Sunteți pe pagina 1din 4

Business-ul si etica curenta

Competitivitatea este una dintre trasaturile cele mai vizibile ale


afacerilor. Neindoielnic, afacerile inseamna concurenta si aproape oricine isi
poate da seama de avantajele competitiei in economia de piata: produse si
servicii mai bune si mai variate, la preturi mai mici, inovatie, diversitate,
dezvoltare etc. multi oameni de afaceri nu inteleg insa prea clar natura
competitiei economice si conexiunea ei necesara cu cooperarea; preocupati
exclusiv de maximizarea profitului lor in limitele legii, ei ignora orice
responsabilitati morale fata de ceilalti, intrucat le considera niste fantezii
idealiste si umanitare, ce stanjenesc afacerile, micsorand profitul. Aceasta
perceptie simplista implica ideea ca, din cauza concurentei, un bun manager
nu are, in economia de piata, nici o alta optiune in afara de a cumpara cat
mai ieftin si de a vinde cat mai scump. Se accepta, fara entuziasm, existenta
unui cadru legal care trebuie respectat, dar in limitele legii totul este permis
pentru a se atinge scoplul unic al oricarei firme serioase: maximizarea
profitului.
Perspectiva maximelor avantaje nu este specifica numai lumii
afacerilor, ci apare ca o posibila viziune generala despre lume, prea adesea
sustinuta de simtul comun. Aceasta idee se numeste egoism, iar ideea sa de
baza este aceea ca fiecare individ trebuie si ii este ingaduit sa urmareasca, in
tot ceea ce face, in primul rand propria fericire, adica implinirea dorintelor si
satisfacerea intereselor sale personale.
Daca egoismul este sau nu corect din punct de vedere moral este o
problema extrem de dificila si unora li se pare chiar insolsubila, cu
argumente strict rationale. Se spune ca gandirea nu poate dovedi ca unuia ar

1
trebui sa ii pese neconditionat de altii; unii oameni cred ca da, manati fiind
nu numai de argumente intelectuale, ci mai ales de imboldurile inimii, in
vreme ce altii cred ca nu. Insa egoismul simplist sau ingust nu poate fi
acceptat ca teorie etica valabila, nici macar din perspectiva interesului
propriu. Nu este greu sa ne imaginam ce s-ar intampla intr-o lume in care
toti si-ar urmari doar interesele personale. O astfel de lume ar semana destul
de mult cu salbaticia starii naturale descrise de Thomas Hobbes in faimoasa
lui carte Leviathn . In viziunea lui pesimista, omul este o fiinta guvernata de
instincte agresive, inclinat oricand sa-si atace cu extrema cruzime semenii
spre a-si satisface neintarziat poftele.
Natura cooperanta a afacerilor. Temeiurile pozitive ale obligatiilor
morale ale unui bun om de afaceri, decurg din chiar natura afacerilor. In
pofida perceptiei comune a afacerilor doar ca o competitie dura si nemiloasa,
o afacere este, in esenta ei, o activitate de cooperare. Tranzactiile nu ar avea
loc in lipsa unor fructe ale cooperarii de pe urma carora pot sa profite, mi
mult sau mai putin, ambele parti. Relatiile de afaceri sunt in mod esential
bilaterale. Cooperarea si nu competitia reprezinta cel mai important aspect al
afacerilor si chiar daca spiritul de competitie ramane important, cadrul
cooperarii fundamenteaza numeroase obligatii pe care un om de afaceri
trebuie sa si le asume. Cooperarea are loc, de regula, pe termen lung si pe o
scara larga; tranzactiile singulare constituie mai degraba exceptia decat
regula. In mod tipic, afacerile prezinta un proces continuu de-a lungul
timpului, care se desfasoara intr-un cadru social bazat pe incredere mutuala.
Obligatiile unui om de afaceri decurg din natura cooperanta a afacerilor,
precum si din valorile comune si din intelegerile mutuale ale asocierilor in
cadrul carora au loc tranzactiile. In multe situatii, cadrul cooperarii este
evident. Un om de afaceri poate sa-si desfasoare activitatea numai pentru ca

2
actionarii, superiorii, colegii si salariatii coopereaza cu el, iar valorile
impartasite de catre toti, pe care se bazeaza cooperarea lor, sunt considerente
de care el trebuie sa tina seama in toate deciziile sale. Un om de afaceri are
anumite obligatii fata de consumatorii si furnizorii sai, intrucat este interesat
sa-si asigure fidelitatea lor, contand pe faptul ca acestia vor fi interesati la
randul lor sa ii cumpere marfa, respectiv sa ii ofere bunurile si serviciile de
care au nevoie.
Nimeni nu se indoieste de faptul ca afacerile urmaresc sa realizeze un
profit, menit sa satisfaca un interes personal. Intr-o abordare rationala,
interesul propriu este mai bine servit de o atitudine cooperanta fata de
ceilalti decat un comportament consecvent agresiv. Prin esenta lor, afacerile
sunt concurentiale, insa competitia economica isi are temeiurile in
cooperarea dintre actionari, manageri, salariati, consumatori, furnizori si
chiar dintre concurenti. Afacerile bune si sanatoase sunt guvernate de reguli,
menite sa asigure beneficii pentru toti partenerii. Unele dintre aceste reguli
sunt normele juridice pe care majoritatea oamenilor de afaceri le considera
obligatorii, dar legea nu poate oferi solutii clare si indisputabile in toate
situatiile particulare, uneori foarte complexe, care pot surveni in relatiile
comerciale. Atunci cand legea nu are nimic de spus, moralitatea este
singurul ghid pe care ne putem baza pentru a lua cele mai bune decizii.
Conceptia privind raspunderile morale si sociale care trebuie asumate
de oamenii de afaceri depind in mod decisiv de modul in care se intelege si
se defineste insusi conceptul de afaceri.

3
Bibliografie:

1. Alexandru Callinicos, Egalitate, saracie si inegalitate in economiile

dezvoltate, Bucuresti, Editura Antet, 2004


2. Dan Craciun, Etica in afaceri, Editura economica, 2005-12-15