Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
curs 1
Cap. 1
Def. Merceologie - stiinta care se ocupa cu studiul marfurilor
Stiintele cu care se inrudeste merceologia sint:
- Fizica
- Chimia
- Biologie
- Matematica
- Statistica
- Dreptul
- Tehnologia
- Calitologia
- Informatica
Metode proprii de cercetare:
1. Metode generale:
Metoda inductiva, permite stabilirea unor legaturi cauzale intre
datele cumulate in timp
Metoda deductiva, in acest caz, drumul cunoasterii este de la
general la particular
Analiza, presupune descompunerea unui produs in partile
constitutive pt a putea cunoaste portul partilor
Sinteza, permite regruparea partilor vizualizind produsul ca un
sistem cu legaturi de interconditionare
Metodele matematice si informatice utilizate ca instrumente de
lucru
Metodele statistice, permit prelucrarea, analiza si interpretarea
rezultatelor prin extrapolare
2. Metode specifice
metode psihosenzoriale, se bazeaza pe utilizarea simturilor stiind
faptul ca, observatiile sint stiintifice daca se pot repeta in conditii
normale, sau daca pot fi reconstituite pe cale teoretica sau
deductiva
metoda tipologica, aceasta este aplicata la studiul sortimentelor de
marfuri
metodele experimentale, au un caracter obiectiv pt ca rezultatele
sint reproductibile, ele se utilizeaza pt cercetarea calitatii
analiza structurii, isi propune sa studieze structurile sistemelor cu
scopul de a evidentia principalele legaturi dintre elementele
acestora, precum si transformarile interne care modifica raporturile
dintre aceste elemente. Aceasta metoda permite identificarea
naturii materiilor prime utilizate
analiza functionala, se aplica produselor complexe cu un grad ridicat
de tehnicitate si folosinta indelungata
analiza comparativa, care este folosita pt ierarhizare si comparare
3. Metode moderne
b)
c)
d)
e)
Cap.3
Factorul uman realizatorul si beneficiarul produselor
Rolul si locul resursei umane in cadrul unitatii economice
Omul este definit ca fiinta sociala care se caracterizeaza prin limbaj
articulat si capacitatea de a fauri unelte, respectiv de a transforma cu
ajutorul lor realitatea inconjuratoare
Forta de munca este definita ca reprezentind totalitatea aptitudinilor
fizice si intelectuale existente in organismul viu al omului, precum si
experienta sa de productie, pe care le pune in functiune atunci cind
produce valori de intrebuintare de un anumit fel.
Resursele de forta de munca sint alcatuite din totalitatea populatiei cu
virsta de munca si apta de munca de care dispune societatea la un
moment dat.
Avind in vedere conditiile din fiecare tara si strategia adoptata de
conducerile tarilor respective, se stabilesc prin acte normative limitele
virstei de munca. Dimensiunile resursei fortei de munca depind de
urmatorii factori: nivelul de trai, natalitatea, mortalitatea, durata
medie de viata, densitatea populatiei, etc.
Este recunoscut faptul ca rolul principal in dezvoltarea economiei
fiecarei tari, revine resurselor umane disponibile, deoarece de gradul lor
de pregatire si de cel de utilizare depinde in ultima instanta nivelul
economic al tarii respective
Elementele de baza ale unui sistem ec sint reprezentate de
latura umana si latura tehnica.
Rolul primordial al laturii umane atit la scara intregii societati cit si la
nivelul unitatilor economice, decurge din urmatoarele:
Forta de munca care este singura creatoare de valoare de
intrebuintare
Resursa umana, care este singura creatoare, nu numai sub
aspect economic, ci si sub aspect spiritual si stiintific
Eficacitatea utilizarii resurselor umane, materiale si informationale, depind
intr-o mare masura de factorul uman
In prezent este normal ca resursele unitatilor ec sa fie abordate tinind
cont de interconexiunile sale cu celelalte resurse materiale, financiare si
informationale. Este evident faptul ca valoarea resurselor umane din
cadrul oricarei unitati economice depaseste valoare celorlalte resurse. Din
acest motiv in cadrul colectivitatilor organizate, acestea au capatat o
importanta fara precedent
Inca din 1966, Galbraith a anuntat revansa resursei umane asupra
capitalului financiar. In prezent, o problema de maxima importanta este
Cu toate acestea, definitia care este cel mai des acceptata este:
Calitatea este expresia gradului de utilitate sociala a produsului,
masura in car, prin ansamblul caracteristicilor sale tehnicofunctionale, psihosenzoriale si ale parametrilor economici
satisface nevoile pt care a fost creat si respecta restrictiile
impuse de interesele generale ale societatii privind eficienta
social economica, protectia mediului natural si social.
In managementul calitatii si asigurarea ei conform SR ISO 8402
notiunea de calitate este definita astfel: ansamblul caracteristicilor unei
entitati care ii confera acesteia aptitudinea de a satisface necesitati
exprimate si implicite.
Putem vorbi de calitatea in diferite faze astfel: calitate potentiala,
calitate realizata, calitate partiala, calitate asigurata, calitate totala,
calitate proiectata, calitate fabricata, calitatea fabricatiei, calitate livrata,
calitate omologata, calitate prescrisa, calitate contractata, calitate reala,
calitate tehnica, calitate comerciala, calitatea unitatii de produs, calitatea
lotului de marfuri, etc.