Tema: Instabilitatea macroeconomic i fluctuaiile ciclice

Intrebarea 1. Echilibrul i dezechilibrul macroeconomic

Echilibrul este o noiune ce provine din tiinele fizicii i devine cu timpul general,adic
este folosit pu a defini att anumite stri ale fenomenelor naturale,ct i situaii din viaa
economic,politic,social.Destul de frecvent este folosit expresia de echilibru sufletesc.n
ultimele decenii au intrat n uzul cotidian no.de echilibru geopolitic i echilibru ecologic..Orice
echilibru presupune i existena unei situaii,a unei stri de dezechilibru.Echilibrul ec-ic seamn
cu o balan,n care prile componente tind s fie egale ntre ele,adic echivalente.El poate fi
definit ca o tendin permanent de egalare a diferitelor mrimi ec-ce interdependente..Dei o
condiie esenial a funcionrii normale a oricrei ec-ii,echilibrul ec-ic poart un caracter
relativ,ntruct,odat atins,el este ndat nclcat,pu a reaprea din nou,dar deja ntr-un alt
punct.n acest fel,punctul
de echilibru este mereu schimbtor.Echilibrele ec-ce sunt
efemere.Permanente sunt doar dezechilibrele,care ns tind mereu s se echilibreze,aceste
tendine asigurnd n ultim instan evoluia ec-c.n ec-ia de pia,echilibrul ec-ic r-t tendina
de egalizare ntre nevoi i resurse,ntre cerere i ofert,att la scare ntregii ec-ii,ct i pe
multiplele piee ale acesteia.Exist deci un echilibru ec-ic general i un nr.enorm de echilibre
pariale.Echilibrul ec-ic parial se poate stabili:la nivelul unui singur produs;la nivelul unor
ramuri;la nivelul altor parametri ec-c,al unor mrimi ec-ce;echilibrele stabilite la nivelul
diferitelor piee naionale etc.Putem conchide c echilibrul parial caracterizeaz deferite situaii
n care se afl ag.ec-ci i pieele.Teoria echilibrului parial a fost elaborat de ctre economistul
englez Alfred Mashall.Echilibrul ec-ic general-vizeaz fluxurile i mrimile globale i r-t o
situaie a tuturor pieelor interdependente,cre se caracterizeaz prin lipsa excesului de cerere sau
ofert.Echilibrul general exist atunci cnd sistemul de preuri permite egalizarea simultan a
cererii agregate cu oferta agregat.Teoria echilibrului general a fost elaborat de ctre ec-tul
francez Leon Walras.Potrivit teoriei ec-ce contemporane,principalele componente ale echilibrului
general snt:o cretere ec-c pozitiv;ocuparea deplin a forei de munc;stabilitatea nivelului
general al preurilor;soldul pozitiv al balanei comerciale;o repartiie just a veniturilor.
Dezechilibrul ec-ic,spre deosebire de echilibrul,are un caracter permanent i r-t o
nclcare a egalitii ntre cerere i ofert,fie la nivelul unui produs,al unor componente
agregate,fie la nivelul cererii i ofertei globale.Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un exces
de cerere,fie printr-un exces de ofert.Principalele dezechilibre macroec-ce sunt:criza ecc;omajul;inflaia;soldul negativ al balanei de pli;decalajele considerate injuste ntre diferite
tipuri de venituri i categorii sociale.
Precum inviata fiecarui om, perioadele de prosperitate relativa sunt inlocuite de perioade mai
putin benefice, in economia natioanla se intimpla la fel. Viata reala demonstreaza ca activitatea
economica are un caracter fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune si prosperitate sint
urmate de situatii de criza, starile de echilibru sint schimbate cu cele de dezechilibru, perioadele
de crestere al PIB-ului sunt inlocuite cu perioade unde acest indicator bate pasul pe loc sau chiar
descreste

Intrebarea 2. Ciclul economic i fazele lui

Ciclurile economice se deosebesc prin durat,intensitate,prin profunzimea declinurilor i
avnturilor,ns ele dispun de aceleai faze:avnt(boom)-punctul maxim al ciclului;faza de
declin;faza de criz(punct minim al ciclului);faza de nviorare.n totalitatea lor fazele ciclului r-t
un element al spiralei care reflect cr.ec-c.

Faza de avint-vol.produciei este maximal posibil.n act-tea ec-c se utilizeaz aproape

toate capacitile de producie.Economia se gsete n stadiul ocuprii depline a
resurselor.Veniturile n societate cresc i cererea agregat preseaz producia,provocnd creterea
preurilor sau inflaia prin cerere
Faza de declin-ritmurile creterii produciei se reduc,ncep concedierile
angajailor,ocuparea se micoreaz,crete rata omajului,respectiv se diminueaz nivelul
cheltuielilor totale n societate,dup care are loc micorarea cererii totale.ns,diminuarea cererii
nu ntotdeauna este nsoit de reducerea preurilor.Preurile se pot micora doar n cazul cnd
declinul continu o perioad lung lund forma depresiei.Declinul poate fi nsoit de
stagflaie,adic creterea concomitent a inflaiei i omajului.
Criza-(punctul minim al declinului)este caracterizat de faptul c nivelul produciei i al
ocuprii ajung la punctul critic.Dup acest punct critic ncepe faza de nviorare sau relansare
economic.
Faza de nviorare-sporete rata ocuprii,se reduce rata omajului;ca urmare sporesc
veniturile n societate i cererea agregat.Pe msura creterii vol.de producie,sporete i nivelul
general al preurilor.
Dintre forele ce pot provoca trecerea ec-ei prin cele 4 faze pot fi menionate:relaia dintre
costuri i preuri;modificarea vol.i calitii capitalului tehnic;rata dobnzii;factorul
psihologic(nclinaia spre consum sau spre economii).

Intrebarea 3. Tipurile ciclului economic

Ciclurile economice numite dese ori si valuri sunt numeroase si variate. Astfel se
intilnesc cicluri generale care cuprind ansamblul unei economii; cicluri specifice care vizeaza
miscarea unei singure ramuri sau chiar a unui produs (ciclul agricol si constructiilor, ciclul de
viata a produselor).
Ciclurile specifice sunt:

ciclurile agricole, care stabileste relatia conform careia evaluiaza raportul cerere-oferta
in cadrul ramurii agricole
ciclurile in constructii, care stabileste evolutia capitalului investit in constructii din
aceata ramura
Ciclurile economice generale se impart in urmatoarele categorii:
cicluri pe termen lung, de 50-60 ani, numite si seculare sau Kondratiev, ele
stabilesc evolutia activitatii economice in decursul unei perioade de 50-60 ani, aceste
cicluri se produc sub influeta unor factori ca marele descoperiri stiintifice, descoperirea
de noi resurse, razboaie, revolutii
ciclurile pe termen mediu, de 8-10 (10-12) ani, numite decanale sau Juglar, ele
reflecta deosebit de clar esenta evolutiei economice si lor li se acorda cea mai mare
atentie in literatura de specialitate.
ciclurile pe termen scurt, de 3-5 ani, numite conjucturale sau Kitchen, aceastea se
incadreaza in ciclurile decanale si determina evolutia unui factor de productie.

Intrebarea 4. Cauzele ciclitii

Ciclul economic r-t o consecin a dezechilibrelor macroeconomice.La baza lor pot sta
cele mai diferite cauze care interacioneaz att asupra cererii agregate ct i asupra
ofertei.Acestea sunt:
Modificrile n gusturile i preferinele pop.
Modificrile n politica creditar-monetar i fiscal
Oscilaiile preurilor la mrfurile de importan strategic.
Cauzele menionate au consecine stabile n timp,care provoac fluctuaiile ec-ce.ncepnd
cu 1860 cnd economistul C.Juglar,primul a descoperit teoria ciclurilor,n lit.ec-c s-a constatat
existena a trei tipuri de cicluri generale,precum i a unor cicluri specifice.
a)cicluri generale:
C.decenale-durata medie de 10 ani,reflect deosebit de clar esena evoluiei ec-ce
i lor li se acord m.mult atenie n lit.ec-c.
C.mari sau lungi de tip kondratiev-stabilesc evoluia act-ii ec-ce n decursul unei
perioade ndelungate de timp(50-60ani).
Aceste cicluri se produc sub influena unor factori ca:marile descoperiri
tiinifice;descoperirea de noi resurse,a rzboaielor,a evoluiilor.
C.mici conjuncturale(Kitchin)-cu durata de 3-4 ani,care se ncadreaz n
cicl.decenale i determin evoluia unui factor de producie.
b)cicluri specifice:
C.n construcii-care stabilesc evoluia capitalului investit n construcii.
C.agricol-stabilete relaia conform creia evalueaz raportul cerere-ofert n
cadrul ramurei agricole.
Ciclurile ec/ce dup durata oscilaiei (amplitudei) i dimensiunile efectelor sale pot fi:
1) cicluri mici (2-4 ani), care se mai numesc pariale, deoarece afecteaz anumite blocuri
economice.Alte blocuri ale economiei de asemenea simt aceste influene, ns nu att de dur;
2) cicluri medii (10-15 ani), care afecteaz ntreaga economie. Prima criz decenal s-a declanat n
Anglia n 1825 i n continuare ele se repetau cu frecven respectiv, inclusiv n alte ri, pe
msura trecerii acestora la producia mare mainizat;
3) cicluri mari (40-60 ani), cnd au loc mutaii substaniale n orientrile consumative ale populaiei,
se acumuleaz realizri noi n tiin i tehnic ce provoac restructurri masive n economie etc.
Ciclurile mari se pot manifesta i ca crize mondiale ce afecteaz majoritatea rilor lumii.
Intrebarea 5. Teorii ale ciclului economic
Teorii ale ciclurilor economice:
La mijlocul sec.XIX, economistul englez J.S. Mill lanseaza teoria conform caruia
la originea ciclurilor economice se afla perindarea starilor de optimism si pesimism la
care sunt supusi agemtii economici in activitatea lor
S. Jevons cu doua decenii mai tirziu lanseaza teoriza petelor solare. Desi au mai
existat asemena teorii, totusi predomina teoriile endogene. Acestea afirma ca factorii
extraeconomici joaca un rol secundar si pot doar agrava criza sau favoriza expansiunea
economica.
Una din cele mai cunoscute teorii in aceasta privinta, elaborata de G. Haberler,
explica cicliul decenal prin perioadele cind capitalul fix uzat este inlocuit cu noile utilaje

si echipamente, noi tehnologii mai moderne, mai eficiente. In faza inlocurii capitalului
fix se pune temelia unei noi expansiuni economice, cind capitalul se uzeaza si trebuie
inlocuit din nou, economia intra in faza de stagnare.
In viziunea lui J.M.Keyns, ciclurile medii sunt generate de evolutia eficienta
marginala a capitalului si de dinamica ratei dobinzii. Aceste doua forte, amplificate prin
actiunea amplificatorului si a acceleratorului, determina cind starea de expansiune, cind
starea de recesiune economica.
Economistul americarn contemporan Milton Friendman, explica generarea
ciclurilor economice de interventia statului in viata economica, de faptul ca acesta nu
este capabil sa gaseasca a concordanta optima intre ritmurile de crestere economica si
marimea masei monetare.
Insa majoritatea economistilor accepta o explicatie mai generala si considera
ca dezvoltarea ciclica este determinata de incalcarea raportului dintre cererea agregata
si oferta agregata.
Intrebarea 6. Criza economic
Criza economica este un fenomen social-economic, caracteristic unui ciclu economic, ce se
manifesta printr-o regresie semnificativa la atat la nivel macro cat si la nivel microeconomic
Tipurile de crize pot fi stabilite in functie de criteriile pe care le aplicam in clasificare: tipul
de solutii oferite la provocarile mediului social; tipul de mediu in care are loc criza; domeniul in
care apare criza; urgenta rezolvarii crizei; nivelul la care apare criza.
1. Dupa tipul de solutii si modul de rezolvare, identificam:
a) crize de dezvoltare;
b) crize de legimitate;
c) crize de onestitate;
d) crize de competenta.
2. Dupa tipul de mediu: a) crize interne; b) crize externe.
3. Dupa domeniul in care apare criza:
a) crize politice;
b) crize economice;
c) crize ideologice;
d) crize culturale;
e) crize de comunicare;
f) crize de imagine.
4. Dupa urgenta rezolvarii: a) crize imediate; b) crize urgente; c) crize sustinute.
5. Dupa nivelul la care apare criza:
a) crize locale;
b) crize nationale;
c) crize zonale;
d) crize continentale;
f) crize mondiale.
Criza de dezvoltare: Acest tip de criza apare in conditiile existentei unor procese
specifice ce se dezvolta in interiorul unui anumit mod de procesare a informatiei sociale (de
exemplu, epocile istorice cunoscute), care genereaza, din interior, solutii alternative la solutiile
traditionale. Conflictul apare, in acest caz, intre vechiul tip si noul tip de gestionare sociala. Criza
de dezvoltare releva faptul ca tipul traditional de solutie pentru rezolvarea problemelor intr-o
societate a ajuns la limita, si-a epuizat posibilitatile de rezolvare. Apar probleme sociale care nu
mai pot fi rezolvate in limitele solutiilor existente, impunandu-se afirmarea unor forte sociale

care sa construiasca solutii alternative. Esenta crizei de dezvoltare este, deci, confruntarea
intre doua alternative.
La nivelul organizatiilor, numim crize de dezvoltare situatiile in care modalitatile de procesare a
informatiilor dominante in organizatii nu mai pot sa solutioneze situatii generate de noile
capacitati informationale, mai performante, care se dezvolta in interiorul acestora si in
organizarea sociala din care face parte organizatia.
Cat timp oamenii nu detin capacitati informationale care sa-i ajute sa proiecteze reorganizarea
organizatiilor, aceasta reorganizare se produce prin crize de dezvoltare. Dinamica necesitatilor si
a posibilitatilor de a le satisface, induce si intretine in organizarile sociale pozitii diferite,
tensiuni, situatii conflictuale, confruntari care aduc periodic organizatiile in situatii limita ce nu
pot fi depasite decat prin ample discontinuitati.
Criza de legitimitate: Nu toate societatile au identificat alternative viabile la solutiile
traditionale. Ca urmare, un anumit tip de solutie devine nefunctional, isi pierde credibilitatea, in
conditiile in care nu exista o solutie alternativa conturata. In cadrul crizei de legitimitate, nu se
constata o confruntare intre doua solutii alternative (caracteristica a crizei de dezvoltare), ci o
cantonare in cadrul unei solutii care si-a atins limitele functionale.
Spre deosebire de crizele de dezvoltare, in cadrul crizelor de legitimitate, modalitatile de
procesare a informatiilor din organizatii nu mai pot solutiona deficultatile produse in
functionarea si reproducerea organizatiilor de consecintele derivate ale propriilor erori si limite.
Ca urmare, in astfel de situatii conservarea modalitatilor de procesare a informatiilor ce domina
organizatia nu se mai justifica. Sunt legitime incercarile de a construi alte modalitati de procesare
sociala a informatiilor, cu toate consecintele care decurg din acestea.
Criza de onestitate: Acest tip de crize este strans legat de crizele de dezvoltare si de
crizele de legitimitate. Sunt posibile situatii in care oamenii implicati in gestionarea unei
organizatii, desi dispun de modalitati performante de procesare a informatiilor, sa le utilizeze in
modalitati neadecvate cu scopuri ascunse (de pilda, pentru a obtine avantaje personale),
producand situatii care pericliteaza organizatia, capacitatea ei functionala si de reproducere.
Periclitarea starii organizatiei constituie esenta crizei de onestitate.
Criza de competenta: Pentru situatiile care pericliteaza o organizatie, in care se ajunge
ca urmare a limitelor oamenilor implicati in gestionarea ei, care nu se dovedesc capabili sa
proceseze informatii la nivelul posibilitatilor oferite de orizontul informational in care
actioneaza, consideram adecvata expresia crize de competenta. Crizele de gestionare pot pune in
situatii de insecuritate si organizarile sociale care inglobeaza organizatiile. Ele pot aduce in
starea de insecuritate maxima chiar si natiunile.
Criza interna: Acest tip de criza domina atat interiorul unei organizatii/institutii, cat si
interiorul mediului
social nerelevant al acestora, mediului-sarcina al organizatiei/institutiei. Sunt considerate crize
interne si crizele la nivel departamental, de ramura, precum si crizele din interiorul statului
national.Crizele interne pot degenera si se pot transforma in crize externe. Ele contamineaza
vecinatatea specifica apropiata (organizatiile din acelasi domeniu pe lantul productiv orizontal),
apoi vecinatatea specifica indepartata (organizatiile din acelasi domeniu pe lantul productiv
vertical), ca, in cele din urma, sa afecteze domeniile conexe. De exemplu, o criza politica poate
degenera in criza economica, culturala etc. Criza economica poate produce, la randul ei, crize in
toate celalte domenii de activitate.
Criza externa: Sunt considerate crize externe cele care actioneaza in exteriorul
organizatiilor, institutiilor,
domeniilor specifice, in afara teritoriului national. Insa, aceste crize pot afecta organizatiile in
modalitati diverse, determinand aparitia si dezvoltarea unor crize interne.
Criza imediata se petrece brusc si neasteptat, nelasand timp pentru analiza si planificare.
Rezolvarea acestei crize presupune lucrul in avans dedicat analizei posibilitatilor de aparitie si
realizarii unui plan de gestionare a crizelor care sa elimine, pe cat posibil, confuziile si reactiile
intarziate.

Criza urgenta erupe brusc, dupa o scurta perioada de incubatie, lasand un oarecare timp
pentru planificarea fortelor si mijloacelor de interventie. Exemplele releva insatisfactiile
membrilor organizatiei ce se transforma in greve, abuzul substantial in serviciu care determina
nemultumirea angajatilor etc.
Criza sustinuta este o criza de lunga durata, ea persista mai mult timp si, ca urmare, este
mai usor de analizat si planificat. Totusi, trebuie mentionat ca, o astfel de criza poate produce un
deficit de imagine profund si persistent.
Crizele de comunicare si crizele de imagine vor fi tratate separat, in teme distincte.
Celelalte tipuri de crize invocate la aceasta tema nu fac obiectul cursului de gestionare a crizelor
de imagine. In acest curs ne vom referi, in primul rand, la crizele organizationale.