Cand ma priveste simt totu o petala cu miros de somn
Ochii ei ma privesc fix de cate ori merg pe-acolo Cand trec cu prietenii sau cand trec solo. Privirea ei rece si trista ma copleseste Ma priveste lung, dar niciodata nu-mi zambeste Cand vreau sa-i vorbesc, o vad cum fereste privirea Uneori are lacrimi in ochi si eu ma pierd cu firea De-acolo de la primul etaj parca sopteste Sa nu o mai privesc si asta ma nelinisteste Atatea ganduri, multe prin cap fara raspuns De ce o vad mereu trista si cu adevarul ascuns Intr-o zi imi fac curaj si-i fac semn sa coboare Dar da din cap negativ nevrand s-arate c-o doare Imi face semn sa plec c-un zambet fortat Si eu plec trist, dar cu gandu ca macar am incercat Si asa treceau zilele, o vedeam tot mai trista Treceam pe acolo si incercam sa ma prefac ca nu exista Era frumoasa, dar trebuia s-o scot din cap Desi stiam ca de gandu ca n-o s-o am greu o sa scap Dar am ramas uimit, parca trezit din somn Cand mi-a strigat de la balcon numarul ei de telefon Si am vorbit zile si nopti, trecea timpul usor Cand ii auzeam vocea aia dulce in receptor Vroiam sa o vad, dar ea cauta mereu scuze Ca nu o lasa ai ei, dar ii simteam minciuna pe buze Tristetea din vocea ei ma facea mai curios Dar refuzurile ei ma faceau si mai furios Am hotarat sa cedez, sa renunt, sa n-o mai sun Desi spunea la telefon ca pentru ea sunt prea bun Si-mi venea sa mor cand peste-un timp intr-una din zile Am vazut-o din balconul meu in scaun cu rotile! Ochii ei tristi, am sa-i tin minte mereu De la ei am invatat ca poate fi si mai greu Un suflet ratacit ce ma privea de-acolo de sus Asteptand de la vata un raspuns. X2 Versuri de la: http://www.versuri.ro/