ne-a marcat copilaria a fost foarte frumoasa. Din nefericire, adolescenta a fost mai grea. A inceput
razboiul, cu rusii, comunistii, mancarea era nationalizata, viata devenise dificila.

DOAMNA ADRIANA FOTIADIS

Atunci acestea au fost cauzele plecarii?

Am sa o iau de la inceput si sa explic. Cand tatal meu, fiind de origine greaca, s-a cunoscut si casatorit
cu mama in 1925, el a cerut sa devina roman si i s-a spus atunci, de la chestura Politiei, ca nu are de ce pentru
ca are aceleasi drepturi pe care le are orice roman. Lucru de altfel, just. In 1948 a iesit o lege precum ca grecii
cu pasaport pot sa se repatrieze, lucru de care a profitat una dintre surorile mele. Anii erau tulburi si nu se stia
cu exactitate daca se va mai putea pleca mai tarziu sau nu, asa ca si parintii mei au urmat aceeasi cale. Dupa
atatia ani de zile, ni s-a pus aceasta conditie de a ne
romaniza sau a pleca in Grecia. Multi au spus ca grecii au
fost dati afara din tara, lucru care nu este adevarat. Am
avut ce alege, in conditiile in care se afla tara atunci.
Puteam sa devenim cetateni romani, dar plecand sora si
parintii mei am decis sa plecam impreuna. Apoi, in 1951
am venit in Noua Zeelanda. Unde nu stiam limba, nici
macar nu auzisem de aceasta tara. Au fost valuri de
emigrari grecesti spre Brazilia, Australia si Noua
Zeelanda. Noi nu ne-am calificat in Australia pentru ca
ei aveau nevoie de brate de munca. Oricum am venit cu
INTERVIU LA ANGAJARE IN 1951
totii aici si nu regret nici macar o zi ca am ales tara asta.

ROMANI IN NOUA ZEELANDA 11

ADRIANA FOTIADIS: "NOUA ZEELANDA E O TARA BLAGOSLOVITA"
Nici noi...
E o tara blagoslovita. Am muncit din
greu. Am venit cu 20 de kilograme de bagaje
si fara nici un ban in buzunar. Valuta nu
exista in anii aceia, iar leul nu avea nici o
valoare. Deci am inceput totul de la capat,
de la zero. Dar nu regret. Ii multumesc lui
Dumnezeu ca ne-a indrumat pasii sa venim
in tara asta. Suntem de 55 de ani aici si nu
regretam nici o clipa. De altfel, am fost si in
Romania in 1972, prima oara dupa emigrare, impreuna cu sotul meu Yani, care a
facut mai multe afaceri de import.
Cum ati simtit Romania, prin comparatie cu
ce era in Noua Zeelanda?
Dupa 21 de ani de exil am gasit
poporul roman asa cum este el: ospitalier,
extrem de primitor insa cu foarte multi
oameni necajiti...
Ati simtit acest lucru pe strada, atmosfera
era apasatoare, de grija?
Da. De exemplu, noi aici suntem obisnuiti sa vorbim tare, fara perdea, fara jena. Acolo, cand vorbeam
mai tare observam ca prietenii nostrii inchideau geamurile, ca sa nu se auda afara. Trist, trist... Imi amintesc
ca in prima mea vizita, matusile si verisoarele mele au fost atat de emotionate ca au plans continuu.
Sa revenim insa la prima perioada pe care ati petrecut-o in Noua Zeelanda, acum 55 de ani...
Noi am plecat din Grecia cu vaporul care se numea Goya, cu al treilea transport de emigranti. Eram
greci din Romania cu sotii romance. Erau 5 sau 6 doamne romance, de fapt. Am ajuns aici dupa 33 de zile pe
drum. Am ajuns in portul Wellington la 4 dimineata, pe 14 decembrie 1951. A inceput sa se lumineze. Imi
amintesc si acum ca era o zi superba, cu un cer albastru. Noi am stat in larg pana au venit pilotinele, care sa ne
ghideze in port. Ne-au adus in port, au venit cei de la serviciul de emigrare, ne-au controlat hartiile, actele,
totul. Sotul meu a parasit vaporul ultimul, pentru ca el a facut hartii si servicii de consultanta de emigrare
chiar si pe vapor. VA URMA
Sursa fotografii: New Greek immigrants, 1960s. In imaginea de mai
sus puteti vedea 5 tinere grecoaice muncind la spalatoria de rufe a
Spitalului din Wellington, la doar o zi de la sosire. De la stanga la dreapta:
Adriane Solanaki, Erene Kalogeraki, Sofia Bobolaki, Margarita Tsosela
si Maria Kiriakaki.
Referinte: Alexander Turnbull Library, William Hall Raine collection
(PAColl-3071), referinta: 1/4-020602; F (1951) Mai multe informatii si
copii dupa aceste fotografii document pot fi obtinute de la librarie la
adresa http://timeframes.natlib.govt.nz.

12 LACURILE ROMANIEI
LACUL ROSU SI LEGENDA FRUMOASEI ESTEREI

acul Rosu este un lac de baraj natural, care s-a format in anul 1837. Datorita precipitatiilor atmosferice
abundente, mari suprafete de teren de pe coasta nord-vestica a muntelui Ghilcos s-au prabusit, alunecand
pe stratul de argila, inchizand valea Verescheului, unde au confluenta mai multe parauri cu debit
semnificativ. Oglinda apei este strapunsa de trunchiurile de brazi, care sunt ramasite ale padurii inundate de
lac. Altitudinea luciului apei este 983m. Denumirea lacului - atat in limba romana cat si in cea maghiara -,
provine ori de la muntele Ghilcos (Ucigasul) ori de la paraul Rosu (Verescheu). Astfel, in 1864 apare sub
denumirea Lacul Pietrii Rosii, mai tarziu a fost denumit Lacul Ucigas precum si Taul Ghilcos. Din 1936 este
denumit oficial Lacul Rosu. Vechea
denumire ungureasca pentru lac a fost
Veres-to (Lacul Rosu), sub forma
Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima
data in descrierea lui Orban Balazs.
Dimensiunile initiale ale lacului nu
erau cunoscute, datorita faptului ca
unele parti din mal erau inaccesibile.
Dimensiunile lacului dupa masuratorile lui Csiki Karoly (1987) sunt
urmatoarele: perimetrul 2830m, aria
114676mp, volumul apei acumulate:
587503mc, adancimea maxima la
extremitatea din aval: 9,7m. Paraurile
ce alimenteaza lacul aduc 1-1,5mc de
LACUL ROSU
apa pe secunda in lac.
Legenda Lacului Rosu spune ca traia odata, prin tinutul Giurgeului, o fata deosebit de frumoasa, Estera. Parul
ei era ca pana corbului, ochii ei erau verzi, iar silueta ii era ca a unui tanar molid inalt leganat de vant. Intr-o
dimineata insorita de iulie, Estera s-a dus la targul din Gheorghieni. Acolo s-a intalnit cu un flacau inalt si
chipes care era atat de puternic incat omora dintr-o singura lovitura pana si cel mai mare urs. Si canta voinicul
acesta din fluier de nu avea pereche pe tot tinutul, iar la mestesuguri mai ca nu-l intrecea nimeni. Cum s-au
vazut, s-au si placut, pentru ca dragostea vine pe neasteptate si pune stapanire numaidecat pe inimile tinerilor.
Tanarul voinic i-a cumparat Esterei o basma albastra ca cerul si a rugat-o sa-i fie mandruta. Insa cei doi n-au
putut sa se casatoreasca pentru ca voinicul a fost luat in armata. Frumoasa fata isi astepta cu rabdare logodnicul.
Seara, cand mandrul soare se ascundea dupa muntii inalti, Estera isi lua cofa si se ducea la izvorul cel lin de la
poalele brazilor si se gandea ore in sir la alesul inimii sale. Pana si muntii cei inalti se inmuiau auzind oftatul
si cantecul ei de dor. Intr-o duminica, Estera a fost zarita de un haiduc, care a rapit-o pe mandra cea frumoasa
si a fugit cu ea tocmai pana la Suhardul Mic, intre stancile cu mii de fete, unde isi avea el adapostul. I-a promis
Esterei aur, argint si alte bogatii, numai sa devina sotia lui. Fata insa l-a respins pe haiduc caci isi astepta
credincioasa iubitul, din zori si pana-n seara.
Dar indaratnicia haiducului a facut-o pe Estera sa ceara ajutorul muntilor, rugamintea ei plina de
deznadejde fiind auzita de stanci. Intr-o noapte de iulie, veni din senin o furtuna nemaiintalnita, cu ploaie
grozava, cu tunete nemaiauzite si fulgere nemaivazute. Intr-un vuiet asurzitor, muntele s-a pravalit si a ingropat
fata, haiducul dar si un pastor cu turma lui, care-si avea stana prin preajma.
In dimineata ultimei duminici a lui Cuptor, soarele stralucea peste stanci. Valea, unde cu o zi inainte
curgea limpede Paraul Verescheului, a fost inchisa de alunecarea muntelui, dand nastere lacului numit Lacul
Rosu. Iar daca te uiti in apa lacului, vezi stralucirea ochilor verzi, inlacrimati ai Esterei.

AUTOMANIA 13
W8 / Andi "Hamman"

tunci cand am vazut prima oara

aceasta masina am stiut ca este
ceva mai mult decat VW a
construit vreodata. Se intampla in 2003,
la aproape un an de la sosirea mea in NZ.
Era noapte si eram cu masina undeva prin
centrul Aucklandului, indreptandu-ma
spre casa. Am oprit la culoarea rosie a
semaforului, in spatele unui VW Passat
de culoare neagra. Ceea ce am remarcat
imediat erau cele 4 tevi de esapament
cromate care descurajau orice amator de
"race" si acel ciudat "W8" care completa
logo-ul WV. La un moment dat a aparut
culoarea verde, iar masina a disparut din campul meu vizual mult mai repede decat m-as fi asteptat. Am fost
uimit si m-am intrebat tot drumul spre casa ce inseamna acel "W8". De fapt pentru "8" am gasit imediat
raspunsul (reprezenta numarul de cilindri), dar pentru "W" nici gand. Ajuns acasa am deschis calculatorul.
Am cautat pe internet "W8" si, in sfarsit am inteles ce insemna. Nimic pana acum nu a mai fost facut ca acest
"W8". VW intotdeauna a tinut sa complice lucrurile cand a fost vorba de construirea unui motor, ca de
exemplu folosirea celor 5 valve pe cilindru, mult mai complicatul VR6 iar acum acest "W8".
Asadar, "W8" este un motor de 4.0 litri cu o configuratie a cilindrilor in "W", adica daca privesti
motorul de sus, vei vedea ca ei sunt dispusi asemenea unui "W", ceea ce este ciudat, dar scopul pentru aceasta
dispunere a fost acela de a produce putere maxima, fara efort prea mare din partea motorului. Puterea acestuia
este de "numai" 270 BHP (break horse power), ceea ce nu este foarte mult daca ne gandim la BMW 540i care,
cu un motor de 4.4 litri si 8 cilindri, dezvolta in jurul a 380BHP. Dar felul in care este distribuita puterea este
senzational. "W8" este, de asemenea, dotat cu 4 motion AWD, adica "ceva" care ce il "tine" pe sosea indiferent
de vreme.
Acest "W8" a avut o viata de fabricatie scurta din cauza faptului ca pretul de vanzare al masinii este
foarte scump, iar vanzarea a fost destul de anevoiasa, mai ales atunci cand pentru un pret mai ieftin cu cateva
mii bune poti alege ceva mai "puternic" de la BMW, Audi, Lexus si chiar Mercedes. Dar, daca iti place si iti
doresti foarte mult, o poti cumpara de la orice dealer VW din Noua Zeelanda, dar nu sub NZ $45.000. Parerea
mea personala este ca merita banii.
VW Passat "W8" este o masina pe care nu o poti vedea mereu la orice colt de strada, sau nu o poti vedea
mereu parcata in locuri publice. Este o masina aparte, rara si frumoasa. Dar cel mai frumos lucru este ca o poti
cumpara si in varianta cu cutie manuala cu 6 trepte. Cu cutia manuala este mai rapida chiar decat cel mai
frumos si mai bine "aranjat" BMW 330i.
In interiorul masinii toate comenzile au fost asezate in asa fel incat nu este nevoie sa-ti deplasezi mana
prea mult ca sa opresti CD-ul, sa aprinzi luminile, sa deschizi rezervorul sau sa faci stiu eu ce. Ceasurile de la
bord sunt inconjurate fiecare de cate un inel cromat, iar lumina bordului este de un albastru senzational care
te face sa te intrebi de ce celelalte masini nu il poseda.
Singura varianta oferita de VW este cea sport, dar nu cred ca mai era nevoie sa spun asta. Cele patru tevi
de esapament cromate si logoul "W8" care este asezat destul de "timid" pe grila din fata a masinii spun totul.
Ceea ce vreau sa spun despre aceasta masina este ca ofera mult mai mult satisfactii decat celelalte, de aceeasi
clasa, iar pentru cineva care vrea sa fie diferit de toti ceilalti aceasta masina este cea mai buna alegere.

14 VINEXPERT
EXOTISME / Catalin Paduraru (Romania)
ai apare, din cand in cand, cate o
stire referitoare la "vinul fara
alcool". Din punctul de vedere al
unui om care iubeste vinul, o astfel
de inventie nici nu poate fi luata in seama.
Vinul este vin pentru ca are si alcoolul
natural in echilibru cu toate celelalte componente. Pe cel fara alcool il poti numi suc,
bors, zeama, soft drink sau oricum altcumva, numai vin, nu. I se imputa vinului,
datorita continutului de alcool, greselile
umane. Spun raspicat ca nu vinul este de
vina ci, omul. Abuzul. Asa cum am mai
spus, excesul de cafea este cel putin la fel
de daunator. Cat despre asta, cafeaua se
vinde minorilor si nu are nici un
avertisment explicit in reclame. Facem stire
de senzatie din "vinul fara alcool", de parca
necazurile produse de alcoolici se datoreaza consumului de vin si nu al bauturilor spirtoase.
Vinul bun n-a ajuns sa fie o problema in Romania si, din cate vedem la marii consumatori, nici nu va fi.
Daca este sa ne folosim de exemplul francezilor - mari amatori de vin - putem spune ca merita sa incurajam
urcarea in topul preferintelor vinul, in defavoarea altor bauturi. Francezii sunt - va amintesc - cel mai putin
afectati de bolile cardio-vasculare. Pana si fobia manifestata a priori fata de tratamentele prin care trece vinul,
este nejustificata. Riscurile care
VINURI FARA ALCOOL
pandesc un vin "netratat" sunt mai mari
decat traseul obisnuit al tehnicilor de
prezervare. Tehnici, in majoritate neagresive, care se bazeaza mai mult pe
tratamente termice.
Vinul "curat" are o imbatranire precoce, tinde spre maderizare, este
instabil si aproape inapt pentru
transport. Lumina, caldura (cam greu
de evitat pe raftul magazinelor si chiar
acasa) ducand vinul spre o noua
fermentare, fenomen absolut nedorit la
un vin linistit.
Revenind la imbratisarea in
necunostinta de cauza a unor idei ce ies
din obisnuit, recomand... prudenta.
Sa stim tot ceea ce este obligatoriu sa
stim. Sa intelegem tot ceea ce este
obligatoriu de inteles. Dupa aceste
etape, ne putem ocupa si de exotisme.

LA VIE EN ROSE 15
LUMEA DIN NOI / Adina Dumitrache

n urma cu un an ne-am cumparat antena satelit

pentru TVR International si practic am inceput sa il
vizionam de indata ce a fost transmis in Noua
Zeelanda. La scurt timp dupa aceea s-a intamplat
ceea ce era de asteptat, s-a creat o dependenta de televizorul
pornit pe TVRI. Si cum tot romanul din strainatate se plange
ca ii lipsesc teatrul, emisiunile culturale, documentarele si
meciurile de fotbal cu care era obisnuit, iata-ne asezati in
fata televizorului in fiecare seara.
Sarbatorile de Craciun nu mai sunt atat de straine
pentru ca in casa noastra intra colindele romanesti, iar
Pastele este plin de credinta, datorita slujbelor transmise
de acasa. Suntem mereu emotionati de cantecele populare
de la nemuritorul "Tezaur folcloric" si incantati la
traditionalele "momente vesele" cu artistii romani indragiti.
La TVR International am vazut reportaje despre romanii
emigranti prin lume si am putut face comparatii cu
propriile noastre experiente. Am putea spune chiar ca viata
noastra s-a imbogatit din punct de vedere spiritual.
Ne simtim mai aproape de casa, mai aproape de familiile noastre din tara, stim cand acolo e soare sau
cand ploua. Distanta teribila dintre Romania si Noua Zeelanda parca nu mai exista. Este ca si cum venim in
fiecare seara acasa, undeva, intr-o Romanie internationala. Si poate ca asa si este, lumea tinde sa fie o tara fara
granite, cel putin din punct de vedere al distantei. Iar asta duce cu gandul la teoria dislocatiei in spatiu si timp.
Au disparut de langa noi unii oameni, au aparut altii, lucurile vechi au fost inlocuite cu altele noi, dar noi
suntem aceiasi oameni, aceiasi romani atunci cand ne privim in oglinda.
Simtim si traim romaneste si vibram
cel mai tare la "romanismele" noastre.
Doar ca putini recunosc asta pentru
ca ne e teama ca patriotismul e demodat si a trecut vremea declaratiilor
mari. Dincolo de cuvinte ramane insa
realitatea si anume ca suntem din
specia "romani care traiesc peste hotarele Romaniei".
Asa ca seara, ne asezam confortabil
in fotolii "kiwi made", in casa noastra
din Auckland, bem un pahar cu vin
neo-zeelandez si deschidem TVR
International. Si nu inseamna ca
ramanem blocati in trecut sau ca
refuzam adaptarea la NZ, ci
dimpotriva, ca vrem sa ne deschidem
sufletul si sa lasam "Romania in casa
noastra!"

16 TV
O NOUA PREMIERA LA PRO TV INTERNATIONAL / Diana Zamfirescu
rodus dupa un format care a sedus milioane de telespectatori in intreaga lume, "Om bogat, om sarac",
serialul ce este difuzat de Pro Tv International incepand din 20 noiembrie, de luni pana joi de la ora
21.00, este o comedie de cursa lunga, o poveste despre bani si viata cu Horia Brenciu omul sarac si
Serban Ionescu omul bogat, in rolurile principale!
Situatia celor doi nu ramane pentru totdeauna asa.
Printr-un joc al sortii, destinele celor doua familii se
vor intalni, iar din acest moment intre ele vor incepe
un "razboi" ce va starni, pe langa inevitabilele tensiuni
si nenumaratele situatii comice. Momentele in care
existentele celor doua familii ce fac parte din cele doua
lumi se vor intersecta, vor provoca irezistibile situatii
de umor. Totodata, cele doua familii vor fi purtate
intr-un joc al dragostei si seductiei, povestile de iubire
nascandu-se acolo unde te astepti mai putin.
Aflat la primul sau rol intr-un serial de televiziune,
Horia Brenciu spunea: "am intrat intr-o lume in care
trebuie sa ai urechi de elefant! Adica, pentru a fi un
actor bun, trebuie sa fii extrem de deschis la toate
indicatiile care se dau de catre membrii echipei cu
care lucrezi. Aici nu mai e primordial cuvintul improvizatie sau spontaneitate... Bafta mea este ca personajul
pe care-l interpretez nu e departe de felul meu de-a fi. Un lucru e clar! Imi place al naibii de mult sa joc! Si am
cu cine! Cristina Deleanu, Ilinca Goia sau Serban Ionescu sunt tot atatea motive pentru a dori sa imbratisez cu
ambele maini meseria de actor!".
La fel de incantat de proiect si de colegii de filmare este si Serban Ionescu care declara ca da viata in
acest serial unei "jigodii" simpatice. Emilian Maxim este un personaj negativ, care insa da foarte mult farmec
povestii: "ce ne-am face daca ar exista numai personaje pozitive? Ma bucur ca fac parte din aceasta distributie
de exceptie!. Pe langa Horia Brenciu si Serban Ionescu, din distributia serialului fac parte nume sonore
precum: Cristina Deleanu, Ilinca Goia, Razvan Fodor, Lucian Viziru, Ruxandra Enescu, Claudia Ieremia,
foarte multi tineri printre care: Alex Margineanu, Raluca Popescu, Alina Grigore, Alex Barba, Sever Barzan,
Iulia Verdes, Iuliana Luciu, Nicoleta Dragan, dar si multi alti actori foarte talentati. Iata ce declara si Nicoleta
Dragan, frumoasa blonda din trupa HI-Q,: "Imi place foarte mult personajul pe care-l interpretez si trebuie sa
spun ca mi-am facut deja o foarte multi prieteni din echipa serialului. M-am apropiat de toti colegii cu care
lucrez si pot sa spun ca acest lucru ma ajuta foarte mult sa fiu relaxata. Intamplarea a facut ca persoana care
imi este cea mai buna prietena in serial sa-mi devina buna prietena si in viata de zi cu zi. Raluca Popescu, cea
care o intereteaza pe Maria este o persoana extraordinara, lucru care a facut sa ne apropiem foarte mult".
Rolul pe care Nicoleta trebuie sa-l interpreteze in acest serial este acela al unei fete vesele si pline de viata, al
unei prietene bune care stie sa dea sfaturi atunci cand este nevoie de ele lucru deloc greu de realizat pentru
Nicoleta care este o persoana foarte optimista si in viata de zi cu zi.
O alta vedeta prezenta in noua productie este Lucian Viziru, care-l interpreteaza pe Radu Maxim, fiul
lui Emilian si al Deliei Maxim, familia de bogati a serialului. "Ma bucur foarte mult ca joc in acest serial spune cu entuziasm Lucian Viziru - si asta pentru ca acum am posibilitatea sa interpretez si un altfel de
personaj decat cel pe care l-am interpretat in telenovela "Lacrimi de iubire". Lucian este convins ca Radu este
Maxim va fi pe placul telespectatorilor pentru ca personajul insusi este unul spectaculos.

CINEMA 17
DIAVOLUL SE IMBRACA DE LA PRADA / C.S.
eryl Streep e magnifica, ea este regina acestiei veri,
intai cu rolul sau din "A Prairie Home Companion"
si apoi cu rolul doamnei dragon Miranda Priestley
din "The Devil Wears Prada". Dar cand nu e Meryl
Streep magnifica? Sa ne amintim de "Alegerea
Sofiei" si de "Podurile din Maddison County". Dar
sa vorbim aici despre "Diavolul se imbraca de la Prada",
film care fara performanta unica abordata de Meryl Streep
nu ar fi avut farmec. Filmul este adaptat dupa romanul cu acelasi nume, de mare succes (sase luni pe lista de
bestseller a New York Times) al carei autor este Lauren Weisberger. Cartea este intr-adevar spumoasa, hilara
si se pare ca destul de adevarata, autoarea povestind din experienta ei cand a lucrat ca asistenta a renumitei
Anna Wintour, editoarea revistei Vogue si una din cele mai influente femei din lumea modei. Cu toate ca
autoarea dezminte sursa de inspiratie, se pare ca lumea modei cunoaste prea bine obiceiurile Annei Wintour
pentru a lasa loc de indoiala. Gurile rele mai spun ca s-a incercat oarecum stoparea filmului, insa se pare ca
publicul, care a asteptat cu nerabdare lansarea acestuia, a castigat.
Filmul, ca de altfel si
cartea, este usor, fara
suspansuri, un film de vacanta. Eroina filmului
este Andy Sachs (Ann Hathaway din "The Princess Diaries"), o proaspata
absolventa care soseste in New York cu idealuri inalte, neinteresata de moda ci numai de
jurnalistica serioasa.
Fara sa stie mai nimic despre
lumea modei, Andy
devine a doua asistenta a
renumitei editoare
Miranda Priestley (Meryl
Streep). Miranda este
sefa cea mai imposibila, cu
adevarat o sefa din iad.
Extrem de apreciata
profesional de lumea
modei, este respectata dar si
urata de subalternii
care se imprastie ca potarnichile cand aceasta
isi face intrarea sau da ordine. Meryl Streep este regala in rolul Mirandei. Jocul privirilor inghetate face
inutila ridicarea tonului. Pretentiile Mirandei nu sunt mai prejos, spre exemplu solicitarea Mirandei de a
primi pentru fiicele ei ultimul manuscris cu Harry Potter inainte ca acesta sa fie publicat. Iar subalternii
trebuie sa faca imposibilul, la orice ora din zi si din noapte. E adevarat ca dupa un
an de nopti nedormite, portile profesionale sunt deschise. Ramane doar de vazut
daca Andy poate se reziste un an, stiind ca o recomandare de la Miranda ii va
deschide drumul jurnalisticii, daca Andy se va transforma intr-o femeie de cariera
fara scrupule care renunta la prieteni si la dragoste. Spre deosebire de carte, Meryl
Streep da o nuanta de umanitate Mirandei. Cred ca farmecul cartii consta tocmai
in prezentarea imposibilei si inumanei persoane care conduce cea mai importanta
publicatie din lumea modei, in faptul ca ai access in spatele culiselor la o lume atat
de ravnita si de putin accesibila si ca toate aceste secrete ti se impart de catre o
peroana care a trait aceasta experienta. Un film de vara care merita vazut, mai ales
de catre publicul feminin. Trebuie de asemenea sa amintim aparitia lui Stanley
Tucci, foarte apreciat de critici. Iar pentru Meryl Streep se pare ca vara aceasta se
va lasa totusi cu o nominalizare la Oscar.

18 DOSAR PRNZ
ELEFANTII - "URIASII BLANZI" AI PAMANTULUI
ctualmente elefantii sunt cele mai mari si mai grele animale terestre, pe langa faptul ca au dintii
incisivi cei mai lungi, nasul cel mai lung si memoria cea mai buna. Cu toata greutatea lor (care
depaseste adesea cateva tone), deplasarea lor poate fi numita sprintena. In padure, daca este necesar,
se furiseaza fara zgomot. Acesti "uriasi blanzi" sunt fiinte sensibile si cu simt afectiv, traiesc in legaturi stranse cu membrii familiei si cu ceilalti membrii ai turmei. Din pacate, elefantii au fost decimati fara
mila de catre oameni, mai ales datorita fildesului. Masculii din specia elefantului african pot depasi greutatea
de 6 tone (greutatea capului poate avea un sfert din masa
corpului). Aceasta parte a corpului, pe langa greutatea sa
considerabila, este incarcata si cu mijloace de obtinere a hranei
trompa, fildesii, maselele de mestecat si uriasii muschi ai
maxilarului. Fildesii sunt dinti alungiti care sunt folositi pentru
scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea pomilor.
Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a
ordinii ierarhice, lupte premergatoare
perioadei de imperechere. Spre deosebire de dinti, fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului. Capul este
sustinut de un gat scurt si puternic. De
aceea el nu-l poate apleca pentru a
aduna hrana. Aceasta deficienta a fost
inlaturata de procesul de evolutie prin
dezvoltarea trompei, rezultata din
alungirea buzei superioare musculoase
si a nasului. Acest organ admirabil al
elefantilor este constituit din mii de
muschi si este utilizat pentru o sumedenie de operatii, printre
care culesul fructelor, aspiratia apei, ruperea crengilor si sapatul
radacinilor. Trompa este sensibila, atat la mirosuri cat si la
pipait, dar elefantii o folosesc la indentificare, cat si la
transmiterea salutului membrilor familiei sau mangaierea
perechii dorite. Miscarea corpului imens al elefantului nu este deloc greoaie. Gambele scurte si robuste impart
in mod egal greutatea pe patru picioare. Ca si calul, si elefantul umbla pe degetele picioarelor. Oasele rasfirate
ale degetelor sunt sprijinite de o talpa rotunda si pe un calcai format dintr-un tesut spongios. Pielea groasa
care acopera talpa se toceste si se reface in mod continuu. Contrar aspectului diform, elefantul este un animal
ager si nu se sperie de nici o forma de relief: traverseaza cu usurinta atat mlastinile cat si terenul stancos, pe
teren solid lasand putine urme. Acest urias al uscatului se descurca bine si la inot: folosindu-si trompa ridicata
ca tub de respiratie, traverseaza inot raurile si lacurile.
Elefantii sunt ierbivori. In afara de iarba padurilor sau a savanelor consuma si alte plante cu tulpina
moale, frunze de copaci, diferite fructe si flori, crengi, tulpini de copaci sau radacini. Ei trebuie sa manance
enorm de mult pentru a satisface necesarul de energie a corpului lor imens (in circa 16 ore un elefant consuma
225 kg de alimente). El isi foloseste trompa si pentru a-si potoli setea. Perioada de gestatie a elefantului
african are o durata de 22 de luni, la elefantul indian de 21 de luni, femela nascand de regula un singur pui.
Greutatea nou-nascutului este in jur de 100 kg, inaltimea lui este aproape de 1 m. In primii doi ani este alaptat,
P.19
dar intre timp invata sa-si foloseasca trompa si sa mestece ierburile si tufele.

DOSAR PRNZ 19
ELEFANTII - "URIASII BLANZI" AI PAMANTULUI
P.18 Puii masculi ajunsi in pragul

maturitatii - in jur de 14 ani - sunt

alungati din turma, pentru ca nu cumva
sa se imperecheze cu membrii familiei,
puii femele ramanand cu turma toata
viata unde, pana la prima nastere, ajuta
la cresterea puilor mai tineri. Membrii
familiei sunt legati intre ei prin legaturi
puternice. Cateodata, cand elefantii se
intalnesc, fug unul catre celalalt si in
semn de salut scot un sunet asemanator
celui emis de o goarna. Daca totul este
in ordine, membrii turmei sunt linistiti,
scot un mormait adanc dar daca turma
este amenintata de ceva, mormaitul
inceteaza si adultii formeaza un cerc in jurul puilor.
Elefantii au un ritual foarte special si atunci cand unul dintre membrii turmei moare. De cele mai multe
ori raman in jurul lesului, il ating, il mangaie si cateodata incearca si inhumarea. Daca moare un pui de
elefant, mama lui il jeleste. S-a observat de mai multe ori ca elefantul-mama a insfacat puiul mort, l-a dus
intr-un loc si a ramas langa el mai multe zile. Singura sursa de fildes de pe pamant este reprezentata de
incisivii elefantilor. Din pacate,
acest material a fost pretuit
intotdeauna de om. In trecut, cand
nu existau inca automobile si
pusti, elefantii erau greu de vanat
si doar putini cadeau victime
oamenilor. Azi, cu ajutorul tehnologiei moderne, ei pot fi ajunsi
usor din urma si pot fi impuscati
de la o mare distanta. Un numar
imens de elefanti au fost macelariti pentru fildesul lor si aceste
animale minunate au ajuns in
pragul disparitiei. In 1979, in
Africa mai traiau in salbaticie
doar 1,3 milioane de elefanti dar
din cauza braconajului acest numar
a scazut la 600.000 in 1989. Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta elefantilor, in 1989 s-au introdus
restrictii internationale privind comertul cu fildes.
Aceasta masura s-a dovedit foarte benefica. Din cauza restrictiilor a scazut cererea de fildes, au scazut
preturile si astfel a decazut si comertul ilegal, iar numarul elefantilor africani in salbaticie a reusit sa se
pastreze in jurul cifrei de 600.000. Elefantul indian, in schimb, este intr-o situatie mult mai grea. Din cauza
reducerii habitatului lor traditional, in salbaticie mai traiesc 35.000-50.000 de exemplare, majoritatea lor in
India. Alte 16.000 de exemplare sunt domesticite in diferite tari din Asia.

20 PAGINA VOASTRA
ANNA WINTOUR - EMINENTA CENUSIE A MODEI MONDIALE / Cristina Pirvu
ana acum am tot vorbit despre mari creatori de moda precum Chanel, Dolce & Gabbana sau Yves Saint
Laurent, ce domina moda si apar in reviste de prestigiu. Insa cine decide acest lucru? Cine decide daca
un designer este mai bun decat altul si daca merita ca si creatiile sale sa fie promovate pe piata. Cine?
editorii de moda! Nu eu, nu tu, ci cei ce propriu-zis pun pe piata larga modelul. Dintr-o lista destul de scurta
am ales varful, numarul 1 al editorilor de moda Anna Wintour. Alegerea nu este chiar intamplatoare, mai
ales dupa ecranizarea filmului "Diavolul se imbraca de la Prada".
Anna Wintour s-a
nascut la Londra pe 3 noiembrie
ANNA WINTOUR
1949 si are doi frati si o
sora: Jimmi director la Gravesham
Borough, Nora si Patrick
editor politic la "The Guardian" si
"The Observer". Tatal ei,
fost editor la publicatia Evening
Standard, a tinut neaparat
ca Anna sa urmeza cursurile unei
scoli de renume, North
London Collegiate School, cursuri ce
au fost abandonate de
Anna chiar inainte de absolvire.
Ea isi incepe cariera in 1970 ca editor la revista Harpers & Queen, departamentul moda, unde se face repede
remarcata prin "recreatiile" Renoir si Manet cu modele
purtand go-go boots
(cizme inalte peste genunchi, cu fusta
sau rochie scurta). Se
muta apoi la revista Harpers Bazaar
din New York - in 1975 si la nu mai putin de un an este concediata. Lucreaza apoi
timp de 3 ani la publicatia Viva ca
editor de moda, loc de
munca pe care nu il mentioneaza in
CV datorita conexiunii
dintre Viva si Penthouse. In 1986
devine editor la revista
British Vogue si in 1987 la House
and Garden, revista ce
este adusa in pragul de a fi retrasa
de pe piata datorita
orientarii sale spre moda, fiind ironic denumita House and
Garment.
In 1988, Anna este
numita "Editor-in-Chief" la publicatia Vogue, care se concentrase inainte mai mult pe stil de
viata in general decat pe moda, pierzand multi cititori, mai ales ca in acelasi timp aparuse pe piata si concurenta
"Elle". Anna Wintour reuseste sa dea revistei stralucire promovand moda si multe figuri cunoscute Nicole
Kidman, Angelina Jolie, Melania Trump ori Hillary Clinton. Si uite asa, incet-incet, Anna Wintour devine
una dintre cele mai puternice personaje din moda mondiala. Nici o prezentare de moda nu incepe fara ea si
verdictul ei este decisiv. Este legendara atitudinea ei rece si faptul ca nimeni nu are curajul sa o infrunte. Anna
Wintour a fost insa des atacata de PETA (o renumita asociatie care militeaza pentru drepturile animalelor)
datorita faptului ca are o afinitate spre blanurile naturale, dar si pentru faptul ca a refuzat sa publice in Vogue
articole pe tema protejarii drepturilor animalelor, asa cum procedeaza majoritatea revistelor de moda.
In viata personala, Anna Wintour este supusa rutinei: la 5.45 am se trezeste pentru a juca tenis, apoi se
indreapta spre birouri, iar ziua se incheie inainte de 10 pm. Este recunoscuta pentru ochelarii mari de soare
negru-mat pe care ii poarta mai tot timpul si pentru petrecerile pe care le da, dar de la care pleaca in maxim
10 minute. Anna Wintour este asociata a Muzeului Metropolitan de Arta si participa la strangerea anuala de
fonduri pentru AIDS. Sub indrumarea ei Vogue a deschis saloane de frumusete in Afganistan, creeand locuri
de munca si deschizand alte orizonturi femeilor afgane. In 2003 ea s-a inscris in consiliul "Fashion Designer
of America" deschizand un fond din care sunt finantati si incurajati cel putin doi designeri incepatori pe an.
Deci pana la urma nu e dracul chiar asa de negru, nu? Economia de piata si concurenta, bat-o vina!

LACURILE NOII ZEELANDE 21

TE ANAU, CEL MAI MARE LAC GLACIAR AL INSULEI DE SUD
el mai mare lac glaciar al
Insulei de Sud a Noii Zeelande, Te Anau are o lungime
de 61km si o suprafata de
222kmp. Trei mari fiorduri se
extind spre tarmurile vestice inspre
muntii inghetati ai Fiordlandului
Central. Cel mai mare rau care se
varsa in lacul Te Anau este Eglinton
River. Lacul este inconjurat de
paduri si campii de pasunat spre est,
in vreme ce in partea vestica a sa
gasim marile paduri ale Fiordlandului. Lacul ofera o mare varietate de atractii turistilor doritori de
relaxare, cum ar fi pescuitul, sporturile nautice si plimbarile cu
belvedere. La capatul
lacului, de altfel, incepe LACUL TE ANAU
faimoase
trasee
Milford Track. Un
poteci asigura accesul
administrate
de
onal Fiordland. Imprerile sale au fost ocupopulatia maori. Lacul
prima data in amacatre James McKerau fost atat de bune
modificari. Lacul se

unul dintre cele mai

turistice din lume:
numar de alte cateva
catre teritoriile protejate
rangerii Parcului Natijurimile lacului si tarmupate, mai tot timpul, de
a fost cercetat pentru
nuntime, in anul 1863, de
row, ale carui observatii
incat au suferit doar mici
afla la 207m deasupra
nivelului marii, iar adancimea sa nu a fost inca
stabilita complet, ultima masuratoare fiind de 276m.
Originea numelui este foarte disputata, cea mai aproape
de adevar fiind varianta cum ca numele ar fi apartinut
lui Te Anau, una din faimoasele capetenii Waitaha. Mai
exista si o alta varianta, prin care se spune ca numele ar
fi o forma mai scurta de la "Te Anau Au", numele pesterii
de pe tarmul vestic, "Pestera cu curentul de apa vartej".
O mica vale, situata intre fiordurile de mijloc si de sud
ale lacului, este refugiul uneia dintre putinele colonii de
takahe. Aceasta pasare, care se credea ca disparuse, a fost
redescoperita in noiembrie 1948, de catre cercetatorul
G.B Orbell din Invercargill.

22 VIATA SPIRITUALA
BISERICA GRECO-CATOLICA / Preot prof. dr. Vasile Raduca

n anul 1073, capii celor doua Biserici, au inceput tratativele in vederea impacarii. Din nefericire, nici
Constantinopolul, nici Roma nu mai erau ceea ce fusesera in secolele precedente. Constantinopolul se
gasea intr-o mare criza atat din punct de vedere politic, cat si economic si militar; Roma in schimb
devenise atotputernica in Occident. Duse de pe pozitii de putere, tratativele dintre Roma si Constantinopol in vederea unirii Bisericilor, desfasurate intre secolele al IX-lea si al XV-lea, au esuat. Bisericile Orientale, din cauza ofensivei Islamului, se gaseau in conditii foarte grele, sub dominatie araba si turceasca. In aceasta situatie, papalitatea a recurs la alta forma de unire: uniatismul. Papa promitea avantaje
politice si economice acelor Biserici care acceptau o minima platforma doctrinara si unirea formala cu
episcopul Romei, adica acceptau juridictia acestuia.
In felul acesta, in secolul al XV-lea s-au unit cu Roma: o parte din biserica armeana, biserica iacobita
din Siria si cea copta din Egipt, intreaga biserica monofizita din Mesopotania si nectariana din Cipru. In
anul 1596, la sinodul din Brest-Litovsc au fost obligate sa se uneasca cu Roma comunitatile ortodoxe bieloruse, ucrainene si rutene, ocupate atunci de regatul catolic polon. In secolul al XVII-lea o parte din crestinii
din Ucraina Subcarpatica au facut acelas lucru, in schimbul drepturilor politice promise de nobilimea catolica. In 1683, turcii asediaza Viena. Cu ajutor polonez, imperialii inlatura pericolul turcesc. In 1688 Transilvania renunta la
suzeranitatea turcesca, hotarand sa treaca sub protectia imparatului Leopold I.
Perspectiva instapanirii austriece nu era prea clara, de vreme
ce ungurii ocupau
majoritatea scaunelor in dieta. For-mula cea mai viabila era
asigurarea austriecilor de votul repezentantilor populatiei roPREA
manesti.
Aceasta nu avea drepturi politice pentru ca era ortoF
ER
C
IT
IUL
doxa.
Ideea "uniatismului" si realizarea ei avea sa intareasca
P
AR
N
ITE
EOCT
ST
I
T
forta
curentului proaustriac; pe de alta parte, biserica romanocatolica facea un pas pe drumul prin care intelegea sa refaca
unitatea Bisericilor. In 1698, imparatul face romanilor o propunere de trecere la uniatism, preci-zand ca cei care-l vor recunoaste pe papa drept cap al Bisericii se vor bucura de drepturile si privilegiile clerului si credinciosilor romano-catolici. Propunerea a capatat un plus de forta dupa pacea de la
Karlovitz, cand Turcia recunoaste trecerea Transilvaniei sub austrieci. Ca sa se infaptuiasca unirea, ortodocsii trebuiau sa accepte patru puncte din doctrina catolica. Aceste puncte erau: recunoasterea primatului papei; filiocve (purcederea Duhului Sfant si de la Fiul); purgatoriul (locul curatitor dintre iad si rai) si folosirea azimei la euharistie. In schimbul privilegiilor promise
(identice cu ale preotilor catolici), 38 de protopopi transilvaneni au semnat in 1698, la Alba-Iulia un act de
unire cu "Biserica Romei cea catoliceasca". In 1701, la Viena, mitropolitul Ardealului Atanasie Anghel a
semnat si el un act de unire cu Roma. In felul acesta a luat fiinta biserica greco-catolica din Transilvania.
Reactia romanilor ortodocsi a fost dura. Au existat diferite acte de protest care au imbracat, timp de aproape un secol, diverse forme: petitii, revolte populare, interventie armata, executii, martiriu sau exilul.
Biserica ortodoxa isi va spori sirul marturisitorilor si al martirilor precum Sofronie de la Cioara, Ieromonahul Nicodim, Nicolae Pop si Nicolae Oprea. In 1763 imparateasa Maria Tereza a incercat potolirea
revoltei romanilor impotriva uniatismului, trimitand in Transilvania trupe. Acestea a distrus peste 150 de
biserici si manastiri, intre care manastirile Prislop, Sambata si Peri. Dupa infiintarea Scolilor de la Blaj,
biserica unita a inceput sa joace un rol important in Transilvania. In urma masurilor adoptate de autoritati,
multi romani au trecut la uniatism. O parte a reprezentantilor Scolii Ardelene provin din aceasta biserica,
P.23
insa unii, din nationalism, au parasit Ardealul si s-au stabilit in Moldova sau Tara Romaneasca.

REDESCOPERA ROMANIA CU ALINA 23

BRASOVUL - INTRE MEDIEVAL SI MODERN / Alina Cretu (Bucuresti)
Biserica greco-catolica nu are nimic de-a
face cu grecii - pe care,
de altfel nu ii are sub
obladuire. Apelativul din
titulatura ei se refera la
faptul ca a pastrat, in
mod formal, cultul Bisericii ortodoxe, numita de
occidentali "greaca". Dar
aceasta Biserica este catolica : a acceptat doctrina romano-catolica si
este sub jurisdictia papei
de la Roma. Numind-o
in ultimii ani "Biserica
romano-catolica de rit
oriental". Chiar Roma ii
recunoaste caracterul de
comunitate romano-catolica. Cum cultul este
expresia dogmei, Biserica greco-catolica se gaseste intr-o criza de
identitate atata timp cat,
avand o doctrina romano-catolica, cultul ei ramane cel ortodox. S-ar
depasi, poate, aceasta
stare de lucruri daca uniatii si-ar regasi identitatea, fie integrandu-se in
Biserica romano-catolica
"sora", fie revenind la
Biserica "mama". Uniatismul sau Biserica unita, nu trebuie confundate
cu Biserica Unitariana,
una dintre Bisericile
protestante aparute in
Elvetia, acum 4 secole.
Rubrica ingrijita de Geta
si Eugen Costache.

P.22

VA URMA

nainte de a incepe, cel mai important lucru este

atmosfera; asa ca, faceti o ceasca de ciocolata calda,
stingeti lumina, asezati-va confortabil intr-o perna
pufoasa si incepeti sa cititi, la lumina lumanarii sau a semineului. Aceasta stare
de bine va va duce bineinteles aminte de zilele de iarna si, poate asa, veti ajunge
cu gandul si la destinatia noastra de astazi: Brasovul.
Originea sa ca oras nu este bine cunoscuta, dar
IMAGINE DIN BRASOV
se face remarcat in anul 1235, purtand numele
Corona. Imaginea lui medievala se pastreaza si
in zilele noastre, centrul vechi ramanand intact,
iar strazile inguste amin-tind de vremea cand
erau cutreierate de cavaleri si domnite. Printre
primele locuri care merita vizitate sunt Casa
Sfatului, care a devenit dintr-un mare turn de
veghe simbolul Brasovului si alaturi de Casa
Muresenilor, Bastionul Tesatorilor, Turnul
Negru, Bastionul Graft, Turnul Alb si cetatea
Rasnov inca mai vegheaza asupra orasului. Urmeaza Biserica Neagra, pe care
am vizitat-o si este dupa parerea mea un loc magnific nu doar datorita imensitatii
sale sau a muzicii care te inalta spre cer (dintr-o orga cu peste 4000 de tuburi), ci
si datorita sentimentului de pace pe care il insufla. Biserica este reprezentativa
pentru Brasov, dar nu trebuie sa neglijez si celelalte asezaminte: Sfanta Treime,
Adormirea Maicii Domnului, Biserica Catolica sau Biserica Sfantul Ioan, care
au si ele un anumit farmec si mister. De la localnici am aflat si un alt lucru interesant, anume ca in Brasov se afla prima scoala din tara unde s-a predat incepand
din anul 1559 si care a devenit un muzeu pastrand totul exact ca pe vremuri. Si
chiar daca am zis ca Brasovul arata medieval, asta nu inseamna ca nu e si modern.
Cred ca seamana mult cu Bucurestiul, cu magazine, supermarketuri, cinema,
minimalluri sau hoteluri, dar aerul curat de munte schimba atmosfera si ii da
unicitate. Daca ai febra drumetiilor (cum am eu si cu mama) poti merge in afara
Brasovului cu masina, autocarul sau pe jos. Dati o fuga si in Poiana Brasov, care
pe mine nu prea m-a impresionat. Este adevarat ca am vizitat-o ultima oara
intr-o vara ploioasa si neprietenoasa. Era cam pustiu si erau si posibilitati putine
de distractie. Poate voi avea mai mult succes iarna, cand a sa pot schia. A, si sa
nu uit! Mai puteti vizita si castelul Bran. Iarna e cam posomorat si lipsit de
viata, dar daca te pasioneaza supranatuPOIANA BRASOV
ralul sau pur si simplu vrei ceva nou, atunci
Dracula scrie pe tine! Castelul este renumit pentru legenda printului Vlad, care da
bine mai ales la turistii straini. De aici
puteti traversa prin culoarul Rucar-Bran,
de o frumusete ce te lasa fara grai, in
Predeal si alte statiuni despre care vom
vorbi in numarul viitor. Pe curand!

BIBLIOTECA ROMANEASCA DIN AUCKLAND 24

CAMPANIA PRNZ - DONATI O CARTE ROMANEASCA! / Cristi Dumitrache
iblioteca "Vlad Musatescu" din
Auckland asteapta in continuare
donatiile dumneavoastra de carte. Fara
acestea, nu vom putea cladi nimic! Pana
acum am reusit sa strangem un fond de
carte romaneasca de peste 200 de titluri,
pe care dorim sa-l dublam pana la 1 februarie,
cand biblioteca romaneasca va deveni
operationala.
O donatie extrem de valoroasa a venit din
partea membrilor Asociatiei "Doina", care neau trimis 20 de carti, trei numere noi ale
cunoscutei reviste "Convorbiri Literare"
(editata de Uniunea Scriitorilor din Romania)
si cateva saptamanale ("Observatorul
Cultural", "Romania Literara" si "Revista 22").
Dar iata si titlurile cartilor ce au intrat in fondul de carte al bibliotecii noastre: din seria Prietenii Cartii (intro realizare grafica exceptionala) volumele "Ispravile iscusitului Ulise", "Tristan si Isolda", "Legende din
imparatia mandarinilor", "Zeii din legendele Olimpului", "Povestiri din tara faraonilor", "Eroii din legendele
Olimpului", "Destinul cetatii Troia", "Legende din tara soarelui-rasare", "Graalul-sensul vietii", "Comorile
nibelungilor" si "Fiii lupoaicei cladesc Roma"; din antologia
Cinegetica (de asemenea intr-o prezentare de exceptie), toate cele
trei volume ale acesteia; toate numerele pe 2006 ale revistei de
cultura Arca din Arad precum si ultimele 2 numere ale revistei
culturale trimestriale Ex-Ponto. Multumim inca odata si asteptam
in continuare donatii de carte romaneasca.

Va rugam sa ne contactati la una dintre

adresele de email ale revistei:
romanianpages @yahoo.co.nz sau
paginiromanesti@xtra.co.nz.