Sunteți pe pagina 1din 4

***Principiul pacta sunt servanda (ndeplinirea cu bun credin a obligaiilor

internaionale). Este un principiu aprut nc n antichitate, fiind consacrat n art. 2 pct.2 Carta
ONU, art. 29 al Conveniei de la Viena. Conform Declaraiei din 1970, fiecare stat are obligaia de
a ndeplini cu bun credin obligaiile asumate conform Cartei ONU, cele care i incumb n
virtutea principiilor i normelor general recunoscute ale dreptului internaional i cele cuprinse n
tratatele la care este parte. Nu este doar o norm juridic, ci i una de moral internaional:
statele trebuie s-i ndeplineasc obligaiile la care au consimit liber. Buna credin presupune
executarea obligaiilor fr subterfugii, fr folosirea unor modaliti incorecte de a ocoli
executarea lor. Acest principiu se aplic i tratatelor i cutumei. Condiia esenial: obligaiile
care trebuie executate cu bun credin trebuie s fie conforme dreptului internaional (Ex. n
cazul tratatelor, acestea trebuie s fie licite).
***Pacea de la Westfalia La 24 octombrie 1648 s-a incheiat Pacea de la Westphalia, care a pus
capat Razboiului de 30 de ani( 1618-1648). Razboiul de 30 de ani reprezinta o serie de razboaie
purtate in special in Europa Centrala si este unul din cele mai lungi conflicte armate din istorie.
Una din consecintele acestui razboi a fost divizarea Germaniei in mai multe teritorii si limitarea
puterii Sfantului Imperiu Roman. Pacea de la Westphalia reprezinta o serie de tratate incheiate
intre mai si octombrie 1648 la Osnabruck si Munster si, pe langa Razboiul de 30 ani, a pus capat
si Razboiului de 80 de ani(1568-1648) dintre Spania si Olanda.
Pacea de la Westphalia a fost incheiata intre Sfantul Imperiu Roman( Ferdinand al III-lea), Regatul
Spaniei, Regatul Frantei, Suedia si Olanda. Primul tratat este Pacea de la Munster, dintre
Republica Olandeza si Regatul Spaniei, incheiat la 30 ianuarie 1648 si ratificat la data de 15 mai
1648. La 24 octombrie 1648 au fost semnata inca doua tratate complementare: Tratatul de la
Munster dintre Sfantul Imperiu Roman si Franta, tratat ce viza statele europene catolice si
Tratatul de la Osnabruck, dintre Sfatul Imperiu Roman si Suedia, tratat ce viza statele
protestante. Printre prevederile acestora se numarau: recunoasterea drepturilor Frantei
asupraVerdunului si asupra Alsaciei, extinderea considerabila a posesiunilor suedeze,
reconfirmarea principiului egalitatii religioase. Imperiul Romano-German a fost divizat in 343 de
state.
Pacea de la Westphalia a reprezentat prima intalnirea diplomatica la nivel european, in urma
careia au fost consacrate principiile echilibrului politic si al ratiunii de stat.
***Cauzele celui de-al doilea rzboi mondial sunt n general considerate invazia germanoruso a Poloniei i atacul japonez asupra Chinei, Statelor Unite ale Americii i asupra coloniilor
Regatului Unit i Olandei.
Printre cauzele rzboiului mondial s-au numrat creterea naionalismului, a militarismului i
prezena a mult prea numeroase probleme teritoriale rmase nerezolvate dup ncheierea
primului rzboi mondial.
***Cauzele primului razboi mondial Cauza principal a Primului Rzboi Mondial a fost refuzul
imperiilor de a acorda populaiilor lor dreptul la auto-determinare.Exist multe ipoteze care
ncearc s explice cine, sau de ce, a fost vinovat pentru nceputul Primului Rzboi Mondial.
Primele explicaii, prevalente n 19201930, accentuau versiunea oficial, care, n conformitate
cu Tratatul de la Versailles i Tratatul de la Trianon, plasa ntreaga responsabilitate asupra
Germaniei i aliailor si. Versiunea oficial a fost o ipotez bazat pe ideea c rzboiul a nceput
cnd Austro-Ungaria a invadat Serbia, susinut de Germania care a invadat Belgia i Luxemburg
fr provocare. n aceast viziune, ipoteza este c responsabilitatea pentru rzboi s-a creat prin
agresiunea Germaniei i a Austro-Ungariei, n timp ce Rusia, Frana i Marea Britanie au ripostat
legitim acestei agresiuni. O alt cauz a rzboiului a fost dezvoltarea industriei de armament,
care a dus la formarea de aliane cu substrat militarist.
***Organizaia Naiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai important organizaie
internaional din lume. Fondat n 1945, dup al Doilea Rzboi Mondial, are astzi 193 de state
membre,incluzand toate statele suverna din lume cu exceptia Vaticanului. ntemeierea ei a
constat din semnarea, de ctre membrii ei fondatori, a Cartei Organizaiei Naiunilor Unite.

Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea mondial, respectarea
drepturilor omului, cooperarea internaional i respectarea dreptului internaional. Sediul
central al organizaiei este la New York.Romania adera la ONU la 14 decembrie 1955.

***Practica juridic i precedentul judiciar (jurispruden)


Practica judectoreasc, denumit i jurisprudena, este alctuit din totalitatea hotrrilor
judectoreti, pronunate de ctre instanele de toate gradele, pe baza interpretrii i pentru
aplicarea legii. Aceasta activitate se manifest n mod evident ndat ce viaa social a ieit din
faza pur instinctiv, cernd adoptarea unei decizii. Judectorul care aplica normele juridice
constat n ce msur problema aprut se ncadreaz n sistemul normelor juridice existente.
n acelai timp, activitatea jurisdicional poate sugera i noi idei, impuse de dezvoltarea
raporturilor sociale. Precedentele judiciare sunt considerate sunt considerate izvoare drept i n
statele ca Elveia, unde exist prerea c unele hotrri ale Tribunalului federal constituie
adevrate izvoare de drept. n ara noastr, practica juridic nu este considerat ca izvor de
drept. Considerrii practice judiciare ca izvor de drept se opune, de asemenea principiului
separrii puterilor n stat.
Prevederile constitutionale si decizia Curtii constitutionale privind politica externa
Curtea Constitutionala a Romaniei a respins, miercuri, ca nefondata, sesizarea presedintelui
Traian Basescu referitoare la Legea privind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul
afacerilor europene si a declarat-o constitutionala, anunta Agerpres. Decizia de astazi a Curtii,
coroborata cu o decizie anterioara a CCR, semnifica faptul ca atunci cind presedintele ii delega
premierului mandatul de a reprezenta Romania la Consiliul European acest mandat poate fi
modificat de Parlament. Reamintim ca o decizie din 2012 a CCR a statuat ca Romania e
reprezentata de presedinte la Consiliul European.
Ce prevede mai exact Legea privind cooperarea dintre Parlament i Guvern n domeniul afacerilor
europene, declarata constitutionala si care trebuie promulgata de Presedintie:
Articolul 18:
(1) Guvernul transmite celor dou Camere ale Parlamentului, cu minimum 10 zile calendaristice
naintea reuniunii Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegaia Romniei
intenioneaz s o prezinte.
(2) naintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul poate adopta propuneri privind mandatul.
(3) Propunerile adoptate n conformitate cu alin. (2) se includ n proiectul de mandat formulat de
Guvern.
(4) Preedintele Romniei se poate adresa Parlamentului pentru a-i prezenta mandatul.
Context
Presedintele Curtii Constitutionale, Augustin Zegrean, a precizat ca sesizarea formulata de
presedintele Traian Basescu a fost respinsa ca nefondata si neintemeiata, decizia fiind luata cu
majoritate de voturi.
Seful statului a contestat atributul Parlamentului de a se implica in definirea mandatului
Guvernului la Consiliul European, precizand ca presedintele ar trebui sa fie instanta care
stabileste acest mandat.
In sesizarea presedintelui se arata ca unele prevederi ale legii "sunt neconstitutionale deoarece
contravin Art. 80 alin. (1), coroborat cu Art. 91 si Art. 148 alin. (4) din Constitutia Romaniei,
republicata, in ceea ce priveste dreptul Presedintelui Romaniei, in calitate de sef al statului si
conducator al politicii externe a statului roman de a emite mandate de reprezentare la Consiliul
European, atunci cand considera necesar, fara alte conditionari din partea puterii legislative sau
executive".
In cererea sefului statului inaintata Curtii Constitutionale s-a aratat ca acestea ar contravine
dispozitiilor articolului 1 alineatul (5) si articolului 147 alineatele (2) si (4) din Constitutie, intrucat
conserva solutiile legislative constatate neconstitutionale prin Decizia CCR 784/2012, iar unele
prevederi contravin articolului 80 alineatul (1), coroborat cu articolul 91 si articolul 148 alineatul
(4) din Legea fundamentala in ceea ce priveste dreptul presedintelui Romaniei, in calitate de sef
al statului si conducator al politicii externe a statului roman, de a emite mandate de reprezentare

la Consiliul European, atunci cand considera necesar, fara alte conditionari din partea puterii
legislative sau executive.
Traian Basescu a aratat ca, potrivit Constitutiei, rezulta obligatia Parlamentului de a pune de
acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, iar autoritatile publice, printre
care si Parlamentul, nu pot neglija sau respinge o decizie a CCR.
In forma initiala a legii supusa controlului de constitutionalitate, articolul 18 avea urmatorul
cuprins: '(1) Conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European este
presedintele Romaniei sau primul-ministru al Guvernului Romaniei. (2) Stabilirea conducatorului
delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European se face prin acord intre Guvernul Romaniei
si Institutia Prezidentiala, cu cel putin 20 de zile lucratoare inainte de data reuniunii. (3) In
situatia in care acordul prevazut la alin. (2) nu se realizeaza in termen, Parlamentul, in sedinta
comuna a celor doua Camere, desemneaza conducatorul delegatiei Romaniei la respectiva
reuniune a Consiliului European'.
De asemenea, presedintele a aratat ca la articolul 19 din aceeasi lege se prevedea faptul ca: '(1)
Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului, in termen de minimum 7 zile
lucratoare, inaintea reuniunii Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegatia
Romaniei intentioneaza sa o prezinte. (2) Inaintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul
adopta mandatul. (3) In cazul in care conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunea Consiliului
European sustine alta pozitie decat cea primita prin mandat, Guvernul va motiva in scris
respectiva pozitie'.
Traian Basescu a mai subliniat ca prin Decizia nr. 784/2012 CCR a constatat ca prevederile
articolului 18 aduc atingere dispozitiilor articolului 80 alineatul (1), coroborat cu articolul 91 si
articolul 148 alineatul (4) din Constitutie, si a reluat, in esenta, argumentele principale pe care sia intemeiat Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012 asupra conflictului juridic de natura constitutionala
dintre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, si presedintele Romaniei, pe de alta
parte.
In plus, s-a precizat ca in ceea ce priveste articolul 19, in forma initiala a legii, supusa controlului
de constitutionalitate, prin Decizia nr. 784/2012, Curtea a constatat ca dispozitiile acestuia sunt
neconstitutionale, "contravenind atat articolului 1 alineatul (5), cat si articolului 80 alineatul (1)
coroborat cu art. 91 si art. 148 alin. (4) din Constitutie, deoarece nu statueaza cu privire la
atributiile presedintelui ce trebuie exercitate in procesul de elaborare si adoptare a mandatului".
Traian Basescu a aratat ca dupa reluarea procedurii legislative, desi Parlamentul a operat unele
modificari in vederea punerii in acord a legii cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 784/2012, la
articolul 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor
europene, retransmisa spre promulgare, sunt cuprinse dispozitii cu privire la procesul de
elaborare si adoptare a mandatelor, insa rolul presedintelui Romaniei este deformat in substanta
sa.
Astfel, el a indicat faptul ca acest articol prevede ca: "(1) Guvernul transmite celor doua Camere
ale Parlamentului, cu minimum 10 zile calendaristice inaintea reuniunii Consiliului European,
propunerea de mandat pe care delegatia Romaniei intentioneaza sa o prezinte. (2) Inaintea
reuniunii Consiliului European, Parlamentul poate adopta propuneri privind mandatul. (3)
Propunerile adoptate in conformitate cu alin. (2) se includ in proiectul de mandat formulat de
Guvern. (4) Presedintele Romaniei se poate adresa Parlamentului pentru a-si prezenta mandatul".
"Din analiza acestui text, remarcam ca presedintele Romaniei isi pierde atributia de a emite
mandatul de reprezentare la reuniunile Consiliului European, desi acest drept ii este conferit de
Constitutie, in virtutea prevederilor art. 80 alin. (1), coroborat cu art. 91 si art. 148 alin. (4). Prin
art. 18 din legea retrimisa spre promulgare, in procedura de emitere a mandatului, se
interfereaza Parlamentul Romaniei, aspect care vine in contradictie cu textele constitutionale
mentionate. Astfel, din jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si din Constitutie, presedintele
Romaniei, in calitate de sef al statului si conducator al politicii externe a statului roman, are
dreptul de a emite mandate, atunci cand considera necesar, fara alte conditionari din partea
puterii legislative sau executive", se aratase in sesizare.
Senatul a adoptat in vara anului 2012 legea privind cooperarea intre presedintele Romaniei si
Guvern in domeniul afacerilor europene. CCR s-a pronuntat, la sesizarea unui grup de senatori,
prin Decizia nr. 784 din 26 septembrie 2012, constatand ca prevederile articolelor 3, 18 si 19

sunt neconstitutionale.
Pe 15 aprilie 2013 Senatul, in calitate de camera decizionala, a adoptat din nou Legea privind
cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene.
Ulterior, Legea a format obiectul cererii de reexaminare inaintate de presedintele Traian Basescu.
In urma reexaminarii legii, la data de 23 septembrie, Senatul, in calitate de camera decizionala, a
adoptat Legea privind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene pe
care, in data de 30 septembrie, Parlamentul a retransmis-o presedintelui Romaniei in vederea
promulgarii.