Structura atomului

Atomul reprezint cea mai mic particul a unui element, care nu poate fi divizat prin metode
fizice i chimice obinuite, i care pstreaz toate proprietile chimice ale elementului respectiv.
Cercetrile efectuate la inceputul secolului XX au artat c atomul este o formaiune complex,
alctuit dintr-un nucleu central dens, incrcat pozitiv, in jurul cruia graviteaz un numr de
electroni incrcai negativ. In nucleu este concentrat sarcina pozitiv i aproape toat masa
atomului. Nucleul este alctuit din particule elementare numite nucleoni. Cei mai importani
nucleoni sunt protonii i neutronii.
Masa protonului i masa neutronului sunt aproape identice, iar masa electronului are o valoare
mult mai mic. In general, numrul de protoni este egal cu numrul de neutroni, dar sunt i
cazuri in care atomii conin un numr de neutroni diferit de cel de protoni (izotopi).
Protonii sunt particule subatomice incrcate pozitiv, iar neutronii sunt neutri din punct de
vedere electric. Deoarece atomii au un numr de protoni egal cu numrul de electroni ei sunt
neutri din punct de vedere electric. Fora de atracie dintre electroni i protoni, in cazul unor
atomi diferii, st la baza multor proprieti ale atomilor, iar electronii au un rol major in
desfurarea reaciilor chimice.
Suma protonilor (p) din nucleu se numete numr atomic (Z). Suma protonilor i neutronilor
(n) din nucleu se numete numr de mas (A).
Atomii pot exista in stare liber sau in combinaie cu ali atomi identici sau diferii, alctuind
molecule. Pentru a explica proprietile constatate experimental ale atomilor s-a dezvoltat teoria
structurii atomului elaborandu-se mai multe modele.

Atomii sunt alcatuiti dintr-un nucleu central purtand sarcini pozitive, in care este concentrata
aproape toata masa atomului, si un numar de electroni care se misca extrem de rapid in spatiul
din jurul nucleului.
Nucleul este format din protoni si neutroni. Electronii au masa 1/1840 din masa protonului si
sunt incarcati cu electricitate negativa. Purtind cantitatea cea mai mica, elementara,de
electricitate, se obisnuieste sa se spuna ca au sarcina electrica 1. Exprimata in unitati
electrostatice, sarcina electronului este de 4,8 ori 10 la puterea 10.
Un anumit element se caracterizeaza printr-un numar determinat de protoni si electroni.
Numarul de neutroni poate varia. Protonii si neutronii se numesc impreuna nucleoni.Numarul
total al $nucleonilor ce alcatuiesc nucleul unui atom se numeste numar de masa.Numarul de
sarcini pozitive ale nucleului se numeste numarul atomic si se noteaza cu simbolul Z.
Diametrul atomilor este de cca. 1/100 000 000 dintr-un cm. Diametrul nucleelor si al
electonilor, care sunt cam de aceeasi marime, este de 1/10 000 din diametrul atomilor.
Electronii se misca extrem de rapid, in asa-numitii orbitali. Acesti orbitali sunt domenii de
forma si energie determinata in care pot fi gasiti electronii cu mare probabilitate.
In zona mijlocie a orbitalilor probabilitatea de miscare a electronilor este maxima.Spre
interior si exterior ea scade. Este imposibil a determina simultan atat pozitia electronilor cat si
viteza sa. Acesta este principiul incertitudinii. De aceea, mai degraba, trebuie sa ne imaginam
electronul in miscare, ca o sarcina difuza negativa, de densitate variabila, distribuita in jurul
nucleului, respectiv ca un nor electronic.
Reprezentarea unui astfel de nor trebuie facuta prin insumarea unui foarte mare numar de
fotografii instantanee ale electronului in miscare.Va rezulta o grupare de puncte. Un punct
reprezinta locul electronului intr-un moment dat. Acolo unde punctele sunt mai dese, electronul
se afla cel mai des, adica cu probabilitatea cea mai mare. Un astfel de nor nu poate avea limite
nete. Domeniul corespunzind probabilitatii de existenta de 90% a electronului in acest orbital
este delimitat printr-o suprafata sferica. Orbitalii se definesc in general in acest mod, adica
delimitand domeniul corespunzand probabilitatii de existenta a electronilor de 90%.
Electronii excitati prin absorbtie de energie din exterior , (particule infirme, indivizibile, de
energie, conform conceptiei lui Planck-respectiv pachete elementare de energie),fac un salt,
trecand intra-un orbital mai indepartat, apoi fac un salt de revenire in orbitalul in care s-au aflat
initial , emitand energia absorbita.