Sunteți pe pagina 1din 404

CIOCULESCU, VLADIMIR STREINU

TUDOR VIAND

ISTORIA
LITERATURII ROMANE
MODERNE
I

CASA SCOALELOR
1

44

www.dacoromanica.ro

ERBAN CIOCULESCU, VLADIMIR STREINU


TUDOR VIAND

ISTORIA
LITERATURII ROMANE
MODERNE
I

CASA S,COALELOR
1

44

www.dacoromanica.ro

PREFATA
Cdnd in primavara anului 1942 am prirnit inscircinarea de a
literaturii romAne moderne, pentru Editura Casei

scrie Istoria

Scoalelor, ne-am spus ca lucrarea este posibilci fi chiar necesara, cu


toate ca miscarii noastre ftiintifice nit-i lipsesc atdtea alte incerceiri
de acelafi fel. Istoria unei literaturi este insei o functiune continua :
ea este consiinta literaturii privind catre trecutul ei. Chiar (lath- materiatul de informatii a lost aproape in intregime stabilit, inca din,
generacia trecutei, de cercetatori, reimane o problemci mereu deschisa
valorilicarea acestui material in directia stabilirii curentelor, a inrudirii fi filiatiei scriitorilor, cum fL in aceea a aprecierii estetice a.

operelor. Ni s'a parut deci interesant sa supunem unei noi lecturi


atente intreaga literature romcinei frumoasei din ultimul yeac, pentru.
a controla soliditatea judeca4ilor estetice ale trecutului fi pentru a le
inlocui, cdnd va f i lost cazul, dupes indicatille gustului actual.

Opera apeirutei acum, cu primul ei volum, este produsul unei


colaborari, in care semnatarii celor trei capitole componente, aspircind
catre temeinicia pe care o asigurii lucrarea pe un teren limitat asu-

manduli raspunderea contributiei lor, s'au simtit totitfi solidari, nu


numai prin aceiafi conceptie asupra istoriei literare fi a marilor ei
linii de desvoltare in cultura noastrei, dar fi prin acelafi cald devotament facet de intreaga noastrei traditie literara.
Nadajduim ca volumul urmcitor, consacrat partilor mai noi ale
istoriei noastre literare, sa poata aparea in timpul cel mai scurt.
A UTORII

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE


de ERBAN CIOCULESCU

www.dacoromanica.ro

Literatura noastra din secolul trecut incepe sa se afirme abia cu


generatia dela 1830, cand romantismul francez, cu prestigiul sau
continental, patrunzand si pe la noi, savarseste o prefacere oarecum
miraculoasa a versului, nedesprins pans atunci din tiparul mecanic
al ritmului popular sau chiar din pasta cleioasa a prozaismului.
Noi nu am cunoscut, ca alte literaturi vecine, atingerea directs
cu problematica romantics. ExperienIa interioara a romantismului
ne-a ramas strains. Scriitorii nostri nu au trecut printr'o <c criza *
morals, de esenta faustica, demoniaca sau egotists, ca urmasii spirituali ai lui Gcethe, Byron sau Chateaubriand, din alte fari. Boa la
veaculdi a patruns prin unele stangace traduceri, care denota ca
o s'a luat act de ea >, de buns seams, ca fenomenul n'a fost ignorat
cu desavarsire ; dar ea n'a operat pustiitor, prin variante morale.
Inainte de Eminescu, asa dar, produs de altfel tardiv al romantismului

german, noi n'am avut un adevarat exemplar de poet romantic,


in sensul plenar al cuvantului. Cauzele de neaderema morals, in
tot decursul dintre anii 1830 si 1866, la esenIa patetica a romantismului, ar comporta un studiu deosebit. Sa ne mul%umim cu unele

eenstatari: o cultura tanara, ca a noastra, care nu trecuse prin


succesive etape ra/ionaliste, timp de cateva secole, nu-si putea
propune el?berarea de sub tirania normelor silogistice ; stapanici de

o veche tradi/ie religioasa, noi nu ne puteam rascula impotriva


unor principii materialiste, revendicandu-ne o renastere spiritualists ; nu ni se putea pune nici problema eliberarii <c eului *, prea
strans incantenat in structura socials, de convenlii si interdicii
etice. Nu cram pusi in condiOi speciale de evolu%ie, ca sa ni se iveasca
in chip firesc probleme morale si literare, ca acelea ce se impusesera

www.dacoromanica.ro

ERBAN CIOCULESCU

in apus, facand din romantism nu numai un mare curent literar


european, dar i o zguduire morals, urmata de incadrarea fotilor
artizani ai libertaIii artistice, in randurile luptatorilor pentru libertatea politica. Romantismul apusean implica aa dar pe langa o
estetica emancipata i o filosofie rel igioasa, o morals individuals
nu totdeauna in acord cu atitudinea spirithalista i o politica de
generozitate socials, sfaramAnd hotarele egotiste. Ca orice curent
vital impetuos, romantismul e sfdiat de contradicIii fundamentale
care-i maresc insa prestigiul, refuzandu-se cadrelor logice, prestabilite. Dintre componentele pe care i le-am enumerat, cele estetice
i etice nu vor fi prea bine asimilate la noi, cele religioase isi vor
gasi in cucernicia noastra traditionala un teren consolidat, iar cele
politice vor avea o deosebita rezonanIa. Intr'adevar, in aceasta

direcie, condi ;iile sunt cu totul favorabile paralelismului dintre


preocuparile literare i cele politice. Renaterea noastra literary
coincide cu redeteptarea contiinIei nalionale. Socialul se impletete strAns cu nalionalul, in perioada protectoratului. strain i a
Regulamentului organic. LiteraIii i carturarii, mai in genere, isi
simt chemarea de oameni publici, i liberalismul romanticilor apuseni
servete, in principatele noastre, ca i peste murgi, ca un indemn de

afirmare a individualitaiii nalionale. Linguistica i studiile istorice

devin auxiliare puternice ale aciunii politice. Prin cea dintdi, se


afirma latinitatea noastra, ca un element de prestigiu, pentru revendicarea unitapi nalionale ; prin cercetarile istorice, acelasi prestigiu

se confirms i se amplifica, in ambianla europeana, favorabila


crearii statelor nalionale. Este vremea cand toti scriitorii europeni
cred in funciia socials a artei i se considers luminatorii poporului.
Chiar i in statele puternice, care trec insa prin framantari sociale
proprii momentelor de tranziIie, litera %ii sunt convini de eficacitatea euvantului asupra evoluliei politice i isi revendica rolul de
reformatori sociali. Romantismul desvalue transformari neateptate

in temperamentele scriitoreti, cum e cazul lui Lamartine care,


dinteuri poet suav si eterat, oarecum feminin in reacciunile-i morale,
ajunge agitator liberal si seful guvernului provizoriu, in 1848. Mai
niciunul din scriitorii nostri dintre 1830 si 1848, nu ramane in afara
de lupta socials si nutionala ; fie Ca temperamentul ii este, rand pe
rand, sceptic si depresiv, ca la Grigore Alexandrescu, fie ca e in

stapanirea unei structuri specifice de iluminat si de apostol, ca

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

Nicolae Balcescu, scriitorul roman se afirma, oca-zional, sau se consacra din tot sufletul, politiceste, misionarismului. Caracterul epocei
este ,asa dar dinamic, angajand diversitatea temperamentelor, care
in alte imprejurari, de stabilitate, ar fi fost indemnate sa se incadreze
cu docilitate si sa fie oameni de litere, in sensul strict profesional.
Acest moment va veni la not mult mai tarziu, ulterior formarii constiin/ei estetice. Cand Eminescu, spre surprinderea confralilor junimisti, exalta in <( Epigonii e, genera -Oa scriitorilor iluminaIi de un

crez, dar in mare masura nevalabili, sub raportul artistic, el isi


afirma congeneritatea esenIial romantics, cu poetii misionari, dela
1848, desi nu le impartasea idealurile, deoarece se formase la scoala
germana, organicista in privirea evolutiei istorice.
Etapele de formare ale unei constiinIe politice sunt milt mai
repezi decat acelea ale constiinIei estetice, pentruca indivizii, in
cadrul unei culturi incepatoare, se orienteaza mai usor in direc %ia
acpunii cleat in aceea a specula.ciei sau a crea%iei. Despre o doctrina

literara, la scriitorii nostri din jurul anului 1830, nu poate fi vorba.


Le lipsea acel spirit de grupare in cenacle, unde se framanta manifestele artistice, precum si tradiiia literara, care asigura continuitatea sau starneste reaciiunile innoitoare. De alts parte, prestigiul
sonor al romantismului francez se echilibra, in cadrul generaIiei
respective, cu autoritatea clasicilor francezi, din programa didactic&
dela Sfantul Sava. Pusi inaintea unor modele felurite si multiple,
scriitorii se arata receptivi fats de toate, ceea ce denota orientarea
sovaitoare in afara si chiar in direcIia propriei structuri subiective,
pentru surprinderea afinita Olor literare. Un larg eclectism doming
asa dar inceputurile literaturii noastre din secolul trecut. Indreptarele artistice, de care s'a facut atata caz, ca acelea ale lui I. Heliade
Radulescu, sunt prea spaiiate, ca sa produca un efect generator de
frumos, si mai ales, prea pu %in competente. Spiritul critic, atat de
desvoltat la creatorii din literaturile constituite si raspandit chiar
printre amatorii sau diletan/ii artistici, in acelasi climat, se formeaza
neinchipuit de incet, la inceputurile unei literaturi nalionale. Printr'un fel de acord unanim, dela G. Ibrailoanu incoace, se recunoaste,
in programul revistei Dacia literara /7, cea dintai orientare literara
precisa. Ea se reduce insa la respingerea traducerilor, in ordinea
negativa si la recomandarea izvoarelor proprii de inspiraie, ca
norma pozitiva ; atat si nimic mai mult ; programul isi accentuiaza

www.dacoromanica.ro

10

*ERBAN CloCuLESCU

o directive nationala, fare sa-si precizeze Ins un ideal de frurnos,


prin mijloace artistice determinate. Suntem, la mijlocul veacului,
Inca in stadiul gramatical si linguistic al culturii noastre, cand se
discuta cu aprindere, simplificarea alfabetului cirilic si se opune
etimologismului latinistilor de peste mun %i, mai preocupa %i de
relatinizarea totals a limbii, decat de promovarea literaturii romanesti,
solu %ia bunului sims, fonetica. Cat de mult s'a prelungit
aceasta desbatere, o dovedeste tiparirea atat de inaintata in a doua
jumatate de veac, a hibridului monument lexical', care se nurneste
Dictionarul Academiei Ron-lane, redactat de Laurian si Massim,
in sensul latinist aberant. Insesi Inceputurile criticei maioresciene
au fost consacrate problemelor gramaticale, intarziate din considerente de politica culturala, care si-au impus primatul fa-Va de
preocuparile literare pure. Chirurgia radicals a primului critic si
estetician roman a operat cu succes abcesul, dar i-a atras clinicianului
napraznice resentimente peste mun%i, staruitoare pe alocuri, pang
la inceputul secolului nostru. Cu o limba literara nefixata, despartita
in dialecte provinciale, fiecare incredintat de puterea sa absorbanta,
pang la impunerea fireasca a celui muntenesc, nu se puteau intruni

conditiile prielnice creatiei artistice. Fate de constructiile arbitrare


ale unor filologi pasionali, care preconizau, din interese de politica

culturala, un monstruos limbaj sintetic, Para nicio legatura cu


limba uzuala, s'a ridicat o aka superstitie, aceea a poeziei populare,
primita ca un mit regenerator. Genera-0i succesive de carturari au

Investit aceste productii, in parte admirabile, deli nu totdeauna


stiintific culese si perfect autentice, cu virtui colective, superioare
capacitatii individuale de crea-tie. Acestui mit ii corespunde, pe un
plan paralel, cultul pentru valorile linguistice cronicaresti, in care

aceiasi carturari cred ca au descoperit izvoarele de ape vie ale


limbii moderne. Este Irish' de netagaduit, ca, oricat de discutabile
ar fi valorile linguistice ale poeziei populare si ale cronicelor, ca
indreptare permanente, ele si-au verificat caracterul binefacator,
in ceasul lor, cand bantuia furia experientelor latiniste si italienizante.

Intoarcerea la limba uzuala, dupe aventurile fantastice mai sus


numite, li se datoreste in bun5 parte. Esalonata pe mai multe generatii scriitoricesti, creatia limbii literare este insa, mai presus de
orice, opera individuals. Un Costache Negruzzi, ca intemeetor al
prozei literare, oricat a beneficiat de cunoasterea izvoarelor istorice

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

ti

nalionale, pastreaza meritul simlului artistic, strict personal ; un


Mihai Eminescu, ca fondator al limbii poetice, nu poate fi privit cu
exclusivitate ca neintrecut a cunoscator al limbii populare, din toate
Iinuturile romaneti i al vechilor izvoade, trecandu-se peste geniul

elaboraIiei sale artistice ; iar un Titu Maiorescu, creator al prozei


eseistice, nu e catui de pulin motivat prin bunul sim% de ordin
gramatical i linguistic, substituit talentului expresiei. Dintre cei trei,
numai Costache Negruzzi e o excepie, pentruca i-a realizat destinul,
Para sa fi fost nevoie de un sir intreg de inaintasi ; Eminescu i Maiorescu sunt insa fenomene de culture progresiva si lentas, peste care

s'au altoit geniul i talentul, amandoua, ecuaIie individuals ; de


altfel ceea ce am numit exceptional la Negruzzi, apare explicabil,
intr'o dreapta axiologie, cu ierarhii naturale. Cantonate intr'un
mediu literar in devenire, ca acela dintre 1830 i 1867, istoriile
noastre literare zabovese de obicei asupra figurilor de dimensiuni
mai curand culturale, care i-au asumat rolul de indrumatori, facand
ocazional i literature ; scrierile tor, embrionar teoretice, din domenii

auxiliare, sunt in de aproape cercetate, cu instrumente maritoare ;


opera for de imaginaIie, cats este, e privity in func/ie de evolulia
literara a genurilor, considerate brunetieristic, intr'un fel de perspective realist scolastica ; scriitori adevaraii, in schimb, sunt mai pulin
pretuiti i repede trecu%i in revista, dad. s'au pastrat intregi artei
for si n'au facut cariera oficiala de dirigemi ; alte numeroase chipuri,
de amatori literari, impiedeca circulaIia pe aleele istorice, aglomerate
cu cat mai multe nume proprii. In capitolul introductiv care urmeaza,
ne vom limita sa selec-cionam scriitorii verificaIi cu vremea i anume

notabili prin permanenca operelor, negasindu-ne indatorati sa incepem cu clasicii pe drept necititi, ca Iancu Vacarescu i Constantin
Conachi ; din scriitorii clasicizati prin trecerea anilor, vom reline

edificiile durabile, relevandu-le frumuseIile, dar nu vom intarzia


in preajma venerabilelor gramezi de moloz, cu ingenioase cautari de

crampee de versuri sau de proza citabile, ca acele cartur de pe


caramizile ruinelor romane, din care se pastreaza inscriplia. Cititorii

sa nu se wepte a gasi rezumate, din operele epice, dramatice sau


chiar lirice, cum i-au deprins uncle manuale de stricta utilitate
sezoniera. Se vor da, in schimb, caracterizari i citate ilustrative ;
din eunoaterea operelor, mai relevante deck amanuntele biografice,

atat de pu%ine, de altfel, pentru epoca respective, se va schi/a, in

www.dacoromanica.ro

12

ERBAN CIOGULESCII

linii simple

9i nepreten%ioase, fizionomia morals a scriitorilor ;


extinderea biografica e cu totul de prisos. Intelegand istoria literara,
intemeiata ca 9i critica, axiologic, vom manui a9a dar judecati de
valoare, raportate nu la idealuri artistice normative, ci la scara de
posibilitati a fiecarui autor, potrivit structurii sale scriitorice9ti.
In acest fel, vom selectiona ceea ce ni s'a aratat conform cu natura
intima, a creatorilor, omitand cu buns tiin ;a tot ce se indeparteaza
dela ea, excluzandu-se din componentele structurii sale permanente
sau evolutive.

VASILE CARLOVA

Despre Vasile Carlova, biografia e nesigura cu privire atat la


locul na9terii, cat 9i la pricina morcii. Targovi9tean sau nu, 9i-a legat
amintirea de ora9u1 natal on numai al copilariei, prin cea mai frumoasa din poemele lui: Ruinurile Targovi9tei *, care a avut darul

sa patroneze inspiraiile lui Grigore Alexandrescu 9i I. Helia de


Fradulescu. Prin mama, Sevastita, se tragea din neamul LacusteniIon doljeni ; tatal pare a fi fost boeri ass buzoian ; o sofa, Bali a, moarta

la 20 ani, era coco9ata ; alta, Elena a fost casatorita cu colonelul


Alexandru Florescu. Poetul, nascut in 1809, a invatat 9coala greceasca particulars 9i a compus primele versuri in grece9te, pang ce
prietenul lui, I. Voinescu II, il povatui sa scrie in limba parintilor
sai. Era familiarizat cu limba lui Voltaire, din care traduse un act
al tragediei Zaire. Infiintarea miliciei nationale it atrase in randurile
cavaleriei, ca sublocotenent. 0 boala neprecizata ii curma existenta,
in 1831. Versiunea N. Tinc, a congestiei pulmonare contra-ctata
dupa o nunta, ca urmare a romanticei inapoeri, in zorii zilei, &Mare,

la garnizoana, e cu totul necontrolabila. Ea contureaza o indoelnica fizionomie de galanterie romantioasa, cu cruzime 9fichiuita
de N. Iorga, care a facut haz de presupusul ofiter amorezat
9i mort tanar, cum nu mor de regula ofiterii amorezali *. Intreaga opera a lui Carlova, de altfel, a fost caracterizata de acelaqi
ca o poesie de domni9oara s (a Samanatorul >, 5 Iunie 1905). Nu
exists niciun alt temei pentru asemenea nedreptate in judecata
literara, decat dorinta istoricului literar de a ridica pe moldoveanui
)).

G. Asachi, la rangul de <( cel dintai poet al timpului > (Vasile Carlova,
in (< Istoria literaturii romane9ti in veacul al XIX -Iea *, I, 1907).

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

13

In condescendenta compatimire pentru maladivitatea poetului,


dedusa din sfarsitul lui prematur, istoricul lua drept autentic acel
postum portret conventional de <c frurntqe1 tanar cu fata rotunda,
delicate, cu ochii mari, tristi, ca de simtirea mortii apropiate C,
iar din eronata premiza a subrezimii trupesti infera chiar conseciate literare nebanuite: <c intreaga lui fire, tinereta, avanturile bolnavicioase ale unui trup slab, it indreptau catre acel Lamartine *,
etc. Asemenea citate, cu totul distonante, nu si-ar avea justificarea,
data nu am avea in vedere exemplificarea primejdiilor care pandesc
critica literara, prin amestecul arbitrar al stirilor biografice oarecum
legendare si ca atare nule. Cu excep %ia acestui glas izolat, posteritatea a fost din primul ceas patrunsa de insemnatatea exceptionala
a lui Carlova: trei din cele cinci poezii ale lui, prin care ne-a ramas,
au fost puse in circulatie de I. Heliade Rddulescu in tinipul vietii
lui si celelalte dotd, postum (<( MarsuI* circulase insa in foi volante
tiparite chiar in anul compunerii, cand poetul se inrolase in militia
de curand infiintata). Directorul <c Curierului romanesc > pretuia

foarte mult talentul poetic al disparutului, chiar data mentiunea


critica despre compunerile lui < mici, dar pline de foc n, ni se pare
insuficienta. Marturia devo ;iunii sale se gaseste perfect concretizata
in versul:
0 stea, care rasare chiar tntr'al sass apus.
( La moartea lui Carlova)

Dintre gloriosii inaintasi, Iancu Vacarescu, autor el insusi, al


unui Mars romanesc n, scris la reinfiintarea miliiei nationale,
cu un an inaintea lui Carlova, scoate, din existen %a acestuia, o
invatatura etica:
Cum once Ileum incepe,
Intai, prin poezie,
Fiinta de-si pricepe.
(Cununa lui Cdrlova)

Generatia urmatoare i se inching prin verbul aprins al lui Nicolae


Balcescu. Situarea estetica a lui Carlova se datoreste insa lui Ovid

Densusianu (cursul de literaturd moderna, rostit In 1899-1901,


tiparit dupa doudzeci de ani) si lui G. Ibraileanu (Insemnari iesene,
1919 si Scriitori si Curente, ed. II, 1930): amandoi ii socotesc primul
poet roman, modern prin sensibilitate si expresie.

www.dacoromanica.ro

$ERBAN CIOCULESCU

14

In perspectiva istoriei literare, se cuvine remarcata confluen ;a


a doua curente hotdritoare, asupra forma ;iei talentului poetului:
poezia pastorale Si poezia ruinelor, din secolul al XVIII-lea francez,
alaturi de sufletul liricei lamartiniene. Convencionalul pastor fido n

nu se reflects intr'un fel mai autentic la Carlova ; dar chiar in cea


mai discutabild din poeziile lui, e un farmec desuet, ca intr'o gravure
de epoca ; ea dateazd, in incelesurile bune i rele, ale cuvantului ;
emo %ia artificiala, lacrimogend, 4i are stilul determinat ni nu se

cuvine dispretuita, ci incadrata atmosferei respective. Dace a fost


scrisd la 18 ani, cum stria I. Heliade Rddulescu in nota bio-bibliografica a necrologului, poezia vadqte stdpanirea precoce a versului,
surprinzatoare la eel ce incepuse a compune in limba greacd. Cu
toata dulcegaria speciei, versul are i ceva din simplitatea natural's
care sta bine pastoralei, o naivitate in expresie i chiar un sunet
romantic, de dezolare, in nota finals a fluerului:
De Lang& mine ea and lipsete,
Natura n'are nimic frumos ;
Sufletul tare mi se mahnete,
Orice privire e de prisos.
drept aceea a tanguire
Fac sa rasune fluerul meu,
Lasand si turme in napustire,
VarsandSi lacrami din ochi mereu.
(Pastoral intristat)
Si

e Rugaciune n, redactata in 1828, incepe cu un accent imnic,


profund, cum nu mai cunoscuse la not poezia smereniei dreptcre-

dincioase :

ninth' nand, lunga vedere,


Isvor puternic de mangaiere,
Pavaza sfanta Astui pamant !
DA ascultare, nu -ti fie sail,
Unui glas jalnic, ce cere Inflo,
Ce a se plange are cuvAnt.

Nu e insd o rugs personals, ci o implorare in favoarea patriei,


de multe veacuri osandita nemilostiv ; poema are un indoit caracter:
na-tional, de emancipare, cu amintirea ascendenIei romane i social,

de restaurare a dreptacii de incetare a asupririi. Pe alocuri, izbuc-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

15

neste o nota prepasoptista, ca in finalul acestei strofe cu nobila


cadenca, in inceputul ei:
Trimite-i Inca placuta raza,
Negura trista sa nu mai vaza,
Arata-i cerul tot mai senin;
Si patriotul sa aiba WA'
A-51 spune vita nationals
La 'ntrebarea unui strein.

Poema se incheie cu o mestesugita intorsatura retorica, la privirea cerului, in apoteoza de lumini si focuri, si in acompaniament
muzical suav, de <c zgomot lin #; este semn ca rugaciunea a lost
primita si ca o <c soarta de raze plina se vesteste /aril. 0 nota de
progres tehnic se simte, dela Pastorul intristat >>, la 4 Rugaciune 5,

in totul gray al monologului, care nu se sfiwe sa devieze ruga,


invocand paganeste Soarele, si folosind ca i in alte parj.i, indrazne-ce
inversiuni:
Nu cumva, Soare, c5 merit n'are
Sa se numeasca natie mare,
Sa guste dreptul cuviincios,
Cand in tot chipul spre fala poate
Nepretuite daruri s'arate,
Cu care lumii sa dea folos?

Cu totul remarcabila e sintaxa sigura, dialectica numeroasa,


frazarea ampla ; fara mijloace plastice deosebite, prin caracterul
oarecum corporal, care individualizeaza mai fiecare strofa, poema

traieste un fel de via/a organica.


Din acelasi an, Ruinurile Targovistii apagine aceleiasi inspi-

ra/ii patriotice, dar cu o lunga vibraie lirica. Este poema in care


Carlova $1..a gasit intensitatea emacionala maxima. Invoca ;iile,
apostrofele, tanguirile romantice raspund unei simiiri patetice, de a
rezonanIa care nu si-a pierdut efectul. Ibraileanu a indicat cu dreptate notele preeminesciene: expresia negura uitarii *, precum si
acel 4 profund sentiment de melancolie in faIa vremelniciei lucrurilor
omenesti >>. Din ura impotriva ideologiei umanitare, N. Iorga vedea
in versul:
Si simt o tanguire de lucruri omeneVi

ecouri 4 din lumea Omului cu litera mare, idolul fara ()chi si fara
coloare la care se inching abstractul veac al XVIII-lea *. Ciudata

www.dacoromanica.ro

*ERBAN CIOCULESCU

16

interferenta a politicei cu literatura! Si tot atat de curioasa obiectia


adusa versului, a general, neprecis N, Intr'un cuvant, nepoetic, dupa
ce admisese ca e <e versul care luneca mai deplint in inima noastra /).
Ca tali dogmaticii, marele istoric isi sicana placerea, data ii suspecta

ortodoxia. Neavand temeiuri sa ne mortificam emo %iile estetice,


vom recunoaste poemei suggestivitatea, remarcata de Ibraileanu,
deli figuratia, pe tare i-o atribuie, lipseste in pasajul exemplificator.
De alth parte, nu se poate admite nici reprosul de incoerentd, adus
de Ovid Densusianu poemei, careia i-ar fi dorit mai multi amploare
si evocare mai larga. Nota liberals, din versurile finale, Impotriva
tiraniei, se explica istoriceste si nu aduce scadere ferventei meditatii.
Sim %irea labilitaii omenesti mai in genere, se imbina armonios cu
regretul fafa de slava trecuta a neamului; leclie de ir4elepciune si
de civism, ruinele sunt si o speranta de viitor. Nu regasim in Ruinurile Targovistei compozitia arhiteetura15. din RugAciune r, dar
emotia e mai directs si versul fluid, vibrant si uneori metaforic, e
al unui remarcabil poet liric.
Dupa inrolarea sa in militia nationals, Car lova a lansat oarecum

o chemare de conscriptie a Patriei-mume titre fiii ei. Marsul

este o compozitie meritorie, cu o abila variatie in cadenta, urmarind


parca sa-si ajunga sie-si, fara partitur4 muzicala.
In cadrul speciei, poetul isi invedereaea Inca odata stiinta cornpunerii, a unui adevarat artist. Apelul pune in vedere semnificatia

nationalA a reinfiintarii militiei, neuitand argumentul liberal, al


ecoului in opinia strain4tatii:
Vie-va, copii, aminte,
CA Europa insusi simte

In ce tale ati intrat.

Spirit .umanitar, poetul indeamna la crutarea, ba chiar si la


ajutorarea inamicului invins:
Inainte-va vrAjmasii sa apiece fruntea lor,
SA-si cunoasca neputinta, ca sa, scape de omor;

Dar atunci a voastra mans


Pe ei fie mai blajind,
aandu-le i ajutor.
Ca si in (c Rugaciune

)),

intervine, dar mai rar, intorsatura retorica :

Pe campia rumaneasca o tacere pan'A cand,

PLO. and de arme pline s nu sune cand

www.dacoromanica.ro

gi

cand,

Flaw 1

Istoria literaturk roman modern 1

rte
; 1,1

'IA

st

,.

4;.1

47
S

Col. Academia Romans

Vasile Carlova

www.dacoromanica.ro

17

INCEPUTURILE LITERATUR1I ARTISTICE

Si p'a aria lungime


Sa nu iasa cu iutime
Cetele mereu la rand?

Dupa evocarea o ruinurilor a, poema se incheie intr'o apoteoza


alegorica: glasul militienilor a desteptat din morminte, pe stramoii,
sterna cantaale caror umbre tacute privesc corbul inaltat
cuzina ; in falfairea steagului, i 4 slava iese din mormant si zam-

beste insignei, in timp ce Patria simte picurandu-i pe san, dupa


veacuri de restrite, cele dintai lacrimi de bucurie. Poate ca e si
oarecare convergionalism in aranjamentul teatral dela sfarit, dar
tonul eroic si sacadat salveaza marpl, dela discreditul obisnuit al
speciei.

Lui Carlova, privit ca poet modern, i-ar lipsi nota esenIiala a


romanticului, daca n'ar fi scris a Inserarea *. Este prima marturie,
la noi, a dominarii lamartiniene si totodata, cea dintai asimilare
completa a elegiei romantice, care pune capat cantecelor lumeti,
gen Conachi i Vacaresti. Turma, pastorul, pastori/ele, Eho, zefirul,
filomela, sunt ramasiIe ale figura %iei pastorale din veacul precedent,

dar caracterul tutelar al naturii, pentru muritorii de rand, vraja


nopii, in contrast cu sentimentul singuidta/ii individuale, cu dezolarea din pricina iubirii neaflate, nelin4tea ratacitoare, in o negura
mahnirii )), asemuita cu luntrea batuta de furtuni, apartin celui mai
ants entic romantism. Poema are tot ritualul medita iilor lamarti-

niene: contemplarea vaii, inteun cadru cosmic mareI, plimbarea


privirii in toate direcifiile, cu incantari plastice si muzicale, voluptuos

prelungite ceasuri intregi, din zori pang pe inoptate, cu simirea


molatecei placeri a sonmului. La drept vorbind, poema e o sinteza
dibace, in doua tonalita0 succesive, din care cea dintai, o contemplaIie fericita, se incheie pe nesimIite in elegie:
Dar 'astui suflet jalnic, lipsit de mangaiere,
Odihna, multumire, nu-i pociu gasi de roe;
Ori unde veselia din inima imi piere,.
Si de aceea umbla fugar din roc in loc.

Ce cauta nu ftie, dar simte ca lipsqte


Fiinta care poate sa-1 faca fericit,
Si neputand gasi-o, in vreme ce-o dorqte
In negura mahnirii mai mult s'a ratacit ;
2

www.dacoromanica.ro

18

$ER BAN CIOCULESCU

Intocmai ca o luntre ce, sloboda pe mare,


Nu poate de furtune a mai gasi pamant;
Ce n'are nici nadejde, ea poate d'intamplare,
Cu vreme s'o arunce la margin vr'un vent.

Dace am izola insa acest final, de concentrate facture elegiacs,


am pastra o fuziune de veche pastorale, in stilul secolului al XVIII-lea,
cu un senin pastel lamartinian, ce-si estompeaza la sfarsit colorile in

duke toropeala onyrica, de nature muzicala.

Este greu de larnurit, data poetul atat de tanar, sensibil la


stilul romantic, a trait cu adevarat pasiunile corespunzatoare, sau
data le-a dat numai expresie, cu inteligenra artistica. Deoarece
I-am vazut tot atat de apt s reproduca rand pe rand stilul pastoral
si sentimentul patetic al ruinelor, precum si sa-si stimuleze coarda
nalionala si civica, it socotim un artist, in disponibilitate de simIiri
cat mai felurite, care n'a avut timpul sa-si desvalue temperamentul
intim, nota dominants a sensibilita ;ii (un artist al versului mai
curand deck al limbii, impestricata cu muntenisme neestetice, pe
alocuri surprinzatoare, dar nu suficient de bogata si expresiva).
Carlova e asa dar un virtuos, care a stapanit mai multe instrumente :
naiul pastoresc, trambio de fanfare ostaseasca, violoncelul gray,
prima vioara si orga profunda. Pentruca opera lui atat de pulina
se orhestreaza variat, fiecare din poemele lui merits consideraIie
analitica. Ele au starnit entusiasmul contemporanilor, circuland in
nenumarate copii manuscrise. Veacul nostru le recunoaste valoarea
estetica si insemnatatea istorica. Poet de transi %ie, Vasile Carlova
incheie secolul al XVIII-lea la un nivel literar mai ridicat decat toti
predecesorii sai si inaugureaza romantismul, intuindu-i toate notele
esenIiale. In sfarsit, in zorii unei renasteri literare, poetul nu e numai
crainicul ei, ci si vestitorul redesteptarii na ;ionale. Respingand

conven/ionalul portret al ofi ;erului, veridic numai ca document


echipamentar, sa pAstram imaginea unui tanar insufleIit de toate
simiirile momentului crucial si tot atat de iscusit in instrumentarea
for felurite.
GH. A SACHI

Gh. Asachi, fiul preotului Lazar Asachievici, s'a nascut la 1


Martie 1788 la HerIa, dar i-a facut studiile la Lemberg, unde 0-ar
fi luat doctoratul in filosofie *i diploma de inginer arhitect, la varsta

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

19

de qaptesprezece ani. Dupa o sedere de doi sau trei ani la Viena, se

stabili timp de patru ani in Italia, unde isi cultiva in diferite ateliere, printre care acela al lui Canova, talentul pentru desen si unde
se incumeta a publica un sonet si a compune in limba si duhul Iui
Petrarca. Reintors la Iasi in August 1812, incepe activitatea sa
culturala, care sta la temelia coalei romane din Moldova. La 1
lunie 1829 scoate intaiul ziar de peste Prut, Albina Rarncinesacci,
care primqte mai tarziu un supliment literar, condus de Kogalniceanu. Din casatoria cu Elena Teuber, buns pianists, s'a nascut
Hermiona, care avea sa devina so%ia lui Edgar Quinet. Adaptat
care-i incredin ;ase insarcinari culturale importante,
Asachi n'a luat parte Ia m4carea din 1848; nu incercase so, -1i atraga
tineretul generaTiei dela 1840, care s'a Iinut departe de omul rece
i orgolios. Pensionat in 1849, onorat in Septemvrie 1868 cu o recompense na-cionala, incarcat de ani si de lauri, inceta din viea
la 12 Noemvrie 1869.
Asachi e mai insemnat prin activitatea sa culturala, cleat
prin producerile lui literare. S'a straduit in direcIia teatrului, prelucrand o pastorala, Mirtil fi Hloe, dupa Gessner i

regimului,

Florian si dand la Ia0 prima reprezenta-pe in limba romans, cu


tinere odrasle boiereti, in casa hatmanului Costachi Ghica (Ia 27
Decemvrie ,1816). Intreprinderea ramase fare urmari. Tocmai in
Aprilie 1834, Asachi organizeaza in cinstea generalului Kisseleff,
rechemat, o alts reprezentalie, tot cu o trupd ocazionala de diletanti, Serbarea pastorilor moldoveni >, un pot-pourri de dansuri
qi cantece na;ionale, cu infaIiprea gloriei militare a vechilor moldoveni Si nenorocirilor din trecut i mai ales cu < facerile de bine a
noului apzamant si mullumirea locuitorilor catre bunul for ocarmuitor > (dupa darea de seams din Albina). Peste cateva luni, la
Inscaunarea Iui Mihai Sturza, diletan ii reprezinta pe scena teatrului
francez de varietaii, al fracilor Fouraux, o o drama eroica >> datorita
lui Asachi: < Drago, intaiul Domn suveran al Moldovii *, care nu s'a

pastrat. In 1836, organizeaza un conservator dramatic, preluand


cursul de declama 0e. La 23 Februarie 1837, da intaia reprezentatie,
cu < Lapeirus e, drama o serie * cu cantece, prelucrata dupa Kotzebue.
In timpul celor doi ani de existen0 a conservatorului, se mai reprezinta o alts drama o serie *, o Petru Rare )), de Asachi, o comedie
prelucrata de ace14, Contradancul sau intunecimea de lima >>,
2*

www.dacoromanica.ro

20

$ERBAN CIOCULESCU

eke un vodevil si o drama de Kotzebue, in prelucrarea sau in traducerea lui Asachi, care mai da o u meditape > dramatics Privigherea
ostasului moldovean 5, cu concursul soiei sale, Elena, compozitoare.
Ini-pativa e reluata cu mai mult succes de Costache Caragiali, in

colaborare cu fostii elevi ai conservatorului. Asachi Isi continua


activitatea cu vodeviluri prelucrate, cu traduceri de opere, cu farse
si cu drame istorice originale, pans in anul morii (unele din subiectele pieselor sunt comune cu acelea din nuvelele lui istorice). Compu-

nerile teatrale, lipsite de orice valoare literara, contribue insa la


trezirea interesului pentru reprezentaIiile dramatice. In acest fel,
ca organizator de teatru, ca adaptator, traducator si autor dramatic,
Asachi indeplineste un rol cultural considerabil la Inceputurile
teatrului in capitala Moldovei.
Aceeasi staruinca se manifests si in cariera sa de poet. 0 parte
din compunerile lui sunt ocazionale, ale unui poet oficial, care-si
instruneaza lira la zile mari, slavind domniile regulamentare, pe
obladuitorii strain, pacea, progresul, scl. RedaCtor al Regulamentului organic moldovenesc, referendar al scoalelor, director al
intaiului ziar din principate (<( Albina romaneasca >>, 1829), Gh.
Asachi e un om al regimului, iar nu un independent sau un opozant ; e un conservator, iar nu un liberal revolu %ionar. Pe alte
cai decat confraIii sai contemporani, el e insa dominat de aceleasi
idealuri culturale, pe care le serveste cu tenacitate, neintrerupt,
mai bine de cinci decenii. Primele lui compuneri poetice, legate de
imprejurari intime, si anume de iubirea platonica pentru Bianca
Milesi, dateaza din anii studiilor plastice si arheologice, dela Roma
(1809-1812). Ele au fost redactate direct in italieneste si poate,
revazute de unii cunoscuIi, printre cari se numara si poetul Monti,
in tovarasia caruia, Inainte de repatriere, a vizitat pe mama Biancai,
la Venzago. Variantele romanesti, asupra datarii sincronice a carora
nu s'a ridicat pans acum nicio contesta/ie, ni se par dupa toate
probabilitaIile mult mai tarzii. Nu aducem in sprijinul Indoelii
noastre, argumentul Ca au fost tiparite abia in edicia a doua a poeziilor (1854) ; ci acela de ordin artistic, al superioritalii tehnice, faIa de
poemele ocazionale, ulterioare Intoarceri !sale in Sara ; prin maturitatea

expresiei, versurile Inchinate Biancai Milesi nu par a fi primele lui


produceri lirice. Pentru acelasi motiv, e greu de crezut ca Asachi ar fi
gasit Inca din 1809, versul clasic, magistral, din oda #Catra Italia >.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

21

VA urez, frumoase termuri ale-Ausoniei antice,


Conjurate de mari gemeni, impartite de-Apenin,
Unde lAnga dafin verde crelte- olivul cel ferice,

Unde floarea nu se trece, sub un cer ce-i tot senin,


Unde mandre monumente ale domnitoare. ginte,
Inviaza mu icoane la aducerea aminte.
VA urez !... ca cine poate farA dor, far' umilinta,
Acea pulbere sa calce, al eroilor mormant?
Ce in curs de ani o mie au statut in biruinta,
S'astazi vii sant prin exemple de virtute 1i cuvAnt,
!neat in asemanare nu au fost sub orice nume
Mai maret nimic, nici trainic de &And omul este' n lume...

0 asemenea siguranIa i amploare in vers nu se intalnqte nici


In culegerea de o Poezii >> din 1836. Accentul se Inrudete cu compu-

neri mult mai tarzii, ea acea oda o Pleiada, Catra Poe %ii Romani,
la ocazia Pleiadei Romane a d-lui Constantin .Negruzzi* (1845):
Voi, ce 'n sari purta-ti p'Apolon, patrioti din Roman'e !
Deli Ursita va desparte, armonia v'a uni.
Patria, care v'asculta, tema Muzei voastre fie,
Ca 1i ea intr'o luminA sa se poatA inoi,
Si prin fapte virtuoase, de o mai doritti soarta,
Vrednica se* se arate si de numele ce poartA.
Acordati romane versuri p'armonioase alAute,

Intr'un rost, ca si poporul, geaman cu cel italian.


Sa invete-amor de Patrie, dor de glorie, de virtute,
Si Romanul de pe Istru, gi-a Carpatului Muntean,
Cel ce be 'n Siret, in Nistrul, in a Muresului unde,
Cel l'a cArui triste Doine plaiul Pindului raspunde.
Cand Romanul va cunoalte, pri i a cantului putere,
A sa ginta, -a ei soarta, ce-i ascunsa 'n viitor,
Versul &And din ochi i-a stoarce, lacrima cea de putere...

sau ca o Imnul de Sears (catre Ermiona) )>, de aceeai faetura 0


metrica:
Acordeaa a to aria, Hied a juniei mele,
Pe cea stanc'a Petrodavei s'asezamu-ne 'mpreuna ;
CAt Cernegura pinoasa va luci de-a noptii stele,
Pe cAnd freamatul padurii 11i -unda murmur dulce suns,
SA cantam de-acele fapte, calAtorul ce-a'sculta,

De a noastre zise poate un rasunet va pastra!

www.dacoromanica.ro

22

*ERBAN CIOCULESCU

Unii cunoscatori ai literaturii italiene au identificat in versurile


lui Asachi, ingrijit si indelung sculptate,
vrednice de buna
scoala italiana , spiritul Renasterii clasice a Italiei lui Alfieri si
Monti* (N. Iorga), sau regimul lui Petrarca si al liricei italiene
settecentesti * cu insirarea unui mare numar de modele: Filicaja,
Parini, Monti, Alfieri, Onofrio Minzoni, Foscolo si chiar Ariosto si
Lorenzo de Medici (G. Calinescu).
Chiar data nu era atat de erudit amator al poeziei peninsulare,
Asachi a tras foloase mari din lectura liricei italiene, insusindu-si
muzicalitai felurite, noladieri de metrics variata. Am dat destule
exemple in sensul amplitudinii. Poemele cu ambi%ii in aceasta direcIie

nu sunt insa suslinute papa la capat. Artistul reusea mai bine in


poemele de metru scurt, ca decaden %ii elini, cunoscuii probabil prin
intermediul versiunilor italiene. Mai buna deck <4 Amorul nemernic *,
Amorul ranit * (anacreontica) sau e Amorul fugar (dupa Moschos)
>>

este poezia Catra zugravul *, in care se anticipeazd cadenta din


o Pajul Cupidon r (desi la Asachi rm intalnim alternano rimelor
feminine cu cele masculine):
Alba frunte sa se vada
Si umbroase dese gene

Peste care 'n cerc sa cads


Negricioasele sprincene.

Cautatura fa-i senina,


Ca vapaia scanteioasa,
Ochi albaftri fa-i de-Atina,
Sau de Venerea frumoasa.

A ei buze de corale,
Catra sarutari sa 'mbie,
Inmierita fa-le cale
De 'ngereasca armonie.

Dar a ei sa nu ascunda
Haruri o mantels deasa,
Ca gandirea s patrunda
La frumsetea mai aleasa.

Dar si in (< Amoral nemHnic *, cu versuri octo- si heptasilabice,

se schiteaza aceeasi cadenp:

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

Deschizand up in pripa
Un frumos prune am vazut,
Avand cucura 'aripa,

Iar in mani un arc temut...


A lui mane delicate

In a mele le Intorc...

Note le preeminesciene sunt foarte numeroase.


mie lin luceafarul
Din cer va sa-mi strdluce,
Cand dulce-a fi de-o patima
Aminte a-si aduce.

(Alvir Mira a sa miniaturci)

Din tronul eel de stele,


0 Doamne, is aminte!
A fiilor, parinte,
Ascultd ruga 'n cer
(Imnul Moldovenilor la Anul Nou 1832)
Acuma Ingerii,
Lind menitu-i-au,
Ferice trecere

Caul liman
(Idem, la Anul IVou 1836)
Mdgurile furtunoase,
A Carpatului minuni,
A for coame ramuroase
De 'nverzite 'ncing cununi.

(Prinuivara)

Noi In frunte vom privi


Sufletelor noastre stare,
Si ce dulce lacramare
Impreund vom uni!
(Dorul intdinirii)

Ea-mi va spune al ei chin,


Eu a mea durere-oi zice...
(ibid.)

Ca -s toate-aice trainice,

Anul ne-arata chiar [elm],


Stelele-ascunzandu-se

Din nou in cer rasar.


(Priniiivara anacreontica)

www.dacoromanica.ro

23

24

$ERBAN CIOCULESCU

Din ultima poezie citata, intreg finalul schiteaza o desamagita


intelepciune, preeminesciana:
0, nebunii fantastice,
Dorirea a-gi tAnti

In eanduri pre nesigure,


Avand toti a muri.
Delerte-s magulirile,
Ce tree paste piimitnt,
Ca o segeata repede,

Pe aripe de vant!
Deci la ceresc repaosul
T.mteasc' al nostru dor,
Precum la dulcea patrie
Gandwe-un caltttor !

Nu se poate aduce o mai mare lauds lui Asachi decat aceea


ca versurile sale, chiar daca nu au avut un rol hotaritor asupra
formatiei lui Eminescu, care si-a gasit ritmuri similare si aceeasi
Stimmung > din liedurile germane, prevestesc poezia lui matura
(in timp ce Alecsandri, Bolintineanu si alibi inaintasi autohtoni si-au
lasat ecourile in versurile lui de tinerete).
Poeziile inchinate Italiei, amintirii Biancai Milesi si anacreona

ticele constitue partea cea mai bung din activitatea Erica a lui
Asachi, excelent mestesugar al versului. Descins la Roma pe urmele

inaintasilor ardeleni, ca si ei emutionat de columna traiana, dar


sensibil si la farmecele peisajului si la luceferii stiintei si artei
italiene, petrarchist temperat, asa dar cam conventional, apt sa-si
insusasca insa stilul maestrilor clasici, Asachi e singurul reprezen
taut al culturii italiene, la noi, in prima jumatate a veacului trecut.
Aceasta particularitate ii confers o fizionomie literara, nu si o
personalitate Erica raspicata. Severitatea lui Ovid Densusianu fa .a
de poet e cu totul nejustificata, intocmai ca si admiratia excesiva
a lui N. Iorga, neintemeiata pe ceea ce poetul are mai bun.
Proza lui Asachi e cu mult mai prejos: o limbs greoaie, poticnita,
batranicioasa, impestritata cu stangace decalcuri latineiti, italiene
si franceze, fara vreo intuitie filologica si fara acel farmec al personalitatii care face placuta vetustatea provincialistk, presarata cu

frantuzisme, a prozei literare a lui Kogalniceanu sau fireasca

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

25

folosire a limbiii,aranqti, alaturi cu indrazneli latiniste, in epistolele


lui I. Codru Dragruanu. Ea nu mai poate oferi azi deck un interes
linguistic qi arheologic, pentru specialitii, curio0 de hibrizi anacronici, deoarece in vremea and Asa chi isi publica nuvelele istorice,
se iveau in Moldova generaIii succesive de prozatori admirabili.
Asachi starue in compuneri informe, de nara %iuni istorice, fara
sa %Ma seams de realizarile dintru inceput valabile, ale lui Costache
Negruzzi. Nuvela istorica era constituita in gen, din 1840 (4 Alexandru Lapuneanu *), tend Asachi incepe cu < Ruxanda Doamna
(1841), o cariera de povestitor al trecutului, incheiata odata .cu firul

zilelor lui. Autorul compune nuvela cu documentari din istoriografia polona, rusea'sca si bizantina, dar cu tarzia cunowere a
cronicelor moldovenwi ; considera %iile politice si geografice nu sunt
strecurate cu intuiifia lucrului literar, ci fac bloc, strivind sub lespezi

grele, povestirea ; nara %ia e seaca, grabita, fara nery epic i fara
inscenarile dramatice, in care prind viaila eroii ; singurul sector,
remarcat pang arum, in care Asachi isi vadqte priceperea deosebita,
este eel descriptiv, in creionarea grupurilor, a atitudinilor si mai
ales a costumelor si podoabelor ; aoi se aplica un ochi deprins, de
desenator si de arheolog, dar fara mari mijloace coloristice. Alt-

minteri, privite in eseno lor, nuvelele istorice ale poetului sunt


vulgarizari lipsite de sprinteneala versificatorului anacreontic sau
de avantul imnic al odelor italice ; vulgarizari oneste, severe, greoaie,
cu caracterizari abstracte, de manuale istorice franceze, pentru uzul
gimnazial. Idilele amoroase, menite sa be insufle poezie, sunt roman -

ioase si melodramatice, ca in romanele-foileton, insa fara m4care


vioaie si Para e]emente de sensatie. Comentariul innabue expunerea
la fiecare pas:

t(Oastea moldo-romans din acea epoha nu era compusa din


solda/i, adecci ludtori de sold (sintbrie), ce din aprozi, oameni de oaste,

a caror capetenii erau boierii 1)


Inten/ia generals e instructive, insa se confunda interesul literar
cu eel informativ. Asachi concepe nuvela istorica, dupe istoricul

rus Karamsin, care incercase sa romanleze istoria naiionala, in


1) Filologii derive acest nume dela e 1 aro s baron, un grad de nobleta i
vechime militara. Filo-slavul derives ast titlu dela a boier slavinesc, care de
asemenea s'ar trage dela acel roman baron e, precum a tarul * dela a Cesar *
( Valea Alba *)

D. a.

www.dacoromanica.ro

26

sERBAN GIOCTILESCI3

legaturile ei en istoria popoarelor invecinate. Ca si cum si-ar da


seams de insuficienta plastics a nuvelelor, autorul isi completeaza
actitmea de raspandire a episoadelor' istorice, prin difuzarea unor
tablouri si gravuri, alcatuite de el sau dupa indicatiile lui. Lucrul
it marturiseste cu umor involuntar, in fivalul nuvelei e A/exandrii
eel Bun*:
o Cu scop de a destepta mai mult si a intipari acele episoade in
minte chiar prin sensurile vederii, en, eel dintai, pe unele le-am
acompaniat la Roma de tabloane in oleu, de asemene de stampe
litografiate si de balade adaptate la canturi na%ionale, cari in multe
esemplare raspandite in Moldova, impodobesc camerae patrioilor,
formeazii gustul estetic de armonie i servesc junimii de sujet de inviaatura, jar societ4ii de conversare ysi petrecere )).
Aproape de necrezut ! Artistul stihuitor, cunoscatorul unei
pani din poezia italiana, creatorul de scoli tehnice, autorul

de manuale stiintifice, in sfarsit animatorul cultural al Moldovei,

limp de doua decenii macar (inainte de ridicarea generatiei C.


Negruzzi, M. Kogalniceanu si V. Alecsandri), intemeietorul jurnalisticei romane, era cu totul lipsit de idei literare. Pagina cu titlul
t Despre literature *, prin care nazueste sa dea un program literar,
in o Albina Romaneasch u (Nr. 5, dela 13 Iunie 1829), e o insirare
de locuri comune ale milli autodidact ; nicio nota personals nu 1-ar
iodic pe Asachi ca autorul ei, afara de randurile subjective, care-I

tra ea
t De insamnat este, ca armonia viersurilor romanesti se asamaneaza cu ale poeziei Italiane, care si intru acesta este cea intae
intre cele noua *.
Desi mai jos se ins,ira manuscrisele pierdute de Asachi in urma
ineendiului din 1827, am crede ea un redactor obiocur a scris aceasta
pagina de introducere la publicarea fabulelor, daca n'am descoperi
pe adevaratul ei autor, in aseniunea analogies.
Tot asa nu poate fi nimic mai nelanntrit decat acea tInstiintare *
sibilinica despre limba si stilul gazetei, aparuta in Albina Romaneasea * dela 17 Aprilie 1829; pasul greoi e al prozei lui Asachi:
o Ce sa atinge de stilul gazetei aces tiia, redactia va urma dupa
eel cerut de regulile limbei, sj pe carile on ce filolog ideat it va afla
potrivit. Preeum de datorie este a nu mai intarzie de a aduce limba
vorbita de mai multi deck patru milioane Romani, la gradul depli-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

27

nirei, catra carele stralucitul ei Inceput o inputerniceste, iar paradigma cultivitilor ei surori o indeamna )).
Omul care afirma, in 1838, ca se bucura de multimea lucrarilor
4( literare )), nu iubea literatura, in realitate. Lucrul reiese ]impede
din editorialul a Albinei > dela 29 Mai 1838, in care se invedereaza
sporirea activita/ii literare, dar se deplange faptul Ca sa alege mai
mult calea placerilor decat a folosului )). Curioasa mentalitate utilitara, la un produs al literelor italiene ! Asachi prepune v romansurilor si versurilor, interesele practice. Avem nevoe a inavu-ci limba

noastra cu car/i elementare pentru deprinderea cunostin/elor pozitive. Drept acea, cu toate ca pretuim orice carte folo:.itoae, totusi
ne bucuram mai mult de producturile stientifice, precum Gramatica
a neolositului D. Eliad, compunerile istorice a D-lor Aron, Saulescu,

Koghelniceanu, Matematica a D. Poenar, Istoria Naturala a D.


Cihac, etc. Ni ramane mult de lucrat, ca oamcnii si mijloacele nu
sant Inca in analoghia trebuin/elor noastre, in vreme cand asemine
Indeletniciri ni vor educe mai nemerit catra scopos )). Orientat catre
concret si pasionat de literatura lui, dar izolat de evolutia poeziei moldovenesti, Asachi nu avea pasiunea literara dezinteresata, care singura

i-ar fi pastrat contactul cu actualitatea. S'a devotat intereselor


publice, crezand insa ea numai el le serveste si a privit cu superioritate sforprile altora, mai talenta%i, care se ridicau imprejur. Asa
se explica singuratatea sa fara marecie si mediocritatea nazuin/elor
lui, nuvelistice si dramatice, vechi Inca din ceasul compunerii for
solitare.

Niciuna din scrierile lui nu rezista lecturii, afara de compunerile


lirice, atat de mestesugite, incat scoliastii nu le vor putea niciodata
stabili note esentiale comune cu teatrul, nuvelistica si fabulele lui.
Poetul e adeseori admirabil, atat in aspira/iile majore, cat si in
(-Tie gra(.ioase, fara sa ne smulga ineuviintarea, la norma tivul lui
N. Jorga, care credea ca poezia lui Asachi trebuie sa intre iarasi
in curentele de inspiratie ale timpului* (1st. lit. rom., vol. III, 1909).

0 asemenea recomandare, atat de straina de ireversibilitatea


gustului literar, nici nu mai trebuie discutata. Tstoricul literar e
insa dator sa consemneze faptul ca, prin strangerea tardiva in
-volum a poeziilor Insesi, lirica lui Asachi n'a exercitat mai nicio
influenta asupra evolutiei poetice a contemporanilor in vreme ce
restul operei sale literare n'a patruns decat printre straturile pul lice

www.dacoromanica.ro

28

SERBAN CIOCULESCU

de jos. Dace insa, prin amintitele versuri, de pretioasa mazicalitate

interioara t;i de savants armonie, a putut contribui cat de putin


la desavArOrea instrumentatiei eminesciene, poetul i-a Implinit
un mare destin indirect.
.

I. HELIADE- RADULESCU

I. Heliade-Radulescu, nascut prin 1802, la TArgov4te, e fiul unui

ofiter de polilie, Die Radulescu, i al so %iei sale, Frusina, poate


grecoaica ; trei frati s'ar fi stins, asigurand supravietuitorului unit,
din partea parintilor tot < fierbintele dor, ...tanara for caldura si
...toata na.'dejdea for H. Primele invaraturi de < elinica > le primqte
la Bucureti, dela un dascal grec, Alexe, dar singur descopere Ali-

xdndria, care-i da gustul limbii paterne. Invata az-buchele dela


nite olteni, lucratori la via parinteasca, apoi, in timpul refugiului,
pe timpul ciumei lui Caragea, descopere carti poporane, la o stana.
Al doilea dascal e un Ardelean de merit, Naum Ramniceanu, care
folosqte greaca si romana, fare sa lase amintiri bune elevului sau.

Primwe invatatura' mai inalta la koala domneasca dela Magureanu 0 mai departe la qcoala lui Gheorghe Lazar, a carei condu-

cere i se incredinteaza, dupe sfaritul intemeetorului ei. De altfel,


Inca din 1820, Heliade preda alaturi de Lazar, aritmetica 0 geometria. Din cursurile de gramatica, va iei lucrarea sa originals. Eliade
duce scoala pe umerii sai, cu o mare putere de munch, lase ani, in

care timp, probabil, ii reface cultura de tip enciclopedic. Alaturat lui Dinicu Golescu, aleatuWe statutele Societatii literare.
In 1828, tipareqte la Sibiu, excelenta sa Gra matica, in care birue
bunul sinrt empiric. Peste un an, scoate Curierul romdnesc, tiparit
curand apoi in tipografie proprie; el face din jurnql un fel de oficios,
consacrat insa i politicei culturale de regenerare, careia i se dedica
pe planuri diferite, in cadrul Societa %ii Filarmonice pentru tea tru
i muzica, alaturi de Campineanu, Aristia 0i Costache Caragiali, ca
editor Si traducator neostenit sustinAnd o intreaga literature incepatoare 0i compunand in toate genurile. Heliade conduce din 1832
Buletinul of icial, iar din 1836, Curierul de ambe sexe, adaptandu-se
cu destula mladiere politicei regulamentare; el nu are vocatia de
revolulionar a lui Balcescu, neimpacandu-se cu ideile liberale
aduse de tinerele generatii din Apus, nici cu reforma moravurilor.
Politica tarista Il arunca insa pans la um-a in tabara revolulionara,

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

29

a carei conducere o ia, facand parte din guvernul provizoriu, iar


apoi din locotenen-ta domneasca, alaturi de N. Golescu si Chr. Tell.

Parerile sunt foarte impartite asupra comportarii sale, in cursul


evenimentelor care au dus la prabusirea revolutiei si surghiunirea
capilor ei ; invalit in mantie alba, teatral si ambi %ios, locotenentul

domnesc se arata prudent, in comisia pentru proprietate si ostil


inia %itivei arderii Regulamentului organic. La Paris, in exil. prin
scrieri Area personaliste, cu incriminari nedrepte fats de tovarasii
revolu-tionari, precum si prin atitudini pompoase, de locotenent domnesc mereu in functiune, se izoleaia de mai tinerii compatrio %i, ne-

reusind sa fac5 o mare carier5 de iluminat mesianic, deli tonul mistic al unor lucrari din- acea vreme nu urmarea altceva.
Prin 1853-4, Bolintineanu are surprinderea dureroasa de a-1
vedea la Varna, in uniforms turceasca. Heliade se intoarce in Cara
abia in 1859, cade la o alegere parlamentara, nu joaca niciun rol
public dupa Unire, se risipeste in a ctivitate politica si literara de-'
sordonata, primeste o pensie publics in 1863, e ales deputat in 2866
si presedinte al Societatii Academice (in 1867), de care se indeparteaza, pentru neirrtelegeri de ordin lingvistic. Moare in 1872, parasit
si uitat. Via-ta sa familiala fusese foarte sbuciumat5 ; obscurului si
penibilului episod al rafuelii cu Gr. Alexandrescu, i se adaosera
repetate neintelegeri cu so %ia lui, zuliara, care-i daruise numerosi
copii. Dintre acestia I. I. Heliade Radulescu avea sa-i serveasca
memoria, facandu-se editorul unora din postume si reeditorul operelor sale.
I. Heliade Radulescu e personalitatea cea mai proeminenta a

culturii noastre, din prima jumatate a secolului trecut. Meritele


covarsitoare ale gazetarului si ale editorului riu intra insa in eadrul acestui conspect, care-si propune sa valorifice titlurile estetice ale scriitorilor. Insusi gramaticianul ramane in afara de
marginile acestei cercetari. E destul s se retina ca gramatica
lui I. Elia d, din 1828, pe langa ca promoveaz5 idei de bun sim%,
ca fonetismul impotriva scoalei ardelene etimologice si simplificarea
alfabetului cirilic, remarcabile la un nespecialist,.d5 la iveal5 si un
excelent prozator. Autorul gramaticei e un remarcabil dialectician,

prezentand obiectiile previzibile si replicand cu o mare vioiciune


si un umor sanatos, pe intelesul publicului catusi de putin initiat
in acest domeniu. Heliade are talentul monologului, adica a acelui

www.dacoromanica.ro

30

URBAN CIOCULESCU

gen de scriere care presupune prezenIa efectiva a unui auditoria,


chemat sa-si dea asentimentul si cucerit prin desfasurarea plina de
vervd, a argumentelor. De,i autodidact, scriitorul si-a injghebat o
sums de cunostinIe, prin care-si depaseste toti contemporanii, la
acea data. Astfel, treeand in revista sunetele excluse din alfabet,
gramaticianul se arata cunoscator al condi ;iilor speciale, carmuite
de determinismul cosmic. Aceasta slova sau glasuire , este nascuta
in bra %ele caldurii si moliciunii Asiei si Africei, unde oamenii vorbesc
din gat mai molt si din varful limbii cei ralite de caldura : d'acolo.
au venit si Grecii in Grecia si de acolo au si adus-o a. Totodata,
expresivitatea ideii denota un scriitor, apt sa-si concretizeze sus/inerile sau respingerile. Am citat din prefaia la Gramatica ; in acelasi
loc, pildele evanghelice, o paging intreaga, cu ton orniletie si finalul,

evidemiaza lecturile religioase ale lui Heliade si tendin %a catremisticism, care se va accentua mai tarziu, facand dintr'insul un
fumegos comenta tor biblic. Anumite atitudini grama ticesti se cuvin
de asemenea consemnate, macar ca semne de surprinzatoare orientare moderna : disprecul fa ;a de lexicul neogrecese, dominant in
acel ceas si in vaza Inca timp de doua sau trei decenii, respingerea

compunerii sintetice a cuvintelor (cuvintelnic pentru dielionar


euvinteinica pentru logics, asupragriiit pentru predieat, etc.), ca si a
decalcurilor de cuvinte, dupa modul Iran /uzesc (nation, ocazion,.
comision, etc.), si recomandarea neologismelor conforme geniului
si naturii limbii, ca patriotism, entusiasm, na %ie, ocazie, comisie,
geografie, energie, centru, etc.
Cu primul Heliade, in care nu se poate prevedea extravagantul,
italienist de mai tarziu, se manifests, daca nu o competenta linguistica
si gramaticala, cel putin o orientare dreapta, binefackoare.
Heliade e de asemenea, in ordine cronologicd, eel dintai critic literar al timpului. Am putea defini critica sa ca gramaticala si stilistica_
Promotorul regulilor de stil si de prozodie a citit manuale de retorica
franceze. al caror coninut ii serveste ca sa dea indreptare tinerilor
Scriitori. Transcrierea fonetica a numelor proprii e explicabila, daca
ne gandim la publicul de jos nivel cultural. Heliade da leccii de stil,
cu categorii analitice bine asimilate ; in schimb, noiiunile amesteca te
de prozodie antics si moderna Ii duc la confuzii, ca aceea Intre accentul

de durata si eel de intensitate, care-I fac sa afirme ca limba noastra


este primitoare si de felul versifica-tiei antic si de acesta nou salt

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

31

italian * (Despre versifica%ie, 1838). Gustul criticului este bun si se

poate regreta ca nu si l-a exercitat mai adesea in analize literare,


aplicate la scrierile romanesti originale. Astfel, chiar and patima
it indeamna la execucia severs a poeziilor lui Grigore Alexandrescu,
intui%ia este in fond, justa, recunoscand excelenca poetului in epistola

familiars. Criticul a sezisat direct, locul vulnerabil al dusmanului


sau, si anume poticnelile metrice, care inteadevar stria un mare
numar din versurile elegiace. Cu un talent polemic deosebit, comentatorul nemilos da exemplificari numeroase si concludente, gasind
si ate o trasatura asculita ca aceasta : la o astfel de lira, ca sa zic
asa, trebuesc niste degete care in varful for sa aiba un auz *. Polemistul are si darul insinuarii veninoase ; fara sa precizeze, strecoard
ca primele versuri ale lui Grigore Alexandrescu au fost mai bune,
pentiuca au fost revizuite de altul, adica de fostul sau patron i
prieten. Pricina o stie Dumnealui insusi ;
o stiu si eu ; dar fiinda
crez ca de aci inainte va avea bagare de seams la facerea versurilor,
n'o mai spuiu ; destul e sa vaza cineva a este o pricing la mijloc *.
Forca acestui pasaj e intreita ; arunca desconsiderarea asupra
scriitorului, lasat la propriile lui mijloace ; desvalue vechea calitate
de indrumator a criticului ; in sfarsit, prin creditul acordat poetului
in grava culpa, criticul se investeste, in faCa publicului, cu calitatea
etica a nepartinirii, inlaturandu-se banuiala razbunarii. In vederea
acestui efect, Heliade mai recunoaste lui Gr. Alexandrescu meritul
de a rima bine, ceea ce nu e chiar asa de just ; calitatea de rimator #,

acordata cu echivoc verbal (rimator), nu-i aparcine poetului,


dupa cum se va vedea mai departe. Numai datorita unei tactice de
mare polemist, isi putea atinge Heliade %inta de a parea obiectiv,
inaintea publicului care nu cunostea dedesubturile dusmaniei si de
a-si crucifica victima cu sadism, opunandu-i ca exemple de prozodie,
din propria poems, cu titlul < Ingratul *, in care era vizat, dar numai
pentru initiatii certurilor din lumea literara, insusi poetul. Cu un
an inainte, analizandu-i fabula a Vulpea, calul si lupul*; cam cu
aceleasi concluzii, inversunatul critic vadise aceeasi cruzime, printr'un procedeu de mare efect asupra publicului: anume de a nu se
margini la critica negativa, ci de a da exemplul unei produc %ii
proprii si superioare. Mijloacele polemistului se invedereaza si in
jocul de candoare naiva, in jurul semnaturii G. A-scu, care-i prilejueste variate deslegari onomastice, pline de verva.

www.dacoromanica.ro

32

EFIBAN CIOCULESCU

Cu toate calitkile de critic, Heliade a ramas pecetluit, prin


formula aproximativa sub care a circulat si mai circula apelul sau:
< scrieti 1)40, scrieti oricum, numai scrieti . Asa diformat, indemnul

ne-a lasat imaginea unui spirit necritic, care ar fi preconizat in


vremea sa, inflatia literara, direct imputabila lipsei lui de discernamant. Pe de aka parte, aciunea a Daciei literare impotriva
traducerilor si in favoarea unei literaturi originale, inspirata din
trecutul national si din realitatile locale, a merit discreditul lui
Heliade, ramas in constiinta posteritkii ca patronul prin excelenta
al traducerilor, in dauna producerilor proprii.
In prefka la Gramatica sa, Heliade vorbeste numai de traduceri,
intr'adevar, atribuindu-le rolu] de infrumusetar. e si innobilare a
limbii ; in al doilea rand, mentioneaza insemnatatea dic%ionarelor,

pentru imbogkirea vocabularului romanesc ; nicio vorba insa,


despre literatura originala. Desinteres? indiferen ? spirit cosmopolit ? Sa nu se dea un raspuns prea grabit. Ca Heliade iubea literatura nationala, se vede din fragmentul unde elogiaza poeziile lui
Iancu Vacareku, tAna cron Romanesc, deplangand insa caracterul for

inedit, pe care-si propune a-1 remedia, printr'o maniera forte:


t De nu le va da afara, sant silit a -i spune ea o sa i le fur si o sa
i le dau la lumina . Dar mai ales faptul Ca s'a facut editorul
tt,;i

biograful unui rand de scriitori autohtoni, dovedeste netemeinicia


unei asemenea acuzatii.
Heliade a avut insa intui%ia vrajbei la care poate duce, in momentul inceputurilor noastre literare, funciunea criticei negative.
In literatura, ca si in domeniul gramatical, el propovaduia pacea,
armonia, conlucrarea. Constient de lipsa unui mediu cultural,
favorabil creatiei literare, prepunea critica stilistica si prozodica,

criticei literare sau estetice. Prin alte cuvinte, era mai oportuna
intemeierea regulilor elementare ale scrisului, deck judecata literara

arbitrara, fare fundament de criterii, cum s'ar spune azi, sau de


pravili, cum spunea Heliade.
Critica este o judecata, si judecata se intemeiaza pe pravili, si
pravilile le fac legiuitorii. Care sant legiuitorii? care sant pravilile
la noi? si pe ce temeiuri o sa se faca. critics? .
Intampinarea era juste. In lipsa de criterii si de orientare literara,

se putea susline un armistitiu, o suspendare a ostilitkilor dintre


critica si creatori.

www.dacoromanica.ro

Plana II

Istoria Nen lari romdne moderne 1

r7.

Col. Academia Romiinii

I. Heliade Radulescu

www.dacoromanica.ro

33

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

Sa lasam pe cei ce scriu stapani pe pana lor, si viitorimea alege,

critica nu isi are locul acum. Critica acum nu seamana judecata,


ci zavistia ...s.
Formula autentica a indemnului e a ceasta :
<( Nu e vremea de critica, copii ; e vremea de scris, si seri-0 cat
vei putea si cum veIi putea ; dar nu cu rautate ; face %i, iar nu stricaIi,
ca nacia priimeste pe eel ce face, si blestema pe eel ce strica. Scri ;i
cu inima curate si incepeti si lucraci si savarsiIi in Domnul, si Domnul

va binecuvanta ostenelile voastre, si neamul va cinsti via-0 si


purtarea voastra, si viitorimea va pomeni numele voastre, si voi
veci fi ferici i, pentruca vei avea pacea in inima. Pacea dar fie cu
voi (Asupra traducIiel lui Omer, 1837) *.
Tonul apostolic si finalitatea constructive a apelului, coroborate
cu data istorica si cu lipsa unei miscari literare, in sensul actual al
cuvantului, indreptatesc pana la un punct pozi,ia lui Heliade. Ca
el insusi nu era lipsit de spirit critic, in ciuda formularii finale, destul

de simplista, o dovedeste abila aparare a traducerii lui Aristia,


unde gasim formulat pentru intaia oars principiul modern al indrep-

ta/irii limbajului cult, impotriva partizanilor unei limbi Oranesti,


tradiIionale. Heliade imputerniceste pe scriitor sa incerce experierge
noi, cu rezultate fecunde. El distinge intre limba poporului, care e
un simplu material, si lucrarea artistului, care e arhitectul ; ba chiar,
el are curajul sa ierarhizeze intelectualiceste: <e Limba celui ce nu
se gandeste nu poate fi ca al aceluia ce cugeta si stie ce sa cugete e.
Asupra mijloacelor limbii noastre, raspunsul la intrebarea data ea e
apta sau nu de sinteza, e circumspect si dilatoriu, lasand viitorului
sa decide in seas afirmativ sau negativ. a Nu stiu pana la care treapta.
Aceasta o va arata vremea si limba insusi, si ea isi desvaleste secretele
sale si be lash' a se mladia ca ceara .. .*. Plasticitatea limbii e insa in
funclie de artist, fiind ingaduita a numai geniurilor acelora ce intr'adins sant trimise din ceruri spre acest sfarsit sa o cerceteze, sa afle
dela dansa si sa le spue pe urma veacurilor )). Ca si filologii moderni,
Heliade a presimiit ca stilul e eserqialmente individual. < Ire gura

si mainile nerozilor (limbo) e rebela, e indaratnica, si tend ei vor


s'o cerceteze ea isi bate joc de dansii, se scalamba la ei si li se arata
un monstru )). Aceasta nu inseamna ca viitorul luptator politic
liberal manifesta fala de popor, la acea data, un dispreI aristocratic.

Intr'o note

se

intrevede, dimpotriviA, amestecul

democratului
3

www.dacoromanica.ro

34

tiERBAN CIOCULESCU

egalitar si se afirma iubirea de popor, al carui suflet se oglindeste


in limba lui ; independeno si mandria morals a <( Rumanului e
dedusa din faptul ca limba noastra n'are pluralul de polite/a, obsecvios, al strainilor ; fragmentul se incheie printr'un mare avant
omiletic, recomandand respectul stapanirii.si al legii, dar si pastrarea
demnita/ii omenesti, insusirea celor bune si frumoase din Europa,

dar nu si a relelor ei, <ccea mai grozava si lipicioasa ciuma care


omoara toata fiin/a morals si prin urmare politica .
Portretistul satiric (Domnul Sarsaila autorul, Coconul Dragan,
Coconia Dragan) e viguros, bonom, persuasiv, fora mar( calita/i
(descriptive, viand de altfel catre tip, in felul clasic, care solicits
inteligena iar nu prin figur0e, memoria plastics a cititorilor. Buca-Ole se citesc insa cu placere, ca toate scrierile in proza ale lui Heliade,

inainte de italianizarea sa lexicala ; verva nu se exercita nicairi in


vid, pur verbal, ci pe observalie morala sau concreta si cu un
vocabular de o mare bogs -cie si de o verdeata populara, atat de placuta filologilor, in zilele noastre. Heliade a descoperit si a creionat
cu vioiciune pe teologul ardelean absolut , dascal cu metoda si
limbajul (Diverse, 1860), fixate apoi de Caragiale in cunoscutul sau
tip, Mariu Chicos Rostogan.
In scriitorul politic, isi face boc mereu mai exagerat, constiinla
de sine a lui Heliade, papa' la urma bolnavicioasa ; delirul grandorii.
al celui ce se considera in toate primul, si delirul persecu/iei, al unuia
care se credea incol/it de pretutindeni, victima urzirilor tenebroase.

Din toate aceste manifestari, nu e nimic de re/inut. Proclama %ia


dela 1848, la redactarea careia a contribuit, e insa interesanta prin
radicalismul ei, intemeiat pe cuvantul Evangheliei,
amestec ciudat de fanatism social si religios. E cert ca Heliade incerca sa is si
in politica locul intai, neinchipuindu-si ea alte titluri decat cele
intelectuale ar putea promova in acest domeniu, al ac %iunii. Agitatorul nu era lipsit de 4diploma/ie; iata cu ce tact ataca chestiunea
emanciparii manastirilor inchinate, ca masura sa nu apara in niciun
chip o impietate sau un sacrilegiu.
o Poporul Roman, In generozitatea si evlavia sa, se inching locurilor sfinte si ya trimite de-acum inainte la sfantul Mormant si la
alte asezaminte religioase untdelemn, tamaie, faclii si insusi bani
spre %inerea de scoale, de preoi spre lauda lui Dumnezeu si tot dire
adevarata lauda a celui ce s'a rastignit, spre desrohirea celor saraci,

www.dacoromanica.ro

35

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

decreta ca prisosul veniturilor manastiresti s fie al Tarii, spre


desrobirea si ajutorul celor saraci, si reclama mosiile manastirilor
inchinate a le scoate de sub mice mancatorie. Poporul Roman da
lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu si is dela farisei ceea ce nu
este al fariseilor, ca sa dea saracului care e fratele Dornnului. Aceasta

nu e in. paguba Romanilor, ci spre mantuirea for si lauda sfintelor


locuri . Apelul catre cler si catre boierime, in deosebi, e impresionant, prin aceeasi tonalitate religioasa. Scriitorul e mereu viguros
si isi Conduce cuvintele cu siguramta, nepierzandu-si niciodata controlul.
Poetul a daruit literaturii noastre o capodopera: Sburdtort 1,

faurita oarecum demonstrativ, ca o posibila inviere a miturilor


populace. Nlinunata in poems nu e atat intui %ia folkloristica (Heliade

nu era orientat in aceasta directie), cat psihologia


incadrarea ei intr'un cliknat taranesc, de o neintrecuth autenticitate.
In afirmarea sentimentului religios, versul de tinere %e din o Cantarea

dimineii , foarte corect, nu are avantul prozei corespuniatoare.


Compunerea in genul Carlova, 0 noapte pe ruinele Targovistei ,
lipsita de vibratie, e insa de o arhitectura solidi, In genere, poetu 1
stapaneste arta compozitiei, de tip didactic, in care o ideea , bine
conturata, se desfasura progresiv, fara gres. El isi < gandeste
subiectul, dovada comentariul atat de interesant pe care-1 da la
Serafimul si heruvimul sau mangaierea constiintei si mustrarea
cugetului r, poems construita simetric, pe o antiteza de tip romantic.

Sind de sonete neregulaie din < VisUl cu caracter autobiografic,


e remarcabil, la data apari %iei (1836), prin analiza profunda a sub-

eonstientului, care destainueste la Heliade o viata interioara, mai


interesanta cleat la alai scriitori romani din epoca ; interesanta e
si ivirea elementului fantastic in poezia noastra, cu acest prilej,
ea si incercarea de a grava trasaturile fizice monstruoase (XIII).
De aceeasi inspiratie, unind descriptia inversunatd, cu invectiva
si biestemul e poezia o Ingratul , scrisa impotriva lui Grigore
Alexandrescu. Pamfletarul in versuri era mai dotat deck autorul
ironic si elegiacul lamartinian. Cu toate vulgariatile neestetice,
poerna isi pastreaza energia, nedepasita in acest gen, cleat in zilele
noastre. Heliade a reusit totusi mai bine in canteen' si descantecul
de seva populara, periferica, unde-1 ajuta bogil/ia lexicalii, care cuprinde ocazional si cunostinta vocabularului -tiganesc.
3.

www.dacoromanica.ro

36

ERBAN CIOCULESCI;

Ni, ni, ni *i na, na, na,


Puiu de pops satara...
Diuha! diuha-mai!...
Tinga, tinga, na, na, na...
Nais te chirasaimos
Te delo del bah,
Dabuli flandara
Andoi gheneral baros,
Dabuli baciltil, etc.
(Cdntecul ursului, 1848,

data invocata de autor In 1860).

Via/a politica is in versurile satirice, vneori nesemnate si publi-

cate clandestin, aspect de sabat infernal, cu o cruditate verbala


unica in acel ceas (0 festa in commemoratia dillei de 23 Sept. 1854
sau Cobza lui Marinica, opera seria in doe parti, tralala, trala, trala,
adio etcetera, Beciu, in K.-K. tipografie, 1855), vehiculand ritmul
versului popular cu mari efecte bufone pe alocuri. Autorul, chiar
data a adoptat o ortografie latinista imposibila, are bunul sims, in
asemenea compuneri care solicita publicul anonim, sa nu se foloseasca si de un limbaj sinte tic, ci de un material verbal curent. Pana
si poema eroico-comica ii e mai pe masura mijloacelor decat ambtIioasa epopee. Invocarea muzei populare e densa si savuroasa, in
vulgaritatea ei voita.:
Le le Muza cantarea/a,

Mult pestrita 0 falneata,


Ce cotoi vi mate sute
L-al tau miau raman ca mute?...
Ijite-ma, ma facui ghem,
i te 'nvoc, li mi te them;
C'am a fac o poezie,
Or sa fie-or sa nu fie,
Ca sa sboare vorba 'n fume
i de-al tau ysi de-al meu nume.
Versul meu pe romanete
Piaptana-1 0-1 daracqte,
Ca sa fie ca acelea

Ce mi-ti svanta ca bici pielea...


(Cyclopele tristei figure, Tantalida sau Tanta lci fi
Pam 111, poemci eroica, 1854).

Traducatorul are marele merit de a fi pus la inclemana publicului, ca si a mai tinerilor scriitori, cateva caracteristice meditaii

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

37

lamartiniene, intr'o forma corecta, izbutind uneori sa-si insusasca


ceva din fluenIa si armonia originalului. El e asa dar capul de serie
al poeilor moderni, forma ii sub influenia curentului romantic.
Il vor urma, cu mai mult talent, Car lova si Alexandrescu. Totusi,
la data publicarii in volum a traducerilor din Lamartine (1830),
Heliade nu e Inca in stapanirea acelei metrice regulate, pe care o
va folosi ca exemplificare, spre umilirea fostului sau prieten, 0 ingratul )>; versuri schioape se intalnesc destul de des, cam in felul
acestora, in care primul emistih e defectuos fa-Va de urmatorul:
Mergi, fugi, to las, fi zice, In veci fii nenorocit,
Nevrednic d'a mea mane, sau vr'o dat' a fi iubit.
Nimic nu esti lnainte-mi, jucarie In veci fii...

Cateodata echivalentul surprinde neplacut, fata de original, ca


in versul:
Sarutare, lemne triste, ce verzi, galbine 'nnegriti
( Toamna)

pentru:
Salut! bois couronnes d'un reste de verdure !

Nu s'ar putea deduce de aci ca talmacitorul nu eunostea limba


franceza, deoarece a urmarit poate, dupa prozodia elasied, intoc-.
mirea unei sinecdoce (lemne
padure, partea pentru totul); lipsa
de gust, de simc estetic, e invederata.
Licer4ele lexicale nu sunt mai norocoase: fioare pentru fibra
(Imn de durere); insgomotat, tropoiesc, intristacios, balla (in volum,
dar in Curierul romanesc: ghiuleaua) grozavos (ingrozitor !), umedoasa, vajiosul, plangeros, fiorat si fioros (pentru Infiorat), toate
in fragmentul cu tit]ul is Razboiul >, din 0 Les Preludes )), Nouvelles
Meditations.

Limba poetului e mult mai sigura si eurata in proza decat in


poezie, unde traducatorul sovaie, fie intru ocolirea unui neologism,
sau in cautarea unuia, on sub presiunea necesitaIilor metrice. De

alta parte, in versuri, muntenismele sunt neestetice, cat5, vreme


pot fi savuroase in proza, pentru cititorii cu placeri filologice, in
cautare de provincialisme disparute, odata cu unificarea limbii
literare, sau pastrate numai in ortoepia populara.

www.dacoromanica.ro

38

$ERBAN CIOCULESCU

Nu s'a facut dreptate fabulistului, in uncle privinie superior.


Heliade, spre deosebire de Gr. Alexandrescu, isi vede dobitoacele
i le schi/eaza in carbune, cu energica apasare:
Iat-o fmpopotonata
mereu se gAtueste,
Ulubeasna 'mpestritata
Ratoit bAnanAeste!
(Cioara privighetoare)

Se reline indeobte despre aceasta fabula, numai amanuntul


biografic, al compunerii iinpotriva lui Gr. Alexandrescu ; bucata e
insa vrednica si de alts mentiune, pentru verva ei robusta si populara.
Chiar cand imita un model, in fabula, Heliade e personal prin energie verbala, reuOnd, in <( Maciasul si florile s, sa dea via unei

scenete, cu dialog expresiv, in care totul e mirare, dinamism.


Interven %ia limbajului cult, in ultimele fabule, strica insa impresia
de unitate, care dadea_ o justificare oarecum estetica grasei vorbiri
populare:
Timpul mustelor venise
Ca $i timpul la ciocoi,
Caci natura se starpise,
Producea tot la muscoi.
*i era 'n dispret laboarea
Artele, tiinta-ardoarea
Catre binele comun.

$i and mustele se pun


Ele still, cu ieraciune,
CA ce fac nu se mai spune.
(MuScle fi albinele)

I se iarta lesne vulgaritatea, chiar pletorica si neostenita, ca si


uruia]a de vorbe a Tatelor, dar de o energica factura. Intoarsa in
satira politics, fabula traiqte si fara comentar, datorita bucuriei
volubile a autorului, care se transmite contaminant, filologului
amator. Pe canavaua stravezie a unei anecdote populare (zi-i, mama,

ca e gupta), Heliade face o tesatura deasa si rezistenta, in colorile


cele mai vii, ale limbajului de mahala (Un inueroi ei-o femee).
E cu atat mai regretabil ca un scriitor, atat de inzestrat in direelia humorului lexical neaos, a suferit devierile cunoscute, ca
italienizant, in ultima faza a carierei sale literare. Sublimul, vehiculat

www.dacoromanica.ro

INCEPUTUR IL E LITERATURII ARTISTICE

39

de abstracii fumurii si intr'o terminologie savants, ucide prin nu


stiu ce ridicul pompos, parcile remarcabile din (< Michaiada n. Nici
momentele mistice si religioase ale epopeii, nu beneficiaza de structura religioase a scriitorului, ca sa realizeze poezia. Sfatul boierilor,

din cantul II, readuce pe poet, din ernpireul marilor ambi/ii, pe


paniantul ferm al limbajului popular:
Mu se 'ncuiba paginul In lark badeo Udreo!...
Sunt multi, ucig5.4 crucea! raspunse Dan Vistierul...
Ce ajutor, nea Udzeo?...

E bura vorba, tize I...

Oricuin, nici incerearea de a insufleci ingerii (prima, in literatura

noastra!) nu e de desconsiderat, in aceasta fragmentary epopee,


in care miraculosul e mai desvo]tat cleat in <( Aprodul Purice
de Costache Negruzzi.
COSTACHE NEGRUZZI

Costache Negruzzi, fiul boernasului Dinu Negru; si al Sofiei Hermeziu, s'a nascut in 1808 si a crescut intr'o atmosfera carturareasca,
cu solide lecturi de greaca veche, de neogreaca si de franceza clasica ;

mai tarziu invap singur slovele cirilice, in cartea lui Petru Maior
Despre Inceputul Romdnilor. In cursul evenimentelor din 1821, fugar cu familia in Basarabia, cunoscu pe Puschin, inva/a ruseste, si
legs cunostinVa cu Stamati si Doi ici. Isi petrecu via/a in tihna,
abia turburata de cate un scu'rt surghiun, de pe urma unor articole

literare, fare sa se bucure de imunitate, ca deputat, in Adunarea


generalnica. A ocupat felurite func/ii publice, printre care primaria Iasilor. Din casatoria cu Maria Gane, a avut patru copii: Iacob,
Leon, Gheorghe si Eliza. S'a Iinut departe de miscarile din 1848
deli avea legaturi stranse cu V. Alecsandri si M. Kogalniceanu, tovar5sii sai la conducerea teatrului romanesc, in 1840, and cornpuse Muza dela Burdukini, si la redactarea Daciei literare, a Propcifirei i a Romdniei literare. A redactat, in 1854, din insarcinare
oficiala, Sciptcirrulna, foaie sateasca. A murit la 25 August 1868.
Negruzzi e primul scriitor modern din Moldova. Proza lui nu
are nimic din vetustatea Para farmec, a lui Asachi ; chiar sovaielile
sale filologice, inerente vremii, pdstreaza un interes lexical pentru
cititorul de azi.

www.dacoromanica.ro

$ERBAN CIOCULESCIJ

40

Contemporanul alesese Intre directiva ferma a lui Heliade si


aceea vaga, dar preten-cioasa, a lui Asachi, pe cea dint5i. Nu se
ivise Inca regionalismul moldovenesc, ca o consecin0 neprevizibila
a Unirii, sere a solidariza pe scriitorii dela Iasi, in numele <e spiritului
critic >>. Ba chiar, recunoscand existen0 unei miscari culturale la
Bucuresti, in timp ce i se sim %ea lipsa la Iasi, ofta in bucuria lui,
<( ca maicei naturi i-a placut mai bine, nascandu -1 roman, sa-/ aseze
de asta parte de Milcov >>. Ca adept al gramaticei si al alfabetului
simplificat de Heliade, sus/ine polemici cu Asachi si cu Bari %, directorul Foii pentru minte, inima ,si literatures, in care 10 afirma cu
hotarire pozicia i isi Iegitimeaza contribuia originala si traducerile
publicate la Bucuresti.

Negruzzi participa mai mutt ca amator cleat ca specialist, fie


chiar autodidact, la desbaterile filologice, aducand in intervenpile
lui un deosebit bun sim si ferindu-se de exclusivisme ; astfel, desi
deplange slavonizarea limbii noastre, socoteste ca este urmarea
unui proces istoric si ca nu poate fi anulata prin Intocmiri artificiale,
in vederea relatinizarii.

Nu are pretencia de a compune studii, cu solu/ii transante ;


nici nu ataca problemele mari ale filologiei ; invedereaza curiozitaIi

si anomalii, exprima nedumeriri, propane punctul ski de vederd,


dar fares pedanterie i spirit de autoritate ; prin calita ;i de fineIe
si rnAsufa, precum si prin tonul sceptic sau glume/ pe care-1 imprima

desbaterilor gramaticale indeobste indigeste, Negruzzi a dat cele


mai interesante cronici de acest fel, mai placate si mai nutritive
decat controversele puriste Intreinute in zilele noastre, prin presa
cotidiana.

Poetul isi dadea pesemne seama de inzestrarea sa insuficienta.


De aceea n'a Incredinat tiparului dec5t un fragment din poema
epics, <ctefaniada >> despre care pretindea ca <c s'a prapadit *, i
destul de pu %ine incercari lirice personale, majorate de poeziile cu
caracter ocazional. s Aprodul Purice e o compunere corecta, dar
rece, in impersonalismul careia sta poate se'cretul nereusitei, la

un autor interesant mai ales and isi descopere ceva din individualitatea sa. Aci se recunosc efectele unei solide culturi clasice,
and frecventatorul epopeilor antice se straduete sa puns in micare
maOn'aria comparatiilor cat mai desvoltate; uneori chiar, comparaIiile merg in cuplu.

www.dacoromanica.ro

INCEPTJTURILE LITERATURII ARTISTICE

41

Precum norul de lAcuste soarele intunecand


Vine pe sus cu iuteala, tarinile-amenintand,
'neat tremurind a0eapta speriatul muncitor
Neoiind unde-o sa cadA acel nor ingrozitor ;
S'amagWe cu nadejdea c ogoru-i va sca.pa,
Si-a sudorii sale roduri va putea Inca-aduna ;
InsA de-odata lacusta cade toatA pe anapii
Si 'ntr'un clip In praf preface tarini, holde, ogoare, vii.
Sau dupd cum primAvara omatul eel adunat
Printre rapi, i de-a lui Febus calde raze sagetat
Se topeOe si s'asvarle 9iroi iute furios,
In pAraul care curge printre flori in vale jos,
II turbura, it rnarete, 11 umfla cu al salt val,
Si nu-1 lasd pan' nu face de se varsa peste mal ;
Campiile se ineack iar pAstorii spaimantati
S'aciuiazA cu-a for turme in muntii Invecinati;
Acest fel sumetii Unguri in Moldova nabupsc.
Orice 'ntampina nainte, robesc, taie, parjolesc,
Cu omor i pustiire drumul for se insemna,
Naintea for merge groaza, si 'n urma foc fumega...

Acelasi gen de comparatii inadite se repeta cu prilejul luptei

dintre *fan si Hroit, intr'un exercitiu de 18 versuri, din care


nu citam deck miscarile initiale:
Precum cdnd o started mare dintr'un munte s'a surpat...
Sau dupd' cum hotul noaptea prin codru cAlAtorind...

Negruzzi uzeaza si el de cuvantarile militare, inainte de lupta,


dar cu moderatie, pe masura suflului sau sincopat. Cu obiectivitate,
atribuie sentimentului religios o insemnatate mare, in razboiul

descris, dar numai timbrul subiectiv ar fi putut insufleti acest


sector al poemei. Providenta e invocata in mai munte randuri;
si miraculosul crestin se schitcaz6 uneori, dar fard indrazneala ;
mai curand omenescul, transfigurat de simtirea religioas5, atinge
oarecum pragn1 acestui miraculos, de care s'a ferit scriitorul. Iata
un moment caracteristic, and mosneagul iscocjit de Hroiot, izbucneste in imprecalii:
Fata lui cea cuvioasa, ochii sai mAreti qi vii,
II asamana ca este ingerul ocrotitor
Al acelor pustii sate, sau Duhul tAnguitor...
Dumnezeu mult milostivul nu gandi ca te-a lasa
Sa sf4ii cu-a to turbare, credincioas5 turma sa,

www.dacoromanica.ro

SE 11BAN CIOCULESCU

1,2

va inturna urgia peste spurcat capul tau,


va detuna sdrobindu-I cu 'nfocat trasnetul sau! r
Zicand, face semnul crucii si din greu a suspinat.
Cine 'n minutul acela sa-I vaza s'ar fi 'ntamplat,
L-ar fi socotit ca este din ceruri vr'un prooroc...
Ci-si

Greselile de amanunt anahronisme sau termeni nepotrivici


epocei, nu mai intereseaza intr'o intreprindere inconforma cu ternperamentul autorului. o Aprodul Purice * are totusi meritul de a
fi prima incercare de epopee naCionala (1837), din cate s'au schi %at
la not si de a se fi merrcinut intr o rnediocritate onorabild, fa-Ca de
tentative ulterioare, mai pretenlioase si cu nazuince catre sublim,
intoarse in ridicul.
Compunerea Erica mai rezistenta este, dupe cum a remarcat
G. Bogdan-Duica, <c Melancolie (1838). E o trecere in revista
a placerilor legate de anotimpuri si de spectacolele variate ale firii,
cu o moliciune in vers, care i-a lipsit aiurea lui Negruzzi. Intelectual
e formulat <c acel lux mare a naturii inflorite ; plimbarea printre
ruine, care-i provoaca cc un patriotic plans , e pe linia poecilor
munteni; cimitirul s'aracilor aduce un elan nesuscinut, care se prabuseste in prozaism:
Te salut, local cucernic sarmanului muncitor
Care-a fost toata viata statului folositor!

Melancolia lui Negruzzi e mai mult un fenomen intelectual, de


judecata, cleat o note temperamentala ; expresia durerii e lipsita
de adancime si duce chiar la incongruence ca aceea cand se compara
salciile plangatoare cu prietenii compatimitori:
Noi iubim compatimirea ce ei yior a ne-arata.
Aflam vie mullAmire langA dansii a ofta.

E o melancolie de ordin contemplativ, totodata, in care subiectul


e insa pur spectator, iar nicidecum actor. Contemporan cu romantismul, Negruzzi culege din noul curent Eric elemente de sensibilitate care sporesc pre %ul vieii, sensaiiile dulci, armoniile line,
exuberanIa colorilor si alinarile suferinceldr. Expresia disperarii
erotice, pe care o incearca in elegia * La M*** , nu ii este consubstantiala.

Meritele poetului ar fi, in definitiv, neglijabile, data nu s'ar


fi adaos calitaTile de prim ordin ale traducatorului. Negruzzi e eel

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

43

mai bun t4lniacitor in versuri, din prima jumatate a secolului trecut.

Versiunea baladelor lui Victor Hugo e cu mult superioara traducerilor lui IIeliade din meditaIiile lui Lamartine. Traducatorul

izbutqte in toate formele metrice, transpuneri exacte, cursive si


chiar armonioase.
Catedrala
ColosaIa,

Notre-Dame cat as doH,

Sub a tale
Mandre dale,
Oasele-mi a odihni.

(Pasta de (irate a regelui loan)

Sensibil retoricei teatrale, fabulosului, exotismului, Negruzzi nu


se departeaza niciodata de text, nici nu cade in platitudini directe,
chiar clack versul sau nu are aripile hugoliene.
In colaborare cu Donici, traducerile din satirele fsi epistolele

Printipelui Antioh Cantemir dau impresia unei opere originale,


intr'atat de colorata e descrierea, de sigura limba, de viguros versul.

Portretul nobilului trandav si dedat luxului, pare ie0t. dintr'o viziune proprie.
Pe cand cocosul cants la revarsat de zori,
Cand soarele pe dealuri incepe-a straluci,
Stramosii tai cu oastea ieseau la campul slavei,
Iar tu sub adamasca cu sufletul, cu trupul,
Scufundat in pufuri, salbatic horaesti,
1 tocmai dupa-amiaza deschizi umflatii ochi,
Tragi o cascare lungs, mai dormi Inca-o bucata,
Te scoli, te 'ntinzi trei sferturi; astepti ca sa-ti aduca
Cafeaua, ciocolata sau ceaiul chinezesc.
Din asternut indata drept la oglinda-alergi;
Aici apoi e grija fi truda cea mai mare.
Spinarea iti acoperi cfo haina femeiasca,
Zulufii dupa reguli in randuiala-i pui,
Ii incretesti pe frunte, pe rumenii obrazi,
'o parte dupa ceara In saculet s'ascunde.
De asta iscusinfa se mirk cei ca tine,
Iar tu te 'ncanti de sine precum un nou Narcis.
In stramt pantof piciorul cu silk gramadind,
De bataturi durerea te face-clog sa umbli.
Ti-ai pus o haina care plateste o mode,

www.dacoromanica.ro

44

$ERBAN CIOCULESCU

slugile asuda pans ce to gatesc.


Gaud Statul for Romanii au vrut sa 'ntemeeze,
Atata osteneala eu cred ca n'au avut,
Cat cei ce au s'aleaga colorul hainei tale,
Caftanul cum sa fie cu moda potrivit,
Cu vrasta si cu locul, cu timpul ce va fi.
In targ nu suferi verde, nici vara catifeaua,
Nici iarna sa luceasca nu vrei matasaria,
Ci toate sa-ti pazeasca a sale legiSi rand,
Precum pazeste popa a toacei teas stiut.
(Satire, II, Filaret fi Eugenie)

Autorului lui < Alexandru Lapusneanu i se recunoaste in mod


unanim, Intemeerea nuvelei istorice. Aceeasi scriere, perpetuate in
manualele scolare, asigur5 lui Negruzzi clasicitatea. Nuvela e bine
compusk in fragmente simetrice, cu o gradatie dramatics. Sfarsitul
voevodului, cam melodramatic, nu strica solida tesatura a povestirii.
Observator sagace, autorul are intuitia sufletului colectiv ; momentul
psihologic, al descumpanirii maselor, Intrebate de armas, despre
dorintele lor, e rnai puternic prins deeat scenele sari *.
Sunt insa si uncle scorii, in recunoscuta capodopera a scriitorului.
Cel dintai, in ordinea cronologica, cunoscator al izvoarelor istorice
p6mantene, Negruzzi a dat o mare dovada de gust, ridicAndu-se
peste stilul cronicaresc, pe care nu-1 pastiseaza, retin'and numai

atmosfera scrisului arhaic. Cu toate acestea, no ;iunile moderne


impasneaza neplacut, textul. Cutare boier este (i curtezan o; Motoc
e un intrigant *; solii lui Tomsa sunt <deputaIi o; cetatile sunt
a

cuiburile feudalitatii *; birul este (( contributie *; Motoc, < mi-

nistry *, are credit la Domn ; urarile la ospete sunt cvivate *;.


Lapusneanul e ((tiran ; el indeamna. pe Motoc sa fie (< roman
verde *; Moot, condamnat, se impiedeca Intre trupurile #confratilor
siii *, ucisi ; uneltele Domnului sunt osateliti*; Doamna locuieste
in <C apartament sau apartamenturi ; Spancioc si Stroici sunt
a buni patrioti ; boierii salute pe Doamna Ruxanda de <( regenta
si dau stafeta pe la boierii emigrati *. Autorul e dublat si de un
comentator, care isi intercaleaza ate o reflec;ie in cursul povestirii ;
din fericire, asemenea interventii nu sunt prea frecvente. Obiectivitatea lui Negruzzi e aproape desavhsitk deoarece sensul social
nu acopere tendentios povestirea. Intr'una din scrisorile stranse la
un loc sub titlul e Neg-ru pe alb *, gidsim ideologia socials a scriito-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

45

rului. Negruzzi e apologetul autocratiei voevodale, pe care o crede


demofilica si detractorul boierimii pamantene, socotita ca singura
asupritoare a taranimii. Infiriparea aristocratiei ar fi inceputul
nenorocirilor publice, in tarile romanesti. Ivirea lui Alexandru Lapusneanul, spune autorul in scrisoarea mentionata (XIX), a fost
providentiala; Domnul <c va sparge cuibul si va strivi acest furnicar
de intriganti ce facea si desfacea domni 0. Fapta lui n'a fost de folos:
a Lapupeanu retezase trunchiul, dar odraslele cresteau, si nu era
el omul care sa stie a be seta puindu -]e stavila pre insusi poporul;
pentru aceasta, fapta lui fu judecata de crude, si el de tiran *.
Asa dar, fapta lui Lapusneanu e scuzata si justificata de Negruzzi,

care gaseste voevodului singura viva ca n'a domnit democratic,


trezind poporul la viata politica ; imputare istoriceste nevalabila,
deoarece nu corespundea conceptiilor timpului ; in sfarsit, la data
acestei scrisori (1845), autorul nu mai vede in Lapusneanu un tiran,

ca in nuvela, ci trece altora raspunderea calificativului.


Celelalte nuvele ale lui Negruzzi n'au nicio valoare. 4 Zoe 0 (1836)

e o povestire melodramatics, aproape nesuferita, data n'ar interesa

unele note documentare, ale mondenitatii iesene din epoca. In


0 alergare de cai >> (1840), o alts iubire melodramatics alterneaza
.cu o istorioara galanta, in care povestitorul inselat se resemneaza
filosofic ; povestea isi schimba decorul intre Iasii si Chisinaul din
1814. 4 Au mai petit -o si altii* (1837) e o schita din care romanIiosul melodramatic lipseste, spre a face loc licentioaselor moravuri
ale unui Iasi semi-europenesc, cu soti jucatori de carti, acceptandu-si

destinul de incornorati, fara sa faca uz de pistol. Acest trio nuvelistic invedereaza un Negruzzi in curent cu romanele franceze, patetice sau usurele, care delectau boierimea noastra cultivate. Autorul

nu se dadea in laturi sa adapteze lard mentiune, cum e cazul cu


4 Toderica 0, dupe o nuvela de Nlerimee (plagiat denuntat de Ion
Nadejde, in Contimporanul 0).
Fizionomia morals a lui Negruzzi apart mai limpede din Negru
pe alb, scrisori la un prieten 0. In contemplarea frumusetilor naturii,

autorul are ceva din fericita structure a mai tanarului Alecsandri,


cu o non personals de epicureu si de diletant. 8iru1 de munti din
jurul Cracaului, ii apar tufosi si crqi ca freza unei marchize din
veacul XIV )); pe malurile Huejdului, <e juna romans culege nu ma
uita ca sa faca un buchet pentru amorezul ei *; iar apa Moldovei

www.dacoromanica.ro

*ERBAN CIOCULESCU

46

intocrnai ca o cocheta, dupe ce face multe cotituri, in sfarsit Tanga


Roman, vine de s'arunca in bra %ele Siretului, amorezului ei > (I).

Altadata intalnim tonul voltairian, ca in sarja contra duelului (V).


Mai cunoscute pentru calitatea umorului si pentru schica portretistica
sunt Re%eta * (1838) si Fiziologia provincialului >> (1840), cea
dintai, in savuros monolog si cealalta o condensate satire ; datele
sunt aci indispensabile, pentruca ni-1 arata pe Negruzzi ca pe intaiul

observator social, inainte de Vasile Alecsandri. De altfel, autorul


1 ui Alexandru Lapusneanul > nu e numai creatorul nuvelei noastre
istorice ; el este un precursor si in alte

; in scrisoarea VIII
(Pentru ce Tiganii nu sunt Romani, 1839), schiieaza intaiasi data,
in persoana vecinului Bogonos, acel tip de vechi boieri de -Ora
moldavi primitivi, cu deprinderi patriarhale >>, care va bantui in
literatura samanatorista ; fabulosul si proverbialul din povestile lui
Creanga sunt prefigurate in scrisoarea XII (Paeala si Tandala, 1842),
unde se mai intalneste, in germene, si accentul evocator al lui Mihail

Sadoveanu. Negruzzi, in aceasta din urma bucata, e si primul


culegator de proverbe din Romania, atat de simiitor la inIelepciunea

1 or condensate, incat nu pregeta se strange si cateva mai deochiate.

Cu articolul despre Cantece populare ale Moldaviei > (1810),


sernnaleaza interesul folklorului, situandu-se si in aceasta direc/ie
ca un inaintas.
Fragmentul Cum am invaIat romaneste * (1836) c intaiul model
de literatura mernorialistica, dela noi.

E de regretat ca marea euforie de povestitor, stapan

si pe

arta dialogului, s'a satisfacut ocazional, in dimensiuni prea mici.


Negruzzi avea nespus de variate virtualita0 scriitoricesti ; dar

activitatea sa literara s'a desfasurat aproape intreagg intre 1836


si 1846.

Prin raritatea scrisului sau, Negruzzi face figura oarecum de


diletant ; e insa un diletant de calitate, care in momentul istoric al
inceputurilor literare, inaugureaza in toate direc%iile prozei si ca1 auzeste cateva generaIii de scriitori prin exemplul sau, fare macar
sa-si asume cel mai mic rol de indrumator. Avea un temperament
prin excelenfa de spectator si nu-i trecea prin gand ca divertisrnentele lui, puncte diverse de perspective, vor fi tot atatea indicatoare
de drumuri in viitor.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATI:MI ARTISTICE

47

GRIGORE ALEXANDRESCU

Grigore Alexandrescu s'a nascut la Targov4te, prin 1812, dintr'o


familie de boerna0 scapatqi, care i-a dat invaVatura aleasa, in limba
greaca, neogreaca i franceza ; pierzandu-0 parin ii, adolescentul
trecu in ingrijirea unui unchi, la Bucureti, unde uimi, la coala lui
Vaillant, pe colegii sai, prin rostirea curata a limbii franceze i prin
virtu ile mnemotehnice; I i continua studiile Ia Sfantul Sava,
deceplionand pe Heliade, prin refractarism (neinduplecare a l'a
1ooalei regulare *). Iancu Vagarescu ii prevede un viitor de (4 poet
mare )).

Intra in armata, unde e afectat birocraIiei (1834-7). In

1840, e de-cinut cateva luni dupa descoperirea complotului lui Campineanu, Mitica Filipescu si Balcescu. Ia parte la micarea din 1848,

apoi se numara printre unioniti. Director al Arhivelor Statului


(1854), al Eforiei Spitalelor (1856), in ministerul Cultelor (1859),
membru al comisiei centrale din Focpni (1860), in care calitate e
lovit de boala mintala, cu remisiuni ; moare dupa mai bine de doua
decenii de suferinia, Ia 25 Noemvrie 1885.

Grigore Alexandrescu este cel dintai dintre poeiii nowi, inzestrat cu o personalitate precis conturata, care se desprinde
oarecum dela sine, din insasi lectura operelor lui. Nu ne izbim,
ca la predecesorii sai, de neajuiisul unei alcatuiri morale i scriitorice0i, nedesluOte. Concursul disciplinei auxiliare, biografia, nu
e strict necesar, ca sa mergem la reciproca luminare a oglinzilor
paralele. Opera sta. irmintea noastra ca o marturie completa, care
ne satisface pe de-a intregul setea de cunowere. Ea poate fi pe alocuri
nerealizata, deoarece scriitorul a fost inegal i s'a incercat in genuri
felurite, fara a-i fi verificat mijloacele, cu anticipate, spre
alege

direcOa unica, in care ar fi excelat. Pe de alta parte, jignind sensibilitatea estetica a cititorului modern, care a nimerit din intamplare
peste sectorul ei caduc, opera poate fi respinsa, la prima impresie
fugara. Cine isi da insa osteneala sa-1 eiteased pang la capat, ranaane
c4tigat lui Grigore Alexandrescu, descoperind intr'insul acea struc-

ture proprie si felurita, care definete personalitatea literara.


Fara sa nazuiasca spre enciclopedism, ca I. Heliade Radu lescu,
ci in strictul sens al adancirii, poetul a fost un om invaIat. A citit
cu temei pe clasicii francezi, insufleindu -se mai apoi de roman tism
si cu deosebire de Lamartine, ca i precedentul i Carlova ; i-a cunoscut inainta0i, sau macar pe Iancu Vacarescu, care sintetizeaza

www.dacoromanica.ro

48

$ERBAN CIOCULESCL

pentru not tendintele morale si beletristice ale secolului celuilalt.


Din lectura a Memorialului s, ne ineredinram ca a cunoscut de
asemenea literatura franeeza, din veacul luminilor, care da prozei
sale un timbru strain de formalia fireasea a scrisului romanesc,
traditional. Mai e nevoie sa precizam ca facem o simpla constatare ?
Nota vioaie, sceptics, desinvolta, din Memorial s, e de buna seams

galica. Si corespondena cu Ion Ghica are acea trasatura usoara


din condei, care nu e la indemana orisicarui compatriot al nostru,
venit in atingere cu cultura franceza. Invafatura lui Grigore Alexandrescu e insa exclusiv literara. Scriitorul nu se intereseaza de politica, economic, sociologic, filosofie, teologie, istorie sau linguistica.

Ca toll contemporanii sai, are un ideal politic, dar sere deosebire


de multi din acestia, nu-si sistematizeaza vederile si nu par ticipa
activ la miscarile de prefacere dimprejur. Invitat sa accepte portofoliul finanIelor, poetul ii simte nepregatirea economics si refuza
fare multa ezitare. La Grigore Alexandrescu, gasim o vocatie literara,

neimpiedecata in desfasurarea ei de alte preocupari, interese sau


Exclusivitatea vocaliei, asa dar, ii favorizeaza desvoltarea
organics a temperamentului si afirmarea curat literara, prin strabaterea unor ca'mpuri de activitate felurite, dar tot in cadrul poeziei.
Gr. Alexandrescu are o credinta religioasa, sentimente sociale, idei
filosofice, vederi istorice, pe cari nu si le manifests niciodata teoretic,

cu acea usurinia proprie criitorilor din veacul trecut, unity cu


sensul misionar al profesiei. Observatorul politic si moral e in permanents veghe, intr'insul, dovada atat de substani,ialele informa0i
si priviri din scrisorile amintite. Dar poetul nu se risipeste in acti-

vitali suplimentare, ci se exprima intreg in poeziile lui, cu toate


resorturile morale, incordate. Omul interior, la Grigore Alexandrescu, se afirma pentru intaia oars in literatura noastra, ca o realitate covarsitoare si ca o putcre de interpretare reflexive. Poetul
are o viziune a lumii, prin experienta morala proprie. Sunt si temeiuri biografice care-1 indeamna catre acea specifica depresivita te
temperamentala, nu incompatibila cu voiosia, uI rela%iile cu Ghica,

bunaoara. A cunoscut suferinca de mic, fapt care i-a imprimat o


neincredere pretimpurie in via %a. Anxios, solitar, nenorocos in dragoste, spirit nepractic, incapabil de acomodare in slujbe, din mandrie
neambiTios, presimlindu-si desechilibrul final, ca si Eminescu, scriitorul are temeiuri biologice de a fi pesimist. Contemporanii sai au

www.dacoromanica.ro

llama III

Istoria litcroturii romdne modern 1

Col. Academia IMAM.

Ch. Asachi

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

49

simOt nota sincera a desnadejdii, care i-a strabatut toata inspira %ia
subiectiva.
Cand dar o sa gusti pacea, o inima mahnita?
Cand dar o sa 'nceteze amarul tau suspin?
Viata to e lupta, grozava, ne 'mblanzita,
Iubirea, vesnic chin.
(Cand dar o sa gufti pacea... )

Gr. Alexandrescu aduce un nou accent patetic in poezia erotica,


a caparata de ofurile si ahurile Vacarestilor si ale cantecelor lumesti.

Suferinta se materializeala uneori intr'un chip neestetic, care


era insa pe placul vremii:
Du lanturile mele le sgudui cu manie,
Ca robul ce se lupta c'un jug neomenos,
Ca leul ce isbeste a temnitei tarie
$i

geme furios.

Dar rana e adanca gi patima cumplita,


$i lacrima de sange, obrajii mei arzand,
Resfrange frumusetea, icoana osandita,
Ce o blestem plangand !

0 vaz ziva i noaptea, searaSi dimineata ;


Ca un ranit de moarte simt in piept un fier greu;
Voi sa-1 trag: fierul iese, dar insa cu viata
cu sufletul meu!
(ibid.)

Poetul pare oarecum a stArui cu vointa in directia sumbrului,


a viziunilor infernale, a caror motivare sentimentala s'a perirnat Cu
d esavarsire.
Imi place a naturei salbatica manic,
i viscol, si cer intaritat,
$i tot ce e de groaza, ce e in armonie
Cu focul care arde in pieptu-mi sfasiat.
$i negura,

La umbra, 'n intunerec, gandirea-mi se arata


Ca tigrul in pustiuri, o jertfa asteptand
$i prada ii e gata... De fulger luminata,
Ca valea chinuirii se vede sangerand.
4

www.dacoromanica.ro

*ER BAN CIOCULESCU

50

Incerce acum soarta sa-mi crease& suferirea ;


,Adaoge chiar iadul serpi, furii ce muncesc,
Durerea mea e mute ca desnadajduirea,

E neagra ca si ziva cand nu to intalnesc.


Sulerinp

Prin atitudinea melodramatics convulsive si prin injoneiiunile


frenetice, intru induplecarea iubitelor, prin conventionalismul adora %iei, ciclurile stabilite de istoriografii literari a fi fost inchinate
unei Elize sau unei Emilii, s'au situat dela sine la periferia operei
lui Grigore Alexandrescu, starnind uneori i efecte de umor involuntar.
Versul poetului sufere de o aritmie, care a fost foarte just inter-

pretata de Barbu Delavrancea ca un defect al urechei; sunt prea


numeroase greeli de ritm, nescuzabile. Nici rima nu e bogata, chiar
in cele mai sus %inute poeme ; Heliade, aducand dusmanului sat',
invinuiri felurite, se inpla afirmand, echivoc, ca A D. Alecsandrescul
poate i singur a-si reclama numele de rimator si oricine i -1 poate da,
fiindca rima [rams si rimeaza] bine *. In realitate, Grigore Alexandrescu, neorientat asupra conditiilor de excelen/a a rimei, rimeaza
aproape statornic intre ele, verbele, substantivele, adjectivele, iar
varia/iile sunt adesea necorecte i asonantice. Intr'un cuvant, nu e
un muzician in vers, ca Asachi, deli a frecventat cu pasiune, intr'o
vreme, roezia lamartiniana, modelul fluidita/ii armonioase, de pe
atunci. Poetul nu are nici paleta bogata, in vers, deoarece va trebui
sa cautam in proza din (( Memorial *, apusuri colorate si rasarituri
de lung, memorabile.
SinaIirea pentru trecut, starnita de ruinele oraplui natal, 'cargovite, ii vine dela Carlova, camaradul de generaiie, precoce ; transformath in tema poetics, departe de a se conven %ionaliza, prilejueste

autorului ei momentul liric unit din cariera sa literara. Cele mai


vechi poeme din acest ciclu, < Miezul nop%ii si <c Adio la Targoviste *,

figureaza printre primele lui poezii, in ediIia dela 1832. Note subjec-

tive de jelanie se repeta in termeni aproape identici, in cele doua


poezii, ea si versul declamator si funebru:
Pui mana p'a mea frunte si taut un mormant.
a

Adio la Targov4te*, cu tot finalul, astazi rizibil:


Zic Iumei un adio, iau lira si ma due

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII AATISTICE

51

o elegie lamartiniana, dintre cele mai rasunatoare, in ceasul aparitiei. Grigore Alexandrescu e primul poet roman, inainte de Eminescu,
cu sentimentul predestinarii in suferinta. E un danmat care-si plimba
e

inconsolarea, cu un teatralism altadata foarte gustat, prin decorul


ruinelor, unde starea euforica e suscitata de iluzia redesteptarii
trecutu]ui eroic, ca indata apoi sa se spulbere miraju], prin constiinta
Dar cine se aude? $i ce este ast sunet?
Ce oameni, sau ce armii, qi ce repede pas?
ParnAntul 11 clateste fasboinicescul tunet:

Sgomot de taberi, coapte, trece, vajaie-un glas.

Dar unde aunt acestea? S'au dud Au fost parere!


Caci armele, vitejii,Si toate au tacut.
Asa, orice mairire nimicnicita piere!

A noastrA, a Palmirii s'a Romei a trecut.

Obiectivate, fara elemente autobiografice, o Umbra. lui Mircea


la Cozia , o Rasaritul lunei la Tismana si a Mormintele la Etragasani o

serise cu prilejul calatoriei peste Olt, unesc inspira%ia istorica cu


i dealul de libertate si asociaza jertfa eteristilor cu aceea a cavalerilo
crestini, medievali. Grigore Alexandrescu pune in serviciul primei
evocari o regisura teatrala, cu decoruri marete de noapte, mon ologand

in fata publicului, interpeland fantomele, apoi, mai nepotrivit,


comentand actiunile voevodale, intr'un chip ratiocinant. Tablou I
rasaritului de lung, la Tismana, are o gradatie abil pregatita, spre a
culmina cu viziunea palatelor osianice ; dupa jubilanta pomenire a
dezastrului lui Carol Robert, poetul liric da cuvantul satiricului,
care face o prozaica istorie socials si politica, si la urma profetului,
spre a vesti viitorul, cand o va fi mare tot Romanul, Iarii lui folositor , and o yor vedea lumina zilei a, o cugetari adanc ascunse,
idei drepte si inalte *, si se vor arata lurnei o in forma de mari fapte .
Mormintele la Dragasani a, dedicate amintirii eteristilor cazuti

in lupta cu Turcii, e o poems mai bine compusa decat o Umbra


lui Mircea la Cozia si o Rasaritul lunii la Tismana ; lipsita de efecte

teatrale, evocarea lui Byron si a vechei glorii eline, improspatata


de modernii luptatori pentru libertatea Greciei, are un accent mai
, autentic si ne satisface estetic mai mult decat poemele inspirate de
is toria nationals. Acestea se cuvin pre/trite nu atat In realizarea

www.dacoromanica.ro

52

*ERBAN CIOCULESCU

lor, care este relative, cat in potencialul liric, raportat la celelalte


compuneri lirice ale autorului.
Grigore Alexandrescu e el insusi in poezia de continut etic. Poet
al desinteresarii, al altruismului, al binelui public, cand se desbara
de suferinIele insuficient patetizate, ca si de temele lirice convenite,
isi regaseste tonul cu adevarat propriu, ca acela din <( Rugaciunea >>,
din < Anul 1840 >>, din fabule, si mai ales din epistole si satire.
In aceste produceri didactice, poetul isi invedereaza o mai statornica afinitate cu clasicismul, deck cu romantismul francez ; sau data

acesta din urrna i-a servit ca model pentru stimularea crizelor sale
subjective, in dezolare si imprecalie, celalt i s'a potrivit in structura
sa permanents, de raIionalist si de observator. Grigore Alexandrescu
nu e un adevarat temperament dual, osciland intre cei doi poli ai
axei sale morale ; liricul la el e accidental, am spune chiar nesubstanIial; didacticul, in cea mai inalta expresie a cuvantului, e permanent si caracterizant. Poetul nu-si gaseste nieairi tonul just, ca in
epistole si satire, unde-i recunoastem unicitatea, prin judecata, bun
sima, bonomie, ingaduinia. incisivitate nerautacioasa, in nurnele
adevarului, iar nu al patimii. Fara alternan %a de poezie siderala si
de prozaism pedestru, in modul eminescian, Grigore Alexandrescu
faureste versul, din Scrisorile lui Eminescu:
Sant incredintat c'ai rade, cand veodata ai putea
Sa ma vezi umbland pe campuri, ratacit cu muza mea
Si vanand cate-o idee, cate-o rimer, un cuvant,
Cand p'in Luna Si p'in stele, rand pe cer si pe pamant.
Iar de gropi nici ca e vorba, caci in cate-am cazut eu,
Cautand cate-un fraz nobil, tie numai Dumnezeu.

Nu gandi cu toate-acestea cum ca ma gatesc sa cant,


Slava vremilor trecute, veacuri care nu mai sant,
Sau sa laud pe vitejii fii ai vechii libertati, etc.
(Epistolic' familiars d-lui col. I. Ciimpineanu)

Se crede, in deobste, ea lirismu] e forma cea mai potrivita expresiei subjective a individului. Sunt lush naturi neapte eonfesiei lirice,
si una din acestea a fost Grigore Alexandrescu. Poetul se analizeaza,
in sterile sale de constiinla neparoxistica, cu mai multa luciditate ;
astfel epistola catre Iancu Viicarescu e documentul moral eel mai
valabil pentru cunoasterea structurii echilibrate si armonice a
scriitorului ; autoscopia desvalue experien %a adolesceniei si a tine-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTUBILE LITERATURII ARTISTICE

53

re;ei, starile de entuziasm, varia %iile si nestatorniciile unui cuget


impresionabil, reflexiv si lipsit de voinia:
Eu dar ce, din cruda-mi varsta, de cand ochii am deschis,
Cand a 'nceput pentru mine al vietii amar vis,
Am iubit deopotriva tot ce mi-a parut frumos,
Tot ce sufletul inalta,Si e minii de folos ;
Poet cum poci a ma crede, cand al lirei Dumnezeu,
Inca nu vrea sa-mi arate care este felul meu?
Tot ce-mi place ma aprinde si 'n minutul ce citesc,
A putea lucra Intocmai, d'ocamdata socotesc.
Apoi vine cugetarea. P'al meu duh it intreb: Stii,
Daca to in felu-acesta esti nascut sau nu sa scrii?
Cate planuri asta aspra idee mi-a stanjenit!
$i din ce carari placute, cu putere m'a oprit!
Eu aseaman a mea stare cu a unui calator,
Care nestiindu-si calea lard povatuitor,
Se opreste p'o campie,Si cu totul intristat,
Drumuri vede, dar nu stie care e adevarat.
Pleaca, se intoarce 'ndata, se porneste iar pe loc,
Pierde vremea pretioasa alearga 'ntr'un noroc.
Astfel sant si eu; ca dansul, totdeauna ratacit,
Ca sa nu-1 pierz, lasand drumul, poate ea 1-am nemerit.

E, in aeeasta epistola (in ediIia din 1838, a Poeziilor), un fragment neprquit de autobiografie spirituals ; dar este mai ales, eel
dintai examen de constiinIa, al unui scriitor roman, din veacul
trecut; si, pana la Eminescu, nu vom mai avea altul. Spre cinstea
sa, Grigore Alexandrescu si-a pus intrebari asupra strueturii sale
sufletesti, precum si asupra celei scriitoricesti, vazute in interdependenia lor. Dela aceasta inalIime a constiiiwi, a avut autoritatea
morals de a scruta faptele contemporanilor si violas constitutive
ale societaIii. ObservaIia sa is toate tonurile, dela acela familiar si
ingaduitor, din epistola catre Colonelul I. Campineanu, pana la
impreca0a si blestemul aruncate in fata <<proconsulului# Halcinski.
Nimic nu ne jigneste, chiar in acele satire, cu personalisme vadite

(<( Confesiunea unui renegat*, care vizeaza pe Heliade), atat de


clasica e factura for morals, ridicandu-se dela obiectul particular
la general, dela individ, la categoria sufleteasca.
Cititorul de azi, mai puvin sensibil Ia artificiile lirice de acum
o suta de ani, e insa poate mai sinnitor decat cititorii de atunci, la
nota personals a epistolierului si a satii icului, care si-a insusit cali-

www.dacoromanica.ro

54

*ERBAN CIOCULESCU

tatile clasice, de judecata si masura, ale marelui veac, simiul de


dreptate si de omenie al secolului luminilor si pasiunea de libertate
a timpului salt. In acest sens, Grigore Alexandrescu ca poet, si-a

asimilat o mare parte din zestrea intelectuald a culturii franceze


moderne ; e un produs al spiritului european, pus in serviciul ridiarii*
naiionale ; si nu poate fi asemuit cu Vacarestii sau cu un Conachi,
in care infiltrarile straine, superficiale, lasa aproape intacte elemen-

tele de joasa zona culturala, autohtona.

Fabulistul, mult Paudat intr'o vreme, e de sigur superior celorlalti

poeli dela noi, care s'au incercat in acest gen. Laudele lui Barbu
Delavrancea sunt lush' disproportionate, and ii atribue crearea
unui univers de dobitoace. Lui Grigore Alexandrescu i-a lipsit darul
creionarilor, prin care se individualizeaza fizionomiile, simpatia
curioasa a lui La Fontaine. Un numar de sapte-opt fabule vor ritinane,
fie pentruca s'au legat de anume evenimente culturale, castigandu-si

istoricitatea, fie pentru valoarea for literara, relativa. Dar sa exemplificarn portretul moral ; acesta se reduce, and este, la caracterizari
palide: filomela <c dragastoasa t> ( Privighetoarea .,si paunul), < puternic

indestul, dar insa necioplit (Elefantul), <cpasere proasta, dar plina


de mAndrie a (Cucul), corbii dacomi de priada*, barza <c cea simtitoare (Corbii rsi barza). ySi mai estompat e portretul fizic: <e doninul

elefant, cu nasul invartit* (Elefantul), bufnita #umflata* (Mierla si


bufnita). Moralitatile sunt prea directe, ca sa aiba vreun farmec.
Cotoiul eel merit
E omul ipocrit.
Eu prin cotoiul acesta sA Ira arAt m'am silit
Icoana adevarata a omului ipocrit
(5oarecele gi pisica)

Cunosc patrioti politici, care -aka esploatez,


Simplitatea populara vi ei singuri profitez.
(scarlatanul ci bolnavul)

In proza, Grigore Alexandresou atinge cu mai mult agrement


stilul natural, tonul usor si desinvolt, poate din contactul cu
romanele franceze, foarte citite In noi in acea vreme, ale lui Dumas,
Sue si Balzac. Acesta e chiar obiectul unei anecdote, in <c Memorial
de calatorie a: ...intocmai ca acea dams de provincie, care mergand

la Paris sa vazd pe d-I Balzac, pe care, dupa romarrcurile lui, si-1


inchipuia un june galben ca lamaia si elegant ca crinul, subcire 51-1

www.dacoromanica.ro

INCERUTURILE LITERATURII ARTISTICE

55

tragi pin inel si slab sa caza de o suflare, un ce delicat, care nici


apoi, vazand in locul acestui ideal un om gras
si gros, rumen si rotund, care gusts diminea/a. nu stiu ate biftecuri,
a zds in uimirea sa: << Nu, acesta nu poate sa fie Balzac )).
Memorialul e important, ca insemnare a calatoriei, care i-a inspirat
autorului evocarile dela Cozia, Tismana si Dragasani. El con/ine
ckeva pagine de frumoase picturi crepusculare, in care se tradeaza
manfinca nici bea ;

romanticul ; dar, cu excepia unui romanios fragment de nuvela,


Calugariia C, inserat textului, nu mai e nimic romantic in aceasta

proza, vioae, spirituals si ironica ; insasi nuvela e un pretext, ca


ideologul ocazional sa-si exprime convingerile anticlericale, pro
babil mai vechi, dar confirmate prin ceea ce i s'a parut inutilitatea

calugariei. Sub acest raport, poetul e mai mult atins de spiritu 1


voltairian (pe care se preface a-I chema la judecata, in epistola cunoscuta), deck de spiritualismul romantic, atat de respectuos faia
de toate valorile crestine. Tudor Vladimirescu, ca si de care mul%i
intelectuali din acel moment (1842), e privit fara intelegere, ca un
<4 om marginit si crud, dar a carui intreprindere inainta cu un pas
libertatea politica >>. Dintre voievozii munteni, eel mai laudat de
Grigore Alexandrescu e Matei Basarab, din recunostin/a pentru
patronul artelor si al invkamantului, slavit si pentruca ar fi vrut
sa formeze ceta eni H.
Scrisorile, strict intime, catre Ghica, prea pu/in raspandite, sunt
icoana omului, cand ingrijorat de mersul vie ii publice, cand ironic
si plin de duh, in comert,u1 prieteniei.

Se poate inteadevar regrets ca scriitorul, cu o personalitate


fermecatoare, s'a exprimat prea rar in proza, unde priza sa asupra
lectorului e mai directs deck in versuri.
In limitele structurii sale, Grigore Alexandrescu e scriitorul cu
alcatuirea cea mai interesanta din prima jumatate a secolului literar
trecut: reflexiv si lucid, autoanalist si observator social, poet conceptual de-asupra nivelului epocei, constiinfa neatacabila, figura sa
literary se impune prin superioritatea intelectuala, ca si prin frumusgea etica.
M. KOGALNICEANU

M. Kogalniceanu, fiul vornicului Ilie Kogalniceanu si al Ca tincai

Stavilla, s'a nascut la 6 Septemvrie 1817 si a primit intaile inva-

www.dacoromanica.ro

56

SERBAN CIOCULESCU

taturi, ca si Alecsandri, dela calugarul maramuresean Gherman


Vida, apoi la pensioanele franceze Cuenim si Lincourt (surorile cu
care va duce eorespondenta din strainatate, scriau exclusiv in limba
franceza). In 1834 e trimis impreuna cu beizadelele lui Mihail Voda
Sturza, la Luneville pentru studii si de acolo la Berlin, unde redacteaza prima schita a literaturii romane, pentru Magazin fin. die
Literatur des Auslandes )), iar in limba franceza o schita despre

Tigani si o istorie a Valahiei (1837). Rechemat in lard, conduce


suplimentul literar al Albinei, redacteaza Dacia literard, face parte
din comitetul teatral, alaturi de C. Negruzzi si V. Alecsandri, deschide primul curs de istorie nationala la Academia Mihaileana, tipareste intaiul corp de cronici moldovenesti si intaia revista de
studii istorice Arhiva Romtineascci. Suspectat de fostul sau protector, persecutat, inchis, se pune in fruntea partidei nationale,
realizeaza Unirea, alaturi de Cuza infaptuieste marile reforme sociale, se manifests ca mare orator si ca orn de stat ; activitatea sa
literara ii asigura un rol de directive, in momentul Daciei literare
(1840). Moare la 20 Iunie 1891, dupe ce, intr'o cuvantare academics

fasunatoare, isi defitiise activitatea si forma%ia spirituala.


Mihail Kogalniceanu ai-a marturisit data nazuintele literare
ale junelii: o...cand veneam dela Universitate, capul imi era plin
planuri, uncle mai bane decat altele ; vroiam prin literatura sa prefac naravurile, sa introduc in patria mea o noua viata,
not principii. In nebuna mea presum '[ie, ce se putea ierta numai
ideilor copilaresti ce aveam atunce, ma socoteam e'oi ajunge odata
a fi un Prometeu )).
Nutrind asa dar numeroase proiecte literare, studentul berlinez
de

se arata si in aceasta direc '[ie atins de duhul vreniii, al romantismului

care imprima scriitorilor un iluminism reformator, compatibil cu


exaltarea individualists. Din acest citat se evidentiaza o conceptiepractica, necomplicata cu un ideal de frunios. Dupa publicarea
lucrarilor sale istorice, la Berlin (1837), Kogalniceanu se decide

pentru literatura, ca singurul mod de exprimare indirccta, sub


domnia cenzurii. Revista o Dacia literara s, pe care o intemciaza
in 1840, isi acopere insa intentiile, interzicandu-si, in introducerea
programatica, politica, spre a se a indeletnici numai cu literatura
nationala )). De fapt, organul literar are o fermi politica culturala,
prin care se deosebeste de celelalte periodice, care adapostesc oca-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATIJRII ARTISTICE

57

zional literatura, fare vreun criteriu precis. Insusi titlul manifests


o pozitie nationala, al carei tel, norocos formulat, este it realizatia
dorintil ca Romanii sa alba o limba ci o literatura comund pentru toff

*.

In afara de productiile originale ale redactorilor, revista isi propune


reproducerea celor mai bune scrieri din presa romaneasca, pentru
ca sa devina <c un repertoriu general al literaturii romanesti, in carele
ca intr'o oglinda se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni,

banateni, bucovineni, fiestecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu

chipul sau <( Dacia literary combate mai departe, <c dorul imitatiei... plank primejdioasa, pentruca omoara in not duhul national *.

Prin imitatie, Kogalniceanu intelege traducerile, pe atunci proli


ferante, impotriva carora anunra o prigoanA necrutatoare. Propune
ca subiecte de literature originala, faptele eroice din istoria trecutului, frumusetile tarii si obiceiurile noastre destul de pitoresti si
*. Prin preconizarea unei literaturi etnice, programul a Daciei
literare sta In originea curentelor literare traditionalist ; prin
dezideratul unei limbi literare comune, revista formuleaza un principiu neatacabil, filologiceste si esteticeste ; nu incape indoiala ca
unitatea de limba si literature constitue un pas inainte catre unitatea
politica a natiunii. Omul public isi incepe activitatea ca reformator
literar, asteptand momentul pentru actiunea politics. Intaile lui
scrieri literare le Iluzii pierdute *, e Un intai amor ) nu au insa un

poetise

caracter politic. Forma Oa beletristica a lui Kogalniceanu este exclusiv

franceza, incepand cu clasicul minor Fenelon. al carui Telemac i-a

fost cartea de capiitai, continuand cu conventionalul Florian, si


sfarsind cu romancierii de aventuri, ca Paul de Kock si cu marii
roniantici, Lamartine si Hugo, straini insa propriei sale structuri
sufletesti. Autorul nutreste in scrierile numite, ambitia unei literaturi, inenita sa maguleasca in deosebi publicul feminin ; e intr'insul
chiar si un feminist, care atribuie femeii o misie mai nobila in societatea europeana *, preconizeaza indirect instructia femeii si elogiaza
femeile din cercul iesean al Iluziilor pierdute ea citesc literature
nationala si cornpun in romaneste. Mai importante sunt paginile din
romanul neterminat, a Tainele inimii * (1850), unde se intreprinde
critica evolutiei noastre sociale si politice, intr'un sons prejunimist.

Intreaga lui doctrine, sinteza de traditionalism si progresism, se


cuprinde intr'o digresiune care denote impetuozitatea ref ormatorului, stanjenit de obligatia obiectivitatii epice si insuficient

www.dacoromanica.ro

58

SERBAN CIOCULESCU

reprezentat de un raisonneur, cu nume Stihescu. Kogalniceanu


indreptaIeste formele noi ale civilizatiei, tehnica industrials, legile
reformatoare si imbunataIirile materiale, in folosul claselor sociale
inferioare. Nicio tars nu se poate margini in ce are, fara a se imprumuta si dela straini )). In pretenIia civilizarii, noi am lepadat

tot ce era bun pamantesc si n'am pastrat decat abuzurile vechi,


impul/indu-le cu abuzurile noua a unei rau inIelese si mincinoase
civilizatii . Spre deosebire de popoarele maxi, care-si reazema progresul pe continuitate, respectand trecutul si legand u lamul timpurilor a, noi am procedat cu usuratate. Asa predicand ura a tot ce
este pamantesc, am imprumutat dela straini numai superficialita/i,

haina din afara, litera iar nu spiritul, sau spre a vorbi dupa stilul
vechi, slova iar nu duhul. Prin aceasta am rupt cu trecutul nostru
si n'avem nimic pregatit pentru viitor, decat coruptia moravurilor.
0 natie Irma nu poate deck prin ameniniare de mare si cumplita
pedeapsa a-si renega trecutul ; caci adevarata civilizaIie este aceea
care o tragem din santil nostru, reformand si imbunataIind institutiile

trecutului cu ideile si propasirile timpului de fala u. Sunt cuvinte


frumoase si elocvente, in care recunoastem samburele doctrinei
junimiste. In tehnica romanului, asemenea digresiuni sunt insa
daunatoare, descoperind cu imprudenta teza ce s'ar fi ilustrat cu
prisosinIa, prin ticalosiile unuia din personaje, Lesescu. In ciuda
titlului romanIios si a aqiunii sentimentale previzibile, pe linia
unei cochete, puss in cumpana etica cu o faptura angelica, 4 Tainele
inimii aveau sa fie o povestire cu caracter social, o satira a cosmopolitismului, poate ca in genul lui Iorgu dela Sadagura )). Romanulfoileton aparea in Gazeta de Moldavia >>, fara semnatura si fara
deosebit rasunet.
Pe cat dateaza nota romarrcioasa din 0 Iluzii pierdute Intaiul
amor a, ca si din Tainele inimii *, pe atat de proaspete sunt cele

cloud povestiri in descrierea Iasilor de altadata, priviIi in haosul si


neingrijirea lor, si chiar cu tagaduirea frumuseIilor decurs'e din

pozitia naturals. Inversunarea contra metropolei provinciale nu


s'ar explica, data n'am gasi motivarea ei in urile sociale impotriva
lingusitorilor, a patrio/ilor pangariIi >, a scriitorilor vandirti )),
a parveniIilor mai rai decat to-0 aristocra/ii din lume > ( Iluzii
pierdute r, 1841). Copoul, locul de plimbare al Iesenilor, e necru%ator

asemuit cu gradinile si promenadele marilor capitale vizitate de

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATI RII ARTISTICE

59

autor: Paris, Viena si Madrid. Procedeul familiar de descriere e


enumera/ia, care prin acumulare urmareste efeete grotesti, spre a
reda aspectul cosmopolit al Iasi lor din anul 1844, amestecul in pre-

ten/ii de societate aleasa: <...gloata de bogati sau de acii carii


vroesc a fi crezui de bogati, de tarie-brau, de curiozi, de alergatori
dupa havadisuri.. ., de femei a la mode, de lorete, de oameni de
lume, de tineri anglomani, dandis si gentlemen riders, de lei si
paralei...*.
Kogalniceanu a publicqt si el, in concuren/a cu Negruzzi, Fisiologia provincialului din Iasi >> (1844), luand in deriziune incercarea de
adaptare la un mediu nou, prin maimu/areala. Pre/ioasa e aci expresia

respectului faIrt de Tarani.

4 Taranii, adeca muncitorii de pamant, asemine nu pot sa-mi


slujeasca tipului meu ; via .a for este asa de ticaloasa in privire cu a
noastra, caracterul for este asa de firesc, compatimirea mea pentru
dnsii este asa de mare si de dreapta, incat mi-as imputa ca o nele-

giuire cea mai mica gluma ce as putea face asupra unei stari
de oameni, asupra careia razima toate sareinile, afara de cele folositoare si care ne hraneste pre not lenesii si trandavii oraselor *.
Descrierea provincialului e grasa, planturoasa, plina de verva.
Autorul are tonul oral, de monolog, al unei naturi exterioare, care
nu are deprinderea si nici ragazul sa se concentreze si sa-si condenseze scrisul ; dar mai e si firea vorbitorului, bueuroasa ca-si Coate
exercita locvacitatea inainte de a-si gasi elocin/a. Limba e un amestec
placut de grai neaos, cu neologisme de origine franceza ; desi rade,
ca prieten al lui Negruzzi si Alecsandri, camarazii dela <4 Dacia literara >>, de frarguzi/i, incorporeaza limbii noastre barbarisme ca fat,
colibet, prelud, solenal, aditie, multiPlicatie i chiar expresii decalcate
din franiuzeste: asalt de duh, mi.,scari de amor, a face amorul, a face
urechea surdei, etc. Din coresponden0, se remarca mai ales scrisorile

adolescentului, in drum spre strainata/i, notand la dorina tatalui,


observa/iile despre locuri si oameni. Ortografia fonetica transcrie
limbajul batranesc, provincial, aproape Iaranesc ; si aci se intrevede
iubitorul taranimii si doritorul de indreptari rurale 4 de vreme ce
a gricultura este maica neamului ominese care braneste pre fiii sai *
(Lemberg, 24 a vgust 1834).

www.dacoromanica.ro

60

URBAN CIOCULESCU

N. BALCESCU

Cea mai patetica existence din prima jumatate a secolului nostru

trecut este de sigur aceea a lui N. Balcescu. Nu se cunoaste bine


originea tatalui, serdarul Barbu Petrescu, decedat in 1824. Mama,
Zinca Balcescu, dupa ce ramane vaduva, isi reia numele de feta,
dupa acela al unei mosii din Arges, proprietatea unui frate al ei.
Copiii erau in nuinar de cinci: trei baieli si doua fete ; cel ma in
versta dintre fii, Constantin (1813-1902), is parte la revolu-cia din
1848, sta departe de Iara noua ani si e ministru de finance in cabinetul de transi ;ie, dela 12 Mai 1861, care perfecteaza Unirea ; si
mezinul Barbu, despre care lipsesc datele biografice, e amestecat
in evenimentele din 1848; una dintre fete se marita cu un Geanolu,
cealalta, Sevastia, it ingrijeste pe Nicolae, in faza mijlocie a bolii de
piept, la Hyeres. Zinca ar fi fost renumita in tot Iinutul ca lecuitoare
de albea/a ; stapanea un patrimoniu imobiliar si administra venituri
din care a isbutit sa-si ajute feciorii, in strainataIi, cu sume destul.
de serioase ; intr'o vreme ar fi fost dispusa chiar sa instraineze o parte
din aceste bunuri, ca sa trimita sumele necesare, dar nu s'ar fi gasit
cumparatori.
Nicolae s'a nascut la Bucuresti, in 1819, petrecandu-si copilaria
si tinerelea in casele parinIilor, situate unde se afla acum biserica
italiana ; a inceput cu carte greceasca, asa cum se obisnuia in familiile burgheze, urmand apoi pa tru sau trei ani, maear, la Sfantul Sava,

cu note bune la franceza si trigonometrie, iar in clasa de complementar, ca premiant al doilea ; mai tarziu, ar fi fost iniiat in elementele filosofiei de banaleanul Eftimie Murgu.
Din scoala, isi impresioneaza colegii prin inteligen/a si memorie,
recitand sute de versuri ; intr'o incaerare colegiala, intervine

viitorul sau bun prieten, Ion Ghica, care

it ajuta sa-si adune


foile ra'vasite ale unui caet, cu insemnari dupa cronicele muntene
pe atunci inedite. Vocalia de istoric se desluseste asa dar la Balcescu
de pe baneile scoalei. Din motive familiale, intra in armata ca iuncar, in 1838, dar e desamagit de organizarea miliciei si o paraseste ;
totusi e cel dintai care. are iniIiativa unui curs de scriere, citire,
aritmetica si geografie, pentru trupa si subofi%erii unor unitaii din
Bucuresti (1839), intampinand ca instructor obiecliile ate unuia
care contesta sgomotos ea s'ar putea masura pamantul si nurnara
e lighioanele de oameni si de limbi de pe fa %a lui. Indata apoi in-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATTJRII ARTISTICE

61

cope cariera de revoltrcionar a lui Balcescu. In urma unui complot


iurzit sub conducerea boerului Mitica Filipescu, e lovit in cursul

cercetarilor, de Spatarul Ghica si condamnat in 1841 la trei ani


inchisoare, din care executa doi, la Margineni si Gorgani ; noul domnitor graIiaza pe condamnaIi, la inscaunarea sa. Dupa liberare, Balcescu intemeiaza cu I. Ghica, cu Tell si cu un al patrulea , nenumit,
societatea politica secrets, FraIic , organizata dupa tipul carbonar.
In acelasi timp, is parte la intrunirile unei societaji literare, care ar fi
desbatut mai ales chestiuni de limbs si calatoreste in Moldova pentru
clocumentari istorice. Prima lui scriere, Puterea armata la Romani

(1844) e salutata ca un eveniment cultural de Kogalniceanu si de


Heliade, care recunosc intr'insul un adevarat istoric. Din aceeasi
vreme dateaza un proiect, nepublicat, de organizare a dorobarrOlor
judet,eri. In Propas'rea , unde aparuse intai Puterea armata a,
se publics in acelasi an un studiu despre Batalia dela Cosovo. Iar
in anul urmator, dimpreuna cu ardeleanul August Treboniu Laurian, intemeiaza Magazinul istoric pentru Dacia >>, replica la 6 Arhiva Romaneasca a lui Kogalniceanu, dela Iasi, care de altfel, sus-

pendandu-si apariia, recomanda noua revista ca o rodnica chironoarna a soliei sale , lucru relevat si de Asaki, in Albina >>.
Articolul program, redactat de Balcescu, formuleaza concemia
providemiala a istoriei, in cadrul careia naIiunile au fiecare ate o misiune de implinit si fixeaza felurimea isvoarelor istorice, printre c. re
situiaza si poeziile populare ! Revista are covarsitorul merit de a publica pentru intaia oars cronicele muntene, de a tunci incoace nereeditate ; ea serveste insa i ca organ credin %elor politice ale lui Wil-

cescu, strecurate cu abilitate timp de trei ani cat dureaza magazinul a. Istoricul e un democrat, adversar hotarit al aristocra%iei si
al dcspotismului. In importanta cercetare despre Starea socials a
muncitorilor plugari , pune problema agrara in sensul drepturilor
Iaranesti asupra pamantului, uzurpat de class boereasca. Balcescu
e primal aranist muntean, eontemporan cu Ion Ionescu (dela Brad),
de peste Milcov. Imprietenindu-se cu Kogalniceanu, consul to cronicele moldovene din manuscris si le foloseste intr'o scriere noua
a Puterea armata in Moldova . In colaborare cu acelasi, doreste sa lu-

creze la un dic ;ionar biografic, sub auspiciile Asocia/iei literare (1846).


Plecat in calfitorie de studii la Paris, Balcescu intalneste pe Ion Ghica,
acum presedintele studenilor romani din capitala FranIei si se imprie-

www.dacoromanica.ro

62

sERBAN CIOCULESCU

tenegte cu Paul Bataillard, viitorul revolu%ionar dela 1848 si amicul


lui Eugene Fromentin. Aci I i strange materialele documentary pentru
istoria lui Mihai Viteazul gi se entusiasmeaza ,alaturi de A. G. Go-

lescu-Arapild, descoperind in gravura Iui Sadeler, portretul interior pe care Si -1 facuse despre voevodul pre,ferat. Strange documente

despre Mihai si in hiblioteca Vaticanului; oragul II desgusta insa


pe ganditorul democrat gi anticlerical, din cauza femnitelor gi a
calugarilor. Revo luIia din Februarie 1848 il gasegte la Paris, manifestand pe strada gi smulgand o bucata de catifea rogie de pe tronul
regelui Ludovic-Filip.
In Aprilie, se intoarce .in -card, poate ca trimis al lui Lamartine,
de numele caruia s'ar fi servit chiar dela debarcare, la Izlaz. Balcescu
intreprinde o vie actiune clandestine rand la reugita cauzei, care-I
utilizeaza intai ca ministru de externe, apoi ca secretar in guvernul
provizoriu i ca organizatorul propagandei prin press (<(1\ra0onalul*
si <iPoporul suveran# gi la sate, prin comisari anume infiincaci de
el ; tot el este iniIiatorul comisiei de proprietate gi al proiectului
de constituanth ; ar fi colaborat gi la redactarea proclainqiei dela
Izlaz, unde insa efuziunile religioase gi accentele mistice sunt ale
Iui Heliade. Ar, fi refuzat sa intre in locotenenIa domneasca.

Dupa reinstalarea guvernului revolu ;ionar, care se refugiase


la Rucar, Balcescu a trimis in misiune la Constantinopol, s obOna
recunoagterea de1a Sublima Poarta; delegaIia nu e primita oficial;
la intorcerea ei, devine partizanul rezistenei armate, si cand Turcii
intra in Zara, tabarand la Calugareni, izbucnegte in imprecaIii, la
neurmarea indemnurilor lui. Balcescu e arestat gi impreund cu alti
revolulionari, este dus pe Duna're, intr'o corabie turceasca, neincapatoare, de unde se alege cu boala care-I va rapune. Dela Orgova,
pornegte in Ardeal, se insufleIegte de migcarea lui Iancu, ajunge la
Constantinopol pe ceilal i emigranIi politici, de unde igi ia misiunea de a impaca pe Romanii ardeleni cu Ungurii, rascula/i contra
stapanirii austriace. Gaud ob %ine, dupa lungi tratative, recunoagterea de catre Kossuth, a cererilor lui Iancu, Ungurii sunt in deruta
si inIelegerea nu mai e de actualitate. Balcescu este exponentul politicii de apropiere rom'ano-maginard, impotriva despotismului habsburgic gi; rusesc, gi chiar preconizatorul unei confederari a popoarelor, pe baze democratice si na %ionale. Refugiul sau din Ardeal e
cea mai extraordinary odisee train de un Roman, in acel moment;

www.dacoromanica.ro

INCEPUTli RILE LITERATURII ARTISTICE

63

ca sa nu fie recunoscut de agerrtii imperiali, se costumeaza in Mot,


se unge cu carbune pe Ltd ai vinde ciubere, cu tocmeli dispropor-

tionate pentru un craitar, spre a nu dqtepta banueli; cu toate


mizeriile exodului, ca revolutionar de vocatie, Balcescu gust5 cu

aviditate sensatiile tari ale riscului, in aventura inalta care nu-i


inggduise sfarOtul dorit, de erou. Rein-tors la Paris, e desgustat de
sfa0erile dintre revolutionarii compatrioti
dupa o vie activitate
publicistica i diplomatica, in cursul careia vede la Londra, printre

pe viit9rul premier, Palmerston, dupa ce tiparqte broura


La Question economique -des Principautes Danubiennes *, in favoarea nranimii, se retrage ca sa se dedice exclusiv redactarii lucrarii sale principale, Istoria Roinanilor sub Mihai Viteazul .
Dela Paris, e indemnat de medici sa se duca in sud, la Hyeres, unde
it insote9te Sevastia. Duph o upara intremare, trece la Constantinopol i de acolo is drumul -Orli, cu credinta ca i se va ing5dui e

derea in Moldova sau macar intalnirea, la Galati, cu batrana lui


alta. Pleaca inapoi, prin
Constantinopol i se stabilqte la Palermo, singur, unde se stinge,
mama ; ajuns la Dunare, i se refuza i una

in ziva de 29 Octomvrie 1852, lucid, lasand ultimele dispoziti ,


intro redactare impasibild, de proces-verbal, cu atat mai sguduitoare. E a dapostit in groapa comun5, sfaqit care n'ar fi inspaimantat pe istoricul social, iubitor fierbinte al claselor nestapanitoare.
Cimitirul din Palermo devine astfel un loc de pelerinaj oarecum
convenit, al carui talc profund nu-1 poate realiza decat tine, cunosand viato lui Balcescu, paralel cu opera lui, respects In arnandoua
reflexul unui suflet mare, de mucenic al idealului.
Din opera capitals a lui Balcescu, Istoria Romdnilor sub Mihai
Vodci Viteazul, n'a fost publicat in timpul viejii lui decat un singur
capitol. Dei editia data de Odobescu este destul de tarzie (1878),
se intelege ca lucrarea nu poate fi inteleas5 decat in atmosfera culturala i social5 care a stimulat intreprinderea ei (de
altfel ea fusese publican in parte, introducerea, cartile I, II i
o parte din cartea III-a, tot de Odobescu, in 4 Revista Romani )),
1861-1863).
Tot astfel, de9i nu avem a face cu o scriere dus5 la capAt de autorul ei, ea it reprezibta intreg, sub toate aspectele, de erudit, istoric,
sociolog, filozof i artist, f5r5 ca sa lipseasc5 sensibilita tea sa omeneasca. Aa privin, ca o sinteza a personalintii sale, cartea ramane

www.dacoromanica.ro

64

sERBAN CIOCLILEaCti

valabila, chiar data documentarea istorica a fost depasita si mai ales


data punctele de vedere sociale si filosofice nu se sus/in indeajuns.
Am pus in randul intai erudi/ia lui Balcescu ; ea e intr'adevar
excep/io nala, in momentul compunerii ; numarul operelor consul-

tate e suprinzator ; nimeni, la noi, Inainte de Hasdeu, n'a folosit


atkea izvoare, si in atkea limbi. Pe de alts parte, cercetatorul nu
se lasa covarsit de materialul documentar, limpede expus si intampinat cu spirit critic. Prin aceasta facultate, Balcescu e un istoric
adevarat, iar nu un diletant, un istoric dispunand de cunostinIe
adancite , cu un conspect al disciplinelor auxiliare si cu ambi %ia de
a face din istorie nu o insirare de fapte, ci studiul institu/iilor si -al
situaiei economice a unui popor. Mai presus de acestea, istoricul
In elege sa incredin %eze disciplinei sale. func ;iunea suprema de con-

stiima a omenirii, prin care se rosteste un tribunal cu sentimi ne.

apelabile (vom vedea mai departe cum se nuan/eaza aceasta concep-

Pe). Sociologul, no/iune pretimpurie, de altminteri, deoarece disciplina nu se Intemeiase Inca, este de fapt subordonat crezului sari
politic ; el nu are libertatea de spirit a cercetatorului care priveste
fenomenele sociale cu senina imparlialitate. Amestecat in viea%a
publica, Inca din cea dintai tineruce, cu un temperament neintrecut
de agitator revolOonar si cu o dragoste de popor, fierbinte, Balcescu este totusi primul nostru ganditor politic, care pune problema
claselor sociale si o rezolva nesovaitor in favoarea celei majoritare,
adica a Iarani mii. Calitatea de sociolog, asa dar, nu ii poate fi refu-

zata, chiar data ideile sale sunt mai mutt afective deck riguros
stiintifice. Filosoful, de insuficienta pregatire, e adeptul concepciei
providen/iale in istorie ; el nu se incadreaza insa gandirii teo ratice,

prin care despotisrnul monarhic e legitimat si se condamna orice


abatere dela principiul autoritkii ; dimpotriva, dupa istoricul italian Cesare Cantu, Balcescu reazema progresul social pe voin %a
providen/ei, care conciliaza materia cu spiritul, eul cu lumea din
afara, individul cu colectivitatea, Intr'o armonie noud. Democraia este realizarea pe plan social a ideii de frajie, preconizata de
Evanghelie, si prin care individul e jertfit familiei, familia, patriei
si patria, omenirii. Balcescu nu e un cosmopolit deck ca viziune
de viitor. In prezent, el intemeiaza politica generala a statelor pe
ideia de na/ionalitate, pe care o prepune democra/iei, fara sa piarda
totusi din vedere clasele muncitoare, pe care se reazema na/iunea. In

www.dacoromanica.ro

Planvt IV

Istorio Itteraturii ronuine moderne I

,7

44,
11

Col. Academia Romani

Cos /ache Negruzze

www.dacoromanica.ro

INCEPLITURILE LITERATURII ARTISTICE

65

cadrul istoriei universale, fiecare na/iune are misiunea ei de implinit ;


Area sumar formulate, no/inuea de misiune pare a avea in vedere poten/ialul spiritual al fiecarei na ;iuni, care nu trebuie stavilita in desvoltarea ei proprie, nici de tirania aristocraIiilor, nici de vreo opre-

siune externs. Nazuind a formula si misiunea acelor popoare care


n'au avut norocul de a-si deslusi fizionomia culturala, Balcescu
atribuie divinita cii rolul de distribuitoare a func/iilor printre na/ii,
uncle avand a cumpani pe celelalte prin prevalarea sentimentului,
realizat prin fapta si jertfa (revolu ;ionara). Ganditorul isi manifests
repulsia pentru principiile intermediare, eclectice, care caracterizeaza
concep %iile transac %ionale. Nu e de

ales deck intre despotism,

in care se invedereaza spiritul raului, si democra %ia na/ionala, ((sub


ochiul Providen %ii *. Tribunalul istoriei se identified cu voin/a diving.

Istoria, dupa Balcescu, cuprinde ilimitat, in campul viziunii ei,


desfasurarea progresiva a omenirii, in timp si in spa %iu, sub toate
formele interioare sau externe. Filosofia istoriei ingadue s se intrevada finalitatea, care consta in organizarea federative a popoarolor,
prin armonia na %iunilor libere, cu institu/ii sociale echitabile, de
tip democratic si republican.

Ideile lui Balcescu nu sunt expuse dialectic, cu o sistematica


desbatere a principiilor ; ganditorul nu e un filosof, ci un iluminat, in
posesiunea adevarurilor, pe care le enunra asertoric, dar cu caldura
convingerii pasionale. Dace s'ar privi a ceasta ti filosofie *, ca :.rmatura a operei, temeiul ei stiint,ific n'ar rezista. Istoria Romdnilor sub
Illihai Vodci Viteazul e insa inainte de orice o opera ce se construeste

nu pe esafodajul unor idei, ci pe contrafor/ii pasiunilor puternice:


admira/ia pentru eroul, cu dimensiuni de semizeu si in cadru
de epopee ; cultul unitatii na/ionale, careia i-ar fi servit acest leu ;
duhul revolu %ionar, pe care 1-ar fi purtat Mihai printre popoare
(cam ca un Napoleon prefigurat) ; solicitudinea pentru clasele de jos,
care singura i-a lipsit domnitorului, ramas astfel fare sprijinul fundamental, trebuitor intru implinirea visarilor sale ; duhul religios, incarnat de voievodul, pus in centrul cruciadei. Dupe cum se
vede, marile pasiuni dominante, ale luj Balcescu, isi gasesc cores-

pondeni,e stranse in figura lui Mihai, care a fost exponentul for


eminent, cu exceptia celei democratice.
Scriitorul e un artist in sensul deplin al cuvantului, adica un
migalitor si un cautator de expresii alese ; redactarea in lupta cu
5

www.dacoromanica.ro

66

$ERBAN CIOCULESCU

boala, nu-i ingaduie ragazul incheierii, dar nu-1 impiedeca sa-i dea
o fa uiala desavarOta ; intrevedem in opera neterminata, un indoit

aspect stilistic, in materialul lexical i in sintaxa. Franwzismele


sunt mai pu ;in frecvente cleat la unii contemporani, dei Balcescu
gandwe uneori direct in franluzwe, dibuind in cautarea echivalentului romanesc. Pasionat pentru trecut, alege uneori termeni
arhaici sau cronicarqti, fara sa procedeze insa la o sistematica
pastia: a sminti , a sparge, a taia , (pe dupriani), o a se invarteji indarat , use apucasera de-a fugire, oa se oti 3, o a se sari/ui a, ((a lua limbs , foarte se intrista sau oil intrista foarte ,
etc. Cateodata, scriitorul dotat cauta varia ii lexicale, compunand
verbe sau substantive pentru no-ciuni neintrate In limbs: a tuna, a

furtuna, a pwari (tustrei termeni artileristici), tunarire si pucarire. Modelele clasice it indeamna sa recurga la epitetul unit,
pentru caracterizarea capeteniilor ostamti; asemenea exerciii
sunt insa destul de monotone: stralucitul Razvan, inimosul Bathori,
eroicul Kiraly, indrasne-cul Udrea, viteazul Razvan, crudul Ieremia,
viteazul Moise Sacuiul, neinvinsul Mihai, ingrozitorul Mihai, neo-

bositul Mihai, etc. Portretele nu prea numeroase (Murad II, Rudolf II, Stefan Iojica , Doamna Stanca, Andrei Bathori, George
Basta, Stefan Csaki), sunt bune, dar orientate mai mult in direc %ia
morals. Balcescu exceleaza in arta frazarii, prin cadenta periodica
( le nombre) fara ca sa i se poata imputa abuzurile retorice al vremii.

D-1 Tudor Vianu a analizat cu fins patrundere simtul valorilor


sintactice la Balcescu, >Si a numit o tehnica in basorelief , efectele

scoase de autor prin intrebuiniarea prezentului in aqiunile dinamice ale lui Mihai, lasand faptele adversarilor pe plan secundar, prin
timpurile trecutului.

Abaterile retorice sunt ocazionale: invocarea ruinelor targovii a cantarelalui lor, Carlova, slavirea Ardealului, blestemarea infrangerii dela Mirislau, etc. Intervemiile povestitorului sunt
de asemenea rare, istoricul nazuind probabil catre tipul obiectiv
al expunerii faptelor. Cateodata tonul for este retoric ; Mihai, fugind
dupa infrangerea dela Mitislau, provoaca acest comentar: Ah!
tine ar putea spune cats durere sorbi inima lui in acea ochire !
tene

Al-Oda-Ca, istoricul se intreaba ce s'ar fi intamplat, in eventualitatea

biruinii i inchipuirea sa de vizionar ii smulge asemenea accente:

o De atunci, naIia romans, inconjurand toate nenorocirile ce o

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

67

bantuira in urma, s'ar fi constituat in Intregimea drepturilor sale,


in unitatea i libertatea sa i s'ar fi apucat a indeplini, cu putere
mare, misia de liberare sj de civilizare ce Provedin;a i-a menit
in orientur Europei. Cats marire, cate glorii sj fericiri o ar fi intam! i toata aceasta visare, tot
pinat in a ceasta tale! 0
acest frumos ideal na %ional, de atunci se ,infiinTa !* Dar asemenea
exaltari sunt destul de rare, in economia lucrarii. Se pot numara pe

degete izbucnirile subjective de acest fel: In piept inima ni se


frange de ce inaintam cu povestirea catre acea catastrora groaznica,
la care ne tarira aceste grqeli #... Oricum prezena unor astfel de
izbucniri lirice are caracterul unor eliberari temperamentale, de sub
constrangerea prea aspra a disciplinei obiective. Opera de tiinp.,
de sigur, Istoria Romdnilor .sub Mihai Vocici Viteazul este sj o lucrare de propaganda, in vederea realizarii unor scopuri politice.

Indelung purtata in sine, redactata intermitent, inceputa macar


cu cinci ani inainte de sfarqitul sau ( Vai! scriam aceste randuri
in 1847... II, 13), adica in vremea primei calatorii in Apus, cartea
strecoara pe alocuri si experien0 revoluIionarului, care ateapta
dela o a doua revolu %ie, rezultatele neharazite celei dintai. Astfel,
descrierea Vadului Calugarenilor ii prilejuwe autorului amintirea
dureroasa a unei intruniri, in cursul careia s'a aflat de intrarea Turcilor in Cara, pentru reprimarea revolutiei; atunci Balcescu a indemnat la lupta si razbunare, impotriva nelegiuirii paganului care
calcase cu picior batjocoritor sfanta iarana a parintilor notri,
glorio0 martini ai libertkii noastre *, adica pe locurile inse0 ale
bataliei; i pentruca indemnul sau n'a fost urmat deck de un mic
numar, spune ca i-a ascuns ochii cu mainile sj din inima-i sdrobita scapa aceste cuvinte: Dumnezeul parimilor nowi ne-a parash ! Parjnlii nowi ne-au blestemat ! Gestul sj cuvintele par
astazi teatrale, dar asemenea manifestari sunt rare la Balcescu sj
conforme pasiunilor lui profunde. Intr'o nota adaogata acestui text,
istoricul da un certificat bun poporului cel de jos #, i mai cu
seams al Bucuretilor care si-a implinit datoria revoluIionara
>),

si naiionala y, spre deosebire de . clasele de sus, guvern, boeri, negustorime, junime *, care s'au aflat mult mai prejos sj nevrednice
de misia for i de 15oporul ce conduceau .

Figura lui Mihai sta in centrul carIii, care in forma definitive


nurnai, si-ar fi implinit pe de-a'ntregul programul, de istorie socials

5
www.dacoromanica.ro

68

ERBAN CIOCULESCU

si economics. Balcescu isi admira si iubeste eroul, pentru calitati


reale, precum si pentru cele atribuite printea proiec %ie subiectiva ;

el vede intr'insul un patriot, un candidat popular, un cruciat, o


fire de leu, pe campul de lupta, un bun familist (< ca toate inimile
de leu, el isi iubea familia 0), un geniu militar, un protector al ostasilor sai, un regenerator al naIiei sale, un visa.tor al unirii na-cionale,
iute la mania dar nu crud, crucator cu nobilii unguri, etc., intr'un
cuvant <unul dintre cei mai minuna-ci (barb4 mari) ai omenirii 0.
Prabusirea lui se datoreste, dupa Balcescu, unor motive de ordin
social (nu si-a inteles misiunea de a desrobi pe Iarani), politic (n'a
tiut sa-si faca alia i printre vecini), militar (n'a trecut in Polonia,
unde ar fi fost chemat si asteptat) si mentalitaii ostasesti ((t credea
mai mult in soldat decat in popor, duhul lui era mai mult de concherant decat de nationalist 0); neincelegand ca 0 in popor si numai

in popor a adevarata lui putere s, si-a cautat sprijinul cand in


nobilime, cand in armie si in Wile mercenare, and in Austria A.
Salvarea lui ar fi fost intr'o a insurec/ie populara *, iar furia poporului ar fi cucerit toata nobilimea s. Pentru ea Mihai oi-a calcat misiunea providenIiala, Balcescu sancIioneaza cu elocventa scurta, cade-.

rea lui: 0Fie! piara caci si-a merit pieirea N. Istoricul explica sovairile domnitorului, inainte de Mirislau, prin u acea letargie morals
care stapaneste mintea unui om mai mare si ii intoarce toate pasurile in greseli, cand Provedinta a hotarit surparea lui *; impotriva

acestui determinism, orice protestari sunt zadarnice, oricate rele


s'ar fi tras din infrangere: 0 Nu se cade a varsa la crimi amare asupra
acestei mari nenorociri dela Mirislau ; dar sa nu invinovalim de foe

Provedinta. Noi, can robiseram pe fra ii nostri Varani din TaraRomaneasca si pastrasem in robia Ungurilor pe cei din Ardeal, mai
meritam oare atunci marimea si fericirea ? *
Propagandistul apropierii romano-magbiare nu uita sa afirme
punctul sau de vedere si in a ceasta lucrare; si nenorocitele noastre
sfasieri cu Ungurii, de atunci pang acum, nu v or folosi decat despoticelor impara ii, dusmanele noastre comune >.
e Istoria Romanilor sub Mihai Voda Viteazul 0, in inte4a lui
Balcescu, asa dar, era menita a fi un indreptar de politica socials
si nalionala, prin avertizarile asupra indatoririlor guvernanlilor
fa-ca de -caranime si prin apasarea asupra sensului misiunii noastre
istorice. Istoricul nu lasa a se strecura nimic dintr'o opera de ima-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

69

ginatie ; cartea lui nu are elemente de romantare, ca viitoarele biografii de voievozi, ale lui Bolintineanu ; pe baza strict documentary
0 cu orizonturile viziunii sale politice 9i filosofice, construe9te un
monument de 9tiinta istorica 9i de lupta socials, totodata. rick ar
fi acest monument de neispravit sau cladit din materiale netrainice,
prin curentul de pasiune care it insuflete9te 9i prin vigoarea stilului,
i9i asigura durata.
Omul trebue cautat printre randuri in opera sa istorica, spre a i

se surprinde firea adevarata ; un document psihologic revelator


este intai de toate corespondenta cu Ion Ghica 9i cu cativa prieteni.
(fara nicio preocupare de stil, naturale, comunicative).
Cercetatorul exaustiv al vie ;ii 9i operelor lui Balcescu, d-1 P. P.
Panaitescu, 1 -a caracterizat in acest fel: (c ...un rationalist entusiast
ca multi din generatia intelectualilor din care facea parte, oameni
cari puneau in caldura cultului for pentru idee, ceea ce lipsea poate
ca simtire in sufletul lor * 0 <( un spirit practic cu o rara limpezime
de vederi >. In viata sufleteasca a istoricului a vazut (c multe idei*
Si # putine sentimente adanci*. Totu9i, in contrazicere cu asemenea
raspicate disocieri, biograful lui Balcescu a relevat # marea lui tinerete >,

radiata de via/a

lui.

Inainte de a revizui portretul moral al lui Balcescu, e de amintit ca insu0 Michelet, care-1 cunoscuse, distinsese intr'insul 4 un
erudit de premier ordre et pourtant un esprit pratique, tres net,
tres lumineux >>. Calita %i de acest fel nu se intrunesc adesea in aceia9i persoana ; tot a 9a entuziasmul pentru idee, al luptatorului poli-

tic de mare temperament, pare a exclude via-0 interioara ; in realitate, coexistenta unei vii sensibilitati afective, cu un spirit predominant speculativ, practic sau combativ, nu trebue sa surprinda
pe cunoscatorii complexitatii morale omene9ti. Tineretea iradianta
a lui Balcescu e semnul unei vitalitati spirituale, neobi9nuite. Energia morals, puterea de vointa, ceea ce _se nume9te pregnant caracterul, nu trebuie sa ne acopere total, campul viziunii psihologice,
cu privire la Balcescu. Unitatea operei scrise 9i a activitatii practice
tine de puterea de coordonare a vointii ; ea nu dovede9te nimic in
sensul unei a9a zise incapacitaii de sim ;ire. A deduce din afirmarea unei mari pasiuni intelectuale, orientate politic (practic), absen %a sensibilitatii, e o eroare. Combustiunea ideologica acopere la
Balcescu flacara unor simtiri foarte puternice, dar nu o consuma

www.dacoromanica.ro

70

*ERBAN CIOCULESCU

in profitul ac iunii. E a devarat ca nu i se cunoWe nicio iubire ; e


drept ca recomandarea lui catre Alecsandri, nemangaiat de moartea
Elenei Negri, sa-i fixeze asupra patriei, toata puterea dragostei,
ar ingadui incheieri sceptice asupra propriei sale capacitali de iubire ; dar e tot atat de plauzibil ca, en temperamentul sau pasionat,
data ar fi intalnit iubirea, Balcescu ar fi fost un cu totul alt indragostit decat Alecsandri.
Necunoscand iubirea, afirma o preferinca pur teoretica pentru
femeile revolulionare, de tipul d-nei Roland. Gandindu-se un moment sali asigure starea financiara, printr'o <czestre bunicica *, pe
care s'o poata a sacrifica pentru cauza , n'a consimIit la acest sacrificiu, dintr'o espece de pudeur de coeur , i pentruca n'a vrut
a arunca pe o carte necunoscuta lin4tea si fericirea intima a vie;ii . Cuvantul de pudoare a inimii e revelator, ca i acela despre
fericirea intima ; ele sunt dovada unei simfiri profunde i grave,
discreta si chiar secrets in a se exprima.
Piatra de incercare a sensibilitalii lui afective e dragostea de
mama, pe care a incredinIat-o intr'un chip neuitat, lui Alex. G.
Golescu: a Biata muma mea, singura dragoste si adora tie a mea,
e ass de nenorocita. Totdeauna am sacrificat-o datoriei mele catre
lard. De zece ani de cand o fac sa sufere pe dansa, care nu poate
gasi mangaiere in convicIii puternice ca ale noastre. Imaginea muma-mii b5trana, bolnava, nenorocita, ea care e w de buna, care
<

a jertfit atata pentru not si care acum sufere atata, e neincetat


inaintea ochilor mei. Pune aceasta sfanta imagine inaintea frate-meu
i zi-i sa nu necinsteasca batranelea i viaIa ei cea virtuoasa >> (5
Aprilie 1849).
In aceeai scrisoare, intalnim un -cipat al inimii, indelung com-

drimat: <c Iubwe-ma, Alecule, fii pentru mine un bun frate, sunt
atat de nenorocit, atat de izolat in afec%iile mele, incat am mare
trebuirga de sprijinul unui prieten... .
Sub platop luptatorului, batea aa dar o inima sensibila, adeseori sf4iata de nelin4ti si de indoeli, o inima insa de bray, care
razuete sa infaptuiasca sau sa moara pentru cauza dreapta.
Agitatorul nu e un diplomat destul de suplu ; intr'un rand, vrea
sa i-1 ataeze pe Vasile Alecsandri, care sa c4tige femei cu e influenIa ; atunci ii scapa intr'un fel comic exprimarea regretului,
de a fi, s gauche cu femeile. Este un timid si un pasionat totodata,

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

71

care s'a dedat actiunii revoluIionare, cu spiritul practic recunoscut,


dar i cu un egal duh utopic, manifestat prin Iintele prea indepartate ale acciunii, precum i prin proie.ctele sale de viitor, variabile
dela o zi la alta. Acliunea concilianta din Ardeal n'a dus la rezultat,
pentruca un singur om nu putea implini o sarcina atat de grea. In
acelai timp, Balcescu vrea sa scoale poporul roman din Banat, vrea
sa porneasca pe Romanii din Transilvania i pe ceilali din principate
contra Muscalilor, vrea sa se aeze intre C14ovlahi, spre a developa
nalionalitatea intr'acest avantpost al Romanismului a; ramas lard

mijloace de existenp, se gandete la aezarea lui cand in Spania,


cand in Turcia sau in Bulgaria, sau sa se imbogaleasca in Dobrogea,
noua Californie descoperita de Ion lonescu a gronomul.
Omul e deci un neastamparat, adeseori fantasc in proiecte, prea
increzator in propriile puteri, i expus descurajarilor, dar ii stapanete
slabiciunile i indoelile, din mandrie. Acelai sentiment ii infraneaza
exprimarea temerilor de sanatate, sau le da acea notare scurta, seaca,
sub care sim %im crisparea voin-cei.
Fara sa fi scris o singura opera de imagina/ie, dar inzestrat cu un
talent literar care-1 pune in fruntea prozatorilor munteni, Balcescu
impune prin frumuse %ea sa morals, in care pasiunea nobila pentru
ridicarea i unitatea neamului se sfin/ete prin abstra gerea pana la
jertfa dela tot ce face pre %ul vie/ii.
Ardere la focul pasiunilor inalte, viaIa sa e parca mai expresiva
decat opera, prin exemplaritatea contiinIei etice i bogaIia viecii
interioare, care e cea mai placuta descoperire a cetitorului.
AL. RUSSO

Al. Russo se nate la 17 Martie 1819, pare-se dintr'o veche faInilie moldoveneasca Rusu, care daduse in secolul al XVII-lea mai

multi veli i boeri ; tatal natural, Iancu Rusu, era un mare proprietar
i arenda in Moldova de dincoace i de peste Prut ; mama e necunoscuta ; averea tatalui e lasata unui rand de copii, nascuti gdinteo

casnicie legitima. Holera din 1831 secerase in lipsa tatalui, gospoaria toata, cru !and doar pe Alecu, ramas <c singur viu din patruzeci
de persoane care locuiau intr'o casa . A invaIat intai greaca, intr'o
atmosfera domestics, scaldata in folklor i datini romaneti; apoi
a urmat studiile la institutul Naville din Vernier, de langa Geneva,
pana in 1835, poate i la Viena ; majoritatea scrierilor lui, publicate

www.dacoromanica.ro

72

*ERBAN CIOCULESCU

postum, au lost reCactate in limba franceza. Dupa doua petitii disperate, in frantuzeste, e numit judecator la Piatra, in 1841, unde
functioneaza trei ani. In 1846 se reprezinta la Iasi, piesele lui, care
nu ne-au ramas: Baceilia ambitioasii si Jicniterul V adrii pentru doud

versuri din aceasta ultima comedie, e inchis la Schitul Soveja, ca


tulburdtor al ordinei obstesti. In J848, is parte la miscarea revolutionara, contribuind la redactarea ,proclamatiei. Fugar in Ardeal,
e inchis la Dej si la Cluj, si eliberat pentruca protestase energic, facand uz de numele lui Kossuth; se refugiaza apoi la Paris. Intors
in taxa, sub domnia lui Grigore Ghica, practica Cu succes material
avocatura, dar lass la moartea lui (4 Februarie 1859), un pasiv
foarte ridicat. Renumele lui literar e postum. Academia Romans ii
editeaza intaia oars scrierile romanesti, in 1908.
In perspectiva de astazi a trecutului, Alecu Russo e reprezentantul atitrat al traditionalismului literar si lingvistic ; de altfel,
aceasta ca]itate i se recunoaste de peste 30 ani, dela lucrarea
lui G. Ibraileanu despre < Spiritul critic in cultura romaneasca g;
pe vremea lui insa, interventiile sale publicistice, atat de substan;iale si ideologiceste sustinute, nu i-au conferit rolul cuvenit, de
fruntas. Ideile lui se gasesc in germene in programul <c Daciei literare )); Russo le d desvoltare, corp si suflet. Scriitorul se inlesnea
mai bine in limba franceza, in care si-a redactat direct, printre altele, #Cantarea Roinaniei)); cu toate acestea, rarele lui scrieri romanesti, prin caracterul provincial al limbii, trecut printr'un temperament franc si pasionat, de o energie deosebita, poarta pecetea unei
personalitati. Ideologul isi trage seva doctrine; conservatoare din amintirile copilariei ; cu o energie de afirmatie care nu ingaduie indoiala, comunica impresii nesterse de comunitate patriarhala, niveland deosebirile de class, intemeiata pe tradilii.
ti In acea zi dar [de 1 Mai, Armindeni], parul satului pazea numai
el casele ; ca i flacai, cite fete maxi si codane, to-0 si toate se impodobeau cu flori si cordelute, care la prilarie, care la codi %e. Cu lilieci
in mani, cu garoafe pe cap, cu busuioc verde in san, fetele si flacaii
pareau flori miscatoare ; de cu sears fetele se lau, flacdii se pieptanau ;
ear in zori de zi, cand se deschid lacramioarele, viorelele si toporasii
se scutura de roua noptii, vaile se umpleau de chiote, codrii clocoteau
de pocnite de frunze, de hohote, de ci mpoaie ; telingile rasunau in
toate partile de dome: mese numeroa se se intindeau pe sub copaci.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

73

Curti le boeresti, locuite pe atuncea iarna si vara, se gateau, se


pospiliau, inalbeau la apropierea zilelor mari, ca si casele satesti ;
sarbatoarea se primea cu aceeasi bucurie de boier si de taran, fiind
uniti in credinta, in limba si in obiceiuri: strigoii, stihiile urzitoare
de rele ; naiba, nabadaica si urletul cainilor ii urnpleau de spaima
deopotriva pe amandoi. Pare ca vad Inca acea icoana a trecutului:
mare sgomot si sbuciumala este prin cur-0 >>; descrierea urmeaza,
cu o viziune de kermessa populara, in care se amesteca si petrecerea
boiereasca, in sunete de manele dulci, mangaioase sau sfasietoare, cu
tineret ce <c bea in papucii cucoanelor si cu cucoane, <e cu oehii

inecati in amor #, in timp ce arnautii slobozesc focuri de flinte si


pistoale, slugile forfotesc ca <c roii rataciti si surugiii se imbata

*...

Pierderea traditiilor nu e pentru Russo numai un motiv de


reactiune teoretica, dar mai ales se coloreaza afectiv, ca o mare
suferinta personals, ca un gol in viata morala. Doctrinarul se inspai-

manta constatand ca in decurs de 15-16 ani (1835-1851), moravurile, in atingere cu civilizatia apuseana, s'au transformat mai
adanc deck in decursul unei jumatati de mileniu. Tineretul ridicat
in acest interval e, dupa expresia autorului, amfibiu, adica bivalent:
o capul ni-i de Nearnt, de Frantuz, dar inima ne-a ramas tot de
Nloldovan )). Russo, ca niciunul din contemporanii sai, e patruns
de un sentiment adanc de caritate pentru acel trecut care se spulbera

si pe care-1 crede mai bun, prin acea uniformitate a traditiilor,


indiferent de pozitiile sociale. o Pe vremea trecuta, boieriul vorbea,
cu taranul, precum ar fi vorbit cu alt boier, se intalegeau amandoi
in limba si in idei, astazi incalegem poporul cu inima numai ; el nu
mai este alta pentru noi, decat o studie curioasa, morala sau pita-

La efectul separatiei profunde a claselor, prin evolutia


moravurilor, corespunde pe un alt plan, al vietii interioare, criza
sufleteasca a generatiei sale, pe care Russo o formuleaza surprinzator de personal. o Generatia noastra ii posomorita, lumea era
sgomotoasa si cerul neguros, and ne-am nascut... 0 zi ca si alta ;
niciuna nu se Weal-ad cu nerabdare, niciuna nu trece cu multarnire
deosaita ; ar veni sau nu, tot atata ne-ar fi. Bucuriile si necazurile
oamenilor trecuIi nu le intelegem; anul nou sau anul trecut, zi intai
Alai au alth zi tot acelai urit ne aduce, tot acelasi sacalac ne lass.
reasca >>.

Petrecerea noastra nu-i veselia, caii, vinul, tiganii, femeile si buetul ;

petrecerea noastra e gandul posomorit; balurile, care

www.dacoromanica.ro

in

Joe de

74

SERBAN CIOCULESCU

adunarile cele vechi, sainana pe langa ele o_ingropare. Dace culegem

cateo floare, data vrem cateodata sa iuhim, facem o experienta,


o studie a inimii e. Spiritul analitic, dedublarea psihologick experienta morals pe viu, n'au fost intuite in chip asa de fericit, de
niciunul din romanticii nostri. Autorul compare <c societatea educate

a Moldovei * en o colonie ingleza intr'o lard a caria nici limbs,


nici obiceiuri, nici costume nu ar cunoaste 0.
Totusi, Russo nu propune indreptari de ordin politic pentru
mentinerea traditiilor, deoarece traditionalistul sentimental dintr'insul coexists cu progresistul liberal, apologet infocat al (( slobozeniei *. Spre a-si impaca structura duals, disoeiaza neted intre
domeniul politicei, suferind inchisoarea si exilul,
si intre eel
literar, in care figureaza ca adevaratul tampion al traditiei. Pozitia
sa bivalents e de altfel si aceea a lui Kogalniceanu si Alecsandri,
en deosebirea ca Russo aduce o nota patetica, in plangerea peste
ruinele datinilor. De asemenea el e fixat pe o pozitie critics mai
ferma decat prietenii sai literari si politici. Observator indurerat de
revolutia in moravuri, Russo e singurul din generatia sa care is in
tragic cealalta revolutie contemporana, in lingvistica. Latinismul
ardelenilor si experienta italienizanta a lui Heliade gasesc in el nu
numai un adversar teoretic, in nuinele bunului sim/ (fara pregatire
lingvistica specials), ci si un avertizator gray, constient de primejdie.

Filologul are principii pragmatice nesdruncinate ; stie ca limbile


sunt produse istorice, evoluabile, primenindu-si cu incetul lexicul,
si ca nu sufar reformele arbitrare, ale pedantismului.
Intru apararea limbii vorbite de popor, Russo are e expresie frumoasa: ((Cuvantul e boga/ia celor saraci, Para de invatatura*. Criticul

distinge intre pedantismul moldo-roman, mult mai superficial )>,


care ((a produs o literature fara viata, expusa criticii* si intre preocuparile pur teoretice, in directia grainaticala si lingvistica, de
peste munti, unde filologia s'a substituit compunerilor literare.
Ganditor cu problematica, dupe cunt am vazut, Russo isi exprima
uimirea fats de faptul ca Ardealul, fara motivare istorica, familie
patriarhala, units intr'un singur gaud, sentimentul nenorocirii sale,
a ajuns la comedia limbistica de pe campul Blajului >, unde afara
de doi-trei luptatori pe intelesul tuturor, ceilalli ar fi vorbit p6sA-

rqte. In ciuda influenlei franceze, pe care o ironizeaza, filologul


asaza centrul de gravitate al ((desteptarii romanismului * in Prin-

www.dacoromanica.ro

INCEPJTURILE LITERATURII ARTISTICE

75

cipate, cu constatarea ea afara de carti grele de disertatii si de argu-

mente, Ardealul nu a dat Romaniei pana acum o singura carte de


inchipuire si care sa razbata inimile 0. Cel dintai revendica pentru
Moldoveni, meritul unei orientari salutare si defineste ca eclectics
c scoala celor ce doresc mai inainte de toate a scrie pentru Romani
si romaneste si a face o literatura numai din vitele noastre, iar nu
din limba Frantezilor, a Italienilor si a jargonului neinteles din
Ardeal 0. Caracterul mai precis autohtonist al literaturii moldovene (privita in grupul de prieteni C. Negruzzi, M. Kogalniceanu si
.V. Alecsandri) e just, dar eticheta e gresita, deoarece orientarea etnica a literaturii moldovene nu are nimic comun cu spiritu] receptiv
si neutru, al eclectismului.
Spre deosebire de Negruzzi, devotat lui Heliade, e drept, acelui
Heliade anterior aventurilor lingvistice, Russo nu-1 primeste ca sef
de scoala, sub cuvant ca Moldova e o taxa rece, unde entuziasmul,
fie politic, fie literar, nu prinde Ih clipeala *. Argumentul tempera-

mental nu e insa valabil, privitor la insusi Russo, al carui spirit


critic nu se arata incompatibil cu pasiunea, generatoare de. entusiasm.

Russo recomanda studiul limbii, preconizeaza alcatuirea unui


dictionar al limbajului uzual si declard nevoia de a Intemeia critica

si de a cumpani de acum inainte bunatatile scrierilor si taria sistemelor 0.

Ca traditionalist, scriitorul releva traditia orals a neamului


nostru cuprinsa in cantecele vechi, zise astazi balade

, culege poezii

populare, stimuleaza si initiaza pe Alecsandri in aceeasi directie.


Rostindu-si odata dezideratul orientarii spiritului public catre
isvorul adevarat: la tradi-tiile si obiceiurile pamantului, undo stau
ascunse Inca formele si stilul 0, Russo si-a exprimat aspiratiile profunde ale firii sale: de-as fi poet, as culege mitologia romans, care-i
frumoasa ca si cea latina sau greaca ; de-as fi istoric, as strabate prin

toate bordeele sa descopar o amintire sau o rugina de arms ; de-as

fi gramatic, as calatori pe toate malurile romanesti si as culege


limba )).

Opera lui teoretica ((c Studie moldovana )>, 1851-2, intr'o redac-

tare mai an-al Cugetari *, 1855) tontine, in ideile directoare,


orientarile viitoare ale samanatorismului (si ceva din aspectul pasional al lui N. Iorga). Scrierile sale dramatice, comedii nepre

ten tioase, s'au pierdut; autorul le-a compus cu modestie de sa-

www.dacoromanica.ro

76

ERBAN CIOCULESCU

labor, in Weptarea viitorilor arhitecli, cu scopul numai de # a


introduce pe sIena nalionala, nalionalitate, drama i comedii imbricate in caracterul pamantului, vorbind cum vorbim cu to ii
cand suntem intre noi, jiestecare dupes treapta lui, iara nu Nemti,
FranIuji imbracaIi in haine moldovine0i sj maraind o limba care
nu-i nici a lor, nici a noastra a. Criticul aplicat o singura data

asupra operei unui poet nul,

C. Dascalescu,

In

dorinIa de a

face o critica pozitiva, n'a fost fericit inspirat ; elogiaza poezia lui
ca # romans pans in cap )), si frumoasa ca limba, limpede In idei i
adanca # de gandire folositoare )), numai din considerente etnice:
pentruca poezia asta e romans i nu vrea sa fie alta, nici lamer-

tiniana, nici bironiana, nici hugoniana ; induipt de asemenea


calitaIi, deduce merite, in felul viitor al lui N. Iorga, spre a lauda
# modestia talentului acestuia, ce se arata cu asa miros de nalionalitate, o floricica romaneasca ce se ive0e langa tufele de buruiene
streine )). 8i tot ca N. Iorga, criticul crede ca se cuvine elogiat scriitorul

care # scrie cum vorbeste i # ne spune pove0ile i durerile sale,


care sunt si a noastre, in limba ce le-a auzit )). E regretabil ca nu
ne-a ramas nimic altceva, dupes care sa putem verifica forIa spiritului critic aplicat la object. Russo a fost, de sigur, o inteligen %a
critica, reprezentativa, utila in ceasul sau si- un polemist viguros,
admirabil prin justelea i inlarrtuirea argumentelor ; dar nu se poate
trece cu vederea sensibilitatea sa deschisa peisajului i amintirilor,
generozitatea inimii sj nobilul entusiasm adus in serviciul ideilor
de nactionalitate i de progres. Prin aceste din urma calitaIi este un
spirit inrudit cu N. Balcescu sj nu e de mirare ca pa ternitatea #Cantarii Romaniei.#, scriere artificiala in forma, dar trecuta prin focul
pasiunii, a putut fi atribuita amandurora.
VASILE ALECSANDRI

Vasile Alecsandri, fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri si al


Elenei Cozoni, s'a nascut la Bacau, probabil la 14 Iunie 1819 (jar

nu in Julie 1821, cum a declarat in mai multe imprejurari). Mai


sus de bunicul, sulgerul Mihalachi Alecsandru, care i-ar fi luat
numele Alecsandri dupes acela al solidi sale, nu se cunoaom ramura
parinteasca. Tani a fost inzestrat cu neobipuita putere de munca si
strangand o avere considerabila in tot felul de concesiuni
publice sj slujbe administrative, uncle foarte importante, ca aceea

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

77

care ar echivala astazi cu secretar-general


la inanIe, delinuta 14 ani (1830-1844) vi de director la Arhivele
Statului (1849-1850). Mama poetului, Elena, era fiica pitarului
Dumitrache Cozoni ; unul din fraIii ei, eterist, cade sub comanda
lui Ipsilanti, la Dragavani. Om cu oarecare carte greceasca, medelde vamev al Vistieriei,

nicerul isi crevte copiii cu ingrijire, ii trece prin toate treptele invataturii vi le incurajeaza tendinIele progresiste. Din vapte copii, nu traiesc

&cat trei: Catinca, stralucitoare prin frumusee, elegania vi spirit,


remaritata cu pavoptistul Costache Rolla vi moarta la varsta aproximativa de patruzeci de ani (1857) ; poetul, probabil cel mai iubit
din trei, suss inut de tata chiar in vremea activita-cilor revoluOonare ;
ai

Iancu, viitorul colonel (1826-1884), cu inclinari literare.


Copilaria lui Vasile se desfavura veselaSi fara griji pang ce, dupa

primirea no-punilor elementare dela dascalul maramurevan Gherman Vida, ultra in pensionatul francez al lui Victor Cuenim, dela
Iavi, unde firea sa rasfaIata nu se impaca cu condiliile regimului

de internat (1.828-1834). In August 1834, e trimis la Paris, impreuna cu viitorul domnitor Alexandru Cuza, vi alci doi fii de boeri,
sub conducerea lui Filip Furnaraki, fostul secretar al elenistului Coray. Dupa un an, i>Si trece bacalaureatul, sec-cia literara. Incearca
studii de medicina vi drept, le parasevte pe fiecare dupa vase luni,
se pregatevte pentru bacalaureatul in vtiinte, ca sa se fa ca inginer,
e insa respins la examen. Primele lui intercari literare, corecte, sunt
in limba franceza. La intoarcerea din Fran ;a (1839), trece prin Italia
de unde culege impresii de arta, ce-i nutresc intaia bucata de proza:
Buchetiera dela Florenta (Dacia literard,1840). De atunci se alege
cu pasiunea de turist, placandu-i calatoriile fara itinerar fix, la voia
intamplarii. La Iasi, bate la ochi prin pletele, lasate pe umeri, prin
cravatele stacojii, jiletcele largi, pantalonii lipici vi pantofii de lac.
Oravul it desgusta prin aspectul cosmopolit, care-1 face s avertizeze asupra calcarii na0onalitaIii vi sa-vi desluveasca simpatiile

pentru clasa rafanea sea (.1(tii in MI).


Domnitorul voia sa tunda pe bonjurivti, dupa sfatul consulului
rusesc. Alecsandri noteaza din primul teas e antagonism intre tinerii venici din Paris vi cei cresculi in Germania m. Timp de vase ani,
este <( vef de masa la serviciul scutelnicilor vi al pensiilor a, cu largi

toleranIe vi concedii numeroase. Colaboreaza la Spicuitorul

(Le

glaneur moldo-valaque) cu poezii in limba franceza ai, in colaborare

www.dacoromanica.ro

*ER BAN CIOCULESCU

78

cu C. Negruzzi si M. Kogalniceanu, conduce teatrul romanesc din


Iai, pentru care compune Farmazonul din Hdrldu si Modista ,si
Cinovnicul, preluerari. Plimbandu-se prin munti, la Piatra, aude

cantecul eel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet... pe
lume: doina dela munte, acea melodie curat romaneasca, in care
toata inima omului se talmaceste prin suspineri puternice si prin
note dulci si duioase, doina jalnica, care face pe Roman sa ofteze
fara voie si care cuprinde in sanul ei un dor tainic dupa o fericire
pierduta >. Asa se decide patima lui folklorica, incurajata de Alecu

Russo. Sub influenta produc %iilor populare, paraseste compunerile


de versifica %ie franceza si improvizeaza (expresia e a lui) poezii de
inspiratie populara, printre care Baba-Cloanfa.

In societatea .ieseana de saloane, aceste bucati sunt numite


poezii de coliba D. Sora lui Costache Negri, Elena, it indeamna,
determinandu-i poate directia carierii: <( Continua cum ai inceput;
eel mai frumos titlu de glorie la care trebue sa ravneasca un poet,
e acela de poet national si popular )).
Cu un astfel de program, pe linia Daciei literare, Alecsandri redacteaza Foae stiinf i f icy si literary (1844), careia cenzura ii refuza
titlul Propcifirea, suprimata sub pretext de <( atac in contra religiei*,
in nuvela Todericd de Costa che Negruzzi; colaborasera Kogalniceanu, Vacarescu, Boliac, Grigore Alexandrescu, Bolintineanu, Balcescu si Muresanu ; Alecsandri daduse proza si cateva din poeziile
care aveau a intre in compunerea primei Orli din Doine
mioare. Bolintineanu ii recunoaste meritul de a fi dat poeziei noastre,
- s o noua impulsiune poetics >>, de a o fi nationalizat: atunci poezia
se romani >>. Al doilea ciclu de poezii originale e inspirat de dragostea lui pentru Elena Negri, pe care o insoteste in calatoriile dirk
Italia si la intoarcerea in Sara, cand ea se stinge pe Marea Neagra,
in drum spre Constantinopole (1847); cu tot dramatismul acestui
sfarsit, amintirea stelutei e dominata de nota dulce * a jelaniei.
Inainte de pierderea a NiDiVi o, Alecsandri calatoreste in Orient
o

(August-0 ctomvrie 1845), vede cu uimire Bosforul, care-1 <c incanta,

transports, minuneaza *, pentru care nu ai destui ochi ca sa

vezi, destule simiri ca sa simti*

si Constantinopolul,

despre

care da areasta formula memorabila: <(Constantinopolul este cea


mai mareala si mai stralucita victorie a realitatii asupra imaginaifiei n.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

79

In preajma revolu/iei, reprezinta Nunta foirdneascci, un fel de


pot-pourri national, prin care autorul se bucura a aduce intaia oara
pe scena costumuri Si datine rurale, iar intre acte sa guste # acel
prestigiu fermecator ce raspandwe o adunare eleganta de tinere
dame 3i de juni adoratori . In implinirea vocatiei sale, de poet
national, poetul compune Defteptarea Rorn4niei, imnul revolu %iei
ieene, raspandit in foi volante. Domnitorul Mihail Sturza intinde
o capcana revolu-tionarilor, cerand compunerea unui comitet, spre
consultarea dolean-telor partidei nalionale. Alecsandri face parte
din acest comitet i redacteaza o protesta %ie o in numele Moldovei,
a Omenirei i a lui Dumnezeu )>, corrtinand un adevarat rechizitoriu
contra principelui si a domniei sale absolutiste. Impruden ;a e sane-

-tionata prin arestarea ollw,ei consultate de tinerii revoluionari


i prin proscrip Oa a cestora. Alecsandri fuge peste munIi in Ardeal,
unde redacteaza un nou program politic, intemeiat pe o prin-tipiile
de libertate, de egalitate si de fralietate # i preconizand o unirea
Moldovei

i-a Valahiei intr'un singur stat neatarnat romanesc .

De aci revoluIionarii primesc o largo ospitalitate la Cernauti, unde


fra ;ii Hurmuzachi gazduesc pe cei mai nevoia0 i incep a tipari
ziarul Bucovina (in care Alecsandri 10 va tipari o parte din o Lacramioare * si o Suvenire ).

Aci, Iraclie Porumbescu, teolog i secretarul ziarului, ii face


portretul: de statura mijlocie, sprinten, mladios, rotunjior, simpatic, cu fruntea bine desvoltata, cu ochii negri i sprancenele negre, imbinate, imbracandu-se . schimb4 , ca i Costache Negri,
in bluza i pantaloni o ba albi, ba naramzii #, cu gulerul ca'mAqii ras-

frant, cu palariula de panama fins, cu mersul o pururea ga lant,


dar nicicand afectat * sau, in tactul cantecului, intonand Marsi lieza
in rand cu Base -apte prieteni, ode-a bra-tete ; Alecsandri era o purure
vesel ; pe strazi, oprea pe Iaranii moldoveni, le da bung ziva,

ii intreba de unde sunt i se desparcea de ei, cu urari de sanatate.


Tatal, acum vornic, vine saii vacta fiii surghiuniti i cu toata reputatia de om, o cam strans la punga #, acopere cheltuiala unui
banchet, care costa 4 125 de zim-tati #. Din Noemvrie 1848 pang in
Aprilie 1849, Alecsandri activeaza la Paris, viziteaza oameni politici ca Ledru-Rollin, intre-tine legaturi cu gazetarii i alimenteaza
rubricele unor jurnale cu informa %ii propagandistice ; dupa o calatorie la Constantinopol, unde-i regaswe total Si pe Costache Negri,

www.dacoromanica.ro

80

SERBAN CIOCULESCU

se reintoarce la Paris, i de acolo in lara rechemat de noua domnie,


a lui Grigore Ghica, prietenos cu proscri0i. La inceputul anului urmator, prime0e postul lasat de tatal sau, direclia Arhivelor. Acum
incepe publicarea poeziilor populare, in e Bucovina >> 0 continua
cu activitatea dramatics. Millo, popularizatorul unora din figurile
teatrului alecsandrian, trece i la Bucure0i cu Cocoana Chiri-ta $,
aplaudata de Domnitor i de publicul de toate treptele. De acum
inainte calatoriile lui Alecsandri, politice sau de agrement, se in
lan% pang Ia sfar0tul vieii. Temperament meridional, poetul sufere
de intemperii vi nu se impaca decat cu anotimpurile blande, insorite;

de aceea calatore0e cu predilectie in climate scaldate de lumina


soarelui vi cu decor de verdea-ta permanents. In Aprilie 1851, trece
prin Fran-ta, Anglia i Germania ; pentru motive de sanatate, pleaca
iar e in staturile Europei >>, in Septemvrie 1852, prin Viena, Ia

Paris, undeli tipare0e primul volum de poezii originale: Doine i


acrcimioare (De Soye et Bouchet, 1853); ivara urmatoare popose0e
la Biarritz ; dela Bayonne la Marsilia, calatore0e cu <c malposta
vede sudul Franei vi se imbarca la Marsilia pentru o scurta edere
la Tanger, Tetuan vi Ceuta ; de aci trece in Spania, unde ramane
cloud luni; la intoarcere spre Paris, in Decemvrie, cunoa0e pe
Prosper Merimee, tovar4 de drum, in diligema. In Iunie 1854, trece
la Londra si se inapoiaza la Paris prin Belgia i Germania. Ajunge
in lard dupa moartea bunului sau tats, in Septemvrie. Mo0eneAe
singur trei mo0i Mirce0i, Borze0i, Patr4cani, doua perechi
de case in Ia0 i ni0e dughene peste drum de Mitropolie. e Din
balconul casei dela Miree0i isi declare liberi -tiganii de pe movie ;
o parte din ei se intorc peste catva timp, cerand sa fie primi-ti din
nou ca robi.

In Decemvrie, redacteaza Romania literarci, saptamanala ; face


chemare tuturor literatorilor romani >>; foaia vrea sa fie e campul
de intalnire fraIeasca a tuturor talentelor din Virile noastre )); programul, mereu pe linia Daciei literare, anunta <c numai articole originale de literature e, traduceri doar in sectorul tiiwtelor pozitive,
articole din istoria patriei i de economic politica, e roma nuri
na-tionale, descrieri de calatorii cantice populare Si poezii alese.

Intru infaptuirea exacta a programului, apar studii economice,


juridice, istorice, militare. Dintre prietenii moldovern, colaboreaza
Alecu Russo, C. Negri, Costa che Negruzzi, Ion Ionescu (dela Brad),

www.dacoromanica.ro

Mole V

Istoria literaturii romdne modern I

;`''''.:."-7 '

/15,.".,

Sys

fly

-0".7

'515

11.7

(?.
Col. Academia Bomb.

M. Kogalniceanu

www.dacoromanica.ro

81

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

D. Ralet, Colonelul Schileti, A. Hurmuzachi, A. Donici, G. Sion.


Bolintineanu da romanul sau, Manoil. Debuteaz5. Odobescu cu
doua poezii si un studiu despre satira Latina. Dintre defunci figureaza logofatul Conachi si N. Balcescu (un capitol din storia Rornanilor sub Mihai Viteazul). In supliment, se dau cantice poporale
romanesti a, unele din Transilvania si Banat.
Alecsandri i-a amintit gresit cauza suspendarii, fragmentul
istoric al lui Balcescu, cu originea -ciganeasca a lui Rasvan-Voda ;
K

revista a fost interzisa pentruca a salutat Intr'un numar proiectul de lege pentru desfiin %area robiei iganilor, cu indemnul de a se
desfiinIa si sirbia cea alba >. In Iulie 1855, Alecsandri asista la

deschiderea Expoziiei universale din Paris, viziteaza pe Negri si


Ralet la Constantinopole si de acolo in Noemvrie si Decemvrie
dimpreuna cu un gazetar francez, cerceteaza Sevastopolul, unde
sunt primici la cartierul general al comandantului; de acolo trece
iar la Constantinopol si
anului.

e indarat la Iasi in ultimele zile ale

Dupa Congresul dela Paris, Alecsandri face parte aintr'un comitet al Unirii; atunci compune Hora Unirii (1856), cantata de
toata lumea, desi interzisa oficial, in teatru ; si comedia CinelCinel (1857), ars tendinIa unionists. Alecsandri face parte din delega-cia care proteste.sza pe langa Comisia internalionala de suprave-

ghere a alegerilor, contra samavolniciilor regimului lui Vogoride.


Primele alegeri sunt casate ; la celelalte, poetul e alesul marilor
proprietari din Bacau.
Sub caimacamie, e numit secretar provizoriu la Postelnicie,
ministru de externe interimar (25 Octomvrie 1858), figureaza pe
lista candidaIilor la domnie si e ales membru in Adunarea electiva.
Dupa alegerea lui Cuza ca domnitor, e ministru titular la acelasi
departament al Moldovei. In Februarie e trimis de Cuza in misiune
confidentiala, spre a inlesni recunoasterea Unirii facuta in persoana

unui singur domnitor, eventualitate neprevazuta si interpretata


de marile puteri semnatare, ca o calcare a ConvenIiei dela Paris.
Napoleon III il primeste de trei ori, ii ofera sprijinul pentru recunoasterea domnitorului si alte numeroase semne de prietenie pentru
Ora ; it trimite in Italia cu o insarcinare secrets si pune la tale cu

el si anumite acte politice faIa de Austria. Si in Anglia, misiunea

a avut rezultatul dorit.


6

www.dacoromanica.ro

82

*El-MAN CIOCULESCU

La Turino, e prima de Cavour si de Regele Piemontului, cu cordialitate, si aduce Imparatului stirea, ca Italienii asteapta interventia mAntuitoare a Frantei. Alecsandri ia parte la campania respec-

tiv5, inso-tind cartierul general francez. In Octomvrie, poetul e


numit ministru al afacerilor straine in Muntenia si functioneaz5
p5na in Aprilie viitor. Vacan %a sa politica se caracterizeaz5 printr'o

reluare a activit5tii teatrale, cu aluzii impotriva liberalilor radicali


(I. C. Bratianu si C. A. Rosetti, numiti Tribunescu si Clevetici, in
Sandu Napoila) i a linguistilor de peste munti. (Satin lui Cranene,
cu Ion Galuseus, ciparist). Sub Cuza mai are diverse misiuni in
strainatate. Inlaturarea brutala a domnitorului Unirii e dezapro-

bat5. de Alecsandri, in scrisori particulare, macar cu privire la


forma. Noul regim nu face apel la serviciile lui.
In 1857 i se nascuse o fats, Maria, dintr'o legatura pe care avea
s'o legalizeze abia in 1876, cu Paulina Lucasievici, nascuta, dupa
declaratia martorilor, in 1841.
Scrisorile din tinere %e, in limbs romans sau francez5, it arat5
pe Alecsandri cu trasaturi neobisnuite de vioiciune si de duh. In
proza lui literara, se intalneste aceeasi dispozitie permanents pentru

glum5, care nu se intoarce mai niciodata in sarcasm raut5.cios;


ritmul e insa mai domol, pe masura umorului b5tranesc, adaptat
inelegerii publicului, deoarece Alecsandri, ca si tuti din generatia
sa, irrtelege scrisul ca un mod de a comunica la un nivel cu cititorii,
iar nicidecum in sensul unei problematice personale, in care publicul
ar fi chemat s inteleag5 sau ar fi lasat sa nu priceapa deoca mdata
nimic. Alecsandri face asa dar o literature de nivel, care nu comports
pragurineaccesibile. De aceea, proza lui ia adeseori tonul si chiar ca-

racterul unei snoave, mai fins in spiritul autorului, cleat in redactarea, care nu pierde niciodata din vedere mijloacele cititorului.
Omul este afabil, monden, cu pretentii nobiliare, crezandu-se descendentul unei maxi familii venetiene, a causeur v fermecator, de o
cordialitate frateasca cu cativa prieteni din generatia dela 1840, bucu-

ros de oaspeti in domeniul dela Mircesti, unde biroul ii e dominat


de propria-i fotografie, dar distant si aulic fats de noile genera-0i,
carora vrea s5 le comande respectul. Susceptibilitatea sa nu e invederata si ar ;agoasa, ea la Eliade, ci grijuliu ascunsa. Ea strabate

numai pentru ochiul ager, deprins sa scruteze r5nile amoruluipropriu, sub aspectul seninatatii. Astfel, intr'o scrisoare cAtre Alecu

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

83

Hurmuzachi, comenteaza neglijarea lui de catre noul regim, constituit dupa abdicarea lui Cuza, Fara sa faca personalita %i, ba
chiar dela inal/imea de spirit a moralistului, cuprins de t triste cugetari asupra caracterului omenesc u.
Iata cum infa/i9eaza lucrurile. <c Fo9tii mei amici ce sunt la putere au gasit de cuviin/a a ma rasa de o parte. Le mullumesc de o
asemenea purtare, insa nu le prezint nici cea mai mica mustrare... a.
Tana aci s'ar parea ca nu e niciun parapon, cu toata concentrata
suparare din expresia fostii mei amici* 9i cu toata irita/ia ce se simte

din intrebuin/area ilogica a conjunqiei insa )>, in loc de t 9i >. Mai


departe se dau insa in vileag ambi/ia politica, solidaritatea familiala 9i spiritul partizan. < .. Ansa, nu le prezint cea mai mica mustrare, pentruca in loc de a da probe de mare capacitate in impre-

jurarile grele in care au adus ;aia, ei pana acum au dat probe


numai de o mic9orare de sim/iri, in cue patimele personale joaca
un mare rol. To/i prietenii mei, oameni one9ti si capabili, precum
Rola, Jora, Negri 9i chiar fratele meu au fost destitui %i fara cea
mai elementary forma de delicatqa ... 9i aceasta pentru ce? pentruca au fost in reIa/ie buna cu fostul domn Nedumerirea'lui Alecsandri ne surprinde ; era firesc ca un nou regim, care-9i cauta baze
legale, sa inlature pe oamenii unui regim personal. Mai ales agen %ii

in strainatate, prieteni intimi cu fostul principe Cuza, ca Negri 9i


lancu Alecsandri, nu se mai puteau bucura de increderea noilor
carmuitori. Vasile Alecsandri se privea insa pe sine 9i pe intimii sai,

ca pe decinatorii unor titluri permanente la recuno9tin/a naliunii,


ignorand cerin/ele politicei, care trece peste persoane, spre a sus %ine

ideea. El avea cam aceea9i con9tiin/a de sine ca 9i t parintele literaturii romane >>, de a fi primul in na %iune, prin geniu si merite, so-

cotind ca i se cuvin numai cinstiri Si uitand ca via/a nu e un sir de


placeri neintrerupte. Cand va fi mai tarziu incununat la Montpellier (1878), de obscura alcatuire literary a Felibrilor, poetul va crede
ca a ctul, ca rasunet international, e de a ceea9i amploare ca victoria dela Grivi/a ! Asemenea spuzeli de vanitate, nedaunatoare, isi tra g
seva din acea mul%umire a omului, mai adesea rasfa ;at de soarta, ale
carui iubiri neimparta9ite (ca aceea pentru Prinlesa Maria Cantacuzino,
viitoarea su/ie a lui Puvis de Chavannes, Margdrita, McirioaraFlorioara!)9i doliile insesi sunt tclulci>>. Predestinat succesului, Alec-

sandri va regasi in noua domnie, climatul fericirii, legata de onoruri.


6.

www.dacoromanica.ro

84

*ERBAN CIOCULESCU

Reintors din Franta dupa patruani de studii libere, V. Alecsandri nailiteaza pentru progres si impotriva prejudecatilor de casta ale categoriei
sociale din care face parte ; spre deosebire de ceilalti insa, 4si alege ca
unic camp de activitate practica, literatura. Numirea sa, alaturi de C.

Negruzzi si M. Kogalniceanu, in comitetul de conducere a teatrului


romanesc din Iasi (1840), ii pune la indemana terenul cel mai porivit
pentru lupta: scena. De aceea, primele lui produceri teatrale nu vor fi
dramele, ci comediile, vehicul ideal al satirizarii moravurilor. Struc-

tura intelectuala a lui Alecsandri era foarte potrivita acestui gen


de compuneri, care cer agerime si mobilitate ; i-au lipsit insa puterea

de concentrare si inelinarea artistica, pentru a da materialului de


viata, framantat, mai multi densitate si adevarul sufletesc general,
nelegat de trecatoarele stars sociale ; si i-a lipsit de asernenea inven-,
Oa, adica spiritul nascocitor de term si situatii cornice, spre a crea

un teatru intr'adevar original. Lecturile si amintirile spectacolelor


parisiene i-au servit de izvor, pentru adaptarile ce aveau sa constituie substan %a numeroaselor lui improvizari dramatice. Dupa cum
s'a facut dovada, subiectele comediilor lui Alecsandri sunt mai
toate imprumutate din repertoriul comediei franceze contemporane ; cu toate superficialitatile de ordin scenic, inerente vodevilului,
adaptarea la realitatile noastre sociale ofera adeseori un documentar

valabil, atat prin observarea moravurilor, cat si prin vioiciunea


dialogului. Autorul, retrospectiv, si-a dat perfect seama de lipsurile
acestei opere de lupta, prea legate de contingentele sociale si prea
c
putin prevazuta cu insusiri.artistice, ca sa dureze. De aceea,
seric de scrisori, compuse anume, si fare indicarea adresant,,iui.
explica pentru cetitorii editiei sale de Teatru din 1875, geneza si
scopurile activilatii sale teatrale.
Intors la Iasi cu a un mare bagagiu de ilusii si de iclei moderne *,
ca adorator fervent a Treimei sfinte si mantoitoare ce represintii
libertatea, egalitatea si fraternitatea a giisit libertatea intantuitii
de insiisi mema Domnitorului si a cult,: consulare rusesti, libertatea presei ciocartita de foarfeca eensurei s, iar egalitatea a turtita, sarmana! sub un namol de prejudge absurde si de privilegiuri
monstruoase It. Printre cei porecli %i de carbonari, refravtdri si duelgii,
e si Alecsandri, tanar cu plete lungi si cravats de carbonar, refractar moravurilor orientale servile, critic oral al abuzurilor autoritatii,
agitator de opinie publica, visitor utopic de mars rasturnari rapide ;

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

85

ca fiu de boier, autoritalile Il cru/a, deli e bun de Infundat manastirile. Neavand libertatea cuvantului si a presei, a proectat sa-si
faces din teatru an organ spre biciuirea naravurilor rele si ridicolelor societa0 noastre 0. Trei sunt marile dificulta/i pe care Alecsandri pretinde c le-a vazut 'impede, Inc'd din preziva Injghebarii
unui program de activitate: crearea unei limbi 4 conforma cu caractorul fiecarui personagiu, precam si cu na/ionalitatea lui, si cu
timpul in care traieste , a unei scoli de declamaiie pentru formarea
unor actori o inteligenti si corect,i in giocul for de seena perfec/ionarea gustului public, de proasta calitate, <c mai mint dispiis a
gusta farse grosolane si drame aptlpisite, decal, piese de inalta
comedie o. Subiectele n'ar ]ipsi, dintr'o societate 4 impestriIatil cu
felurite tipuri cornice si cu <c un grup destul de mar4or de eusururi si vicii ; autorul insira, dupes cum credem, post festum, toate
categoriile sociale din care si-a nutrit observa%ia satirica, socotind-o
o comoard adevarata pentru un autor dramatic! D. In celelalte
scrisori, isi expune subiectele comediilor, inten ;iile lor, si chiar,
cu optimismul care 1-a tonificat totdeauna, rezultatele irnbucuratoare si oarecurn instantanee, ale infaliserilor satirice. Astfel lorgu

de la Sadagura, reprezentat cu un foarte mare sueces , a facut


sa taca a glasul clevetirii 5, cuconasii elegarr/i temandu-se <c a fi
arata/i cu degetul si porecliti: Iorgu de la Sadagura, iar cuconi/ele
de a fi puse in rand cu Gafi/a Rosmarinovici ; unele sfichiuri ar fi
nemul/umit si pe Domnitor. La infilOsarea celei de a doua piese,
Iasii in carnaval, anurnite versuri cu talc, afabuland ce se petrece
4intr'a papu0or Iear4)>, ar fi provocat incercarea agai, de a suspenda
reprezentaiia, Incercare zadarnicita ins'a de (( cohorta bonjuristilor n,
sus/inuti de Intreaga sales. Fapte]e, asa cam be povesteste Alecsandri,

confirma in orice caz carreterul militant al teatrului sau si bathhine, nu de ordin literar, ci social, pe care le-au starnit in sales. Alte

piese compuse ocazional, ca Piatra din cases, la Palermo, spre a


distrage pe solla lui Costache Negri, 4i pastreaza tendin/ele sociale,
din care-si nutresc inspira %ia. Uneori, alaturi de neobositul Millo,
care-i popularizeazil monologurile i tipurile, se foloseste de amatori
din (( inalta 'noble/a n, cari nu stiu ace vrea sa zica:. a giuca pe un
vulcan ; ideea ca < cele mai frumoase si mai aristocrate dame de la
noisii dau concursul, II umple de bucurie 5i -1 face sa rosteasca urarea,
atat de conforma cu temperamentul Sall optimist: (( Da-mi Doamne!

www.dacoromanica.ro

*ERBAN CIOCULESCU

86

o mosie inflorita ea raiul, s1 pe mosie un sat mare, si in sat o mie


de VS.'rancuIe ca acele care impodobesc carul Druscelor! >.
Dupa intoarcerea din pribegie (1849), sub regimul liberal al lui
Grigore Ghica, Alecsandri isi inceteaz6 cqmpania teatrala, intreprinsa

cu scopuri pragmatice. Mai pledeazA cauza unirii, in Cinel-Cinel


(1858), cu aceeasi robusta incredere in rezultatele pozitive ale aqiunii sale. Sub donmia lui Cuza, prietenul sau, ajunge a rade in piesa
Rusaliile in satul lui Cremine >, de liberalismul oficializat, cu
excesele sale de limbaj in contrazicere cu practicele sainavolnice ale
administraIiei ; piesa (1863) a dat loc la critici aspre din partea
unor liberali, carii si-au insusit monopolul patriotismului >>. Alecsandri se apropic, in spirit, de Junimea o, care-si incepe activitatea
publics, prin conferinIe, in aceeasi vreme; dupa ce a combatut in
favoarea principiilor liberale, is atitudine contra exploatarii acestora, inaintea unei opinii publice mereu nemature.
Cu piesa Boieri si Ciocoi n, citita chiar la una din sedin/ele
Junimei o (1872), dar conceputa cu zece ani inainte, Vasile Alecsandri a nutrit amb4ia de a da o comedic mai pretenlioasa, sinteza
a moravurilor din aceeasi epoca, a debuturilor sale, cu treizeci de
ani in urma. Asa privita, comedia serveste ca etalon de valorificace
a mijloacelor, precum si a limitelor autorului. Desi redacta ta in
afara de cadrul cronologic al compunerii comediilor sociale, piesa
poate fi privita ca apartinand, prin tendirrcele ei fundamentale, ca
si prin calitScile si defectele ei, aceleiasi perioade de activitate
dramaticA

Boeri si Ciocoi )>, ca un intai neajuns, se asearnana prea mult,

in linii generale, cu Ciocoii vechi si not o, ca sa poata fi privita


ea o crea tie originals. Anumite personaje pot fi puse in paralela,
pars la un punct: Vornicul Iorgu Harzobeanu, cu postelnicul
Andronache Tuzluc ; Lipicescu Gheorghe, fostul vataf al lui Andronache Tuiluc, cu Dinu Paturica ; Tarsivi, cu Kera Duduca ;
Elena, fiica lui Harzobeanu, cu Maria, fiica banului C. ; situwciile

comporta acelasi paralelisrn: boier ruinut de sluga de casa fiica


unui mare boier, de neam, ravnitia de un parvenit ; femeia, unealta
in mana ciocoiului, pentru ruinarea boierului ; si in romantics antiteza, casatoria tanarului din popor, bine inzestrat sufleteste, cu fata
de neam mare, preconizandu-se aristocra/ia meritului, sau, in
termenii lui Alecsandri, principiul dupa care, (4adevarata nobleca-i

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

87

scrisa in inimi, nu pe pergamente *; in fine, acelasi desnodam ant


edificator, prin care se pedepsesc uneltitorii infami si se rasplatesc
cei buni. Vipile nu iau insa, la autorul dramatic, aces eonsisten0
proprie moralistilor adanci, iar expresia virtu-0i sufere de conventionalism. Radu, cu toate bunele intencii ale lui Alecsandri, care
vrea sa faca din el reprezentantul calitailor nobile ale poporului,
e in fond un tip verbal, ale carui cuvantari exaltate sunt prea bornbastice, ea sa miste. Iata cum isi explica, in fa %a viitoarei sale so1ii,

vina imputata:
o Crima de a spune adevarul! Crima de a-si sincrti inima, reveltandu-se 'n faIa abuzului! Crima de-a cere, dreptate deopotriva
pentru to-0, fie mari sau mici, tari sau nemernici, avui sau saraci!
Intr'un cuvant, crima de-a visa pentru omenire o soarta mai omeneasca, si pentru Patrie o soarta mai fericita, demna, independenta!
Iaca crima de care sunt acuzat, si care negresit ma va arunca 'ntr'o
zi pe calea exilului (actul II, scena VIII).
In comediile lui Alecsandri, teza e prea vadita, ca sa convinga
de obiectivitatea autorului, personajele prea subordonate tezei, ca
sa triliasca in ele insele si mai ales prea unilateral vazute, .ca sa-si
castige visa proprie ; sarja e directs, ca sa convinga.' publicul cat
mai larg si mai needucat literariceste ; isi atinge, prin aceasta,
scopurile practice, dar nu se realizeaza estetic, ramanand exemplificarea cea mai bung a nivelului artistic din epoca, termen care
cuprinde si pe autor, orice temeiuri istoriee ar cauta sa invoce acesta,
pentru justificarea comediilor sale.

Inspira/ia primelor poezii compuse de Alecsandri in limba romans este populara. Simultan cu strangerea poeziilor populare in
raitele sale prin murqii Moldovei, folkloristul are revelaIia, precum
si orgoliul unei estetice derivate: < Atunci scrisei sau mai bine improvizai cele mai bune poezii ale mele: Baba Cloan-ta, Strunga,
Doina, si-mi fagaduii cu tot dinadinsul sa las la o parte incercarile
mele de versificalie franceza si sa-mi urmez calea ce-mi croisem
singur in domeniul adevaratei poezii romanesti #. In prealabil, se
cuvine o men iune specials pentru contribu ;ia personals, adusa
in redactarea poeziilor populare. Poetul nu avea rabdarea s ancheteze pe pastorii cari cantau doina sau alte cantece; ii asculta o singura data, transcriind cat mai repede ce apuca sa prinda, sau dupa
propria marturisire: stenografiind in graba tot ce-i ajungea la

www.dacoromanica.ro

88

$ERBAN CIOCULESCU

ureche o. In acest fel, a dupa doi-trei ani poseda o gramada de versuri alterate a. Asemenea specimene nu puteau fi publicate, Para o
prefacere prealabila. Subtitlul primei edi ii de < Poezii poporale,
Balade (Cantice batranesti) o este urmatorul: adunate si indreptate de V. Alecsandri o. Indreptarile sunt esentiale, in culegerea lui
Alecsandri, si ii confers oarecum dreptul de proprietate literara
asupra folklorului sau. Aceasta proprietate priveste forma, nu si
conTinutul, deoarece Alecsandri nu are spirit inventiv, ca sa nascoceasca teme sau macar peripeIii de balada. Uneori insa, si in special
in bucatile lirice, contribuIia poetului acopere pans la anulare,motivul popular originar. Titu Maiorescu a putut sa is drept autentice,
versurile din Hore, XLV, <( Bade trandafir frumos ! o (ed. din 1866 :
Daca vrei dragoste-aprinsa,
Add-rai gura neatinsa
o inima fecioara
Ca apa dela izvoara.

Mai avizat asupra limitelor estetice ale expresiei poetice populare, Duiliu Zamfirescu suspecteaza autenticitatea acestor versuri,
atribuindu-le redactorului literat.
Un studiu comparativ al unor cantece batranesti, din versiunea
Alecsandri, cu altele adunate ulterior de folkloristi cu un inceput
de

metoda stiin ifica, ingadue sa se stabileasca partea certa de

contribu-pe a poetului ; ea consta in stilizare, adica in reducerea


cantecului original la portativul propriei sensibilita0 ; operaIie de
prelucrare radicals, in sensul unei relative concisiuni, al acurateIii,

al corectitudinii ritmice si al infrumuse1arii prin epitete sau


imagini.

Notele explicative, date de poet, denota un interes special pentru

datinile populare, poate si consultarea unor prieteni, deoarece


studiile folklorice romanesti lipseau. Etimologiile sale sunt Irma
uneori fanteziste. Cate una, ca nevasta, dela Vesta si ne-vesta, era
posobabil pusa in circula%ie de latinisti si frmea autoritate. Mai Mini-

toare este derivarea cuvantului fartat (format prin metatesa, dela


ha-tat) din cuvintele fara si tats, si insemneaza bastard >> (nota
la Toma Alimof). Ca la to-ci nespecialistii, dupa cum se vede, funcIioneaza si la Alecsandri un fel de iniaginaIie etimologista, cu un
fals aspect de bun shirt ; uneori, comentatorul are si preten %ia de a

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

89

restabili sensul exact al nqiunilor: <c Cuvantul cinste, de origine


slavona, a fost rau in eles si intrebuirrcat pans acum ca sa expri>ne
onorul. A se cinsti, vrea sa zica a bea impreuna la crasma, sau ruin
zice francezii, se traiter . Foarte just pentru intrebuin-carea verbului
pronominal, in sensul special, dar cu totul neintemeiat in privin/a
substantivului !

Editorul nu se dubleaza numai cu un linguist, dar si cu u n comentator literar, care atrage atenIia asupra frumuse-plor poetice,
si semnifica %iilor de gandire. Finalul dela ,Soimul>Si floarea fragului :
Ca e lumea 'ncapatoare
Pentru-o pasere q'o floare!

e astfel subliniat:
Cugetare poetic& si de o filosofie adanca a.
Alteori intervine nota patriotica, in comentar, ca la versurile:
Cine-aduce oaste 'n tars,
Sub brastemul tarii pearl!
a

Cuvinte sublime! Model de patriotism! )) (Iordaki al Lupului,

Balade, XLVII).

. Unele note au un caracter social, ca aceea care arata simpatie


faVa de razesi: Nenorocita clasa a rezesilor pintre care se gasesc
coboritorii celor mai marl familii din vechime, au avut mult a suferi
sub domnia lui Mihail Sturza, de rapirea boerilor vecini cu motile
for (Cdntecul rezefului, Doine, IV).
Alecsandri face prin aceste insemnari, opera de pedagog national,
relevand-calita-Vile tradi %ionale ale poporului, ca <c simvirea recunostinlei in sufletul Romanului (ibid.), respectul pentru ha-trail*, < Sim11'1 de nationalitate si iubirea de patrie o (Novae fi corbul) ospitali-

tatea (Ghem4), generozitatea.


Autorul meniioneaza buca-vile ce-i aparin in intregime, intercalate dintr'un motiv sau altul (Dragons, <c compusa de mine in stilul
cantecelor batranesti, am gasit de cuviirqa a o cuprinde in colecIia
poeziilor poporale, Eluded ea aminteste 'ma din legendele cele mai
interesarite a Moldovii )); Hora Unirei a ...fiindca e cantata in
toate unghiurile pamantului romanesc si a ajuns a fi chiar Marseileza Unirei Romanilor *).
E de remarcat faptul ca faVi de proza sa literara, caracteristic
provincialista, cu nenumarate moldovenisme, si cu fonetica respec-

www.dacoromanica.ro

90

$ERBAN CIOCULESCU

tiva, versurile din Poezii populare -tintesc la limba literara, prin


inlatararea unor particularitati provinciale, socotite, probabil, neestetice. Comentatorul mentioneaza, dace nu criteriul sou, macar
procedarea, la versul:
Vite le 'mpletite 'n vase

ase in loc de Sese provincialism, asemine se zice apte in loc


epte, etc *. (Serb-Scirac, Balade).
Prefa %a din 1852, pastrata in ediIia din 1866, e o profesiune de
e

de

credin-ta in caracterul nativ al poeziei, la Romani, in puterea de


sim-tire, de imaginatie, de muzicalitate i de improvizare, a producerilor populare. Dela el ramane ca o trad4ie a invatamantului
nostru, studiul psihologiei colective, pe marginea forklorului, precum ei mitul superiorita-tii lor. (< Comori nepre-tuite... 0 mai cu
seama de frumusqi poetice pline de originalitate i fora seaman
in literaturile straine... ).Alecsandri este a cel care a impus entusiasmul generalizat, integral, pentru poezia populare, considerate
ca <to avere na-ponala , <c un titlu de glorie pentru na-tia romana .
'

Acest entuziasm se exprima cu termeni exaltati ei in note.


Tablou sublim de adevarata poezie. Una din cele mai incanta-

toare crea-tii a inchipuirei. Ar crede cineva ca poetul ce a improvizat


balada lui Mihu este acela0 care a dat viea-ta nemuritoare Miorilei,

Icela0 care a prefacut Universul intr'un templu pentru nunta pastorului moldovan cu moartea a... Sau : In toate baladele unde
se pomene0e de alergari de cai, poeii poporului se intrec in imagini
de o sublime frumuse-.e ( Toma A/imof). Admira %ia sa e insa uneori

gre0t motivate ca la nota dela versul:


In cosite i-am giurat

unde faptul consemnat de poet, de a se jura credin/a in cosicele


fetelor, la ezatori, noaptea, pe prispa, nu poate fi un <c vechi obicei , adic5 un ritual erotic ; dar mai ales impresia ca versul ar cuprinde

imagine gratioasa ji expresie foarte poetica s, e gratuita!


Din primele poezii personale, compuse de Alecsandri, ciclul de
Doine cuprinde in drept vorbind, cateva balade, cu teme populare,

un cantec ostapsc , o singurl doina si o poezie, jumatate cantec


de leagan, jumatate rugaciune.
Defini-tia doinei, data de poet in nota, e contradictorie, confundandu-se planul subiectiv al speciei, cu acela nalionalist (g Melodia

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

91

doinei, pentru cine o inielege, este chiar plangerea duioasa a patriei


noastre dupa gloria trecuta *). Insasi doina sa, care deschide ciclul,
amesteca aleanul iubirii, cu pornirile barbatesti de vitejie, a caror
finalitate este
Sa seapam biata mo,ie
De prigthli si de robie!

Partea erotica din Doina, datata 1842, aglomereaza diminutivele, procedeu aproape invariabil in toata cariera poetics a lui
Alecsandri, care nu poate fi privit numai ca o eroare estetica, ci trebue in/eles si ca un indiciu asupra viziunii limitative si optimiste

a poetului. Dace doina, cantec de jale si de vitejie, e redusa

la

a doinica >>, nu e de mirare ca si pusca voinicului se preface 'n pus-

culip si barda in bardita a, termeni prin care Alecsandri crede


a fi gasit expresia cea mai juste a atasamentului dintre om si unealta

de lupta. Poezia cea mai buns din ciclu nu e niciuna din acelea
popularizate prin scoala, timp de mai multe genera-0i (Groza, Cdntec ostdfesc), ci Baba-Cloanta, a carei tema i-a interzis acest fel de
raspandire oficioasa.
De randul acesta, poetul a avut intui.-0a exacta a fenomenului:

iubirea nepotrivita, a femeii batrane, pentru un tanar, urcata pe


registrul sensibilitaii populare, la pofta nestinsa a pocitaniei, .dupa
insusi Fat-frumos. In acest poem Intins, de 155 versuri, reconstituirea atmosfer6i folklorice e magistrala, ca si dinamismul in crescendo, dela torsul cu descantec, pang la cavalcade fantastica. Cu
Baba-Cloanta, se intemeiaza balada noastra cults, de folklorica de-

riva0e, care are sa continue cu Cosbuc si Iosif, Para depasirea


modelului; chiar tiparul formal e gasit. Poema nu e intru nimic
mai prejos de Sburiitorul lui Heliade, ca realizare esteticA si insemnatate istorica. Apropierea de Marioara Florioara, legenda dedicate
principesei Maria Cantacuzino, si considerate de contemporani ca
o culme atinsa de poet, este o eroare. Asemenea confuzii axiologice

nu mai sunt ingaduite astazi. In timp ce ,j3aba-Cloanta adancqte


semnifica-Oile folklorului, intr'o desavaqita construccie epics, Marioara Florioara e o alegorie galanta, de o dulcegarie nesuferita si cu

frecvente erori de gust. E adevarat ca poetul a vizat foarte sus,


anume de a realiza in feeric, un paradis al iubirii, al carui protagonist feminin sa fie principiul insusi al primaverii, al Infloririi per-

www.dacoromanica.ro

$ERBAN CIOCULESCU

92

petue, in natura. Efortul, intins pe 594 versuri de factura popu


larg, e considerabil.
Ciclul de a Lacfamioare )>, inchinat Elenei Negri, nu ofera intensitatea sau adancimea de simIire, agteptata. Poezia in care izbucnwe strigatul de fericire, al iuhirii impart4ite,
Iubesc

$i

sunt iubit!

e inecatil de dulcegArie.
Pamantul gi cerul, ca doi fratiori
Igi dau sArutare prin stele 0, flori,

$i 'n aer parfumul a florilor dalbe


Plutea cu lucirea stelutelor albe,

$i 'n toatA natura cuprinsa de dor


Plutea o goptire de duke amor !
(8 Mart)

Tema revine cu acela0 cuvant de jubilare:


Caci iubesc gi sunt iubit !

gi la fel edulcorata:
Dorul meu In a ta tale
Urmand pasurile tale
Te dismearda ne'ncetat,

$i pe dulcea ta gurita,
Draga, draga mea Ninita,
Fura-un dulce sarutat.
(aIntec de fericire)

Un <c dulce inger e vestitorul poetului, in calea iubitei, cu mesajul unui <c dor cumplit )). Acest sentiment e coborat pe adevaratul
registru pasional:
Schimba dorul meu fn floare
5i-I depune pe-al ei sin.

Mergi, pe-aripe-ti sA se culce


Adormind Incetilor
$i InganA-a ei somn dulce
Cu dulci visuri de amor !
(Duke Inger)

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

93

Sentimentul romantic, deschizator de zari mai large,


nu lipsqte.
'atunci In alta lume am re'nviat de-odata,
b'un soare mai fiei biate in ceru-mi s'a aprins,
$'o lame fara margini, frumoasa, desfatata,
Cu o campie verde sub mine s'a intins.
(8 Mart)

Venetia, care i-a inpirat barcarole, e o sfatuitoare de iuhire,


cu un intamplator accentmai gray.
Caci vremea ce rastoarna cu coasa-i ne'mpacata
A falei omenirii vechi marturiSi marqi
Nu poiate-avea putere de-a stinge niciodata
Acea tcanteie vie de dragoste 'nfocata
Ce lumineaza calea frumoasei tinereti.
(Venrria)

Dela emistihul al doilea, al versului penultim, strofa iii pierde


insa gravitatea solemna, reluand tonul obipuit, alecsandrian, aka
c um i strofa precedenta e urmata de o viziune decorative pi convenlionala, careia se asociaza neoportun, mesajul de pe celalt taram, al mamei defuncte:
Atunci natura 'ntreaga, zambinchi-mi cu placere,
Ii puse pentru mine coroana sa de flori ;
gi glasul maicii mete, curmand a mea durere

Veni sa ma dismierde din eerul fara nori.

Celebra Dedicqie, popularizata cu ajutorul melodiei, sub numele Steluta, a incant4t cateva generaiii sentimentale pi fara convtiin-ca artistica, pe care nimic nu le putea sdruncina din dulcea
toropeala a cantecului, nici chiar erori estetice ca aceasta:
Frumoasa ingerell eu albe aripioare !

Un cititor de astazi nu s'ar da in laturi sa admire o compunere


asa zisa elegiaca, oricat de straina climatului literar modern, data
macar s'ar sus-One pe o linie proprie, de logica afectiva. Alecsandri
lase insa impresia unui improvizator dezordonat, cu o teribila confuzie de sentimente 9i tonalitati. 0 < jale adanca )), <un intuneric
adanc 0, o crude ratacire ale unui remangaiat, i s,. par compatibile cu o < duioasa gandire >>

pi

cu imagina unei stelu qe zambitoarer)!

www.dacoromanica.ro

$E11BAN CIOCULESCU

94

Afirmarea deprimarii totale se impaca mai departe cu acel suve


nir iubit
Un suvenir, tomoara de visuri fericite,
De scumpe, si fierbinte, si dulce sarutari,
De zile luminoase si indumnezeite,
De nopti venetiane Si pline de 'neantilri.

Aci intervine, cu o repetiIie suparatoare, literaturizarea mar


turisita a suferinTii, cand poetul califica amintirea defunctei ca <t un
suvenir poetic >> si sentimentele desteptate de ea, ca o poetice simiri

n.

Alecsandri a atins expresia cea mai curata a aspira%iilor sale


dupa climatul sudic, temperat si insorit, fara abuzul de diminutive
si edulcorari, in Dorul de mare (Mirgariteirele), unde viziunea este
cand larg invapaiata:
SA vad stingerea de soave
Jn adancul Ocean,
S'a lui coarna arziltoare
Rasarind ea un vulcan.

cand voluptuoasa si melodica:


Sa vad luna rasilrita
In a noptii aer cald,
Ca a floare aurita
Intr'o eupa de smarald.

In noul ciclu, de Margiirittlrele, intr'un dialog de iubire, Alecsandri se numeste insusi o poet ferice > si chiar o mult ferice n, iar
misiunea ce si-o asuma it imparte intre poezia patriotica si cea
erotica.
Gallia Romania si pe-a to iubita !...

0 latura mergionabila la poetul cu improviza ;ia usoara, e poezia de album; ea se subsumeaza poeziei ocazionale, sub semnul
careia se desfasoard talentul si fecunditatea lui Alecsandri.
Intr'una din destul de numeroasele poezii de album, se gasesc
acele versuri atribuite de N. Iorga lui Eminescu, pentruca anticipeaza asupra poemei Mortua est.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATUISII ARTISTICE

95

Sant ore de jale fara marginire,


Cand sufletul simte dor de pribegire,
$'ar vrea ca se's treacii de-al lumei hotar

Scuturand din aripi al vietii amar.


(PG albumul d-nei Z., 1856, tiparita in
1865).

In niangaierile aduse acestei doamne, mama de doua on indoHata, se desprinde mai bine ca oriunde, cat este de inchis poetul,
sensului gray al mor %ii, care s'a destainuit tuturor marilor romantici.

Alecsandri are inaintea mor/ii reac %iuni duioase, iar nu patetice;


suferirqa nu se poate fixa obsesiv, pentruca e izgonita de suveniruri
dulci, de vedenii dragalap, de tot felul de ging4ii. In timp ce romanticul I i a/a/a durerea, ca sa-i soarba incet isi indelung, voluptatea amara, poetul Stelutei gusts dulce/ile regretului, fara a starui
cu perversiune intr'un sentiment contrar legilor vie ii.
Strofa finals anuleaza pu ;inele momente viguroase i patetice
din poezie, prin oferta lacramioarelor.
Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!

Nota intunecoasa, in care logica unui sentiment puternic ar fi


pans la capat obligatorie pentru poet nu ii este proprie. Alecsandri
e el insui in cantecul de bucurie, neturburat de presimliri rele.
Cu Ninita 'n gondoleta
Cand ma primblu 'ncetisor,
Trecatorul din Piateta
Ne priveste-oftand de dor.
Atunci cerul se 'nsenina
Lucind vesel l'amandoi,
$'Adriatica s'alina,

Se alina pentru noi.

...Du-ne Toni 'n linistire


Pan' ce, stand gondola ta,
Viata noastra de iubire
Cu iubire va 'riceta!
(Gondoleta)

Italia, pe care o descopere dupa Asachi, nu i se impune prin


cultura sau vestigii arheologice, ci ca un cadru vesel si imbietor
pentru iubire.

www.dacoromanica.ro

SERBAN CIOCULESCti

96

Merite.le formale, in acest ciclu, sunt netagaduite. Alecsandri


are sirrqul ritmului fluid, graVos, care lipseste poeilor munteni,
pang la Bolintineanu, si acesta trebue sa fi tras vreun folos din lectura poctului de peste Milcov. Figura -Oa e insa mediocra si vocabularul poetic, prin frecvenIa acelorasi epitete, destul de redus;

rimele sunt saiace. Conven%iona]ismul ucide viziunea erotica, napadita de ingeri si stele. Alecsandri are ochiul barbatesc ager. 0 < M-elle
Zoe e descrisa cu precizie caracterologica: a ... une charmante
personae moitie enfant capricieux, moitie femme ravissante; beau-

coup d'esprit, beaucoup de gentillesse et surtout. une delicieuse


boud erie ; voila son portrait enrichi de deux beaux yeux, mais
beaux dans la force du terme (scrisoare din Iulie 1844, Catre I.
Ghica). Aceeai d-soars Z. Filipcseu, in poerna dedicata ei, ira aeeldi
an, e <frunroasa copilird n, cu <c zambet pe guriVa n, cu a man-

dri ochi si vii *, si mai este <( o nalucire *, un farmec aurit n, u un


vis de fericire >, < un Inger de slavit *, intr'un cuvant o minune
cazuta <c din cer*. Termenii din textul francez, cu tot caracterul

for abstract, sunt mai sugestivi cleat vocabularul

<c poetic *, fa-

miliar lui Alecsandri.

Inainte de a da Pasteluri, in care viziunea si arta sa ajung la


maturitate, Alecsandri e un poet de care trebue sa Dina seama
istoricete, oricine priveste evoluia versului romanesc, in sensul
mladierii, clarity ii si armoniei. Fara a fi artist, adica migalitor al
perfec ;iunii formale sau cautator de efecte, poetul Doinelor fi Lardmioarelor, al Suvenirurilor, 9i Margarit7relclor, prin inzestrare fireasca, a contribuit ca nimeni altul la descalcirea si limpedea toarc ere a versului, Daca n'ar fi conceput poezia ca un gen ocazional, de

improvizaIie, ar fi atins mult mai eurand maestria din Pasteluri


(1868-1869), lucru invederat pentru tine urmarete analitic,
vigoarea de expresie i de viziune din Baba Cloanfa (scrisa in 1842,
publicata in 1844).
S crierile memorialistice, printre care Si calatoriile, sunt incan-

tatoare prin tonul firesc, umorul comunicativ si lexicul savuros.


In nuvelele de coloare romantics, se simte lipsa de inven-cie ; autorul

recurge la intamplari personale sau la aventuri povestite de amici


(Bucheteria dela Florenja C. Negri). Anecdota inlocuete nascocirea ; ea mai este folosita si ca un mijloc distractiv, pentru acei cititori ce s'ar plictisi de descrieri neintrerupte.

www.dacoromanica.ro

llama VI

lstoria Itlero lunt rometne moderne I

Col. Academia Rom Anti

Gr. Alexandrescu

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARrISTICE

97

Alecsandri e primul nostru prozator cu paleta bogata si cu trasaturi precise in contururi. Peisajistul are campul viziunii larg,
panoramic (varful Grohotiplui i valea Bistritei, in 0 primblare
prin munti, 1844). In zugravirea nop %ilor, simtul pentru fantastic
se unqte cu sensibilitatea muzicala.
(( Nu voi uita cat of trai acea plimbare fantastica prin intunerecul

codrului; toate lucrurile ce ne inconjura lua o privire sparioasa


sub razele luminii fanarului; iar mai ales umbrele noastre, prin
m4carile for deosebite, producea .0 fantasmagorie cumplita. Ori
incotro ne uitam, parea ca se tidica inaintea noastra tot urie0; mii
de aratari trecea iute aproape de noi, fugea de se ascundea in fundul codrului gi apoi iar se ivea gi iar pftea in vazduh. Freamatul
frunzelor avea un suflet misterios care da fiori gi ma facea sa-mi
inchipuesc ca auzeam oapte jalnice din alts lume. Mai cu seams
cand %ipa in departare vreo bufnita speriata, atunci sign irile mi se

esalta atat de mult, ca ma credeam alungat de duhuri adevarate;


'Area ca le vedeam cum ma inganaSi cum cauta sa ma rataceasca
in sanul codrului * (ibid.). Ca un corectiv la aceste smulgeri din
realitate, Alecsandri, aduce note de umor, semn al luciditalii, chiar
cand pare ca s'a lasat tarit de fantazie. Astfel, dupa acest pasaj,
comentatorul adaoga: < Se vede ca foamea are multa inraurire
asupra inchipuirei; sfatuese dar pe poelii nowi sa faca dieta douazeci si patru de ceasuri, cand or vrea a se apuca de vreo compunere *. Umoristul nu dispretuwe nici calamburul, care intre %inea
buna dispozi %ie redactionala la Dacia literard, strecurandu-se si in

corpul notelor marunte. In timpul plimbarii prin munti, un card


de boi <c vroia nu mai decat sa ne arunce cu coarnele in Bistrita, sub
cuvant ca boii trebue sa aiba pasul asupra boerilor si feciorilor de
boieri, fiindca si ei au fost feciori de boi eri i ca astazi sunt boi intre gi

Descrierea IaOlor in 1844 e facuta cu un fel de pornire, de natura socials, comuna lui Kogalniceanu gi lui Alecsandri, 9i probabil

alimentata de convorbiri vioaie dupa care se desparteau intele0


ca fiecare sa-gi impart4easca inscris, pricinile de artag impotriva
Capitalei.

Tanarul poet nu crup Ia0i de sarcasm, pentru contrastul pe


care-1 ofera centrul luxuos, fats de mahalalele saracacioase; <c Iaqii
samana foarte mult cu un.boier imbracat in haine scumpe gi incon7

www.dacoromanica.ro

98

sERBAN CIOCULESCU

jurat de tigani cu sdren %e >. Desna%ionalizarea Jorasului ii trezeste


indignarea : Iasii se poate lesne infatisa prin un mannequin imbracat cu halat jidovesc de pelea dracului, cu porturi grecesti, cu palarie lipoveneasca, cu manusi de Paris, cu opinci rornanesti. Nationalitatea se calca in .picioare !)) Aspectele de bazar oriental sum

surprinse cu tonuri grase. Cand nu se lass imboldit de indignari, Alecsandri ramane un colorist viguros si un umorist, care
gaseste caracteristica de climat a Iasilor,in tins:
Iasanul este
o fiinta amfibie, care traeste o giumatate din viata lui pe uscat
si care inoata in tiny cealalta giumatate. Via ;a pla'cuta si vredniea
de dorit ! Noi o recomandam tuturor iubitorilor de trai mola tic #. Observatorul social I i manifests simpatia pentru o singura class, Vara-

nimea laudata pentruca nu si-a parasit obiceiurile, limba si portul,


4 desi tristele intamplari ce au trecut peste lard au apasat mai mult
asupra for Chiar din vremea Propasirii, intrat in legaturi cu eminentul agronom Ion Ionescu, isi va fi intemeiat poate sentimentele
taraniste si pe date pozitive, asupra starii materiale a taranilor.
Sentimentul viu al contrastelor, de asta data fara considerente
de critics socials, se manifests iarasi in spirituala descriere a localita-tii balneare, Balta-Alba (1847). Impresiile sunt atribuite unui
vilegiaturist strain, naucit de hurducaturile unei cantle in goana
salbateca, de peripetiile cautarii unui adapost nocturn, de gazduirea Intr'un bordei cu un pat de lemn, de pitorescul baii, cu aspect
de balci, dar mai ales de balul europenesc improvizat intr'o sala
mare. La Borsec (1845), umorul povestitorului fusese starnit
mai ales de jocul de marionete al pacientilor, in procesiune lenta,
constransi de boala sa ingurgiteze licoarea infects si vindecatoare.
Gustarea climatului mediteranian, bucuria varierii decorurilor,
savurarea aspectelor felurite de viata, buna dispozitie a unui
temperament contemplativ 9i epicureu, intretin notatiile calatorului in Africa, Tanger si Maroc, prin Sudul Frantei 9i Gibraltar.
Calatorul ai-a gasit in spatiul mediteranian, climatul ideal. Infundat in jilt, pe coverta, nu se satura, ceasuri si zile intregi, sa-si plimbe
privirea dela jocul de ape al marii, la nemarginirea cerului. Miscarile vaporului , dispunandu-1 la e dulci reverii n, II aduc in starea de
beatitudine a copilului, leganat de mama lui. Ca 9i in trecut, excursurile imaginatiei .in fantastic sunt urmate de rechemari lucide la
realitate. ti De-ar putea cineva sa stenografieze toate gandurile care

www.dacoromanica.ro

99

INCEPTJ,TURILE LITERATURII ARTISTICE

trec prin mintea omului intr'o noapte frumoasa de calatorie, ar


produce volumuri intregi de idei inalte si de prostii D. Contemplativul iubitor de peisaj, nu exclude, in structura.4ui Alecsandri, coexistenIa cu privitorul ager, atent la amanuntul fizionomic si vestimentar, la particularitarcile moravurilor exotice si la aspectele
arhitecturale ale aglomerarilor omenesti. Cultura il intereseaza mai
pu-cin deca't civilizncia ; de asemenea, scrutatorul nu nazueste sa
surprinda esen-ca sufletelor colective, in peregrinarile lui; el nu are
intuilia relativists a lui Ion Codru Dragusanu; prin conformaIie
de autor comic, e mai puternic atras de omul exterior decat de cal
launtric.

Scriitorul politic din 1848, protestatorul o in numele Moldovei,


a omenirei si a lui Dumnezeu D, nu e de valoarea plastics a memorialistului, nici de luciditatea sa intelectuala. In goana condeiului,
uzeaza de cliseele pasoptiste, recriminand impotriva tiraniei machiavelice acestui om care nu respecteaza nici Patrie, nici omenire,
nici Dumnezeu D; <( ... de 14 ani, Mihai Sturza, inarmat cu otrava
corrumperei stinge sim %irile de omenire si de cinste din inimele supusilor sei, degradeaza earacterul nal,iei, it comprometeazci in ochii
Europei )), etc.: 4 . . . so arele libert'citii ce s'au ridicat asupra Europei,
au aruncat o raza si in parlile noastre D. Tara # se rasuna D de plangeri drepte # care au rasbatut in toata Europa civilizata D. Obsteasca
adunare <( are de sfanta datorie intemeierea fericirilor Patriei D.
Alecsandri nu are o doctrina politica, mul/umindu-se sa faca apel
la formulele magice ale liberalismului. Manifestul nu e monumentul
unei gandiri personale, nici al unui scris de mester. Pe Alecsandri
11 <( prinde > mai puffin postura de revoluIionar, deck aceea de om
de lume si de diplomat, asa cum ne-a ramas din Extract din istoria
misiilor male politice. Lucid si concentrat, misionarul politic surprinde varia %iile fizionomiei si se supune regulilor jocului, cu desavarsita stapanire de sine. Pe cat e de inapt pentru politica interns,

unde se cere temperament de luptator si de om practic, pe atat e


potrivit pentru diplomaIie, prin Iinuta demna, distincie, experienfa a lumii si prin caldul dar al cuvantului pus in serviciul -Orli.
Ciclul cunoscut sub numele de .Pasteluri (majoritatea publicate
in Convorbiri literare, 1868-69), inseamna momentul liric cal mai
potrivit adevaratei structuri morale a lui Alecsandri. Din cele
patruzeci bucaIi, cateva nu se incorporeaza culegerii: doua por-

;
www.dacoromanica.ro

SEBBAN CIOCULESCU

100

trbete, unul epigramatic, inchinat unei femei glaciale, altul omagial,


unei femei dulci ; un pastel sicilian, Pe coastele Calabrei ; o mauresca, Linda Raia j o stamps chinezeasca, cu o peanta anecdotica,
conjugala, Mandarinul ; Calea Robilor, cu aluzii la Bugeacul ; Bd*anal, cu dezideratul infiinarii drumului de fier ; Valul lui Traian,
cu cortegiul legiunilor. Celelalte toate cuprind aspecte familiare ale
Mircestilor, in evolu %ia anotimpurilor, afirmand solidaritatea profunda a poetului, cu peisajul domestic. Ca un. senior, Vasile Alecsandri ne introduce in atelierul sau, indemnandu-ne sa asistam la
geneza pastelurilor ; poetul e confortabil instalat in fotoliu cu tigareta in gura si cu acelusul pe genunchi ; perdelele sunt lasate

si lampile aprinse ; afara e vijelie, dar muza nu se lass prea mult


asteptata ; imaginile ce se perinda inaintea autorului sunt caleidoscopice : o cadana in.tinsa alene pe covor, amintindu-i de Venus
Anadyomene, un camp de lupta cu un tanar pe moarte, icoana
duioasa a batranei Veneii, apoi, prin asociaIie, alte elemente marine, o corveta, un Alcyon, cucoare migratoare, starnindu-i nostalgia

vieii calatoare, apoi iarasi decoruri peisaOstice variate, pang ce


privirea cazuta pe un portret ii aminteste a timpul mult ferice in
care-a suferit s, poate icoana 1 lenei Negri, solubilizata intr'o
simfonie panteistica:
$'atunci paduri gi lacuri, i maxi, qi flori, gi stele
Intoand pentru mine un imn nemilrginit!
(Serile la ltlirrefli)

In asemenea condi %ii, de dulce visare, poetul compune usor, pe


modul improvizaVei, -sau cum insusi marturiseste cu satisfac-cie:
scriu o strofa dulce pe care-o prind din sbor...
(ibid.)

Temperament egal, de epicureu, nu afirma vreo preferinca,


pentru un anume anotimp. Tama 4nsasi ofera acestui mediteranian,
indragostit de soare si azur, agremente de tot felul. Cand poetul,
in previziunea iernii, noteaza Ca
Omul trist cade pe ganduri i s'apropie de foe
(Sldrfit de toamnd)

notaIia e pur obiectiva, fara sa-i angajeze propria simtire.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

101

Privita cu sensibilitate de artist, iarna prezinta Incantatoare


aspecte decorative, prin sborul fulgilor,

...

ca un roi de fluturi albi,

prin nesfarsita intindere alba a campiei, in care


Ca fantome albe plopii Inirati se pierd In zare,

si mai ales, dupa Incetarea ninsorii, prin apariIia doritului soare,


_care aduce in privelistea pans atunci pustie, o nota vesela:
Iat-o sanie upara care trece peste vai..
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.
(iarna)

Insusi gerul, spaimoasa personificare, nu reuseste a fi lugubru cu


consecven0, spre a ne provoca imagini repulsive. Iatal bunaoara,
cu toata salbaticia-i aspra, jelind gingas lunca amor/ita si incununand-o ca pe o mireasa:
Gerul aspru i salbatie strange 'n brate cu Wire
Neagra lunca de pe vale, care zace 'n amortire ;
El ca pe-o mireasa moarta o 'ncununa despre zori
C'un val alb de primavara qi cu turturi lucitori...

sau manifestandu-se statornic delicat si duios:


El depune Dori de iarna pe cristalul Inghetat,
Crini vi roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.

La dreptul vorbind, napraznicul ger e la Aleesandri un fel de geniu


tutelar:
Gerul face cu-o suflare pod de ghia/a Intre maluri,
Pune strelinelor casei o ghirlanda de cristaluri,
far pe fete de copile Infloreqte trandafiri. .

geniu invocat la urma, sil-I poarte ca sageata intr'o expedi %ie pro babil galanta (Gerul).
Altadata, peisajul de iarna it indeamna la curtenitoare invita%ii:
Zi cu scare, ger cu stele !... Hai, iubita, la primblare.

Viziunea plimbarii e feerica: zurgalaii rasuna ca niste salbe sonore,


caii sboara ca niste zmei

www.dacoromanica.ro

*ERBAN CIOCULESCU

102

Prin o pulbere de raze, prin un nour de scantei...


Iar in lunca pudruita cu manunt margaritar
Salta-o veverita mica pe o creanga de stejar.

In goana vertiginoasa, atenia poetului e fixata de amanuntul


decorativ.
Crengile-aninate 'n tale ping stelute vi se 'ndoaie.

Iata-o gingaa mladita cu .*ag de martiori...


Tu o rupi?... Ea to stropete cu fulgi aibi racoritori.
(Sania)

Sensibil la aspectele delectabile ale iernii, Vasile Alecsandri are

Insa si sentimentul neclintirii totale, al tacerii absolute, al sus


pendarii vie %ii, intr'un cuvant intuiVa caracterului grandios al ano.
timpului.
Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios,
Ca Inaltele coloane unui templu maiestos
Si pe ele se apaza bolta cerului senina,
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

0! tablou maret, fantastic!... Mii de stele argintii


In nemarginitul templu and ca veplice faclii.
Muntii stint a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde scotand note 'ngrozitoare.

Totul e in neclintire, Vara vista, fa'ra glas;


Niciun sbor in atmosfcril, pe zapada niciun pas...
(Miezut iernei)

Totusi, Sicirfitul iernei e un strigat de jubilare, cu notarea uimita a micilor gaze si a vegetaiei marunte
0, Doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!
In campul vetted iata un fir de iarba verde
Pe care 'ncet se urea un galbin gandacel
Si sub a lui povara it pleats 'ncetinel.

Poetul intampina primavara cu onorurile exclamaiiiilor, cu insirari


de vocabule optimiste si cu dragastoase persoLificaii.
Ah! iata primavara cu sanu-i de verdcata!
In Iume -i veselie, amor, sperare, vista,
Si cerul i pamantul preschimba sarutari,
Prin raze aurite si vesele cantari!
(Oaspe(ii primaverii)

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

103

Convoaele cucoarelor, in sbor spre Zara, starnesc in imaginacia sa,


de calator pasionat, o mare bogaiie de impresii exotice.
Ele yin din fundul lumii, de prin clime Infocate,
Dela India Brahmins unde fiarele 'ncruntate,
Pardosi, tigri, serpi gigantici stau in jungle tupilati,
Pandind noaptea elefantii cu lungi trompe inarmati.
Fericite calatoare ! sburand iute pe sub ceruri,
Au vazut in ra'pegiune ale Africei misteruri,
Lacul Cead ji muntii Lunii cu Pustiu 'ngrozitor,
Nilul alb carui se 'nchina un cumplit negru popor.

Calatoare scumpe mie!... Au lasat In a for cale


Asia cu-a sale rauri, Casemirul cu-a sa vale,
Au lasat chiar Ceylanul, mandra insula din rai,
Si revin cu fericire pe al tarii duke plai!
(Cucoarele)

Nomile de primavara ii solicits toate simurile, inclusiv acela al


misterului.
Pe un deal in departare un foc taint straluceste,
Ca un ochi roq de balaur care-adoarme si clipeste.
Sant pastori in sezatoare, sau vr'o teats de voinici?
E vr'o tabard de care, sau un rond de Tricoliei?
(Noaptea)

Pastelul lui Alecsandri n'are nevoie de spaIiu larg, ca sa desfaoare


tablouri variate ; patru strofe ii sunt suficiente, spre a infacip
revarsarea zorilor, apari%ia soarelui
Sorbind roua diminetii de pe campul inverzit...

inalIarea sa
... de trei suliti pe ccreasca mandra scars...

ipostazierea sa galanta, sarut'and


june flori de primavara,

apoi instantaneul cu muncitorii careli dreg uneltele pe prispa,


in timp ce pasarile cants in < huceagul de sub luna > si pe cand
In gradirti, in campuri, pe dealuri, prin poene qi prin vii
Ard movili buruienoase scotand fumuri cenuii...

www.dacoromanica.ro

104

SERBAN CIOCULESCU

Tab loul campestru se largeste in strofa finale.


,Caii sburda prin ceairiiri; turma sbiard la pasune;
Mieii spriuteni pe colnice fug gramada 'n rapegiune,
Si o blanda copilita, toreand land din fuior,
Paste bobocei de our Fang' un limpede izvor
(Dintineata)

Vasile Alecsandri e un peisajist, atent Intai la distribuIia luminii.


Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
S'un rau falnic de lumina se revarsa peste munte.

Imaginile sale sunt dinamice, ap cum se cuvine elementelot


naturale:
Iarba coapta straluceste, ea se clatina la vent,
$'a ei umbra lin se misca in dungi negre pe pamant.
,

114carii i se adauga animatia, odata cu apariIia omului.


Iata yin cosasii veseli, se pun rand...

Cate o trasatura de penel e sintetica, umplanduli campul vizual


... Sub a for coasil
Campul ras ramane verde ca o ape luminoasa.

Ateniia pictorului e insa distributive, nescapandu-i nimic

din

indeletnicirile agricole.
Unii brazdele rastoarna, in capiti altii le-aduna,
Le cladesc apoi in stoguri si cu stuh le incununii.

Auditivul prinde nota exacta:


Coasele sub teaca uda zinghenesc rasunator

in timp ce privirea surprinde tonut particular al dumbravii


Unde umbra pare verde...

si Para ca sa piarda sensa ;ia olfactica:


i de flori a 'nbalsamita...

Ochiul totodata urmarqte sborul din capita in capita, saltat,


al dumbravencei.
In sfar0t, tabloul atat de variat se inchee cu o nota anecdotica:
un flacau, cosind langa o tufa de sulcina, unde iarha calcata il face

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

105

un
sa creada ca a dat peste un cuib de tiara, gaseste zambind,
cercel! (Cositul). Analiza unui singur pastel ingadue asa dar surprinderea unui intins registru de sensaIii si imagini, in ele insele
suficiente ca sa 4efineasca pe pictor si pe muzician; li se adauga
adeseori poetul, prin personificari superflue, prin note de, duiosie
care dateaza, prin efuziuni valabile, cand se insufleIeste panteistic:
0! minune, farmec dulce! 0! putere creatoare!
In oricare zi pe lume iese cate-o' noua floare,
S'un nou glas de armonie completeaza imnul sfant
Ce se 'nalta catre ceruri de pc veselul pamant.
(Lunra din illiree.ti)

Versul e robust, echilibrat, clasic, uneori indelung vibrant.


In a noptii lin4tire o diving melodie
Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie,
Si tot crete mai senora, mai placuta, mai frumoasa,
Pan' ce umple 'ntreaga lunch de-o vibrare-armonioasa.
GanditoareSi tacuta luna 'n cale-i se oprete.
Sufletul cu voluptate in extaz adanc plutqte
Si se pare ca s'aude prin a raiului cantare
Pe-ale ingerilor harpe lunecand margaritare.
(Cancerlul in lunch)

Pasteluri nu sunt numai jurnalul unui pictor, inzestrat cu gam5


sensoriala completa. Alecsandri iubeste si pe omul care framanta
Selina si o face sa rodeasca ; poezia lui e o apologie directs a muncilor campului:
.

Sfanta munch dela Tara, izvor sacru de rodire,


To legi omul cu pamantul in o dulce infratire !...
(Plugurile)

Cu temperamentul s5u optimist, poetul nu vede aspectul chinuit al unei anumite munci, nici manifestarea mizeriei sociale ; ma-

ternitatea ii apare numai sub infaIisarea idilica (Fdrucina); secerisul, sub aerul arzator, in neclintire, nu impiedica schimbul de
sarutari la fiecare snop, intre un flacau si-o fan, gest care e comentat in acest fel de o pasare maiastra :
o ... Duke-a mai fi painea dela snopurile for
(Secerifid)

www.dacoromanica.ro

$ERBAN CIOCULESCU

106

Sunt aja dar une!e conveniiuni, insa strict subjective, ne


determinate de un anumit stil adaptat de societate, ci In conformitate cu structura autorului. Ca si Rodica, al carei convergiona
lism a fost candva strans examinat de d. Vladimir Streinu, muncitorul agricol sj solia lui, sprintena Romans (Fdntdna sj Bet.
raganul) sunt idealizaP, intr'un decor de fericjre totals. Si umorul
peisagistului e al unui bonom. Batlanul raisonneur, vazand luntrea
plina de arme < raspandind fiori de moarte a, ramane ljnjstjt i zice:
4

Nu-i pieirea lumei... van5.torul e poet!

Poetul epic e de sigur superior tuturor contemporanilor care


au tentatSi atentat la epopeea naiionala ; superioritatea sa e insa
relativa. In Dumbrava Rofie (1872), atmosfera mistica, prin str,curarca prevestirilor rele, e insuficient impanzita. Descrierile de co.
stume si alaiurile sunt mai reu0te deca't discursurile erojce sau
decat schiIele de qteni ai lui Stefan, vizand catre mitologie. Cate
un inceput de cantec e impresionant, prin caracterul lugubru al
fundalului.
Pe-o culme prelungita and mii i mii de focuri
Ca stele semanate in numeroase locuri.

Se pare ca tot cerul cazut e pe p5mant


Si c'au ramas In urma-i un haos, un mon:rant,
Atka intristare q'atAta 'ntunecime
Impr5stie pe bolts -i a norilor desime.
(III, TaMra leleasca)

Orgia nu e insa atat de fioroasa cat dore0e poetul, jar glasul


din umbra care avertizeaza pe Poloni asupra pedepsei divine, nu
strecoara sentimentul groazei fatidice. Stefan e comentat prea in
telectualiceste.
El intruneite 'n sine o triple maiestate:
Acea care -o dau anii la con1tiinti curate,
Acea care rasfrange a tronului splendoare,
S'acea intiparita de faima 'nvingatoare,
(V, Ste /an cel Mare)

Larga sa elocinfa e uneori emfatica, jar cugetarea cu care i


incheie cuvantarea:
Decat o viata moarta, mai bine-o moarte vie,

cere oarecare bunavoinfa, ca sa nu starneasca surasul.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTWE

107

Lupta e pentru poet prilejul de a reusi cateva versuri onomatopeice:


$i tunurile crunte ca tunete detund...
Scadroanele In sgomot de (tropot surator..

strunele vibreazd, sunand sbarnaitoare...

Parnantul ropotqte sub tropot de copite...

Uri suflu epic, desi fragmentar, dar pare-se mai autentic, strabate cate data in Dan, cdpitan de plai, unde Fulga, fata eroica a
lui Ursan, e o replica oarecum convencionala, a creaturilor similare
ale lui D. Bolintineanu. Grndiosul primitiv se elaboreaza In marginea hugolienei Legende des siecles. Dan afla din convorbirea unor
stejari seculari, despre navalirea Tatarilor. Verificarea bravurii sale

a insa cam emfatica:


Bdtranul Dan pe sdnu-i apasd a lui mina
Si simte ed tot bate o inima romans.

Dan paseste, respectat de raid, care-si retrage undele, ca sa-i


inlesneasca trecerea. Si Ursan e cioplit in piatra, primitiv,
Om aspru, care doarme culcat pe-un buzdugan,
Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros qi lat,
Cu bratul de barbat, cu pumnul apAsat,
E scurt la grai, napraznie, la chip intunecos.

Sosirea Fulgei provoaca cel mai incareat vers onomatopeic:


LTn tropot de copite, potop rotopitor.

Fulga e descrisa de autor in echivoc gramatical, genuistic; care

ar vrea sa suggere o fiinia duals: suflet de viteaza intr'un trup


de <c gingasa fecioara c. Dupa batalie, in care cade Ursan, salvat
insa de Fulga, Dan cade prizonier la hanul Tatarilor, care are un
gest omenos: ii ingadue prinsului sa mai sarute odata pamantul
-Orli, inainte de a-si da sufletul.
Razboiul de independen %a prilejueste lui Alecsandri apoteoza
literaturii sale ocazionale; dupa ce, cu Desteptarea Romeiniei si
Horc; Unirii, isi legase numele de evenimentele din 1.848 si anticipase asupra actului Unirii, compune acele populare buca%i, ca
Penes Curcanul, Sergentul, Hora dela Gripila i Odd ostasilor romdni

www.dacoromanica.ro

URBAN CIOCULESCU

108

Ostafii noftri, 1878


at arnarii.

care fac dintr'insul cantareiul atitrat al ne

0 faima mai solids se leaga de Pol od na Sybir 1871 , poerna


viguroasa, inspirata de tabloul pictorului polonez Artur Grottger,
a carui litografie se afla in biroul casei dela Mirce0i.
Dintre Legende, se mai cuvine pomenita Toamna teseitoare, al
carei ritm anunIa baladele lui CoOuc i ale lui Iosif.
Poetul imbatranit 10 pastreaza sprinteneala ritmica In miezul
iernii, 1882), inventivitatea folklorica (Zilele babel., 1882 , puterea
de note-0e descriptive (Prin frunzele, 1888. Unul din ultimele cantece, fragmentar, e inchinat soarelui.
Criticilor care-1 compare desavantajos cu Eminescu, le raspunde

dur, recunoscandu-si Inca proliferan0


Am scris eu multe versuri, si poate chiar prea multe...

i aducand un generos 3magiu, succesorului preferat:


E unul care cants mai duke decal mine?
Cu-atat mai bine tarii si lui cu-atfat mai bine!
Apuce inainte s'ajunga cat de sus,
La rasaritu-i falnic se 'nchina-al meu apus.
Unor critici, 1888?

Inainte de a-i scapa uneltele din main, Alecsandri compunt


versul cu maestrie de vechi faur, fie ca sa se apere contra detractorilor, fie ca s ureze suveranului, realizarea Romaniei intregite
(Adio, la plecarea urea din Castelul Pelef, 1888 . Ultimul r esaj
al poetului national are forta si autoritate:
Eu, care din junie statut-am neclintit
Cu inima lipita de tara stramoseascd
Si toate-a ei avanturi profund le-am resimtit,
Stiu tara ce voieste, stiu ce doresti tu, Sire,
Cunosc a tale isuri de Rege creator,
Si gandu-mi se uneste sumet cu-a for marire,
Ce umple zarea large din vastul Ninon
Vrem intr'o zi Carpatii s 'ncinga 'n asta lume
0 Romanie 'ntreaga si demna de-al ei nume,
Crescuta si 'ntarita sub sceptru-ti legendar.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

109

Vreni falsele hotare dintre RomAni sa piara.


S'acest castel feeric, cladit la colt de tar's,

In centrul Romaniei sa lute ca un far.

Vizionarul prevazuse, intr'o scrisoare catre Jacob Negruzzi, datata curand dupa tratatul dela Berlin, n o colosala naruire de imperil , cand, o de vom fi pregatisi, vom revendica tot ce a fost
si este Inca al nostru*.
Indemnat de prietenul sau, A. Cantacuzino, sa-si incununeze
activitatea teatrald cu o drama istorica, Vasile Alecsandri si-a
fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob I Ieraclid
Despotul, uzurpatorul lui Alexandru Lapusneanu. Din studiul biografiei lui, pe atunci indompleta, dar in liniile ei mari, eserrsiala,
si a facut o idee exacta despre interesantul levantin, inteligent,
<e

dibaci, seducator, fasarnic , caruia in interesul plasmuirii romantice

i-a atribuit < ideea de a face parte dintr'o Cruciada menita sa libereze crestinatatea de sub jugul otoman *; autorul si-a propus
sa prezinte nu un simplu ravnitor de putere, ci un ambi %ios indemnat de un Sel mares la Inceput, insa sdrobit de fatalitate, nimicit in aspirarile lui prin concurs de Imprejurari neprevazute,
si ratacitor prin ame %eala inaltei regiuni la care au ajuns .:\e mai
ramane sa privim ce este noliunea de fatalitate, in concepsia dramatics a lui Alecsandri. Nu e numai acel o concurs de imprejurari
neprevazute *, care poate sdrobi Brice existenSa omeneasca, fie oricat

de modesta in aspiraSiile ei. In realitate, Alecsandri, lamurindu-si


intensiile. in scrisoarea dedicatorie catre prietenul sau, a omis explica %ia -cheie a dramei sale ; lucru cu atat mai curios, cu cat ea e
conforms cu intreaga sa activitate literara, sub semnul ideii tradiSionaliste. Despot e victima unui conflict de civilizasii ; el cade
fiindca, in necunoasterea coordonatelor istoriei, s'a Incumetat sa
infrunte datinile sarii sale adoptive, incercand sa le substitue alte
institui ii, conforme idealurilor sale. EvoluSia sa Intre doua femei,
Ana, fiica vornicului Mosoc si Carmina, soda lui Laski, nu e determinants in prabusirea lui ; indeciziile sale sentimentale pot pune
in miscare o fisele dramatice, dar nu legile destinului istoric. Despot
Voda e sdrobit de randuelile stravechi ale Sarii, atat de cate-

gorice, incat Alecsandri nu s'a sfiit sa faca dintr'un nebun e


drept, vindecat, Ciubar-Voda, purtatorul de cuvant al fatalitasii,
de ordine tradisionala. Acest personaj, oarecum fantomatic, are

www.dacoromanica.ro

110

$ERBAN CIOCULESCU

mai pulina consistenca decat ceilal %i o raisonneurs ai piesei, Va.


ranii Limbs -dulce si Jumatate. Lui i see incredin-ceaza insa rolul
de justiIiar, la urma ; intr'un acces de fanatism religios, numai
aparent, Ciubar ucide pe Despot, graIiat de Tomp, la rugamintea
boierilor i a poporului; prin brawl lui, nu lovqte insa un exaltat,
ci puterea neiertatoare a tradiVei.
Criticabila in compoziIia ei teatrala, drama e insa construita
pe o intuicie organicista a istoriei na/ionale, care nu exclude prezentarea simpatica a lui Despot ; intr'adevar, un dramaturg realist
ar fi staruit asupra structurii de escroc, -genealogic, politic si sen
timental, a uzurpatorului ; romantic, Alecsandri fi insufld nazuinIe
sublime, ale unui mare utopist politic, doritor ss uneasca Cade
romane0i cu sceptrul Poloniei si al Bizamului ; egoismul si arbitrariul lui Despot apar ca ni0e pacate veniale, fard de ;intele sale
marqe.
Versul, in Despot Vodd (1879), atesta maturitatea tehnica a
poetului ; este de o neatinsa mladiere, adaptandu-se cu plasticitate
tuturor inteniilor autorului. Dintre replici, reproprile Carminei si
marturisirile ei, precum i reaciunea lui Despot, dupa ce Laski

a sancIionat solia adultera actul V, scenele VIVIII), sunt singurele de un melodramatism suparator, cu toata concizia lor. Sfar-

itul lui Despot, care se despoaie de atributele domne0i, ca sa


nu fie calcat principiul inviolabilitaii suveranului, prin uciderea
lui, e de o autentica grandoare.
Fdntdna Blanduziei (1884) e triumful clasicismului asupra romantismului, in opera lui Alecsandri. Pe cat e de romantics figura
lui Despot, data prin acest epitet se inielege inconformitatea en
legile viecii si ale istoriei, pe atat de umana si de adevarata e fizionomia lui HoraIiu. Unele elemente ale piesei, prin aparentul
conventionalism, pot fi intr'adevar suspectate ca roman-cioase; din
caracterul odios al lui Scaurus, libertul parvenit, se urmare0e un

efect de contrast, faId de bunatatea lui Hora-ciu; dragostea marelui poet, in pragul batraneIei, pentru roaba Getta, care-i prefers
un sclav, e desigur discutabila. Daca acceptam insa intriga, ca o
simply canava pentru /esatura principals, nu se poate sa nu sim %im
accentul uman, al pasiunii crepusculare, precum i al inIeleptei
renumari finale. In Fdntdna Blanduziei, Alecsandri n'a adus poate
o suficienta inielegere a antichitaIii clasice; atmosfera epocei e insa

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE'

111

mai plauzibila, decat acea di4I Despot-V od'ci, care nu e strict legata
de o data cern' din istoria Moldovei ; proieciunea subiectiva a

figurii lui Hora %iu, units cu o nuanIa de tonics melancolie, pe


tema eterna a ireversibilei tinere i, constitue insa nota umana a
piesei. Fdntdna Blanduziei e o meditaIie dramatizata, asupra varstei
critice.

In Fcintcina Blanduziei, HoraIiu e obsedat de gandul unei intervenIii hotaritoare, In favoarea lui Ovidiu, exilat la Tomis. Sa-i
fi scapat lui Alecsandri anacronismul? HoraIiu murise cu 17 ani
inainte de surghiunul lui Ovidiu. Oricum ar fi, Ovidiu (4 acte in

versuri, 1885, un act nou, primul, adaos in 1887) e o drama cu


intenpi patetice, nerealizate. Pledoaria stria aci totul. Alecsandri
face din Ovidiu victima unei reputa %ii nedrepte si a unei sanciiuni

nemeritate. Nimic, in poetul defaimat, nu i-ar indreptaci destinul.


Ovidiu e un neimeles. Epicurismul sau nu e altceva decat reversul
iubirii de oameni.
Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin.
Am numai oaspeti veseli si blanzi In al meu sin:
Amor, prietenie, senin, compAtimire,
Tovarasi scumpi de cale ce duc la fericire ;
Ei Imi aratrt lumea prin val trandafiriu
Facandu-ma-al iubirii poet iubit sa fiu,
$i-mi spun ca nu-i fiinta mai trista, mai muncit'a,
Ca omul ros de ura si 'nvidie urata.

El nu e corupatorul tinerecii, ci dimpotriva, moralistul care o


mustra pentru uscaciunea ei, in veacul de our al lui August. Declaracia de dragoste catre Iulia, nepoata imparatului, e a unui
romantic timid, refugiat in noapte, eareiaii incredinIeaza secretul.
Cared August i. a descoperit a crime )), adica dragostea necuvenita,
Ovidiu se comporta ca un cavaler, Incereand a opri pe Julia dela
orice impru,denIe. Tot ass, printre Geri, sleit i imbatranit, iese
din inactivitate, ca sa-i combats pe barbari cu arma in mana.
SfarOtul sau, intr'un nimb de apoteoza, se produce dupa ce poetul
prevestep,e viitorul vlastarului nou, desprins din tulpina gintei
latine, in veci nemuritoare. Ovidiu nu e interesant nici in dragoste, nici in orgie, nici in martiriu; nu este nicio clips macar
veridic.

www.dacoromanica.ro

112

SERBAN CIOCTJLESCI:

D. BOLINTINEANU

D. Bolintineanu s'a naseut in 1819, la Bolintinul din Vale ; tat'al


era macedonean, cu numele Cosmad, din Ohrida, mama munteanel,
Ar fi invalat buchile in casa pitarului Podeanu, din mahalaua Du.
descu, apoi la 9coala particulars dela ColIea si umanioatele la Colegiul Sfantul Sava, cu sprijinul fra-cilor Goleti. Curierul de Arnie
Sexe publica in 1842 elegia sa 0 fats tcinarci pe patul mor(ii, inso;ita
de randurile entusiaste ale lui Eliade. Poezia a fost tradusa in limba
franceza, italiana i engleza.

Copist la ministerul de Externe, primete concediul de sa.ria


tate, chiar dela George Bibescu, cu apostila domnitorului: < Vazand
speranTele mari ce da acest june * (1843); in anul urmator, prinei
pele it inalia la rangul de pitar, pentru merite literare. Bolintineanu

face parte din societatea politica secrets, Fr'dria. Protectorii sai it


trimit pentru studii la Paris (1845), unde ar fi audiat cursurile lui
Michelet, Quinet, Mickievicz i Saint-Marc Girardin. Familiarizat
cu limba franceza, in care i-a tradus o parte din poeziile de inspiralie orientala, poetul i-a cantat in cuvinte exaltate, dragostea
pentru Ian ospitaliera.
0 Francie! in sanu-ti eu nu ma crez strain!
Ma cred in a mea Tara, ma crez in al ei san.
Aceasta limba dulce imi e familiars
In ea gandesc oriunde, in sanuli sau afara...
Aid a mea junie razanda a trecut!
Oh! cite vise d'aur in sanu-ti am facut!
Pe malurile Senci, dormind in rasfatare,
In murmurele sale, in dulcea-i leganare
(Conrad)

Reehemat in Lars de imprejurarile din 1848, Bolintineanu scoate


ziarul Popolul suveran. Face parte din deputaIia care-1 intampina
pe Fuad-Pap, la sosirea in Bucurwi i e arestat in aceea0 zi, and
se produce ciocnirea din Dealul Spirii.
Dupa numeroase peripe ii, trece prin Turcia la Paris, unde re.
dacteaza o alts foaie, Jdnimea romcina (1851). Intre 1854 i 1857,
viziteaza Macedonia, cu un pasionat interes pentru provincia uitata, apoi Palestina, Egiptul, Asia Mica.
In 1856, ii face acest portret, nemagulitor, in care varsta adevarata e ascunsa: a Sunt de 31 ani, trei luni si jumatate. Chipul, nici

www.dacoromanica.ro

Plana VII

Istoria literaturii romdne moderne I

rr

t
r

Col. Academia Romanii

Al. Russo

www.dacoromanica.ro

INCEPLITURILE LITERATURII ARTISTICE

113

frumos, nici urit, inalt, cu ochii negri, cu un dinte rupt, cu barba


neagra Inca ; cu par cam lung, dar cam rar, prost, palavatic, sarac
ca un beduin... n. Altfel 11 vede ate un contemporan, admirator:
cu fruntea larga, imensa, parul ars pe cretet de # ardoarea inchipuirii a, privirea vultureasca, fizionomia energica, dar melancolica
(de statue a cugetarii *), concentrata, visatoare. Omul se purta
destul de neingrijit, cufundat in ganduri, cu un orgoliu nesuferit
chiar de prieteni apropia-ci, ca G. Sion, care-i tiparise cateva volume
( ajunsese a se crede geniul necomparabile al Romaniei qi nu suferea
nicio discuTiune asupra ideilor sale *). Intors in Tara in 1857, cu o
buna amintire a tratamentului din partea guvernului otoman, poetul e prima cu cordialitate de amicii din Moldova, iar in Bucureti
conduce un ziar (Dtimbovi4a, 1858-1870). Domnitorul Cuza it nu-

me9te efor la Spitalele civil gi membru in comisia europeana a


Dunarii (1860). FuncTioneaza scurta vreme ca ministru de externe
in cabinetul St. Colescu i interimar la departaxnentul Controlului
(1861); apoi ca ministru al Cultelor (1863-1864) in guvernul M.
Kogalniceanu. Retras din politica dupa 11 Februarie cade in poligrafie gi apoi in mizerie ; isi pune biblioteca la loterie, dar C. Negri
gi V. Alecsandri, catigatori, i-o lass. E internat in 1870 la ospiciul
dela Pantelimon, unde ii Incheie zilele la 20 August 1872.
In 1847, and apare primul eau volum de poezii, Bolintineanu
era notoriu. Cu toate acestea, autorul I i prezinta producerile ca
inspiratii ale copilariei, nu prea solide, la care Tine foarte putin.
Precaulia era de prisos, deoarece culegerea 11 reprezinta, la acea
data, in mai toate din laturile lui (afara de aceea a poeziei exotice,
lucru explicabil, intru cat nu calatorise Inca In Turcia i Asia
Mica): elegiacs, 0 fats tdndra, religioasa, Invocafie, macabra 0 noapte

la morminte, Mihnea fi baba i eroica, Mihai scapdnd stindardul,


Cea din, urma noapte a lui Mihai cel Mare, ,tef an cel Mare fi maica
sa, etc. Ba chiar proporcia legendelor epice indica orientarea apropiata a poetului catre acest gen de poezie istorica 9i nalionala
pentru care publicul era pregatit, grin publicaiile istorice ale lui
N. Balcescu gi A. T. Laurian. Instrumentele ii sunt de asemenea
formate in a cel moment. Bolintineanu face parte din acea familie
de poeci care-i gasesc de timpuriu formula sufleteasa i tiparul
formal. Calapodul in care-i toarna versul epic este endecasilabil
alternand cu versul de 12 silabe, and rima e feminina ; versurile
8

www.dacoromanica.ro

114

5ERBAN CIOCULESCIJ

rimeaza pereche; scurtimea versului i saracia rimelor dau ver


sului eroic al lui Bolintineanu acea Iacaneala de metronom, astaz,
nesuferita, care n'a displacut insa contemporanilor, nici n'a impie
decat raspandirea ei neoficiala, inainte de aceea didactics. Cand
adopts insa alexandrinul de 14 silabe, propriu metricei ro
mane, ca in Benchetul, versul nu mai sufera de acea sacadare
mecanica, largindu-0 pared odata cu respira %ia, di campul vi.
ziunii; variatia metrics, in aceea0 poezie, e de efect. Al doilea
tipar formal, imprumutat poate versurilor de finer* ale lui Victor
Hugo, polimetric, fluid, graIios, adaptat temperamentului sensual
al poetului, reumte sa se supuna i dinamismului/ sau. Sa nu can.
tam aa dar pragul eel mai inalt al epicei lui Bolintineanu in legen
dele sale, cu metrics egala, ci in variaciile metrice:
Smeul Incaleca, fuge cu vergura
Fuge pe vale;
Calul se turbura; sboara, se spumega,

Mupa 'n zabale.


Smeu-i is franele, rapede-i sangera
Coasta spumoasa;
Calu-i se 'naripa, fuge ca negura
Vijelioasa.

Cerul se scutura, muntii se leagana...


Brazii saltara;
Cerul cu stelele, brazii cu stancele
Se confundara.

Vaile murmurs, frunzele freamata;


Aerul suns;
Pletele verginei, sparte, sub aure
Scantei' la.luna.

lug la pe.tera stancilor alpice


Calul atinge;
Sforae, nicheaza. Smeul cu vergura
In umbra se stinge.
(Peftera mufte/or)

Procedeul, in acest fragment, e frecveno verbelor si succesiunea


rapida a propozi ;iunilor simple, reduse uneori la predicat ; epitetele
au fost inlatur ate aproape cu desavarOre ; calul i cal'aretul de
basm in goana lor, nu mai desliqesc elementele peisajului cosmic;

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

115

printr'o fericita obiectivare a viziunii, poetul tara9te inse9i stihiile


in cavalcada vertiginoasa. Acela9i dinamism, mai furtunos, a fost
realizat de Bolintineanu in cunoscuta poema de tinereIe, Mihnea fi
baba, cu acelea9i elemente metrice.

Genul eroic a intrelinut multa vreme popularitatea autorului.


Legendele sale, cu motive din cronicari 9i in deosebi din 0 seant4 de

cuvinte, prin uprinta mnemotehnica, au Iinut loc de mic manual


portativ al istoriei na ;ionale. Cu indicarea cadrului cosmic, printr'o
imagine memorabila, de felul acesteia:
Ca un glob de our luna stralucea

sau a unui decor, adeseori de ospat, in care voevodul eroic, intre


capitani, iii desfa9ura elocinta sublima, poema nu intretin ea printre
auditori numai cultul trecutului, prin ilustrarea vitejiei ancestrale,
dar 9i religia libertatii, in numele careia se infaptuia epopeea condensate intr'o baAalie. Bolintineanu e un propagandist al ideii de
libertate, pe alte cai decat Balcescu 9i Hasdeu, dar cu scopuri convergente. Numai a9a se explica frecvenla discursurilor, dares servesc
ca un fel de uvertura ideologica, simfoniei bataliilor. Locul comun
al virtu %ilor, centrate pe axa pasiunii libertare, a electrizat genera %ia
dela 1848, care 9i-a recunoscut in poezia lui Bolintineanu, crezul
politic 9i national. Stereotipia cadrului, a discursului 9i a bataliei,

precum 9i facilitatea tehnica, au folosit in vremea lor, asigura'nd


poeziilor, popularitatea.

Talentul poetului nu 9i-a gasit terenul propriu nici in elegie,


de9i i9i datorase Intaiul succ es rasunator, unei astfel de compuneri.

Structura sa morals este aceea a unui sensual, in intelesul larg al


cuvantului, care comports, privit sub unghiul viziunii poetice, captarea universului prin sim %uri 9i aptitudinea la incantari perpetue.
Intr'un grad mai malt decat Alecsandri, a carui faima de # ve9nic tanar Si ferice * 1 -a lasat posteritaIii ca exponentul prin excelenta

al optimismului, Bolintineanu e poetul desfatarilor vizuale, acustice 9i tactile. Climatul firesc al alcatuirii sale morale e Orientul,
cu natura luxurianta 9i cu langori erotice. In # Florile Bosforului o,
9i-a aflat adevarata expresie temperamentala, cantand priveli9tea
care i-a dat cele mai intense placeri, 9i femeile, cu o sensibilitate de
poligam, niciodata blazat. Ca 9i In Bataliile Romanilor D, se resimte lipsa de inven ;ie, In poemele orientale ; poetul nu e un ima-

S
www.dacoromanica.ro

.5ERBAN CIOCULESCI;

116

inoiasca temele, Mei un erudit, care sa si le


ginativ, capabil
gaseasca in texte nutritive ; notele date la sfaqitul ciclului, arata
ea-si improspata subiectele dupa cate-i ajungeau la ureche despre
moravurile de serai. Dar Si in gall de culegerile cu teme orientale,
dealungul Intregei sale literaturi in versuri, Bolintineanu ii rasfa/a viziunile de voluptate, chemand i gustaad placerile, fara
istovire.
Voi, tuleie aurite,
Ale soarelui ceresc!
Zori! cat sunteti de iubite
Cand In umbra va zaresc!
Cand In noaptea ce se duce
Spargeti umbre ce se 'ngtui,
Aratand ninsoarea dulce
Pe-al fecioarei tank. san!
Cand aripele de flutur
Voi de roua le svantati
Si la focu-va se scutur
De-al for lant ce faramati,
Cand prin vise nurele
Voi luciti i eu va iau
Drept cosita dulcii mele,

Si din nou la somn ma dau;


Cate ofi, o raze blande!
Voi la rugs m'ati gasit,
Lacrimi revarsand arzande
Pentru cruda ce-am iubit!
(La Biil(at, Macedonele)

Citatul e exemplificator pentru sus/inutul elan din aceasta ode-

leta catre zori, intrevazute cu ochi somnoro0 i cu sensibilitate


erotica in care nota toropelii e mai sincera decat lacrimile de rigoare
(fragmentul e luat dintr'un dialog pastoresc).
Intr'o produccie lirica abundenta, nu lipsesc accentele de suferin/a, fara de care nu s'ar recunoWe romantismul, cu conven %iile
sale, obligatorii macalr ocaziolkal, indiferent de temperamente. Cand
Bolintineanu incearca sa instruneze coarda elegiaca, lamartiniana:
Iar eu ca frun,za ce 'ngalbeneste
Din zi In noapte fruntea Inclin,
Si-al meu suflet rece, strain,
Nu mai adoara, nu mai doreqte!
(Cdntece, IV)

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

117

ea apare oarecum strains de adevarata sa natura care se exprima


mai veridic in viziunea precedents:
Valuri de roze, mArgaritare,

Pauli de our si de briliant,


Ziva revarsA faro 'ncetare
Din cornu-i vesel de amarant;
Soarele duke si luminos
In tot d'auna o sa 'ncalzeasca
$i campul verde o sa 'nfloreasca
$i o sa fie cerul frumos.
/

Totui, suferinIa ipotetica e bine formulate, in spaima acelui


moment, cand sufletul < nu mai adoara, nu mai dorete )); poetul
erotic este bine surprins in natura sa duals, de adorator, prevazut
cu sensualitate.

Problematica patetica nu duce la raspunsuri dezolate, chiar


and cadrul gi tonul meditatiei pregatesc in acest sens:
Colo sub o neagra stance
Geme 11'11 spumator;

Pacea noptii e aclanca.


Luna doarme pe un nor.
$i-al meu suflet in tacere
De-al gal lut deslantuit,
Se intreaba cu durere

Viata ce i-a trebuit?


Cine egti? ce-ti pass tie?
Unde mergi? ce-ti faci to dor,
Frunzele In vijelie
$tiu ce swat $i wade sbor?
Crede, crede si iubeste I

IatA, frate-al tau ursit.


$i and moartea to loveste
Sr polio zice: cam trait a.
(Cine aunt, Macedonele)

Intr'un moment de blazare politics, Bolintineanu se scutura de


liberale, ca sa fiarba in acelai cazan, pe
conducatori i poporul.
credinTele democratice

Nu-mi vorbiti de-aceastA lume,


Nici de domnii cc domnesc I

www.dacoromanica.ro

118

SERBAN CIOCULESCU

Osebirea este 'n nume:


De-o potriva pretuesc.
Ca tirani sa se mai vaza,
Trebuie sa fie sclavi;
Un tiran e chiar mireaza (oglinda ?)
Unui popol de marsavi.
Cand tiranul se precurma,
Toti se fac tirani mareti!
Lumea este-o trista turma
Data celor mai sireti.
(Grija, Macedonete)

Corec tivul tuturor grijilor e voluPta tea :


Varsa, dulcea mea frumoasa

In paharu-mi yin de plai


$i pe buza mea setoasa,
Sarutari nascute 'n rai!
(ibid.)

Din iubire, poetul preiuwe mai mult placerile materiale ; chiar


i aratarile femeieti din vis, it indeamna la voluptaIile clipei, drept
c orectiv impotriva raorIii.
Toate astea-s pentru tine;
Bea acum, caci randul vine!
Insa maine sa nu ceri
Sa mai gusti to not placeri.
Bea acum si fii ferice!
Maine moartea fti va zice
C'un suspin amar si greu:
s Astazi este randul meu o.
(Visul, Macedonele)

Obsesia morcii e un motiv care adeseori strabate viziunile de


lux i voluptate, ale lui Bolintineanu.
Oh! mani a ta tarana de vant se va rapi!
Caci moartea sta asctmsa sub floarea ta d'o zi.
Alaturi cu lumina e umbra care zace.
Alaturi cu o stanca, prripastia se face!
(Rabie, Florae Bosforului)

Latura caduca a poeziei acesteia e o anume edulcorare, specifics


poetului 9i recognoscibila duPa frecventa epitetului duke, care nu
se sfieW sa se repete in spatii limitate, cu deliberare artistica:

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

119

Ea zice, i dulci lacianai, de dulce fericire

In rauri argintoase pe fata-i se Inir;


Cu paru-i i cu v51u-: cusut cu flori de fir,
Ea gterge pransu-i dulce, i dulce rasfatata,
Warbatului ce plansu-i ralpete ci fmbata,
Surade gi Yi zice cu glasu-i ingeresc...
(Prof ira)

Cu totul caduce ii imputabile de discreditul nedrept ce s'a


abatut asupra totalitaIii operei lirice bolintiniene, sunt diminutivele, in a caror varia %ie iii cheltuete poetul ingeniozitatea, ca
sa gaseasca asemenea specimene: albioara, alb4oara, albuliVa ; guripara, guriVa, gurica ; Mica (dela lele); junica (dela juna); biulbiulica (dela turc. biubiul-privighetoare); norior (dela nor); smarandel (dela smarand sau smaragd); bradior (dela brad); cerbuleI;

casucioara (diminutiv la puterea a doua, dela casu0); cadanele


(<( harem cu cadanele e, in care substantivul al doilea e nearticulat
i rimeaza cu caicele, alt diminutiv), etc. Ele fac insa parte integranta din viziunea unui univers al voluptaiilor, in care gra-cia i
farmecul sunt atribute ale fragilitaIii, a carei expresie gingae cere

cuvantul redus la scara diminutive.


Poezia lui Bolintineanu s'ar surpa intreaga, dace nu s'ar susIine
pe simcul muzicalitaifii, prin care intrece pe toci contemporanii sai
de dincoace si dincolo de Milcov.
Versul elegiac emerge cateodata de o nespusa puritate:
0 inimaI'ntristata! ce dor adanc to 'neinge?

Cate o elegie, cumuland plangerea pentru pierderea parinIilor


vi a iubitei, Invedereaza frecventarea lui Lamartine:
De lacrimi infocate, vai! genile-mi sant pline
Si mana-mi acum rece pe harps a 'nghetat;
Strains -mi este lumea d'acuma pentru mine,

Caci ce-am iubit fn viats ca visul a 'ncetat...


Tot ce-am iubit In lume a incetat din vials,
ySi iarba primaverii subt pasu-mi s'a uscat;
Al vietii mele soare s'a stins colo Yn ceata

ySi anii mei de tineri In dor s'au intristat.


(X V)

www.dacoromanica.ro

120

ERBAN CIOGULESCII

Se pot izola numeroase versuri, de o rard valoare-muzicala.


murmura de cercuri ce tree pe unda muta...
De ce frumoasa-ti frunte se 'nclina lntristata?
(La Luiza)
Cunoasteti voi fecioara cu gene de eben

Frumoasa ca lumina splendidului Eden?


(La d-la F. C.)
In aria albastra lumina luna plina
ySi 'neaca lunca verde In valuri de lumina.

Pe armele el dalbe se joaca klori de luna.


(Profira)
P'albu-i sin cadea usoare
Pieta lungi de abanos,
Astfel corbul pe ninsoare
Lass aripile 'n jos.
(CcEntece, Copilul)

Vantul sufla paru-i lung fluturator.


(Visul lui .,Stefan cel Mare)

Asculta plinsul dulce a celui ce-i esti drags,


0, floare din Clisura, o vis desfatator!
Fa ca a to zannbire zambirea mea s'atraga.
(Lupta to pddure, Macedonele)

Cand se scutura de sal,


Umerele ei \oval

Luce ca o luna plina


Peste raul de cristal.
(La split, ibid.)

Armoniile eminesciene, din perioada maturitaifii, sunt anticipate

in mai multe randuri:

Cu rotunda-i alba mans


Invaleste fata sa,
Unde trandafiri 'ngana
Cea mai dragalasa nea.
(Cdntecul nunfii in Castaria, ibid.)

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

121

Fugi, trecatorule! pleaca-ti catarile


A nu le strange
Flacara ochilor! caci 1nfruntarile
Se spal cu singe!
(Rorruinele din Cavaia, ibid.)
Ins& gandul meu se duce

Catre tine ne 'ncetat


$i pe sanul tau cel duke
Se desmiarda leganat.
(La o pdstoricii necreduld, ibid.)

Cu San Marina

Rom inele din Cavaia, a mandona din ciclul


fpi vadqte acela4i talent in prezentarea
procesiunilor lente, pline de mareIie, ass cum in Mihnea fi baba i
Peftera muftelor atinge treapta cea mai Inalta a dinamismului epic.
In Macedonele, poetul aduce aceeai coloare orientald, ca si in
Florile Bosforului
pi

Macedonelor, Bolintineanu

Pe vtwful unui munte vazut dela sarai


Se 'nalta printre umbra al lunei disc balai
Ca un turban de aur, varsand a sa lumina,
Pe unda Incretita d'a serii boare lint.
(Zioara, ibid.)

Rar incercata, satira nu-i prilejuqte poetului deck o norocoasa


prevestire a timbrului eminescian:
De vrei sa-mi fii iubita, yin catre tarmul vietii
In care tot e duke ca visul tineretii.
Si acolo, o drags, atat to voi iubi,
Cat 11111 de placere In calea-i s'ar opri
Si stelele In spa-tin ar fi tot voluptuoase,
La ale gurii mele soptiri armonioase.

Dar vai! a to gandire pe and eu Iti vorbesc,


S'avanta dupa titluri ce visele-ti rapesc,
S'amorul meu, o drags, to vezi, s'avanta, sboara,

Bland de batrinetea ce inima-ti conjoara.


(La o darnii rorndnd, 1851)

Bolintineanu ar fi reu9it mai bine in epistola ; singurul specimen


inchinat lui V. Alecsandri, &and cu numirea sa ca ministru, in care-i

mustra prietenul de parasirea Muzei, este in intregime admirabil ;

www.dacoromanica.ro

1122

5ERBAN CIOCULESCU

Baca ar fi continuat in acest gen, ar fi dat epistolei noastre, un nivel poetic neatins de nimeni.
Decat sa fii ministru, mai bine e sa canti.
Un cantec ce exprirna o 'nalta cugetare,
Plateste-o lege noua ce trece in uitare.
Ce-ti pass daca anii intealt fel se gandesc
In cercul de 'ntunerec in care se gasesc.
Ia sborul tau in secoli cu muzele usoare
*i de taran'arhivei to terge pe picioare.
Ia lira to de aur, de roze semanata;
Ia-ti fluerul d'ivoriu si cants inc' odata:
Imbata-ne de fumul suavei poezii,
Pe rand ambitiosii viseaA la domnii!
Nu este niciun bine a fi in fume mare:
Inaltul arbor cade l'a vantului suflare;
In varful naltei stance ce-si pierde fruntea 'n nori,
Nu nasc mai niciodata suave mandre flori.
(Lui V. Alecsandri)

Prevazut cu mai mult autocontrol, poetul atat de dotat muzical


vi atat de sim/itor la splendorile luminiiSi ale peisajului, precedand
prin aceste insuOri pe Eminescu i pe Macedonski, ar fi lasat o opera
clurabila, iar nu fragmentary ; invidiosul G. Sion, in prefa/a ediVei
postume, grepa in afirmarea ca politica ar fi fost cauza decaden/ei
sale poetice ; facilitatea de totdeauna a lui Bolintineanu trebue

cautata nu in rasunetul inspira/iilor sale, care 1-a scutit de orice


critics, in via/a, ci in lipsa unei contiin/e artistice.
Din proza lui Bolintineanu, vietileromaniate si dramele istorice sunt

neglijabile. In Ceiatorii, limba e impestritata cu fran/uzisme: renseignement, betiza, punezii (paduchi), aplicare (straduinta), fonderie, filatura, asiza, citerna, caza, tertra, abatere (descurajare), crea%ie (creatura-femee), pretresa, comitesa, consulesa, surfasa, buton
(buba), candeliera, bucliera, (scut), odor (miros), mal (malul mariimal de mer), Sean/a, superioara (stare/a), capupn, s al (murdar),
solemnela, exchisa, surmontat, investit (imbracat), a se pica (se
piquer de), apariind (appareiller); unele nume proprii sunt transcrise
din franvizqte, chiar cele biblice, ca Job, Iosue i Abraham, sau
nume de sarbatori, ca Epifania, sau de popoare, Cozacii ; decalcuri
de clipe, ca <c intrara in mare curiozitate D, a ordinul purta ca #, etc.
Bolintineanu e un calator care se instruwe la tot pasul i Tine saii

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

, 123

instruiasca cititorii ; descrierile lui sunt incarcate de erudiVe istorica


i arheologic5.; anecdotele mai ales din domeniul erotic, sunt presarate in vederea destinderii ; cate una, ca aceea cu regele (t Candaule >> si Giges, e povestita de trei ori: data in aildtorii pe Dundre

fi in Bulgaria, altadata in Caldtorii la Ierusalim fi in Egipt, iar a


treia oars in Calcitorii in Asia Micd. Lucru suprinzator ! Descrierile
privel4tilor sunt destul de rare i tot atat de sumare. Cunoscatorii
poetului Eric sunt desamagiIi de pu %ina lui vibra %ie in faIa peisajelor luminoase, a tonurilor vii i variate, ca aspectul Bosforului. In

schimb. amatorul 4i arata sensibilitatea treaza, la toate varietkile


farmecelor feminine, a manumite ap fel, ca sa nu se piarda niciuna.
# 0 femeie, cu o tramba de paned pe cap, trecu pe langa mine.
Ea era mai mult deck frumoasa: incantatoare. FaIa alba si upr
rumenita, gura mica, nasul grecesc, ochii negri taiali in migdale,
gene negre, lungi, dese, uor increlite, sprincene negre cu grade
desemnate, un par des, sublire, negru, ieind de sub panza si rasfra'ngandu-se pe un gat grascior i in adevar alb ca neaua, picioarele
goale, mici, albe 9i rumene, aparerea acestei frumusei fuse de
un minut, trecu repede, cu ochii pleca %i si disparu a semenea unei
fantasme )) (Calcitorii la Romanii din Macedonia, Florina).
Dintre car%ile de calatorie, cea mai insemnata este aceea despre

Romanii macedoneni, in care a fost calauzit de o adevarata pasiune etnografica, de compatriot (documentarea e insa uneori, cum
s'a dovedit, livresc'd ). Na %ionalistul are momente de elocvema. # Pre-

tutindeni Romanii sunt nepasatori de misia neamului lor ! i cu


toate acestea, nu este, nu poate sa fie 'nici viala, nici fericire, nici
marine pentru indivizi, data nu simt via-VA, fericire, marire, pentru

na %ia din care fac parte. Ridica ;i un templu din bucki din marmura cea mai stralucitoare, dar a test edificiu lega %i -1 slab ; edificiul se

va surpa si pietrele se vor tarana. A fost totdeauna grepala popoarelor, de a se gandi mai mult la viala, fericirea, marirea, indivizilor decat a naliunii. Idee straina, idee fatacita! idee imorala ! pe care a cautat sa o plateasca mai tarziu cu un pre% amar : caderea naliunii, caderea
indivizilor ! <c Ca macedonean, Bolintineanu e framantat de gandul,

ca un popor de un milion, aruncat Intre neamuri stfaine, o ca Ca sa

aiba contiino nalionalitkii sale >, ca sa nu se mistue Intre ele ;


de aceea, redacteaza un memoriu catre acela0 Fuad-Pap, pe care-I
cunoscuse in 1848, la Bucurwi, cerand, ca si C. Negri si allii, cari

www.dacoromanica.ro

124

sERBAN CIOCULESCU

se indreptasera de mai multe on catre guvernul otoman, sa se is


masuri in favoarea Romani lor din Macedonia , Tesalia, Epir, Iliria,
etc. o. Filologul da un mic vocabular macedo-roman, urmat de cateva mici propozi/ii uzuale folosindu-se de gramatici, 9i alte lucruri
erudite. In Macedonia, Intampinase cu un compliment, in dialect
aroman pe fata care-i servise dulcea0 : Ce ai, lea fata mu9ata,
de pleci oclili lai i dulci?
Romanele lui Bolintineanu, Manoil (1855) 9i Elena (1862), au
meritul prioritaii intr'un gen nemaiincercat la noi. Cu Manoil iii
face loc intaia oars la noi tip'ologia eroului romantic, a carui inima
este un desert ama' v 9i care, desamagit in prima iubire, se deday
vitiilor, ca sa ajunga un perfect cinic 9i depravator. <c Voi face din
matuica o Norma 9i din nepoata o AdalgiVal >, e idealul acestui seducator fatal, convins a < maritagiul e bun pentru bacali i pentru
dascali n. Rana la urma, autorul ii casatore9te eroul, care se cumince9te incat a ai zice ca este o fata de cinsprezece ani, atat inima
lui s'a cura ;it, s'a nobilat, langa femeia sa e. Manoil are ideile lui
Bolintineanu despre literatura i societatea romaneasca. < Batranii
no9tri era mai buni cleat noi, mai romani. Noi ne-am germanizat,
franIizat ; 9tim mai multe decat ei, dar nu mai suntem Romani!.
0! patria mea! amorul tau se va stinge pans in sfar9it in inimile
fiilor tai?... )). Manoil lauds pe Alecsandri, ca < a reinviat muza poporala, care de secol zacea uitata 9i care era ameninIata a se pierde
in gura iganilor lautari o, duhul poetic al neamului nostru, 4 care
a cantat a9a cum n'a mai cantat alt pop or apoi literatura lui G.
Sion, C. Negruzzi 9i Andrei Mure9anu ; el are 9i opinii estetice juste:

Poezia este invenIie ; poetul ce are nenorocirea sa nu 9tie sau sa


nu gandeasca aceasta, nu mai scrie poezii ; el poate fi istoric, roman-per, jurnalist, afara de poet. A crea, a nascoci, este misia unui poet... o
Reintors in Cara, cu tot imoralismul lui, Manoil e lasat sa exprime
mai departe unele puncte de vedere ale autorului, ca izbitorul contrast dintre luxul saloanelor franc.uzite 9i mizeria campiei. u Bucure9tii este ca un vas din acele cu aburi ce ratacesc pe salbaticele
mari ale Africei, in mijlocul mizeriei celei mai complete, dar pe al
caruia bord afli cele mai luxoase camere placute societabii 9i mai
alese lucruri ce incanta simorile i spiritul >>. 0ra9u1 e criticat pentru
luxul cel mare In echipaje, apartamente i toalete, pentru conversa %ia spirituals, dar cu idei comune, pentru limba 4 mai mult o frana

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

125

Iuzeasca, umpluta: pe ici pe colea cu vorbe romaneti a, pentru


absenla oricarei opere de arta, ca i a bibliotecilor, afara de cele
parente (<< numai desemnate pe pere %i ))). Simpatia pentru tarani
inspira autorului un episod brutal: ca sail salveze tatal indatorat,

o fats se lass necinstita de Boer.


Documentarul social e mai desvoltat in Elena, unde se critics
partidul antiunionist, manat de interese egoiste. Autorul are interventii de acest fel:
4( Si acum talente, merite, virtu %i, onestitate, 'mergeti ti v asaundeti cu ruOne Lasati sa trea ea stupiditatea, imoralitatea, purtate de bogatie ! *. Elena, personaj de o puritate angelica, predica
virtutea absoluta in casatori6, cu gesturi teatrale. Indragostitului
care i i declara sentimentele, ii arata copila ei, care doarme, i
1

anticipeaza asupra opiniei ; daca ea, mama, ar grei, lumea va spune:


4( Este fiica unei femei fara principii 5. Umanizata, tie ca va ceda,
dar ti ca va muri; impartainduli iubirea, I i cunowe predestinarea
la moarte 0 se mangae cu gandul ca moartea o va gasi pacificata

prin &Ain-Va. Intr'adevar, moare tuberculoasa i iubitul ei, dupa


ce - i imparte averea, se extradeaza, ca sa dispara in America. Si
Elena are opiniile sociale ale lui Bolintineanu: vorbete 4( de saferintele acestei natii )); judicioas5 apara regimul constitutional,
invinuit de toate relele, cu observatia ca principiile constitutionale

nici n'au Post puse in practica. Alexandru Elescu, partenerul ei


sentimental, vorbete cu insufletire despre tarani. 4( Este o -Ora in
lume, unde taranii sunt fau tratati si unde cei ce cats sa-i proteaga
tree de oameni revolu %ionari, criminali, i aceasta e -Ora romaneasca,

care se lauds cu o constitutie bazata pe principii de libertate, egalitate, umanitate ! Si Romanii se mai zic o natie libera! i Europa
nu tremura fats cu acest spectacol de barbarie ! Romanii pentru
Romani sunt mai cruzi decat Turcii, decat RuOi, cleat Austriacii !
lath nefericirea acestei natii! a.
Ce na %ie? (raspunde o <c principes5 *). Nu este na %ie romana!

0 alts cucoana mare, pentru care literatura nationala e buns


numai pentru lacheii ei, se intreaba:
Ce pot sa scrie nipe Romani !

Bucurwii sunt priviti cu raceala critics, intocmai ca Iaii,,


de catre M. Kogalniceanu si V. Alecsandri, dar cu mai putina
verva.

www.dacoromanica.ro

126

$ERBAN CIOCULESCU

Aceeasi simpatie a lui Bolintineanu pentru cei umili, se arata


in desaprobarea bataii, aplicata taranilor de domnisori cu concursul administratiei. Conventia a facut pe Romani deopotriva
inaintea legii, dar ;aranii nu se bucura de principiile civilizatoare
din Conventie. Ei sunt Inca privii ca o class de servi, bataia exists
Inca pentru dansii*.
Elementele epice sunt conven %ionale, ca si in Manoil. Persona-

jele Intrupeaza vita sau virtuti, si odata cu ele, parerile sociale


odioase sau placute autorului.
Remarcabila, in amandoua romanele, e schi %area unui sentiment nou, in cadrul psihologiei iubirii: gelozia (prin care barbatul
se chinueste torturand pe femeea iubita).
,Izvorul apusean, pentru Manoil, e romanul personal, iar pentru
Elena, poate Le lys dans la valle'e. Ca si Balzac, Bolintineanu e un
aparator al nucleului social, care este familia. Prin progresismul
politic precum si prin taranismul sau, se situiaza pe aceeasi linie
cu scriitorii moldoveni dela Dacia literara, Propafirea ysi Romania
literara. Ideea dominants a romancierului e aceea de nationalitate,

in numele careia condamna imitatia superficiala a strainatatii,


imputata vechilor clase dominante.
Stilul e cursiv, cam vaporos si conventional in efuziunile sentimentale. In sectorul erotic, cu toate insuficientele, Bolintineanu
ii este superior lui Filimon.
N. FILIMON

N. Filimon (6 Septemvrie 1819-8 Martie 1865), fiul preotului


Mihai Filimon, tovaras de petreceri cu Anton Pann, cantaret la
biserica Enei, flautist in orhestra teatrului de opera italiana, econom
al aceleiasi biserici, unde succede tatalui sau, cronicar teatral si in
deosebi muzical, calator in Gerthania meridionala si in Italia, secretary
apoi membru in Comisiunea documentary pentru strangerea anti chita%ilor romanesti, in sfarsit sef al sectiunii bunurilor la Arhivele
Statului, este autorul catorva carti, dintre care <c Ciocoii vechi si
not sau ce naste din pisica soareci mananca >> (1863), ii rezerva un
loc de frunte in literatura noastra. Scriitorul e neinzestrat ; format

la lectura proastelor romane franceze de aventuri, si-a falsificat


gustul, cultivand situa ;iile si cliseele verbale de melodrama. Obser-

vatia moravurilor e patrunzatoare, dar psihologia individuala e

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

127

nula. Filimon imparte omenirea, dupa tipologia romanelor terifiante

si a melodramelor, in fiinte infernale si in altele sublime, fara


trepte si nuanle sufletesti. Necunoscandu-si mijloacele, compune si

descrieri portretistice, cu predilecie feminine, in care naivitatea


bombastica aparline aceluiasi gen, de roman-foileton. Neapt pentru
analiza psihologica, face la tot pasul pe fizionomistul, surprinzand
reflectarea starilor morale, In trasaturile fe/ii; epitetele groase din
de acelasi domeniu, al literaturii proaste. Ca si romancierii populari
de acum o suta de ani, la citirea carora
descoperit vocaTia,
Filimon e un moralist sumar, care sancIioneaza viciile si rasplateste
virtu/ile, concepandu-si literatura ca opera de justiIiar. El crede In
constiima si in justi ;ia imanenta ; mustrarile nu lash pe ticalosi

ea se bitcure de roadele infamiilor, iar pana la urma dreptatea


triumfa In folosul celor buni si pentru pilduirea miseilor. Toate
aceste afirma%ii nu pot fi lasate fara exemple. 0 mostra de scris,
roman senzaIional:

nostri disparura prin intunecoasele


coridoare ce ducea la sanctuariul amorului (< Nenorocirile unui
slujnicar #, 1861). Din aceeasi nuvela, exagerat pre-Nita de un estetician pretenfLos, ca M. Dragomirescu, un portret feminin, precedat
de un savuros <c considerent de roman popular: 4 Desi soarta o
pusese pe cea mai mizerabila treapta a society -tii, natura insa o dotase

cu o frumuse %e rara si cu un suflet plin de bunatate. Ea era inalta


ca un grenadir, si delicata ca un silf ; peli/a fe %ii sale rivaliza cu ceI
mai perfect alb, iar ochii ei cei mai negri decat murile, armaIi de
niste gene si sprincene ce ar fi pornit invidia unei circasiene, facea
dintr'insa o fiin0 adorabila v (aceasta e Resi, slujnica unguroaica,
prietena tradata de slujnicarul Mitica Ramatorian). Iath si psihologia
exceptionala a policistilor, personaje odioase in romanele de sensaIie:
u [spionii
trada pe oamenii cei inteadevar onorabili, si cu
toate acestea pe fa-0 for nu se vede mustrarea constiintei ce oroarea
tradarei imprima pe fisionomia celui mai de rand misel v.
Incercarile aforistice sunt de acelasi efect detestabil:
Natura a facut din inima femeii o carte scrisa cu litere cabalistice )>, etc. ;

..natura a pus amorul in inima fiecarui om ;

t...aceasta pasiune [amorul] este teribila ; este intocmai ca un


vulcan...#; t...focul cel sacru al liberta/ii... purifica pe na %iuni
de lepra sclaviei

t...luxul este cel mai teribil agent al corupiiunii ;


orele nopcii sunt foarte lungi pentru cei ce nu au somn si mai cu
;

www.dacoromanica.ro

128

*ERBAN CIOCULESCU

seams pentru aceia a carora constiinIa este Wan' de crima * (toate


exemplele din <4 Ciocoii vechi si noi *).
Momentele paroxistice sunt si cele mai melodramatice. Ian ce
se petrece dupa ce Dinu Paturica, in InIelegere cu omul sau de paie,
Costea Chiorul, bogasierulsi Kera Duduca, afunda pe marele postelnic
Andronache Tuzluc, in datorii, ruinandu-1 complet: In momentul

sand se terming aceasta infernala talharie, un geamat ragusit se


auzi in camera. Nimeni nu baga de seams, afara de Duduca, care
deveni palida ca un cadavru. Acel geamat ce semana cu urletul
de bucurie al demonilor and fac sa cads un slant in laturile lor, era
expresiunea infernalei bucurii a lui Paturica, care, prin stratagema
de acum a Duduchii, devenea stapan pe tot ce-i mai ramasese
bietului fanariot a.
Roman de urziri tenebroase si de infernale masinw/iuni, <c Ciocoii
vechi si noi * nu are nicio valoare estetica, dar documentarul social
it reabiliteala, iar perspectiva istorica ii ridica demnitatea la aceea
a unei opere capitale, in sensul unei car ci cap de serie, din care se
trag toate romanele de tip social, ce-si nutresc substanla din ascensiunile arivistilor si prabusirile claselor vechi. Numai astfel lucrarea
isi justifica reputa-cia. Dinu Paturica e prototipul parvenitului in
literatura noastra epics, atat de bogata in variante ale aceluiasi
tip. Cartea se mai sus %ine prin <c coloare locals *, adica prin ambian%a

epocei lui Caragea si a inceputurilor nouii domnii pamantene, reconstituita cu un viu sim arheologic ; descrierile de costume, de alaiuri,
de petreceri, sunt excelente ; straturile lexicale, turcesti si neogrecesti, ale limbajului de epoca, imprumuta cariii o valoare filologica,
la care n'ar putea aspira, prin stilul altminteri compus din cele mai
regretabile clisee. Asa dar, prin documentul linguistic, dubland pe
cel social, (c Ciocoii vechi si not isi realizeaza un destin norocos,
favorizat si de faptul prioritaii cronologice.
Pe cat e de real tipul lui Dinu Paturica, pe atat de Pals ni se pare

acel Mitica Ramatorian, slujnicar in intelesul de amant in medii


ancilare, si in care s'a vazut un prototip al lui Rica Venturiano ;
categoria e insa plasmuita arbitrar, anume a trantorului de cafenea
si a berbantului de (c mansarde *, intrqinut de slujnice. De randul
acesta, Filimon, bun cunoscator al vieVi boeme, din care a facut
macar candva parte, n'a mai cazut peste un aspect social interesant,
care sa scuze saracia mijloacelor psihologice si expresive. Singurul

www.dacoromanica.ro

Planp VIII

Isforia literaturii ronidne moderne I

Col. Academia Romiln5

N. Balcescu

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

129

lucru valabil din povestire, e oportunismul rentabil al slujnicarului *, schi %at in concluzie; povestea pedepsirii lui de dare Resi
si noul ei amant, cu concursul poli iei, prin implicarea gratuity
Intr'un complot, e fastidioasa.
Celelalte nuvele, Mateo Cipriani* i Friderich Staaps sau
Atentatorul contra lui Napoleon I *, slabe in sectorul anecdotei
erotice, desvalue simpatiile autorului pentru ideile liberale ale
veacului.

N. Filimon si-a mai insemnat un loc cultural, ca primul cronicar


muzical dela noi. Prevazut cu o experienTa solids de meloman si cu

suficienta informalie, a facut dari de seams destul de stranse, in


care observa %iile tehnice denota pe cunoscator.

Orizontul criticului muzical e insa stramt. Filimon prefers pe


autorii italieni, Rossini, Bellini i Donizetti, prin prisma emoOei
directe; supersti/ia geniului natural i a deterrninismului cosmic 11
face a creada ca spontaneitatea inspiraiei i dulceaia climei mediteraniene confers compozitorilor italieni superioritatea artistica asupra celor germani, carora nu le recunoate decat pacien/a colosala* in inventarea armoniilor. Criticul muzical, destul de invatat,
are vagi criterii sentimentale, de auditor simplu, care cere muzicii
sa mite sufletul* i 4.sa faca inima sa-i bath' *. Ca i la romancier,
constatam la criticul muzical o mentalitate populara si un jos nivel
artistic. Ascultand la Munchen, <( Lohengrin*, nu a putut afla 4 nicio
nuanfa care sa-i lexcite eel puIin curiozitatea *. In noile efecte
cautate * de Wagner, prin sinteza artelor, Filimon nu gasete decat
defecte si neant *. In loc sa se straduiasca a inIelege, criticul se

miry ca. Wagner n'a vazut cum vede toata lumea ca muzica se
compune din sunete n, si propune leclia simului comun, adica
separa %ia tradi/ionala a artelor. Compozitorului utopist, cum 11
numgte, dupa exemplul presei muzicale conservatoare, Ii prefers
scrierile teoretice (<( Escursiuni in Germania meridionala o, Cap.
XXVII, 1860).
Turistul e iste% si glumet pus pe haz si pe anecdote, dar incapabil sa intuiasca, in felul lui I. Codru Draguanu, psihologia popoarelor. Pe alocuri stilul, mai acceptabil decat in Ciocoii si in Slujnicarii , reaminteste lecturile proaste ale povestitorului (Milano
a

acel local al placerilor, in care turistul poate sa locuiasca mai

mult time fara sa-1 apuce uraitul cu ghiarele sale cele de ghia(el
9

www.dacoromanica.ro

n).

130

*ERBAN CIOCULESCU

Cu toate limitele i lipsurile lui, Filimon ramane, de bine de rau,


primul nostru romancier, descoperitor al temei noastre fundamentale de evolutie socials.
Romancierul era un autodidact ; s'a dovedit de curand ca nu
urmase umanioarele Ia Sfantul Sava ; invatase buchile la coala dasdela biserica Enei Si capatase ca slujitor, cunotinIe
calului
de greaca in casa marelui logofht Scarlat Barcanescu, care-1 rasplati
mai tarziu, numindu-1 ingrijitor la biserica Enei.
AL. I. ODOBESCU

Alexandru Odobescu, nascut in Bucureti Ia 23 Iunie 1834, este


fiul colonelului Ion Odobescu ; mama era fiica doctorului Caracas;
ea pare a-i fi transmis simpatia pentru revoluIia dela 1848, in tim-

pul careia tatal avu o atitudine schimbatoare: 'ca membru in guvernul revolutionar, i-a arestat colegii, incercand innabuirea mi-

carii, printr'un act neleal.


Alexandru IOincepe studiile la Sfantul Sava i le incheie la Paris,

unde ii is bacalaureatul in litere, in 1853. o In acel centru 'de libere lumini *, Odobescu se incadrea4 in randurile tineretului cu
sentimente generoase, 4 mai intaratate prin crunta infrangere ce
au incercat
romaneti in toamna anului 1848*.
Tinerii veni i pentru studii simIeau o un fel de insemnatate patriotica *, in expatrierea for <c volnica *. Constituinduse alaturi de G.
Cre-panu i al ii, in societatea o Junimea romans a, spre a se aduna
odata pe saptamana v la fiecare
unde se discutau 4 che-

stiuni de tiinta, indreptate totdeauna catre Tara noastra a, Odobescu public& un articol despre Muncitorul roman *, in favoarea
taranilor (Junimea romcind, I Mai 1851). De altfel tan5rul e sub
covaritoarea influeni.a a lui Balcescu, obiectul admira/iei i respectului sau, din copilarie oarecum, dupa propria marturie de mai
tarziu. Din lectura Magazinului istoric i poate din contactul personal cu directorul ei, care colaboreaza la Junimea romdnd, Odobescu prinaete pasiunea pentru studiile istorice, orientarea interesului catre etnografie i atitudinea nationalists, care va starui chiar
i in estetismul sau arheologic. Din acei ani de studiu, dar i de
exaltare patriotica, dateaza Odd Ronulniei (Paris, 1852), publicata
dupa intoarcerea in Tara, in Romdnia literdrd (1855) ; este o cornpoziIie mai mult cleat corecta, careia nu-i lipsete avantul i

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

131

oarecare elocventa, in spiritul lui Car lova i Gr. Alexandrescu, dar


cu instrumentul perfec %ionat de Alecsandri ; nevolnicia prezentului
e confruntata cu vrednicia din trecut, urmand apoi invocarea
cantarqului redeteptarii qi a unui viitor de glorie ; substratul
ideologic e liberal ; o strofa vestete pe amatorul peisajelor:
Dar tara-i tot aceea, frumoasA, roditoare;
Tot limpede e cerul, campia zarnidtoare,
$i muntii cu parae, cu piscuri, cu zApezi;

$i noptile de vary sent tot incantatoare.


Cu fata-i argintie, tu. luny! scanteiezi
$i prin desis, In cranguri, ca flacari vApaezi!

0 aka poezie, Intoarcerea in tard pe Dundre (Septemvrie 1855,


in Romania literary din acelai an), exprima acela0 avantat sentiment, cu regretul poetului ocazional, ca-i lipsWe -o un glas tare,
sunator >, ca sa ante viitorul falnic al Romaniei, sau u versuri
pline de dulce %i >>, ca sa-i laude frumuseiile ; bucuria revederii isgo-

nwe gandurile sociale intunecate, rechemand anii june-oi, amintirea


moOei parintqti din Baragan, (fiqiune poetica? mo0a familiei era
in Teleorman) i a stelei favorite, de care lega visul fericirii personale qi urari patriotice. Dace ar fi continuat sa scrie in versuri, Odobescu ar fi dat poate o poezie de senine irispiraIii, dupa modelul lui
Alecsandri.

In Tara, Odobescu ocupa vremelnic diferite slujbe, in administralie i in magistrature ; totodata mai publica, in Romania
,literary, un studiu despre Satira latinci, cu solide cuno,tinie clasiciste,

stranse in vederea bacalaureatului, dace Iinem seama de insemnarea localitaIii si de milesim (Paris, 1853). Din primii ani de activitate in lark dateaza cele doua nuvele istorice, prezentate
ca nite 4 Scene istorice din cronicele romanqti*, scrise dupa modelul lui Alexandra Ldpufneanu; scriitorul se straduqte in direciia
culorii locale, pastrand limbajul arhaic i Incercand sa reconstitue
ambianIa istorick cu o curiozitate de arheolog, care subestimeaza
# asemenea scrieri upare )); cu aceasta structure de scientist, a utorul
nu se sfiete sali recunoasca limitele, infaiiandu-se in scurta pre-

fala din care am citat mai sus, ca un scriitor lipsit de talent, dar
i de preteniii ; 'Ana i scopul desemnat 4 roman %elor istorice >> e
utilitar, instructiv, fare preten %ii estetice. Mihnea Vodd cel Rau
(1857) i Doamna Chiajna (1860) se resimt nu de lipsa talentului

9
www.dacoromanica.ro

132

ERBAN CIOCULESCt

literar, ci de aceea a inventiei epice propriu zise, nula in prima


nuvela sau conventional romantics in cealalta ; decupajul scenelor
e insa constiincios, iar cadrul istoric e viguros reconstituit, in deosebi prin descrierea alaiurilor, a vangtorilor si a costumelor ; talentul descriptiv a sigura durata acestor bucati, superioare incercarilor contemporane ale lui Asachi si Bolintineanu ; scrupulul arheologic suprima orice tendinta socials, obiectivand viziunea. Vocatia
se desemneaza insa, limpede, in directia cercetarilor arheologice,
care ar fi Inceput Inca din vremea studiilor universitare, la Paris
(in 1872, in conferima despre Artele din Romania, in periodul preistoric, Odobescu afirma ca si-a facut o experienta arheologica in
timp de 20 de ani aproape ))). Revista romans pentru stiinfe, litere fi
arte (1861-1863), e primul nostru periodic de factura occidentals,
prin mare0a famatului, luxul reproducerilor grafice si specializarea
stiintifica ; in acest organ se manifests competenta lui Odobescu in
direct& variate ale domeniului arheo]ogiei. Cu prilejul unor insar.cinari oficiale, viziteaza manastirile din Valcea, de unde strange
ma nuscrise si earn vechi, printre care Psaltirea lui Coresi, a carei
importanta linguistica o releva ; autoritalile Il consults cu ocazia
expozi/iei universale din Londra (1861) si apoi de fiecare prilej
similar.
Filologul e admirator al poeziei populare, <c in veci imperfecia
in privinta prosodiei, care deodata cu dansa s'a nascut, mai adesea
semanata cu simplitati copilaresti, cu notiuni gresite, ba uneori
si monstruoase, dar plind de verdeata si de putere, de un parfum
de junie ce invie si intareste sufletele >>; in studiul comparativ al
folklorului, vede implicatii politice, de infraIire a popoarelor, si,
a un ecou al unei idei scumpe lui Balcescu, precizeaza in acest fel:
an fi de dorit ca o generoasa impulsiune sa infraleasca in viitor
acele na Ouni ce sunt, credem, menite a forma in Europa rasariteana

un stat federal crestin... #. In acel moment (Canticele poporane


in raport cu Tara, istoria i datinele Romcinilor, (1861) Isi propune
programul, ramas neexecutat, de a colinda tarile vecine, in scopul
cercetarilor comparatiste. Insuficient pregatit linguistic, Odobescu
e totusi primul interpret original al folklorului nostru, cu raportari
subtile la credin%ele si traditiile romane ; studiul sag despre Miorica,
din 1861, (Rdsunete ale Pindului in Carpati), inaugureaza cu cornpetenta un sir nesfarsit de interpretari; etimologiile la laie si or.to-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTrSTICE

133

man sunt eronate, iar la bulucae (in be de bucalae, datorita greselii


de tipar din edi-tia intai), simplista. Democratul liberal prinde prilejul nou, ca sa repete credinta sa, dupa care poezia populara ar fi
lantul nesfaramat al fraIiei dintre popoare. De altfel, si literatura
cults are pentru el menirea de a exprima aspiratiile societatii, iar
geniul, de a fi exponentul, luminatorul si animatorul semenilor sai,
agent activ al progresului. Pentru el, ca si la romantici, scriitorul
e un o conducator moral al omenirii a. Intrebuintand o expresie familiar5 Iui Balcescu, Odobescu considers ca inzestrarile scriitoricesti
sunt < misiuni incrediff/ate de provedinta )>. Vacarestii sunt lauda/i
pentruca o inspira-tiunile for sunt mai totdeauna curat nationale a
si populare: o Muza for spicuia pe campiile /aril, si limba romans,
in copilareasca ei fragezime, le varsa in veci cu imbelsugare, comorile gratiilor sale o.
Intr'un reportaj superior, care nu-si interzice libertatea de apreciere asupra lucrarilor congresului Asocia/iei transilvane din. Iunie
1862, la Brasov, Odobescu protesteaza contra ortografiei latiniste

adoptate si contests Ardelenilor dreptul de a o impune intregei


romanimi. Cu un an inainte, emisese in chestiuni de filologie, o seams
si valabile, impotriva provincialismelor,
pentru o limba literara comuna, in vederea careia preconiza contopirea sau controlul tuturor idiomelor locale si a tuturor sistemelor filologice individuate, precum si schimbul neincetat de produceri intre
scriitorii din deosebitele provincii romanesti, prin care s'ar dobandi
un sinicimant neted si adanc de na/ionalitatea noastra )). Inainte
de constituirea o Junimei *, condamna limba artificiala, in sensul Latinist, a publicistilor de peste munti si din Banat, cu totul nein telesi
de publicul din Principatele-Unite; precum si reciproca, dincoace de
munti, prin < imita/iunea pu/in rationata a limbelor neo-latine moderne #. Ca un corectiv, Odobescu recomanda < o tale mezie ,
anume o calea studiului istoric al limbei, cercetarea amanun/ita a feluritelor faze prin care grail] poporului roman a trecut, ca sa devina,
din idioma rustics a colonilor romani din Dacia, limba de azi a Romanilor asezap la poalele Carpatilor, pe malurile Dunarii si prin Valle
Pindului >. Pentru a ce4t considerent, stimeaza dintre linguistii ardeleni, pe Timotei Cipariu ( lipar), pentru meritul de a fi staruit ca

de observaIii curajoase

limba noastra nu deriva direct din latina clasica, propusa de latinisti in consecinta ca model, ci din latina vulgara ; un alt ardelean

www.dacoromanica.ro

134

$ERBAN CIOCULESCU

cu care intra in relaiii. stranse, dar caruia nu se sfie9te sa-i %ink


epistolar, un limbaj de mare francheta, este Buil, directorul Foii
pentru minte, inima fi literaturci, om de bun sim ;, cu vechi ii stranse
legaturi cu scriitorii din ambele Principate. Scriitor purist el, insu9i,

dace in ;elegem prin purism nazuin ;a catre un lexic artistic, ferit


de barbarisme, autorul nuvelelor istorice e in stapanirea unor criterii foarte juste, cu privire la tendin ;a, pe atunci generals, de a
0 curala limba, intr'un sens sau intr'altul. <c Sa nu voim dar a croi
limba noastra pe tipare neasemuite, sa nu cautam a o asimila in
zadar la regulile de desvoltare ale lor, ci mai bine sa studiem cu
atenIiune cum s'a strecurat elementul modificator la noi, ii cand
voim a ne cured limba de strainisme, sa ne ferim intotdeauna de
a ataca principiile ei constitutive. Scalpelul ce voe9te a purifica
limba nu trebue sa patrunza mai adanc decat unde este adevarata
rang (`Psaltirea tradusli romdnefte de Diaconul Coresi, 1861)*.
. Mai tarziu (1872), ca membru al SocietaIii academice, Odobescu
va duce o lupta energic sus ;inuta impotriva Dic ;ionarului academic
al limbii romane, incrediniat latini9tilor aberanti, Laurian 9i Massim, incercand zadarnic sa obcina "macar continuarea acelei lucrari

pe cont propriu, scoa a de sub egida supremului for. Variind in


mijloacele sale combative, redactase ii acea umoristica lista de
bucate, in (( latineasca de cuine > (du latin de cuisine), cunoscuta
sub numele Prandiulu academic (din 15 Septemvrie 1871).
In raportul prezentat pentru <c Reviziunea dic ;ionarului Academiei*

(1877), se conduce de principiile uzului9i de logica &eased a limbei,

pentru a remedia neajunsurile sistemului artificial.


Opera sa literara cea mai insemnata, din anii conducerii Revistei
Romeine, este acea savuroasa (c promenade archeologique >, cu numele CcIteva ore la Snagov. Unic cunoscator al disciplinei arheologice,

la noi, insarcinat cu misiunea inventarierii odoarelor biserice9ti,


lasate in parasire, Odobescu prezinta publicului rezultatele cornpetentelor sale cercetari, in cadrul unui memorial de calatorie,
compus pe modul digresiv, menit sa instruiasca 9i sa delecteze
totodata. Savantul 9i sfatosul povestitor Iii arturise9te alcatuirea sufleteasca, de <c calator cu gusturi netarmurite..., setos de
a cunoa9te Zara cu ta'inuitele-i comori *; colinda sa iscoditoare *
e stimulate de o adevarata pasiune turistica ; intr'o vreme and
Ora nu dispunea de mijloace feroviare, drume01 fare grabs, ra-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

135

sturnat intr'o brica, poruncea vizitiului 'sa nu urmeze linia monotona a oselei, <caeca coarcla nemladuita 9i disgratioasa, intinsa
fara gust pe d'asupra capricioasei naturi o, ci sa o is deadreptul prin
cr drumurile lui Dumnezeu , acoperite cu ((un covor de iarba frageda i marunta r.
Inaintea lui Hoga, Odobescu e cel dintai turist in sensul mo-

dern, caruia ii place sa se infatirze cu un instinct de barbar o,


prin pasiunea sa regresiva catre natura ; cititorul avizat recunoate
Inteinsul insa, structura de citadin rafinat, in cautare de placeri
genuine, prevazut i cu un umor carturaresc, bogat in referinte i
uimiri simulate ; drumetul nu e un adversar al drumurilor de fier,
in spirit pre-eminescian, de partizan al unei civilizaii patriarhale,
ci numai ca turist frondeaza proectele feroviare ale momentului,
cu spirituala marturie ca nu urmarete zadarnicirea lor. Ii place
numai, in slobode plimbari, sa contemple felurimea privel4telor
naturale, cu toata scara nuantelor viride, cu <c atmosfera de balsame
racoroase , i cu <c papta frunzelor, upr clatinate de o ling adiere ,
Inganata <c cu susurul greerilor a seuni In frunzi . Inaintea lui
Odobescu,
scriitori romani au descoperit maretia sau dulceata

unor peisaje, dar nici unul n'a simtit ca clansul cu toate simturile,
anciind sensatiile vizuale .cu cele olfactice sj auditive. Cu un rafinament de faun modern, educat artistic, descrie intalnirea cu o
brisca, incarcata cu tinere arendapaice, in malakoave, inatasuri i
volane; sfiala lor, tradusa intr'un joc viclean de-a v'ati ascunselea
si cursa de intrecere, din ini %iativa Inteleptului sau surugiu, precum
i costuma %ia sarbatoreasca a fetelor, prilejuesc talentatului scriitor

zugravirea unei adevarate gravuri galante, in stilul secolului al


XVIII-lea, demna de meterul imbarcarii catre Cythera (o alts ase-

menea gravura, mai grabit schilata, despre seraiul lui Ienaohita


Vacarescu se gaswe in studiul amintit). Plimbarea cu trasura nu e
insa pentru Odobescu o curata destindere, deoarece gandul sau e
urmarit mereu de asociatii savante, care nu-i ingadue odihna comoda ; beletristul ca i clasicistul e solicitat de amintiri livreti,
care compenseaza intr'un fel, neavu%ia inven ;iei; i and este ca sa
se intereseze de vestigiile arheologice, specialistul adopts linia franta

a relatarii alternand notatiile epigrafice cu erudi ;ia istorica sj cu


preferintele subjective, schimband tonul i stilul, cu sentimentul
dublei Personalitati, de savant i de artist. Arheologul, mandru de

www.dacoromanica.ro

136

$ERBAN CIOCULESCU

iwteala descifrarilor sale paleografice, inseamna cu zAmbet de prefacuta modestie <c mirarea fenomenala >> a calugarilor, vrednici necarturari, care-1 califica drept carturar de primejdie
Odobescu
e insa totdeauna constient de prudeuta pe care o impune adevaratului om de stiinta, stadiul evolutiv al disciplinei respective, in climatul nostru cultural ; ca urmare, nu tinde sa sperie pe cititor prin
<

erud4ie, ci numai sa-i destepte interesul pentru studiul istoriei


na %ionale. Ca si Grigore Alexandrescu, afirma preferirrta sa pentru

Matei Basarab, voievodul intelept, viteaz, diplomat, protector al


Bisericii si al tiparului ; elogiul e integral, cu o nota de entuziasm
in care se resimte tinere-tea, cu generoasele ei nere-tineri ; e, in aceasta

slavire insufle-tita, o nota de independen-ta fa-ta de N. Balcescu, a


carui Istorie a Romdnilor sub Mihai Vodci Viteazul incepuse a o publica in Revista Romania, ca sa duca la desavarsire lucrarea, abia
in 1878. Maestrul e insa amintit mai departe, cand vine vorba de
postelnicul Constantin Canto cuzino, a carui biografie fusese schiIota, in 1845, de < neperitorul nostru istoric s>, cu u acel stil cum-

panit, invietor si colorat ce caracteriza pana sa maestreafa...

C.

Dupa acest elogiu fara rezerve, urmeaza o conventionala lauds a lui


D. Bolintineanu (a stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeti
ai nostri*), preludiu calculat pentru stransele obiec ;ii aduse calea-

rilor adevarului istoric, in romantarea aceleiasi vieti. Din aceste


intampinari culegem lumini pre-tioase asupra propriei metode a
nuvelistului istoric, reductibila la formula: respectul ti culorii locale )).

Arheologul in misiune de conservator al patrimoniilor artistice bisericesti, are o izbucnire scurta, dar cu ton de rafuiald personals,
impotriva unui parinte Teodosie, spoliator de odoare. Constient
de efectul rezultat din contraste, Odobescu rosteste elogiul arheologiei, <c acea nobila patima a anticarului )>, etc., ca s'o urmeze cu
neuitatul epilog al re %etei culinare, pentru gatirea platicei, menita
sa astAmpere foamea enorma, a-plata de e nobila pa tima a. Astfel
frumosul memorial snagovean nu se sfieste sa dea in vileag o alts
nota caracterizanta a temperamentului odo bescian, de epicureu
rasfa-tat.

Pasiunea sa arheologica e MO. dominanta ; ajuns ministru al


cultelor si instruc ;iunii publice, si interimar la a facerile externe, din
Mai pana in Octomvrie 1863, se straduote s fereasca manastirile
inchinate de un regim legal care le-ar pune in inferioritate fala de

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

137

celelalte, si nereusind, compune o scriere in limba franceza, semnata l'Archimandrite Agathon of Memcdec; e semnalul desparTirii
lui de politica radicals a tinereii, and preconiza improprietarirea
Iaranilor ; a ceasta evoluIie nu implica insa lepadarea de credincele
generutiei sale, dela 1851, pe care si le revendica cu raspicata sinceritate, in 1887, respingand condamnarea ideilor liberale franceze
si a celor umanitare si manifestandu-si convingerea in ferieita for
influenca nucionala (nu surprinde violenta stigmatizare a regimului bratienist, instaurat de unsprezece ani si abatut dela idealismul
ger erE.Iici trecute).

In cadrul preocuparilor noastre, nu intereseaza intinderea si


adancimea stiirrcei de specialitate, delinuta de Odobescu, inainte
de formarea unei proprii scoli arheologice ; meritele lui de precursor
cats a fi deslusite de al%ii, ca si limitele competen %ei sale, usor verificabila in cuprinsul cursului cu care-1 insarcinase Titu Maiorescu
1111874, si pe care 1-a publicat sub titlul Istoria Arheologiei* (1877).

E interesanta insa surprinderea modului beletristic al acestui


curs, cu texte clasice in traducere proprie acurata, cu largi excursuri biografice, cu referin %e bibliografice numeroase, si mai ales
intr'un stil ingrijit, cu cautarea efectelor literare.
Capodopera convenita a lui Odobescu, Pseydokinegeticos (1874),
e si o opera convenOonala, in care interferema literaturii si a arheologiei e mai strict calculate deck oriunde, o lucrare de stradanie
stralucita, dar Area stOruitor prezenta, la tot pasul. In descrierea
Baraganului, autorul a dat cea mai large extensiune calitMilor sale
descriptive, a sa cum, in tot atat de faimoasa poveste a Bisoceanului,
a realizat cei mai reusita pastisa cults, a basmului poporan. rick
s'ar susline bucata cu Baraganul, i se pot prefera, in genul descriptiv, acele cateva portrete si zugraviri de costume, risipite in opera
lui. in care a adus o siguran; de contur si o bogs ie lexicala de
pictor si de filolog,' deriva %i din arheologie. Pseydokinegeticos e o
admirabila opera, nefiresc mestesugita, desi autorul a nazuit catre
stilul natural ; d-1 Tudor Vianu are perfecta dreptate, and ii sub liniaza acea <c convene stilistica academizanta *; tot d-sa a iesit
din generalizarile necaracterizante ale analizatorilor stilului odobescian, punand in lumina simlul sau muzical care sta la origina
largilor caderge in care si-a scris paginele cele mai bune *, armonia
lenta a perioadei lui bogkia ei arborescenta, comparmia nobila

www.dacoromanica.ro

138

$ERBAlsr CIOCULESCU

si aluzia savants, de provenienta clasica, nuancele cu umor, accentele sentimentale stilizate popular, care nu Intrec nivelul conven%iei, descrierile de costume si datine care pleats mai molt dela cunosti nIe decat dela impresii, etc. Cu Psevdokinegetikos, se anexeaza
literaturii noastre un domeniu de cultura, anume artele plastice, privite nu atat in mijloacele tehnice, cat in anecdotica lor, tangibila
publicului, precum si in gesturi si atitudini, in interpretarea carora
se resimte gustul clasic si academic al autorului. Umorul lui Odobescu
e carturaresc si condescendent, dar incearca nivelul vaselor comu-

nicante printr'un purism lexical si o sfatosie artificiala, realizata


stilistic.

N'ar fi nimic mai nedrept decat de a acuza o asemenea arta de


nesinceritate. Aristocrat in gesturi si in stilul sau de vials, Odobescu
a primit dela Balcescu, printre altele, pre ;uirea poeziei populare,
care a mers la exagerarea, cristalizata in formula presamanatorista:
imaginaIiunea in veci fecunda a uniculu4i marelui nostru artist, a
poporului roman*. Formula, oricat ar surprinde, este a lui Odobescu
insusi. Mistica poporanista se nuanIeaza nationalist, cu o 4 ingrijita
gelozie patriotica >, prin care se incearca magulirea a celui instinct
artistic propriu poporului roman si mai desvoltat la dansul, decat
la cea mai mare parte din na/iunile culte moderne >. Problema e
puss Ins gresit. Inteadevar, exceleno literaturii populare a unei
tari cu prea proaspata cultura, se judeca relativ la alte Vari in aceeasi situatie ; literatura noastra populara nu poate fi folositor si
concludent comparata deck cu producIiile similare din tarile vecine, desteptate sincronic ; a asemui fnsa literatura noastra populara
cu acelea ale nqiunilor moderne culte, e un procedeu necorect ca
si in aritmeticele elementare, operaIiile Intre obiectele de alt fel,
contraindicate. Inteadevar, folklorul popoarelor eulte, studiat in
secolul trecut, dupa descoperirea lui Herder si a scoalei germane,
nu mai poate duce la rezultate satisfacatoare, deoarece clasele populare respective si-au pierdut caracterul genuin, prin atingerea for
cu celelalte clase sociale ; o 4 chanson * sau un lied * popular, din
secolul al XIX-lea, au mai pu%ina prospeOme deck o doing, culeasa
din gura unui cioban dela noi, nestiutor de carte si mai ales pierdut

Intr'o vagauna de munte ; baladele din Balcani sunt mai autentic


poporane decat cele din Apus, stilizate Inca din Evul Mediu, de
cantarqi trecuIi pe la Curte, subtili carturari.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

139

Odobescu vine dupa Alecsandri i cu mai multa autoritate decat


acesta, preconizeaza o arta etnogtafica i arheologica, punand temeliile celor 0 doi articoli de credin/a ai esteticei romanqti o, pentru
o perioada de treizeci de ani (Artele din Romdnia in periodal preistoric). Estetica semanatorista nu are aka origine deca't conferin/a
mai sus citata, rostita la Ateneul Roman, la 17 Decemvrie 1872.
Intr'o serie de recomandari, cere studiul ramai/elor oric'at de marunte ale produciunii artistice din trecut, spre a face dintr'Insele
sorgintea unei arte mare/e 0, contemplarea naturii variate a taramului romanesc, reproducerea formelor plastice i a coloritului
armonios, prezentate de popor in tipurile, in pozele, in portul i in
uneltele luio, culegerea impresiilor udin tot ce poarta, sub o forma este-

tica, o infa/ipre adevarat omeneasca *. Sensibilitatea sa estetica,


orientate national, condamna u sim/imantul estetic o care ar fi u un
ce Para patrie ... un ce in felul politicei comunarde Si umanitare a
ademilor Internacionalei )). Clasicistul uita caracterul universal al
artei, preconizat de clasici, atribuind o origine politica acestei concep/ii, careia ii opune conceptul artei na %ionale: ... as dori sa gases/ accente convingatoare, ca sa le dovedesc ca nicio arta nu poate
sa prezinte mai multa ademenire ochilor romaneti, ca nicio produc-Pune estetica nu va face sa bate mai cu mandrie inima Romanului,
deck acelea care se vor inspira din nenorocitele instincte ale poporului, din cele mai glorioase tradi/iuni strabunwi o. Idealurilor estetice
conven/ionale,
prin aceasta Odobescu in/elege principiile colilor

literare, le opune ca mai eficace i superior, u instinctul firesc de a


produce >, care caracterizeaza artele populare. Din studiul arheologiei, neajezata Inca u pe o baza mai solids o, se weapta ca Intr'o
zi sa se dea, dupa cercetari indelungate, peste u unele urme care
vor legs geniul clasic al antichitaIii greco-romane i fantezia aspra
a barbarilor, cu spiritul care a domnit 9i domnwe Inca in estetica
poporului nostru >>. Formula e cam vaga, dar denote inten %ii eclectice la vechiul clasicist, care a dedus, in spiritul nationalist al lui
Balcescu, o 4 estetica o.

Este o estetica de arheolog, ale carui peregrinari, punandu-1 in


atingere cu vestigii etnografice mai vechi sau mai noi, i-au redus
campul viziunii, Intr'o perspective limitata, impunandu-i concep/ii
utilitare (u artele ... sunt o parghie moralizatoare a omenirii *).
La nici un scriitor roman din epoca, nu se simte mai puternic defor -

www.dacoromanica.ro

140

*E1113AN CIOCULESCU

mania profesionala, contemplabila in realizarile ei minore. Omul era


altul cleat opera : aristocrat, uneori cu ifose ciocoesti, exasperand pe
cei mai devota %i prieteni, ca Anghel Demetriescu, comod, iubitor de
lux si de placeri gastronomice alese, cheltuitor, egoist, cu propensiunea sinuciderii, cand dorin-ca ii era contrariata, sfarsindu-si zilele
in acest chip lamentabil, din cauza unei pasiuni, cu object nevrednic
(10 Noemvrie 1896). Opera eseistica mai mult decat cea pur literary
(Psevdokinegeticos si Cateva ore la Snagov situandu-se intre amandoua)

it designeaza insa, alaturi de Maiorescu si pu %in inaintea lui, cronologin, ca pe un creator de stil caracterizat prin demnitate si farmer.
B. P. HASDEU

In numele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, rasuna orgoliul unei


ascendente domnesti, probabil iluzorie, dar si afirmarea sincera de
apartenenia spirituals la provincia parinteasca, Moldova. Asa trebue
iMeleasa schimbarea numelui de nastere, Tadeu, care era al bunicului sau, cu acela de Bogdan. Spre deosebire de ceilalP scriitori
romani din epoca, IIasdeu are inaintea lui doua genera%ii de carturari si creste de mic intr'o atmosfera culturala. Bunicul manifesta
interes folkloric, adunand legendele populare pastrate de -Oran!!
basarabeni si redactandu-le in limba polona. Alexandru Hijdeu,
tatal, profesor intr'un rand, de istorie si statistics, dar poate
si de specialitaP felurite, dupa nevoie, func-Ponand in diverse
centre din Podolia, publica in periodice rusesti, cantece populare moldovene. Astfel viitorul savant mostenea pasiunea
pentru folklor dela doua genera-Pi de inaintasi, iar aceea pentru litera Cura de inspira %ie istorica dela fratele tatalui sau, naturalistul Boleslav Hijdeu, autor de nuvele istorice. Nascut
la 26 Februarie 1838, in satul Cristinesti din judecul Hotin, Bogdan isi insuseste limba polona in scolile dela Vinia, Rovno si Camen4a, isi ispraveste studiile secundare la Chisinau, si, la varsta
de 14 ani,.daca nu e un pic de fanfaronada in acest amanunt autobiografic, se inscrie la universitatea din Harkov. Curios ! Hasdeu
nu recunoaste primirea nici unei intipariri pozitive in acest insem-

nat focar cultural, unde s'a stabilit ca predau pe atunci rate un


slavist ca Lawrowski, un folklorist ca Metlinski si un istoric ca
Zernin, al caror inva/amant a dat roade. Numai ipoteza unei vied
studemesti risipite in petreceri si dueluri, dupa tipul personajului

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

cinic din <c Duduca Mamuca

a,

141

ar explica trecerea Cara profilt prin

universitatea din Harkov. 0 alts cauza ar fi si inrolarea, dupa


doi ani, intr'un regiment de husari, ca iuncar. Perioada militara
(1854 -6) se caracterizeaza prin aventuri galante, .care compun
eroului for o fizionomie morals lermontoviana, de Peciorin, prin
refractarism fata de disciplina ostaseasca si dispret intelectual
fop' de camarazi, dar si prin variate compuneri si proiecte, literare
si stiinifice. Primele scrieri ale lui Hasdeu sunt rusesti, insa inspirate exclusiv de constiinTa moldoveneasca si de trecutul istoric
corespunzator. Adolescentul era imbdtat de gloria trecutd a Moldovei si nutrea, chiar in versurile rusesti, proecte razboinice impotriva Moscovei; nemotivat, isi afirma preferin %a pentru Daci si
dispre fard de Romani; romantic, contempla Varmul marii si largul
el nesfarsit, filozofand asupra analogiei dintre valurile ei si undo laPile sufletesti, manifestand mahniri sumbre, gandiri apasatoare,
plictis timpuriu, resemnare fatalistd, cu corectivul celuilalt liman,
spiritualist. Unele din aceste incercdri de adolescen-Va, ca fragmentul
dramatic, e DomniIa Roxana a, vor servi ca material pentru opere

de maturitate; intr'insele se regasesc cateva tendin %e sociale fundamentale, ca politica demofilica, atribuita voievozilor admiratij
totodatd dusmani ai boerimei, privity ca singura categorie odioasa,
prin impildrile ei.
Inainte de a incepe sa compund in romdneste, Hasdeu e destul
de informat asupra literaturii de peste Prut: cunoaste scrierile lui
Asachi si Bolintineanu, citeste pe cronicarii moldoveni dupa un
manuscris miscelaneu, critics orientarile scriitorilor romani, suspec0 de inspira %ii cosmopolite, superficialitatea cutarei legende a
lui Asachi si confunda pe Negruzzi cu Bolintineanu, in prefacerea
legendei despre mama lui Stefan cel Mare. Mobil si pasionat, acuza
de pe acum contradic/iile temperamentale si inconsecvenIele in
preferinle, care vor constitui mai tarziu varietatea peisajului sau
sufletesc; fragmentele de jurnal adaoga acestei fizionomii vastitatea
ndzuirrolor de cuprindere intelectuala si varietatea enciclopedica a
interesului; in tandrul de saisprezece-optsprezece ani se schiceaza
poliglotul, lingvistul, folkloristul, istoricul. 'fatal 11 indeamna necontenit sa -si termine studiile intrerupte, sa se cultive, sa scrie, sa -si
prelucreze scrierile i el (Muse fiului sdu e o indrumare filosofica

germana *, si de bund seams orientari in toate

direc %iije.

www.dacoromanica.ro

In timpul

142

SERBAN CIOCULESCU

campamentelor, iuncarul fara voca ;ie asculta pe solda %ii moldoveni amintindu-si de provincia for ; la randul lui isi reprezinta o Moldova Inca mai viu si dulce ar vrea sa se preface i in raza de soare
care in acel moment cadea pe campiile Moldovei sale iubite )); depattarea si conditiile vie ii not ii exalta sentimentul patriotic, care
nu e la el numai o zestre familiala, ci si o experienta proprie de poet,
istoric si filolog. Spre deosebire de al-0 adolescenti precoci, Hasdeu
nu se desvalueste un ambitios biciuit de emulatie ; la el .deslusim
setea de cunoastere, cu dispre %ul treptelor metodice, si facilitatea

de miscare atat in interiorul cite unei discipline cat si-in legaturile


dintre mai multe discipline. Galanteria, constiinta puterii sale de
seductie, sau simpla laudarosie erotica, emfaza pasionala, ba chiar
si incercarea sinuciderii, neizbutita, invedereaza ca tandrul Hasdeu
era tot asa nesatios de viata ca si de cunoastere. Caracterul plenar
al existentei sale reiese mai bine din randurile compacte in care-i
noteaza sacadat evenimentele, fara puntea de sprijin a verbelor,
ca Intr.'un adevarat jurnal intim ; obligatia de a-si scrie jurnalul
it irita si-I duce, dupa o iesire explosive, la curmarea lui. La optsprezece ani, iuncarul literat si. erudit isi contureaza liniile viitoare ale

caracterului sau independent, ale temperamentului sau

excesiv

si ale inteligencei sale multilaterale.

Dupa tratatul dela Paris, ar fi renuntat la cetatenia ruseasca,


trimitand autoritatii rusesti pasaportul sfasiat, cu declaratii 'de
patriot moldovean, care i-ar fi atras in lipsa, condamnarea la exit,
in Siberia si pierderea drepturilor de mostenire.
Gestul, executat sau nu, ramane simbolul cu panas, al noii sale
vie i. Functioneaza putina vreme ca judecator la Cahul, trece apoi
Prutul si se stabileste la Iasi (1857), unde e intai ajutat de Theodor
Codrescu, duce lipsa, pars ce, daruindu-si cartile, bibliotecii scoa-

lelor din Iasi, obtine titlul de custode al bibliotecii centrale si e


numit profesor de istorie la liceu. Redacteaza succesiv, intre 1858
si 1862, c'ateva mici periodice de istorie si literatura, pana ce nuvela
ramantica si cinica, Duduca Mamuca (in a doua versiune, Micup)
ii atrage destituirea si un proces in care se apara singur, cu desinvoltura si e achitat. Ura contra lui Mgiorescu, unul din denunta-

torii povestirii, ca imorala, dateaza de atunci. In 1863 e numit


director al Arhivelor nationale, post pe care-1 ocupa 'Ana in 1899.
Notorietatea sa de cercetator istoric e asa dar stabilita, la varsta

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

143

de 25 ani, Inainte de a-si fi publicat lucrarile originale. In cadrul


acestui capitol, nu vom urmari evoligia carierei istorice si filologice

a lui Hasdeu, care-si desfasurA de altfel amploarea dupa data de


1867. E destul sa reIinem operele principale: Istoria critics (1875),
vasta cercetare asupra teritoriului, Tarii Romanesti, care II situiaza
in fruntea istoriografiei noastre si Cuvente den beitreini (1878-1881),
primul nostru monument de stiinp linguistics, in care indrazneala

ipotezelor si chiar fanteziile unor teorii isi fac echilibru cu temeinicia metodei si Intinderea informa-pei, exceinionale atunci si astazi
Inca ((uluitoare P.

Activitatea versificatorului e mai mult neinseranata cleat inegala. Hasdeu nu are temperamentul confemplativ al unui poet ;
nici pasiunile ideologice nu i-au ascuIit pana satirica, destul de abundenta in invective; chiar cand Isi revizueste versurile, nu e calauzit

de un -instinct artistic ; de altfel, reflectand asupra condiiilor poeziei se arata covarsit de superst4ia ideei, pe care o considers hotaritoare ; asa se explica statornica aversiune fa %a de inova/iile artistice eminesciene, independent de lupta sa contra (( Junimei n, incuviinarile pentru platitudinile sprintene ale lui Gheorghe din Moldova si admira %ia pentru. versurile in genere corecte ale lui Elia de
si ale lui Alecsandri. Intuitivul cu scaparari geniale in istorie si linguistich nu are sensibilitate, asa dar, pentru intuiciile lirice ; poate
dintr'o concep %ie pragmatics a poeziei, pe care o socotea in serviciul

naionalitaii si al educaliei morale. In prefa-ca la Poezie (1873),


crede a-si defini formula proprie, astfel: <c Genul imperios a inspira/iunii mele poetice ofer4 aspra idee sub o forma dura n. Hasdeu
isi cunoaste temperamentul, dar se inF,;eala asupra coresponden ;ei
avantajoase dintre forma >> si eidee n, dupd cum 4si exagereaza
experien ;ele sumbre, recomandandu-si car ;ulia ca o < anatomie
a suferinIelor sale >>, echivalenth cu < violenta pictura a lui Caravaggio, in care vezi numai oase si muschi in Lc de frageda si catifelata came a. Foarte lucida e recunoasterea ca unele poezii ((explica
'Ana la un punct IaVanele sociale, pe care se misca acest fenomen
psihologic. Ce sunt oare iesirile contra boerimii, schi ;ate Inca din
adolescenta si apoi statornic repetate, in toate operele de imaginaie, deal atitudini cu substrat de constiin-ta de class? In vocea lui
Hasdeu nu se exprim5 ins4 revolta plebei, ci a vechei clase boeresti,
cu dospeli de declasare, exaltate de mitul unei ascendenIe princiare.

www.dacoromanica.ro

144

*ERBAN CIOCULESCIi

Oda la ciocoi (primul titlu, < Oda la boieri )>) e o compunere cored

retorica, a carei tema, desteptarea din letargie a ciocoiului, crezut


mort, inspirata de evenimente politice astazi date uitarii, nu reuseste sa insufle groaza si indemnul final de lupta. Nici Sciracia cu
accent subiectiv, nu are ecouri in sensibilitatea cititorului.
Hasdeu manifests predilectia pentru zugravirea teratologiei. in
care viziunea plastics e covarsita de inteirtia moralistului. Sabatul
leprosilor, din Complotul bubei nu e, cum pretindea sa indite strofa
liminara, din prima versiune, un tablou medieval, ci o satira. -eontemporana, care nu se sus-One prin figura tie si nici macar prin lega-

tura cu un eveniment notabil.


Iata ce ar fi voit sa fie poezia lui Hasdeu:
0 poezie neagra, o poezie dura,
0 poezie de granit,
Miscata de teroare si palpitand de ura,
Ca vocea ragusita pe patul de torture,
Cand o silaba spune un chin nemarginit.

rota senina, contemplative, e inlaturata cu vointa.


Ar fi o ironie sa cant eu flori i stele,
In veacul nostru pe pamant,
CAnd ele sunt o larva, grimata cu vapsele,
Iar adevarul geme tempeste si resbele,
Blastem, urgie, neguri, pucioasa si rnormant!

Efectul cumulativ e contrar celui scontat, din cauza verbalismului care ar vrea sa asigure pe cititor ca
...Totul impregiuru -i printr'o imensa rang
Exala din cangrena un colosal miasm!

Cu toata prevenirea din Prefacii (e De &ate on mi s'a intamplat


a fi dulciu si molatec, ma miram eu insumi a), recunoastem in versul
adeseori fluid si polimetria sprintena, factura lui Bolintineanu, ca
amprenta formals hotaritoare. Ideolog si moralist, ispitit de alegorii si simboluri (Frunzele, Muntele Si vales, Bradul), pamfletar
cultivand macabrul ca sarja socials (Complotul bubei) sau ca meditaie filosofica (Dupes
prea increzator in facultajile lui
descriptive (Tabloid flamand), Hasdeu nu are o personalitate lirica
bine definite.

www.dacoromanica.ro

biotin literaturii romdne modern 1

Noma IX

ti

a_

Di

Col. Academia Romani

Vasile Alecsandri

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

145

Rasvan Vodii (1867, mai tarziu Rasvan fi Vidra) are meritul pri-

mei noastre incercari de drama romantics; versul de avant Eric


lipseste compunerii, ca sa-i confere caracterul unei realizari desavarsite.

In schimb piesa e solid construita, iar personajele sunt caracterizate in aqiune;"autorul manifesta libertate deplina faIii de adevarul istoric, compunand obscurului voievod o personalitate noua,
inventand figuri si evenimente, dupa modul romantic, al contrastelor si antitezelor. Prin aceste procedee, drama nu se insereaza in
realitate, neajutata de concursul eventual al istoricului, care ar fi
putut da o mai mare aten %ie < culorii locale )). Rasvan este apologia

noble/ei morale, necondi/ionata de nastere, satira boerimei, reluata


cu mare aparatura si complicata cu slavirea haiduciei (re ...eu am
voit a depinge aristocra %ia si democra/ia romaneasca din secolul al
XVI *..., scrie Hasdeu in 'Prefacci), iar in lec/ia sfarsitului, un
avertisment impotriva desertaor ambilii. Impresionanta la Vidra

este putcrea de stimulare a energiilor latente din Rasvan; prin


crediMa femeii in zodia eroului scrisa pe frunte o, Hasdeu a
dat eroinei sale un fundament etic; ea nu face parte din familia
spirituals a femeilor politice, care se slujesc de barbali ca de niste
unelte; singura isi defineste rolul in acest fel:
Vidra-i pentru tine 'ii fume
Ca isvoarele de munte
Ce fac Dundrea sd spume
Din parade marunte.

In acest citat, cu o licen/a uimitoare (spume = spumege)-, la


cenzorul de mai tarziu al indrasnelilor formale, se cuprind poate
si versurile cele mai plastice din piesa care nazueste la idealuri
etice, prin parcurgerea treptelor perfeciunii morale, de tipul sublimului.

Desi lucrarea e construita imaginativ, ca o adevarata drama tomantica, iar nu ca o fidela transcriere istorica, Hasdeu are unele
comportari de erudit, nerenunIand la note in text, prin care, bunaoara, releva caracterul <( aristocratic )) al cronicei lui Miron Costin,
reabiliteaza impotriva a cestuia pe yStefan Tomsa, sprijinindu-se pe
caracterizarea favorabila ce i-o da o eronica greceasca, bun mai ales
pentru saraci, dar aspru catra boeri, pentruca acestia erau nedrepi
catra saradime si men/ionand ca tot aceasta linie de purtare
I0

www.dacoromanica.ro

146

*ERBAN CIOCULESCU

tinura in politica for interioara Petru Rare9, Ion cel Cumplit 9i Aron
Voda ; intr'o alts nota explica demofilia domnitorilor prin absenta

a9a numitului drept divin in trecutul nostru 9i aminte9te ea a


expus teoria si probele in cursul de drept constitutional rornanesc
linut in sala Ateneului in SeptemvrieNoemvrie 1856 (!?). Izvoarele sunt date chiar in corpul piesei, pentru sustinerea textului.
Versurile lui Hasdeu sufere de oarecare saracie plastica. Teoreticianul credea in eficacitatea ideii poetice, #adica ceva cu totul
neatarnat de metru, de rima, de 'mina cep me9te9ugita, astfel ca ai
putea s'o pui in proza 9i poti s'o traduci in orice alts limbs, ramane
tot poezie (Revista noues, I, 3, 1888). Mai tarziu 9i-a completat
a

gandul, sustinand ea poezia consista in ideie 9i in ritm a 9i consi-

derand rima ca un accesoriu a; nimic insa despre figuratie ! In


fond, Hasdeu teoretiza propriile lui aptitudini: inclinarea catre
ideile generale 9i usurinta ritmica. Temperamentul sat( spontan gi
direct se manifests mai liber in proza.
Duduca Mamuca (1862), nuvela scandaloask e scrisa cu un sur
prinzator brio in povestire 9i dialog, amandoua la fel de cinice
9i spirituale. La aceasta bucata' se gande9te probabil Hasdeu peste
un sfert de veac, in marturia de credinta din fruntea periodicului
a Revista Noua# prin care se desvalue evolutiile succesive, ca tot
atatea erori: Fost-am 9i realist -la-Zola intr'o vreme, ba chiar
inainte de Zola, visand ca omenirea cea sanatoasa se apara de molima, data ceva ca in teoria lui Pasteur, daca-i vom altoi,
intr'o meite9ugita quintesen%a, toate gunoaele omenirii cele stricatek

Caracterizarea e irrsa gre9ita ; povestirea nu e zolistk nici realista,


deoarece nu starue in descrieri arnanuntite 9i nu se sprijina pe teorii
9tiintifice ; zugravirea societatii ruse9ti galante a executata cu verva

unei < po9ade4; iar a doua versiune Micuta, din 1864, prezinta
cercul studen %esc, de altfel cosmopolit, intr'un mediu german, ca
intr'un travestiu oarecare, tot atat de plauzibil ca Si un altul. See lerate ;ea cea mai neagra>> a povestitorului, seducator lucid 9i cinic ca

Lovelace, e o trasatura din secolul al XVIII-lea ; prin unele note, ca


fiziognomonia, pe care Hasdeu avea s'o foloseasca curand apoi 9i
in studiile istorice, se vade9te lectura lui Balzac, care se entuziasmase de Lavater ; dar adevarata geneza a nuvelei e probabil atmosfera petrecerilor studente9ti din Harkov, cu destainuirile, uneori
sincere, alteori fanfarone, ale tinerilor ; 9i mai este prbectia ima-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITEIIATURII ARTISTICE

147

ginara a unui alter-ego, caruia orice experierrp erotica i-ar fi retqit


(ipoteza confirmata Intru catva prin notele din jurnal, in care Has-

deu se credea, inteadevar, fascinant fara de femei, cu un aer de


modestie, faIa de puterea lui de seduc ;ie). Mascarada libertine,
Duduca Mamuca e o povestire spumoasa, de o cuceritoare vioiciune, din al carei joc de spirit nu lipsesc nici sageTile impotriva
_

ortografiei cipariene i junimiste. Denun %ul profesorilor protestatari

e explicabil, in mediu1 rigorist, destul de nesincer, dela Ia0, care


avea sa se intoarca i impotriva lui Maiorescu, peste caTiva ani;
la dreptul vorbind frisk nuvela merita o analiza a procedeelor umorului hasdeian, nicaieri mai stralucii, care cunowe devieri i coboriuri in Aghizard, revista umoristica (1863) 9i in multe alte manifestari ulteriare.

Cu mobilitatea sa spirituals neintrecuta, dela stilul adaptat


scenelor scabroaseSi limbajului cinic, Hasdeu infaptueqte un adevarat salt mortal, prin stilul artificial, cu nazuinIe sublime, in monografia despre Ion -Vodd cel Cump lit (1865).

Am denumit acest stil artificial, prin raportare la stilul firesc


din Duduca Mamuca; el ramane insa natural, prin raportare la autorul care, schimbanduii punctul de perspective 1i scopurile, 4i propune sa invie o figura pu ;in cunoscuta din trecutul Moldovei 9i sa-i
imprime o fizionomie de viteaz, de strateg i de iubitor al mulTimilor ;

ce mijloc mai nimerit pentru asemenea restaura %ie istorica cleat


entusiasmul, expresie a pasiunii, wiled a unei alte laturi temperamentale de care dispunea multiplul Hasdeu ?
Prefala nu ii ascunde inten %ia, de a urma exemplul lui Balcescu,

din Istoria Romdnilor sub Mihai Viteazul, de curand data la iveala


de Odobescu in Revista Romdng : numai ca noul monografist reco-

manda pe maestrul sau ca a adevarat istoric, adevarat uvrier i


artist*, omiVand pasiunea pentru model care 1-a insufle-cit pe maestru i-1 stapanwe i pe dansul, element esenIial in naterea i
suscinerea proectului. Abia in paragraful ultim din Prefalci, dupa

ce autorul ii explica metoda picturala (ctrei scalpeluri de arts:


critica, perspective i colorit s), recunoWe pentru sine0 substratul
patetic al operei H ...inima simlea In adancul sau ceea ce scria
condeiul; iar cand inima simte, condeiul devine scurt, laconic,
iute ca bataile pulsului... s. Opera de aprinsa dragoste pentru eroul
sau, Ion -Vodd cel Cumplit e scrisa, aa dar, cu stilul pasiunii. Nu10*

4-

www.dacoromanica.ro

$ERBAN CIOCULESCLI

148

mai ca generalizarea lui Hasdeu, asupra scrisului pasionat, e discutabila. La Balcescu, altul e modul de expresie al fervorii: interior;
profund, stapanit ; Hasdeu; in dragostea sa pentru prototipul ideal
al domnitorului, caruia nu-i descopere nicio gresala si niciun viciu
de structure, e exterior, risipit, exploziv. Cara cterul propagandistic
si apologetic al lucrarii e mai evident Ia Hasdeu decat Ia Balcescu,
cu toata superioritatea sa in erudi%ie si rnetoda. Prin temperament,

intr'un fel cu totul paradoxal, istoricul mai pregatit ofera totiqi


spectacolul indoitului exces, in supraestimarea meritelor eroului sau,
precum si in sacadarea retorted a scrisului. Ion -Vodei eel Cumplit
nu e opera unui pictor, cum credea Hasdeu, ci a unui orator, doritor
sa-si castige publicul, prin focuri de artificii. Genul scrierii e patetic,

pans la melodrama, cu simplificarea datelor eserniale, spre a-1


ardta pe voevod nu victima firii sale si a imprejurarilor, v5zute in
complexul lor, ci a tradarii negre, din partea unui amic devotat
si nedespallit, boerul moldovean Ieremia Golia, emigrat Inca sub,
Lapupeanu o, ba chiar << cel mai intim al sau amic,... cu carele il
vazusem mancand impreuna p'ainea str5inataIii #. Ca in genul
caduc mai sus numit, domnitorul intruneste un summum de virtui si genialitatea completa, manifestata atat in reformele interne,
cat si in arta razboiului, in care ar fi intrecut pe tori contemporanii,

cu deosebire prin intuilia rolului hotaritor al artileriei. Hasdeu


are o adevarata latrie faIa de subject, jar nu libertatea de spirit,
prin care se garanteaza critica obiectiva, in interiorul unej discipline stiinpfice.
Exaltarea admirativa sau indignarea, sentimente daunatoare istoricului, ii inspire tipare stilistice, ridicole prin solemnitatea tonului:
e

Ion-Voda, privind din tabara de langa Bender, aplauda pe

copiii geniului sau c (in speia, capitanul cazac Szwierczewski).


a Ei bine! pentru treizeci pungi cu aur, al doilea Iuda, parcalabul
Ieremia Golia vandu o suvenire, un amic, o patrie, o religiune!!*
(Cele doua semne de exclamalie sunt ale autorului, fireste).

< Dar insa0 fatalitatea dete astadata peste un Prometeu gata


a provoca la lupta toate fulgerele Olimpului!*
e Le punem aci numele pentru a rarnanea in vecii vecilor stigma-

tizate in memoria stranepo/ilor *.


e Dar nu fu, nu este, nu poate fi nicio penalitate destul de crude
pentru a corespunde cu fapta unji vanzator de patrie !

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

149

A impinge inilioane de frati pentru secoli in abisul sclaviei, este


un atentat nu contra unui om, nici chiar contra unei singure naTiuni,
ci contra a zece, a douazeci de popoare, ce se nasc unul dupa altul

si se numesc generaTiuni!...
Cain fusese sant alaturea cu parcalabul Ieremia Golia !
Nenumarate sunt exagerarile retorice din atat de bine documentata monogiafie.
Materialul lexical e foarte bogat, cuprinzand un mare numar de
neologisme, intrate mai apoi in uz, latinisme ale momentului ling-

vistic (fama, famos, duplu, provazut, fact, resbel, a recepe, etc.),


barbarisme de tip galic (situri, capt, desolatiune, a voltija, spectatrice, a reva) si chiar inovatiuni verbale de acela0 calapod (Nitalitate pentru fauna). Cu toata impestrilarea limbii, cartea s'a citit
cu placere timp de cateva decenii i pqte interesa i astazi pe cercetatorii de curiozitaIi, prin barocul romantic al facturii. Monografia nu se sfiete sa-0 insupasca stilul Eric direct, cu leit-motivuri in interiorul aceluia0 paragraf, i chiar on intercalari de texte
din alti autori, ca unele versuri eroice populare sau de Alecsandri.
Autorul, devotat amintirii voevodale, ilustreaza cartea cu gravuri, planuri de bataiii si harci in care-0 desvalue variate talente
de desenator si topograf, culminand cu falsul portret al domnitorului, dat ca reproducere dupa pictura unui autor recunoscut.
Hasdeu nu e un artist: izbutirile sau neizbu,tirile stilistice sunt
efecte ale hazardului, ca la o natura spontana si vivace, cu scaparani numeroase, dar a carui lipsa de gust sau autocontrol se resimte.
Dupa cum poetul nu se ingrijqte de figura%ia plastics, a carei insem-

natate ii scapa, tot aa si prozatorul nu cauta cuvantul expresiv,


dar fl gaswe adesea. Hasdeu e un u inspirat n, adica un temperament navalnic, care scrie in fuga condeiului, ca sub indemnul
unei puteri straine, care i-ar dicta cuvintele ; asemenea naturi nu
sunt totdeauna 0 bine inspirate. De adeea, in sectorul istoriei patetice,
Ion Vodci cel Cumplit, intalnim or neinchipuita tensiune in
entuziasm si in traducerea ei formals care este iperbola. Hasku
sustine fara intrerupere aceea0 nota inalta, in sublim, fara Ali
dea un moment seama de stridentele la care i se expune glasul ; foarte
lucid la ridicolul celorlali, umoristul no-oi exercita niciodata controlul asupra-0. ObservaIia e valabila i cu privire la literatura
lui satiric5 de junete integral,,caduca. In exercitiul polemic, ,de

www.dacoromanica.ro

150

sERBAN CIOCULESCU

asemenea, Hasdeu e nepasator cu privire la calitatea' instrumentelor

sale. Aci panoplia e foarte bogata, si armele cele mai des folo.
site sunt cele usoare. Ca si junimistii, cu can are multe note
comune, desi li se opune ca adversar aproape statornic, e un zeflemist; deosebirea st5. In aceea c membrii Junimei cultiva
zefjemeaua dintr'un scepticism rationalist, pe Rand Hasdeu e un
fanatic al convingerilor, prevazut cu un spirit spontan, saltare ;, de
lacusta, care sare dela una la alta, sau ca puricele, care ciupeste in
toate par-ple. Inteligen %a sa este digresiv5 si spiritul sau, InIepAtor

fare prea mare fautate.


Evolu ;ia sa catre spiritism ni se pare fireasa, dupd ce i-am
surprins nota temperamentala, de posedat al pasiunilor, al carer
oopist se facea. Isi pierduse in Iulia o copila dotata care compunea
In limba franceza (fusese crescuta la Paris) versuri corecte, caligrafice, cu o mare abundenVa. Lovitura a fost teribila. Suferinia
tatalui se agrava prin iluzia dispariiei unui geniu. Sub coplesirea

dureiii, intr'una din frecventele stari de prostra %ie, cand sta la


masa, absorbit de amintirea Iuliei, sim %i o pulsaIie precipitate a
venei temporale stangi, a intocmai ca si &and ar fi fost bagat intr'insa un aparat telegrafic ci mana sa scrise masin- al cuvintele
dictate cu aceeasi precipitare: <c Je suis heureuse ; je t'aime; nous
nous reverrons; cela doit de suffire. Julie Hasdeu s. Aceasta e geneza spiritismului sau si a filosofiei sale spiritualiste din Sic cogito,
prin care o constitu ;ie cerebrala pans atunci nededata ideilor gene-

rale, a cautat sa impace, printr'o construcIie originals, stiima cu


religia. In cursul sedincelor de spiritism, mesagiile Iuliei nu erau
deck efluvii rezultate din asteptarile sale, adica ale unui subconstient stapanit de o prezenI5 permanents. Omul deprins sa se joace
cu mai multe disciplini stiinifice, .ca un prestidigitator, caruia literatura ii era asa dar cu atat Inai usoar5, era acum jocul unei mare
pasiuni, revelata postum. El isi atinsese apogeul carierei
precum si echilibrul de scriitor, intr'o proza large, periodic5, digresiva dar logic condusa, cu un ton firesc, apropiat, bonorn. ConsulYayiile filologice din ajun, ca aceea intitulath Buccea i C'dpeildrui
{Revista Nowl, 1888, Nr. 2), erau largi excursuri prin numeroase
limbi si dialecte indoeuropene, cu o dialectics statoas5, pe imelesul
tuturora, dar nu vulgarizatoare, deoarece isi v5dea o impunatoare
originalitate. Criza spiritist puse 9ap5t cercet5rilor stiinTifice ale

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERA'rURII ARTISTICE

151

savantului, la varsta de 50 ani; el ii mai supraviqui aproape 20 de

ani, cu numeroase svacniri de vitalitate intelectuala, cu agerimi


de condei, ca in perioada cea buns.
Astfel ca o mostra de viziune caricaturala, vom da un fragment
din Sic cogito, in care, dupa ce denunca in pozitivism fenomenul
patologic al vederii injumataIite, definete diferenVal manifestarile
intelectuale ale lui Littre si Renan: ...cel de 'ntai hemiopist
foarte metodic, descriind maestrwe toate cate-i da myna sa le vaza
i pe cari se silWe a le vedea lamurit; celalt hemiopist frazeolog,
dandu-se pe ghiafa cu o uprinTa plina ,de haz, dar fara a o sparge
vreodata ca sa ajunga la apa cea vie, de frica de a nu cadea, i mai
ales de grija de a nu pierde desinvoltura m4carilor. Un alunecator
ca Renan, and cu capul inainte si cu un picior in vazduh, cand cu
celalalt picior in vazduh i cu capul asvarlit pe spate, cand mladiindu-se la dreapta, cand leganandu-se la stanga, cand invartindu-se

roata, pururea nurliu, pururea cu zambet pe buze, e ceva de mimine... >> (Revista Nouii, 1891): In marginea acestei interesante
schile a scepticismului renanian, nu e de observat decat nepasarea
scriitorului, de a o preceda cu o tot atat de vie reprezentare a
minutiozita-cii mioape, cu care era prevazut Littre. Scriitorul spontan nu s'a gandit insa la efecte de simetrie.
I. CODRU DRAGIJANU

I. Codru Dragupnu 6 cel mai insemnat calator din secolul


trecut. E destul ca sa transcriem titlul lucrarii lui fundamentale, spre a ne da seama de ce a ramas necitita si uitata pana
in 1910, cand N. Iorga a retiparit-o, prefacand-o (1n stilul literar
de .astazi
Peregrinulu transelvanu sau Epistole scrise den
tiere straine unui amicu in patria, de la anulu 1835 pana inchisive
1848, Tomulu I, Sabiiu. Tiparitu si in provedietura la S. Filtsch,
1865* (fara nume de autor !). Autorul, discipol al lui Laurian, tiparise, ca profesor in scoala elementary din Ploeti, Rudimentele
gramaticei romane *,
o morfologie conform& principiilor din Tentamen criticum a,
sub semnatura bane Germaniu Codru (1848)
si participase la miFarile din 1848, implinind insarcinarea de co-

misar de propaganda pentru judecul Prahova, fapt pentru care a


lost destituit i internat intr'un lagar rusesc.

www.dacoromanica.ro

152

$ERBAN CIOCULESCU

Intors in Transilvania, curand apoi, indeplineste felurite slujbe


elective sau administrative, ca aceea de 4 adjunct pretorial)) si, mai
multa vreme, de 4 vice-capitan a de Fagaras, unde infiinteaza, cu
ajutoare si din regat, o scoala primara < eapitala )), sprijinit fiind de
mitropolitul Andrei aguna in activitatea sa culturala ; intr'un rand,
inainte de stabilirea monarhiei dualiste, este ales deputat de Hateg,
in dieta federala ; mai tarziu, se declare partizanul politicii pasive;

in ultimii ani de via ta, activeaza ca vice-presedinte al Astrei si


presedinte al sedriei orfanale > din Fagaras. Moare la 26 Octomvrie 1884, inainte de a fi implinit 67 ani, nelasand amintirea acelei
opere literare capitale, pe care i-o va deshuma posteritatea ; insurat
cu Elena Popa George din Brasov, a lasat un fiu, Emil, medic
la Sinaia, si o fiica, inaritata cu dr. Ion Turcu, avocat in

Fagaras. Omul public ardelean, cu manifestari culturale si pedagogice, in unele imprejurari solemne, nu era insa prea interesant ; adevaratul I. Codru Dragusanu trebuie Cautat in cartea lui,
care desvalue un temperament de o agerime si de o mobilitate intelectuala, dintre cele mai rare. Fiu de tarani draguseni, (tatal sau se
cherra Adam Gherman Plaesu Codrea), slujind din tats in fiu, in le-

giunea granicereasca dela Or'at (Sibiu), dar mandri de 4 boieroa lor, I. G. Codrea fuge dela
cancelaria companiei, isi
asociaza doi tovarasi de drum, obtine cu greu iertarea parintilor,
se alege insa cu un 4semi-blestem al rnamei* si trece muntii, ca sa
natele

incerce <c rotundul lumii (in IunI 1835). Starostele Ardelenilor, din

Campulungul Muscelului, un spiter, 11 indrumeaza dare Calarasi;

neapt pentru muncile campului, intra ca tarcovnic, la Calarasi,


pe langa protopop, apoi practicant in cancelaria administrative;
de aci trece la Targoviste, unde invata singur limba franceza, din
cartile unui boier, caruia se incearca a-i fi profesor de limba germane ; acelasi boier it duce la Bucuresti, unde schimba probabil
multi stapani, frecventeaza cateva luni Sfantul Sava, in clasa treia
de umanitati, pang ce, ata sat unui patron din protipendada, face
parte din suita Domnitorului Alexandru Ghica care, incognito, sub
numele de colonelul Sanders, pleaca sa-si caute de siinatate in
Austria si Italia austriaca. La Viena, it vede pe Metternich, care -1
viziteaza pe Donmul suferind. La Milano, din cauza portului si a
unei plese a, e luat drept capelanul Nlariei Sale. Vede Roma, admire
memorabilitatile ei si se suie in interiorul columnei traiane, cu o

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATUR/1 ARTISTICE

153

autentica emolie de Ardelean 's-i de latinist, in pelerinaj. Rein-fors


in Iara si sub un alt patron, poate principe ghiculesc, pleaca din nou

in strainatate; prin Austria si Germania, ajunge la Paris, vede


Londra si se ptabileste pentru doi ani la Paris, unde se aclimatizeaza de minune entuziasmandu-se de popor, de limba si de instituliile franceze ale prosperei monarhii liberale a lui Ludovic-Filip.
Despartit si de puternicul patron princiar, traieste din expediente,
funcIioneaza catava vreme ca impiegat la o biblioteca de imprumut,
ba chiar si zece zile, ca invacator la o fabrics, in Puteaux, sand porneste pe mare, spre Neapole. La Civitta-Vecchia, pe atunci domeniu
papal, primeste binecuvantarea lui Grigore al XVI-lea. Dela Neapole
insoIeste, in calitate de curier, o familie ruseasca, la Petersburg ; aci
isi propune serviciile, ca june literat ungur, poliglot, unui principe
Bariatinsky, care-Langajeaza ca secretar, pentru o calatorie in apus.
Revede Parisul si Londra, se stabileste din nou la Paris, de unde se
pregateste pentru o alts calatorie in Italia, dar cartea sa, inclusiv
trei epistole publicate mai tarziu, se intreorupe in Septemvrie 1844 si
tomul urmator, care avea sa conIina sfarsitul peregrinarilor pans
inchisive 1848 o, nu mai apare.
Ca si Dinicu Golescu, dar intr'o masura inferioara, I. Codru
Dragusanu vede strainatatea in raport cu starile dela noi si exprima
dorin %a unui progres, dupg tipul apusean. El nu are insa structura
de apostol a boierului muscelean si nici chiar aceia a vice-capitanului, ctitor de scoli. E, inteadevar, in I. Codru Dragusanu, o curioasa sciziune a personalitajii. Scrisorile lui sunt intai publicate
in <c foipara * ziarului Concordia* din Budapesta, din Martie 1863
Rana in fanuarie 186i. Din primul for titlu: < Cilteva epistole ale

unui peregrin transilvan, revazute si ajustate dupa 25 de aid*,


recinem marturia unci redactari noi, dupa ciornele sau originalele
unor scrisori din timpul calatoriei. Am desvoltat aiurea temeiurile
pentru care consider lucrarea, spre deosebire de N. Iorga si de d.
Em. Bucu%a, o Compunere in forma epistolary si pentru care inchei la
inexistema vreunei corespondenie, din epoca peregrinarilor. Oricum

ar fi, cartea, adaptata ortografiei oficiale, a Astrei si, lexical, latinista si italienizanta, nu poate fi privity, cronologic, decat ea un
monument filologic cu data apariliei, iar nu a *primelor pretinse
materiale, care ar fi fost prelucrate. In acel moment, al aparitiei
eartii, I. Codru-Dragusanu avea o personalitate culturala si

www.dacoromanica.ro

154

$ERBAN CIOCULESCU

bine conturata si un viitor deschis, viitor care se arata favorabil,


inainte de monarhia dualists. In asemenea imprejurari, el publica
o carte de amintiri. De ce n'o semneaza? din modestie? E adevarat
ca nu reusise, pans atunci, prin rarele sale produceri literare, sa se
faca cunoscut ; sconta oare un succes real, care avea sa-1 faca notoriu

si in campul literelor? Anonimatul se explica poate insa mai ales


prin dorinta de a nu fi judecata fizionomia omului public, dupa
infaIisarea sincera, nuda, a mernorialistului, care-si desvaluia o
extraordinary odisee, insuficient pedagogics. Prin alte cuvinte, autorul lucid avea perfecta constiinta a dublei personalitati: de o parte,

un luptator cultural si politic, misionar al Romanimii transilvane;


iar de alta, un scriitor autobiografic, care-si desvaluie as enturile
adolescentei si ale intaiei tinereti, cu o complezenta, ce ar fi putut
trece drept culpabila, in ochii unor severi judecatori. Inteadevar,
peste cateva luni, gaseste cu cale sa semneze Svaturile unui parinte
bun catre fiul sau u, traducere in versuri din limba franceza (# Familia *, Budapesta, 25 Oct..1865),
pentruca e o bucata literary cu
tendinte morale ; si chiar in cartea lui, prezentata anonim, isi luase
precantia, prin semnatura altuia, care era editorul (Provedietoriuluprovazatorul), sa avertizeze ca <c prin acesta editiunc nu micu ser-

vetiu facemu leteraturei romane, de ora ce tient'a estoru epistole


e de a escita la junime spiretulu de observatiune, ai da directiune
morale si religiosa, a contrebui la consoledarea caracteriului, si a
impartasi varie cunoscintie desfatandu pre lectoriu totu-de-odata u.
Tactica era deci clara ; data epistolele plateau, si nu s'ar fi ivit
prea aspre incriminari ale moralistilor, autorul isi desvaluia numele;

in caz contrar, prudenta era mai indicata.


Oricum ar fi, acest ardelean ager, dupa trei ani de sedere in TaraRomaneasca (1835-8), s'a schimbat surprinzator: are trasatura esen-tiala de caracter a munteanului desghetat, dispus de acum inainte
sa faca fats oriunde, oricarei situatii si sa se hucure de toate variatiile
existence furtunoase, cu prqul oricaror privatii si numai
in schimbul spectacolului omenesc cat mai neprevazut.

E intr'insul oarecare stofa de aventurier. Chiar data respectul


de sine al omului ajuns, it impiedeca sa si-o arboreze, ea se stravede nu atat din ce desvaluie autorul, ci mai cu seams din ceea ce
ascunde. Nu starui prea mult asupra vagei lui stari civile, asupra
ocupaIiilor nelamurite din strainatate, asupra expedientelor martu-

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

155

risite, care lash' joc liber Inchipuirii cu privire la celelalte, asupra


usurintei cu care isi speculeaza nationalitati si aptitudini felurite.
Din (( Peregrinul transilvan se schiteaza o silueta de artist a expedientului, care nu ridica astazi Impotriviri morale in cititor. Cuceritorul simpatiei noastre (dar nu si a lectorilor din 1865-1909!)
a tentat marea aventura a necunoscutului, cu o sete moderns de
#experiente >>, care-1 arata sub lumina unui precursor. Tonul firesc
al tinere-tii, volubile si comunicative, se pastreaza cu toat5 prudenta
deliberat a a carturarului matur.

I. Codru Dragusanu a fost, mai presus de nefericita influent&


latinista, un scriitor cu Indoit instinct linguistic: al limbii populare (in deosebi a dialogului), pe care o cunoaste ca nici un Ardelean din vremea lui, si al limbii culte de mai tarziu. Prin acest din
urma sirrit el e un precursor si un revolutionar, care a contribuit
mai vartos la relatinizarea necesar6 a limbii, deck la barbarizarea
ei, efectuata de mae.trii sai. Dar el e un mare scriitor prin alte
Insusiri, mai de pret: anume prin sensihilitatea sa extrem de receptive fats de felurimea climatelor spirituale strabatute si prin tonal

natural al impresiilor lui. Este primul nostru calator cu vocatie


de european, deli nu uita ca e Roman si c trebuie sa aiba in vedere
ridicarea neamului sau. Pedagogul national care 1-a cucerit pe N.
Iorga e-un om incantator: spontan, comunicativ, ironic, en o bogata
gala de umor, insetat de experiente noi, manat de dorul de duce,
deschis sensatiilor naturii ca si impresiilor de eivilizatie, entuziast

al romanitatii noastre, adorator al Frantei lui Ludovic-Filip,

si

pana la urma iarasi un fermecator corespondent, neintrecut in stilul


natural, pana la impunerea iluziei ca oi-a tiparit intr'adevar scrisorile dintre 1835 si 1844, iar nu o lucrare de maluritate, indelung
reflectata si revizuita. Acest mester al stilului firesc variaza in ton,
atingand uneori sublimul, alteori pateticul. Prin darul suprem al
naturaletii si al varietatii tonului este scriitor, chiar daca lexicul
sau e pe alocuri congestionat de latinisme si de italienisme, astazi
neacceptabile. Ar fi fost de sigur de dorit un I. Codru Dragusanu
format in afara sferei de influcnta a curentelor linguistice aberative ;
n'ar fi fost insa posibil un alt I. Codru Dragusanu, scriitor corect
si Ears personalitate. Cheia farmecului sau e intr'a devar personali-

tatea. Ea Tascumpara erorile ambiantei culturale. prin cea mai

www.dacoromanica.ro

156

*ERBAN CIOCULESCU

bogata aka tuire orneneasca ce a dat-o literaturii noastre, Transilvania din veacul trecut.
Din celelalte scrieri ale lui, nuvela cu subiect italienesc si de factura romantics, Banditul farce void, aparuta farce merrtiunea datei,

la Graz, in editura romaneasca a lui Paul Giesler si semnata Ion


Codru, e neglijabila ; mai interesanta e conferinta cu titlul e 0
umoresca veridica 9, rostita la Casina roman4 din Fagaras, la 6
Februarie 1870, in care latinistul face o monografie spirituala a
satului silu natal, iEtoria si genealogia boieronatelor modeste ale dia.gusenilor.
Repus in circula-tie in 1910, Peregrinul transilvan a fost prefacut
In stilul literar de r zip, de N. Iorga (sub semnatura responsabila a
unui tipograf necunoscut);adica expurgate, nesistematic. de latinisme,

dar si de unele neologisms admisihile chiar atunci, astAzi curente.

Ortografia Astrei, conseevent latinist5, e mai rebarbativa deck


lexicul lui I. Codru Dragusanu, din care cuvintele caduce sunt
relativ pirtin frecvente ; cartea mai sufere de greseli de tipar si de
confuzii prepozi ;ionale, grew de atribuit unui scriitor ca I. Codru
Dfagusanu. In edi-tia noastfa ciiticr, am restabilit pe cat cu putinca,
textul originar, inlocuind numai barbarismele latinisto-italienizante,
retusand prepozitiile nesigure ;i alte curiozitati ale tiparului, data
nu direct imputabile autorului ; cartea 4si regaseste unele arhaisme
estetiee, precum si particularita-tile onomasticei de popoare, in
modul ardelenesc, cu oarecare savoare vetusta.
Dace s'ar putea face un pas mai departe atm autentica fizionomie
a textului, castigul ar fi foarte insemnat. In definitiv, cu o Peregrinul transilvan intalnim intaia oars in literatura noastrk

un text capital, care are ins'a nevoie de oarecare ingrijire, neputiindu-se infa/isa cu ortografia ingrozitoare a Astrei, nici cu
ceva din lexicul de tip Laurian si Alassim, anticipativ. Foarte usor
retusatrt, cartea recomanda un observator de tip european, care
nu e insa un desradacinat, nici un cosmopolit, o inteligen/A scanteietoare si un ton natural, neintrecut, calita/i spirituale si seriitoricesti menite sa a sigure autorului cla'sicitatea.

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA
de TUDOR VIANU

www.dacoromanica.ro

a) Junimea ca grupare
Un curent literar este adeseori o simply construcIie istorica,
rezultatul insurnarii mai multor opere i figuri, atribuite de cercetator acelorai inrauriri si subsumate acelorai idealuri. Mu It'd vreme

dupa ce oamenii i creqiile for au incetat sa ocupe scena epocei i


rasunetul for s'a stins, istoricii descopera filiaiiile i afinitalile,
grupand in interiorul aceluiai curent opere create in neatarnare
i personalitilli care nu s'au cunoscut sau care s'au putut opune.
Fara indoiala ca, nu acesta este cazul Junimii. Sarcina istoricului
care ii propune sa studieze desvoltarea acestui important curent al
renaterii noastre literare, in figurile i operele lui, este uurata de
faptul ca dela inceput el se sprijina pe consensul mai multor voinIe
i ca tot timpul o puternica personalitate 11 doming. In afara de
aceasta, Junimea nu este numai un curent cultural i literar, dar
0 o asocia-cie. De sigur, ea n'a luat niciodata forma institu-tionala a
Societalii Academice Romane, intemeiata cam in aceeai vreme in
Bucureti. Ea n'a luat natere printr'un act formal i nu s'a meninut
dupa legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. Junimea n'a fost atat o societate, cat o comunitate. Aparitia ei
se datorete afinitaIii viu resim %ite dintre personalitalile intemeie-

torilor. Ea se menhine apoi o indelunga vreme prin func/iunea


atrac/iilor i respingerilor care aleatuesc caracteristica modului de
a trai 0 a se desvolta al tuturor fiinIelor vii. Vechea deviza franIuzeasca potrivit careia # entre qui vent, reste qui peut 0 este i aceea
pe care asocialia ieana o adopta pentru sine. De sigur, nu numai
instinctul vieIii merqine unitatea Junimii in decursul existeMei ei.
Asocialia doreste sa-i dea o oarecare baza materials i o anumita

www.dacoromanica.ro

160

TUDOR VIANU

ordine sistematica a lucrarilor, castigd aderenIi, ingrijeste formarea


noilor generaIii si poarta polemici colective. Dar peste tot ce con
stitue, in viala Junimii, produsul deliberat al voinei de a se organiza, pluteste duhul unei In ;elegeri comune a societacii, a culturii,
a literaturii, pe care este cea dintai sarcind a istoricului sat extraga
si sa-1 arate lucrand in opere si oameni.
In 1863 se intdlnesc in Iasi cinci tineri inapoiaii de curAnd dela
studii. Patru dintre ei apariin boierimii moldovenesti, adic5 acelei
clase cultivate printr'o atingere de doua ori seculars cu civilizaia
apusului; dar in care dorin;a producciilor proprii, Intr'o vreme in
care meseria condeiului nu clddea Inca influenIa si puterea ()Minute

mai tdrziu, era mai mica cleat plAcerea de a gusta producIiile


altora. Din mijlocul acestei aristocra%ii locale se ridica Petre Carp,
Vasile Pogor, Theodor Rosetti si Jacob Negruzzi. Pogor.si Rosetti

se formaserd in scolile Franei. Ceilali se Intorceau dela studii in


UniversitaIile germane. Al cincilea emul al grupului si acela care
trebuia sa devina condue5torul lui, Titu Maiorescu, se Inapoia ca
fost student al University -Olor germane si franceze si apaginea prin

nastere rohustei ramure ardelenesti care, in ultima jumatate de


veac, trimisese Principatelor Romane pe ate -ti din indrumatorii lor,
in scoala si in literature. Iacob Negruzzi a povestit data intalnirea

lui cu doi din intemeietorii Junimii, cu Petre Carp, Intrezarit cu


prilejul unei adunari studenIesti la Berlin, ca o figura capabila sa
domine, apoi cu tanarul profesor Maiorescu, vorbind a celuia venit
sa-1 cunoascri, cu autoritatea distanta cu care se vorbeste unui
solicitator. Ghea %a se rupse insa repede si cei cinci tovardsi, hotarili
sa se rnanifeste dupd preg5tirea si talentul lor, dar si cu scopul de a
spori via %a fostei cetaIi de scaun a Moldovei, diminuata acum prin

stramutarea in Bucuresti a Domnului Priitipatelor Unite, decid


sa inceapd o serie de prelegeri populare. Cursul public pe care Maio-

rescu it ;Muse cu un an mai Inainte, curand dupd instalarea sa in


Iasi, dovedise existema unui auditor cultiyat, in stare sa se intereseze de problemele stiin %ei, expuse in formele unei Inalte /inute
academice. Experien ;a este reluata in Februarie 1864 cu puteri
unite. In cursul aceluiasi ciclu, abordAnd probleme dintre cele mai
variate, Carp si Pogor vorbesc de ate doua on si Maiorescu de zece.
PrelecIiunile populare devin o lungd tradi%ie a Junimii din
Iasi. Timp de saptesprezece ani, ele se urmeazd neincetat, mai intli

www.dacoromanica.ro

Istoria literaturii romans moderns I

Plana X

111

Col. Academia Romini

D. Bolintineanu

www.dacoromanica.ro

JIJNIMEA

161

asupra unor subiecte Para legatura intre ele ; apoi, din 1866, grupate
in cicluri unitare ; in fine, din 1874, prin intervencia noilor aderenti

Lambrior si Panu, asupra unor teme interesand istoria si cultura


nalionala. Astfel, de unde mai inainte se vorbise despre < Elementele
de viap 'ale popoarelor si despre Car/ile Omenirii *, ciclurile din
1874 si 1875 limiteaza preocuparile la elementele nalionale ale culturii noastre si la influenIele consecutive exercitate asupra poporului
roman. Curand, prin darul basarabeanului Casu, nepotul lui Pogor,
completat prin cotizaiile membrilor ei, Junimea devine proprietara
unei tipografii, trecuta mai tarziu in alte maini. Asocialia infiirrpaza
si o librarie, push sub supravegherea lui Pogor, dar disparuta si ea

dupa o scurta funcIionare. Existerqa tipografiei .ingaduie Junimei


publicarea unei revistA, Conc'orbiri Literare, puse dela inceput sub
conducerea lui Jacob Negruzzi. Se adauga o cash de editura care
cunoaste un inceput de realizari, publicand din vastul ei program
literar si scolar, la care autorii romani erau chemati printr'o generoasa oferta de colaborare, AFitmetica r> lui I. M. Melic, < Despre
scrierea limbii romane *, de Titu Maiorescu, (c Epitome Historiae
Sacrae * de Pavel Paicu, traducerea d-rei Emilia) M(aiorescu) dupa
Moartea lui Wallenstein * de Schiller si aceea a lui Carp dupa
((Macbeth * de Shakespeare. Inca dela inceputurile ei, miscata de
constiinta primelor nevoi ale culturii noastre in acel moment,
Junimea abordeaza problema ortografiei romanesti, foarte acuta in
epoca trecerii dela intrebuin %area alfabetului chirilic la cel Latin.
In sedince insuflucite, Iinute de obicei la Pogor sau la Maiorescu si
dominate de personalitatea plina de prestigiu a acestuia din urma,
se discuta probleme de ortografie si limba, se recitesc poacii romani
in vederea constituirii unei antologii si se compun sumarele revistei,
uneori in hazul general pentru producIiile care trebuiau respinse.
Convorbirile literare pastreaza in cea mai mare parte urma activitaii
Junimii si lectura atenta a revistei petmite refacerea vie ii renumitei
grupari literare si a etapelor pe care le-a strabatut. Arnanuntele
pe care le-au putut aduce < Insemnarile zilnice * ale lui Maiorescu
(publicate de d-1 I. Radulescu-Pogoneanu) si darea la iveala a cores pondenlei scrisa sau primita de junimisti (in (< Studii si documente
literare* ale d-lui I. E. Torolgiu) intra in aceste mari cadre.

Prima etapa se intinde dela intemeiere pans in 1874, anul in


tare Maiorescu devenit Ministru al Instruqiunii Publice, se muta
11

www.dacoromanica.ro

162

TUDOR VIANU

la Bucurqti. Este epoca in care se elaboreaza principiile sociale oi


estetice ale Junimii, aceea a luptelor pentru limbs, purtate cu latinitii i ardelenii, apoi a polemicelor cu barnuistii, cu Hasdeu si
cu revistele din Bucureti, duse nu numai de Maiorescu, dar i in
aciuni colaterale de Panu, Vargolici, Lambrior, Bur la, Cihac. Este
vremea in care Junimea provoaca cele mai multe adversitali, dar
i aceea in care, prin succesul polemicelor ei, prin adeziunea lui
Alecsandri, prin descoperirea lui Eminescu, aureola prestigiului
incepe sa se formeze in jurul ei. Intre 1874 si 1885 urmeaza a doua
faza a Junimii, epoca in care edinTele din Ia0 se dubleaza prin
acele din Bucureti, in diversele locuinIe ale lui Maiorescu i in
cele din urma in armonioasa casa din str. Mercur, unde Alecsandri
.citete < Fantana Blanduziei )), < Despot-Voda gi < Ovidiu *, Caragiale 4 Noaptea Furtunoasa )), aparute in aceea0 epoca in Convorbiri
impreuna cu operele lui Conta si Creanga. In 1885 Iacob Negruzzi
se stramuta in Bucureti, luand cu sine revista, a carei direc-cie o
pastreaza singur pans in 1893 i impreuna cu un comitet din care
faceau parte Teohari Antonescu, Bratescu-Voinqti, Mihail Dragomirescu, D. Evolceanu, I. S. Floru, P. P. Negulescu, C. Radulescu-

Motru, I. A. Radulescu (Pogoneanu) si Francois Robin, pana in


1895, cand comitetul isi asuma intreaga conducere a revistei. In
epoca dela 1885 pana la 1900 principiile estetice ale Junimismului
primesc o importanta ,desvoltare. In aceea;i vreme are loc lupta
Junimii cu socialistii, aqiunea lui Maiorescu fiind sprijinita de
aceea a lui Petre Missir i de a tinerilor discipoli P. P. Negulescu,
Mihail Dragomirescu, S. MehedinIi, Gr. Tauan, etc. Dei, in acest
interval, Caragiale ii continua colaborarea la Convorbiri, care se
deschid i gloriei tinere a lui Cobuc, epoca dintre 1885 i 1900 di
gruparii i revistei un precumpanitor caracter universitar. Drumul

prin Convorbiri devine drumul catre Universitate. Este epoca in


care se stabilwe pentru trei sau patru decenii de aci Inainte configuraIia UniversitaIii, mai cu seama a celei bucuretene i in care,
din cenaclul Junimii, se desprind figurile cele mai proeminente ale
stiinei i oratoriei universitare. In 1900, vechiul comitet se completeaza cu nume noi, provenind din domeniul istoriei i al stiincelor
naturale. Pe langa vechii membri, el cuprinde acum pe Gr. Antipa,
I. N. Bazilescu, I. Bogdan, L. Mrazec, A. Naum, D. Onciul, St.

Orapnu, E. Pangrati, I. Paul, A. Philippide, C. Litzica, S. Mae-

www.dacoromanica.ro

J1UNIMEA

163

dinii, P. Missir, D. Bungetzianu, M. Seulescu, D. Voinov Si N.


Volenti. Nume de vechi colaboratori se -amesteca deci cu altele noi,
mai puIine din sferele literare, mai multe din cele savante i universitare. Animatorul comitetului este Ion Bogdan, care, in 1903, devine
directorul revistei, pans In 1907, cand trece conducerea lui S. Mehedin %i. De unde pans in 1900, revista ii 'Astra in primul rand tradi;ionalul ei caracter literar si filosofic, odata cu intrarea lui I. Bpgdan

in comitetul de redaqie i apoi cu trecerea lui la direccia revistei,


Convorbirile devin o arhiva de cercetari istorice, in paginile careia
se disting, alaturi de propriile studii ale lui Bogdan, acele ale lui
D. Onciul, N. Iorga, St. Oraanu, G. Bogdan-Duica, C. Em. Krupenski, etc. i de unde vechile lupte ale Convorbirilor fusesera
purtate pe teme de culture generals, acum este vremea polemicilor
erudite, ale lui Bogdan impotriva lui Gion, ale lui Iorga impotriva
lui Xenopol i Tocilescu, ale causticului erudit St. Oraanu impotriva

lui Pompiliu Eliade, Frederic Dame, 0. G. Lecca, etc./ A cincea


epoca a Convorbirilor este aceia care, incepand cu anul 19M, coincide

cu lunga direcTie a lui S. Mehedinli, in timpul careia arhiva de


cercetari istorice se completeaza cu una de filosofie, unde apar
contribu/iile ganditorilor, la Inceputurile for atunci, I. Petrovici,
C. i M. Antoniade, Mircea Djuvara, Mircea Florian. Figura literary

cea mai importanta a epocei este Pana't Cerna, a carui colaborare


incepuse insa de sub direccia anterioarh. In latura indrumarii critice,
nimic nu poate fi pus alaturi de marea epoch ieana i nici de desvoltarea ei ulterioara, prin contribuIia unui P. P. Negulescu i Mihail

Dragomirescu. Apari%ia lui E. Lovinescu este de scurth durata,


rostul criticului urmand A se precizeze mai tarziu i aiurea. Convor-

birile due totui lupte i in aceasta vreme, cu Viectta Noua, si cu


Vico romcineascd. Dar din masurarea puterilor nu se mai cristalizeaza o doctrine, ca In trecut. Lipsite de sprijinul unor noi i puternice talente literare, Convorbirile incep sa piarda din vechiul for
prestigiu, pang cand, in 1921, S. Mehedinti trece direc %ia lui Al.
Tzigara-Samurca care, impreuna cu arhitectul Al. M. Zagoritz, se
remarcase Inca de sub vechea conducere prin studii de arta romaneasca veche i populara. Nici noua direc %ie nu izbutete insa sa
impuna revista in rolul ei de altadata. Din trunchiul Junimii i al
Convorbirilor se desprind insa, la diferite intervale, ramuri noi,
prin publicaIiile unui N. Petracu, C. Radulescu-Motru, M. Drago11*

www.dacoromanica.ro

164

TUDOR VIAND

mirescu. 0 viziune asupra intregei Junimi nu va fi posibila decat


dupa ce vom fi cuprins intreaga arborescenIa a miscarii, desvoltata
prin silinlele celei de a doua genera ;ii de scriitori si ganditori junimisti.

Am spus ca unitatea Junimii provine din aceea a spiritului care


a insufleIit-o. Baza concreta a Convorbirilor, trecute sub atatea
direclii, n'ar fi putut singura sa garanteze lunga continuitate de
spirit a misearii, indrumata de iniIiatoe intr'un sens pe care generaIiile mai not au stiut sa-1 recunoasea si sa-1 propage. Aceasta unitate

de spirit, spiritul Junimii, structura ei morals, prezinta o seams de


trasaturi distinctive, pe care vom incerca acum a le izola si descrie.
Evident, unitatea spirituals a Junimii nu exclude deloc varietatea
temperamentelor intelectuale ale junimistilor. Unele din trasaturile
de mai jos au putut sa lipseasca si au luat totdeauna forme particulare, pe care va fi datoria expunerii noastre sa le puns in lumina.
Dar aci este vorba de efectul de ansamblu, adica de trasaturile cele
mai statornice si mai izbitoare.
Spiritul filosofic este cea dintai caracteristica a structurii juni-

miste. Junimistii sunt oameni de idei generale, mai mutt cleat


specialisti in una sau alta din ramurile particulare ale stiinIelor.
Ip sedinIele Junimii, dupa cum ne povesteste Panu, studiile istorice

sau filologice care apareau din cand in and nu erau niciodata


asculfate pans la urm5, argumentarea concreta fiind resimIita ca
fastidioasa. Pogor intrerupea totdeauna lectura unor astfel de cercetari, discuTia revenind care temele generale. Jacob Negruzzi aminteste si el (< placerea specials (a Junimii' pentru filosofie ca si
repulsia ei pentru studiile- istorice, ca unele care exc]udeau <c expunerile de teorii si <c discuiiile de principii )). Crii ica pe care Junimea

o formula cu privire la procesul de forma ;ie al civilizaTiei romane


moderne se sprijinea pe argumente de raIiune, pe vederi teoretice

asupra naturii societalilor si a raportului dintre instituiile for si


gradul de culture al poporului respectiv. Nu argumente istorice
ci speculatia teoretica sta la baza criticii junimiste. In materie
literara, gustul se calauzea in asemenea masura dupa principii, incat

toi criticii curentului sunt in primul rand esteticieni, filosofi ai


artei. Critica orientate numai de gust, marginita la impresia fndididuala, este aproape necunoscuta in cercul Junimii. Mai to-v.1 titularii
rubricelor critice ale Convorbirilor incep prin a aseza baza sistematica

www.dacoromanica.ro

JTJNIMEA

165

a concep/iei for despre arta. Aplica/iile yin in urma. Asa procedeaza

Maiorescu, Carp, Xenopol sau Dragomirescu. Mu lta vreme, in zelul


ei de a-si asigura descendenca spirituala, Junimea incurajaza

formarea unui tanar filosof in Universita-cile streine. Eminescu


trebuia sa se intoarca profesor de filosofie la Universitate'a din Iasi.

Xenopol se formeaza la Berlin ca jurist, istoric, dar si ca filosof.


Pena la Cerna, fiecare genera/ie junimista poarta grija pregatirii
unui tanar ganditor sistematic. Cultul gandirii abstracte este atat
de mare la Junimea, incat in cercul ei se formeaza conceptul unei
poezii filosofice, a carei variata realizare vom avea de mai multe on
prilejul s'o punem in lumina in cursul acestei lucrari. N'au lipsit de
sigur, in cercul Junimii si al Convorbirilor, nisi naturile de erudi-0,
istorici sau filologi, dar nu acestia au imprimat caracterul distinctiv

al miscarii. Foarte interesant este cazul lui Xenopol, adevaratul


polihistor al curentului, istoric, economist, critic literar, dar si
filosof. Cariera lui incepe prin incercarea de a lamuri, in literatura
timpului, bazele sistematice ale cunoasterii trecutului si sfarseste
printr'o opera de metodolcgia si filosofia istoriei. Materialul faptelor

a fost men/inut tot timpul de Xenopol sub lumina conceptelor.


Istoricul Xenopol a fost din acest punct de vedere unul din cei magi
tipici junimisti. Cand, intrand sub direc/ia lui I. Bogdan, Convorbirile

devin o revista de studii istorice in sens pragmatic, cercetatorul


are impresia intreruperii unei linii tradi/ionale, pans la restabilirea
ei in noua generalie de ganditori.
Spiritul oratoric este a doua trasatura a mentalitaiii junimiste.
De sigur, prin indelungata lupta a lui Maiorescu impotriva retoricei
pasoptiste si a frazeologiei politice si parlamentare, Junimea inseamna
un reviriment in sensul controlului cuvantului, ramanand ea insasi
o pepiniera de talente oratorice, reinnoite cu fiecare genera/ie. Nu
trebuie uitat ca prima manifestare a Junimii este aceea a conferin/elor
publice, stilizate in ce priveste atitudinea oratorului si arta compo-

ziOei lui dupe mode]ul maiorescian, usor de recunoscut chiar in


reeditarile lui mai noi. Oratorul, imbracat in frac sau redingote,
aparea ca un deus ex machina in fa %a publicului care nu trebuia sa-1

zareasca pana in acel moment si incepea sa debiteze expunerea lui


in formele unei dic/iuni impecabile, fara sprijinul vreunei note,
nu ca un savant care infa/iseaza rezultatele cercetarii lui, ci ca un

artist care construeste in faa publicului incantat opera sa desa-

www.dacoromanica.ro

166

TUDOR VIANU

varsita. Numeroase sunt docuinentele contimporane care descriu


arta oratories a lui Maiorescu, demnitatea tinutei lui, caldura
glasului muzical, marile efecte sugestive scoase din jocul manilor si
al barbii. Alti contimporani ne-au descris in vorbirea profesorului

sau a oratorului parlamentar, comparata uneori cu aceea a unui


general care i0 reduce treptat inamicul, ironia lui nimicitoare, conciziunea lapidara a expresiei, egalata si poate intrecuta in aceeasi
vreme numai de rasunatoarele formule ale lui Carp. Modalitatea
alcatuirii unei expuneri publice devenise traditionala la Junimea.
Oratorul, ne spune Panu, trebuia sa inceapa, dar mai cu seams sa
sfarseasca, printr'o comparatie, care avea rostul sa puns termenii
problemei si sa ilustreze concluzia ei. Debitul sau trebuia sa cure).
neintrerupt, Band impresia unei suverane stapaniri de sine si a subiec-

tului. Folosind prestigiosul model al ini%iatorilor se constitue la


Junimea o lungs tradiTie care produce, in generatiile urmatoare,
oratoria universitara a unui Negulescu, Mehedinti, Petrovici. Nu
numai de altfel in vorbire, dar si in scris, idealul oratoric doming
productia junimistilor. Unele din operele for cele mai reprezentative
apartin disertatiei filosofice, construite dupa modelul micilor tratate
morale ale Antichitatii si ale clasicismului francez. Progresul Adeva-

rului sau Din Experiencil de Maiorescu sunt in aceasta privinta


exemple ilustrative. Pans and metodele moderne ale erudi %iei sa
domine la Convorbiri, prin contributia lui Bogdan si a istoricilor
din epoca sa, aparatul critic, cu mul;imea referintelor si a citatelor,
sunt privite ca semnul neindemanarii scriitoricesti si a lipsei de idei
proprii. Gruparea argumentelor nu reproduce apoi chipul in care
s'a format convingerea in mintea scriitorului. Autorul nu argumenteaza in felul savantilor, ci in acel al oratorilor. Expunerea sa este
o pledoarie. Dupa aceasta norma sunt redactate, impreuna cu atatea
din articolele lui Maiorescu, acele ale lui Xenopol, Th. Rosetti, Petre
.Missir, etc., pans la uncle din studiile ganditorilor mai noi. Disertalia
filosofica este una din categoriile cele mai izbitoare pe care Junimea

le introduce in literatura noistra.


Gustul junimistilor este clasic si academic. Oameni de formatie
universitara, stapftnind umanita%ile vechi si moderne, ei sunt iodinate

a judeca dupa modele si a crede in valoarea canoanelor in arts.


Clasicismul se bucura de o buns primire la Junimea. In fiecare
generatie apare un poet clasicizant si academic. Dupa Naum, admi-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

167

ratorul lui Chenier, apare Olanescu-Ascanio, traducatorul lui Hora %iu,

apoi carducianul Duiliu Zamfirescu, mai tarziu Murnu, Fro llo,


Cezar Papacostea. De sigur, Junimea nu se inchide nici inspira ;iei
romantics mai noi, incat colecIiile Convorbirilor cuprind o intinsa
literature de traduceri din Lamartine, Musset si Vigny, Hugo s i

Gautier, din Heine si Uhland, etc. In toate imprejurarile, gustul


junimistilor se indreapta catre produc %ia clasata, confirmata de
limp. Fafa de miscarea literary a Occidentului, in aceeasi vreme,
ei arata raeeala sau indiferenVa. Nici naturalismul francez, nici
simbolismul nu prilejuiesc vreun reflex in Convorbiri. Titu Maiorescu

invoca In un moment dat precedentul naturalismului rural, mai cu


seamy german. Dar aceasta in sprijinul unei orientari .impartasita
de pu%ini aderen/i din vechea garde. Pogor care traduce in 1870 din
Baudelaire execute o ac/iune literary fare urmari. Numai drama lui
Ibsen, de sigur pentru con inutul ei filosofic, pare a fi determinat
in cercul Junimii o mai vie reac %ie, concomitenta cu fenomenul,
Convorbirile deschizandu-se traducerilor lui Virgil Popescu, pang
cand Maiorescu insusi sa talmaceasca Copilul Eyolf in 1895. In
genere insa junimiytii raman adversarii inovaTiei literare, incat
V lento Noua a lui Densusianu produce iritare, iar Duiliu Zamfirescu
denunIa cu violent,A, in 1916, produatia poqilor modernisti,

Ironia este o alts trasatura a tabloului. Vestita zeflemea junimista coalizeaza impotriva miscarii pe cei mai multi din adversarii
ei. (Pena la motivele ideologice si tendin %ele sociale, adversarii se

rich& impotriva Junimii mai inta'i din pricina veseliei pe care


stiau ca o trezesc in cercul ei. Dosarul Junimii, un fel de a sottisier s in genul aceluia pe care Flaubert il Iinea la curent pentru sine,
crestea in fiecare sedinfa cu excerpte din discursurile sau articolele
vorbitorilor sau scriitorilor din Iasi si de aiurea, producand o reacie

usor de inchipuit in sufletele acelora care aflau Ca se bucurasera


de onoarea acestei aten/ii.(Unele din articolele critice ale lui Maiorescu in epoca lui iesana sunt ca o prelungire a < dosarului >, a carui

fauna starnise atatea dusmanii. Singur Hasdeu in/elege ca trebuie


sa raspunda cu aceeasi arms, Band prilej epocei, care rasese adesea
impreuna cu Junimea, sa rada de cateva on impotriva ei. Ironia

folosita de atatea on ca unealta polemics, este manipulate si in


interiorul cercului. Junimea este departe de a fi o societate de admiratie mutuala. In momentele pu %in fericite, poe%ii si prozatorii gru-

www.dacoromanica.ro

168

TUDOR VIANU

pului isi primesc verdictul nimicitor din gura propriilor prieteni.


Trasaturile intr'un fel oarecare rizibile ale membrilor grupului nu
sunt nici decum ascunse. Masivului Caragiani i se spune bine hfanitul Caragiani n. Naum este <( pudicul Naum )>. Din pricina fantaziei pe care o depune a in povestirile sale, Jacob Negruzzi este (c carul

cu minciuni *, Lambrior, Tassu si Panu sunt a cei trei romani e.


Ba chiar, cu referire Ia exagerarile latiniste ale epocei, unii din
acestia sau alcii primesc din cand in cand apostrofa <( Mai, romane!)>.

Intr'un col/ exists grupul acelora cari nu luau parte la discucii, in


frunte cu matematicianul Culianu: grupul este denumit cu termenul
colectiv <c caracuda n. 0 gluma nereusita este primita cu vociferarile
intregei askterqe: <c faul! faul! >. Cand latinistul Paicu indrazneste

vreunul din puffin gustatcle lui cuvinte de spirit, adunarea nu se


mai stapaneste: <( Prost ii Paicu! Afars Paicu! n. Gogomanilor!
striga Carp intregei adunari si expresiunea aceasta disprquitoare,
transformata cu timpul din porecla in renume, ajunsese sa desemneze pe to/i vechii junimisti, pe to-ci acei cari manifestand ironia
impotriva tuturor, stiau s'o suporte ei insisi. Alaturi de Carp, Pogor
este ironistul cel mai acerb al grupului. Nimic nu afla iertare in
ochii sai. Discu/iile cele mAi serioase sunt intrerupte de zeflemeaua

lui necruatoare si din collul canapelei pe care era tolanit, gestul


sprijinind refleclia, adeseori porneste o perna in capul vreunui
nefericit preopinent. Pogor este autorul maximei dupa care anecdota primeaza, acea anecdota in care exceleaza Caragiani si care
Intr'o zi va aduce revela;ia lui Creanga. Ironia este la Pogor o forma
a liberta/ii spirituale si, poate, mai ales, a mobilita/ii lui, a neputin/ei de a se stabili si de a adera, incat dusmanul unit al acestui om,

care im-bralisa pe rand toate atitudinile, era numai dogmatismul


rigid si auster. Cand Teodor Rosetti gaseste numele Juniinii, Pogor
oficiaza taina botezului, intreband de trei ori: <c S'a lepadat copilul
de Satana pedantismului? >>, la care grupul intemeietorilor raspund
cu veselie: <c S'a lepadat! n. Tumultul sedin/elor si al renumitelor

banchete anuale, in care zeflemeaua serba triumfuri dintre cele


mai zgomotoase, nu putea fi dominat deck de Maiorescu. Gravul
magistru readucea societatea Ia preocuparile serioase, dcsi el insusi

nu dispreuia gluma, debitata totusi intr'un fel care producea un


zambet conven ;ional si nu veselia libera si cordials, raspunzand
aproape fiecaruia din cuvintele lui Pogor si Carp. S'a spus ca Maio-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

169

rescu n'avea spirit >>. Lucrul cred ca trebuie inteles in sensul ca-i
lipsea veselia comunieativa. Puterea de a surprinde ridico]ul qi de a-]

reda grin rapide trasaturi caustice este insa foarte mare la Maiorescu si acestei faeultati i-a datorat scriitorul unele din izbanzile
lui cele mai maxi.
Spiritul critic completeaza imaginea structurii junimiste. Ea este

poate cea mai de seama trasatura a intregului i in tot cazul aceea


care a fost rernarcata mai des. Dupa cate am vazut, ea nu este insa
singura. S'a definit criticismul junimist drept rezerva ideologica fats
de schimbarile intervenite in via4a publica a poporului roman la
mijlocul veacului trecut. Definitia nu este suficienta, pentruca ea
subsumeaza nu numai criticele lui Maiorescu si Xenopol, discursurile lui Carp, vodevilurile lui Alecsandri, satirele lui Negruzzi,
articolele lui Eminescu i comediile lui Caragiale, dar si alte multe
manifestari literare mai vechi si provenind din cercuri deosebite.
Exista un criticism prejunimist si unul extrajunimist. G. Ibraileanu
1-a identificat in scrierile lui Russo i Costache Negruzzi, in ale lui
Kogalniceanu si Odobescu. Plangerea Ca noile instituIii ale statului
roman nu corespund mentalitatii poporului, ca reformele au atins
numai formele superficiale de viata ale societatii noastre, izoland
clasa de sus care le asumase de straturile profunde si reale ale popo-

rului de jos, ramase straine de ele, alcatuiese o tema comuna a


ideologici sociale a vremii. 0 intalnim in gura lui Ion Bratianu si
sub pana lui Ion Ghica si Eliade Radulescu. 0 cunosc socialitii,
in ale caror reviste revine adese. Dintr'o doctrina i o atitudine
atat de raspandite, nu se poate face deci o trasatura proprie Junimii.
Criticismul junimist se caracterizeaza deci pentru noi, nu atat din

punctele de doctrina pe care le impartea cu cei mai multi dintre


contimporanii si inainta0i imedia/i, cat din unele inclinari altoite
pe trunchiul doctrinei amintite si pe acea atitudine centrala facuta
din ceea ce Maiorescu a numit respectul adevarului. In numele acestuia poarta Maiorescu luptele lui impotriva poeziei neinspirate, a
limbii artificiale, a fa]sei erudiIii, a megalomaniei de toate felurile.

Respectul adevarului istoric inspira studiile lui Panu. Nevoia de


autenticitate in formele de manifestare ale vietii nationale determina atitudinea politica a lui Eminescu. Adevarul curat se infatiaza totdeauna in formele scaldate in lumina ale simplitalii. Stilul
bombastic, conceptia eonfuza, eruditia haotica sunt oarecum due-

www.dacoromanica.ro

170

TUDOR VIANU

manii naturali ai Junimii. Respectul adevarului cere apoi deosebirea dintre modalitaiile lui in diferitele domenii ale culturii. Adevarul teoretic nu este tot una Cu adevarul artistic sau cu acela
social. Rea liti in politica, junimitii vor sti sa limiteze politica
faIa de drepturile obiectivitaii stiin/ifice i de acele ale inspiraIiei
artistice, tragand hotare intre via-ca practica, crea/ie si critics.
Stilul de gandire al Junimii va fi deci discriminativ, disociind valorile, identificand domeniile si separandu-le cu limpezime. Nevoia de

adevar implica in fine modestia. Si de unde, printre inaintai sau


contimporani, nu lipseau visatorii romantici, naturile gigantice,
ganditori i savanIi urmarind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre i de sigur propriilor puteri,
Junimea provoaca (reac/iune, rechemand spiritele la contiinia
limitelor si a condi %iilor de fapt. Sarcina modesta, bine implinita,
li se parea superioara marilor nazuinIe, condamnate in premisele
lor. Un suflu de temeinicie trece astfel prin cultura noastra, intr'un
moment care avea atata nevoie de o asemenea inraurire.
b) Intemeietorii

Vom incepe infaIiprea oamenilor si a operelor cu intemeietorii.


Maiorescu, Carp, Teodor Rosetti i Iacob Negruzzi pun temeliile
doctrinei sau creeaza modelul atitudinilor intelectuale si sociale.
Totui, chiar printre intemeietori, personalitacile nu stau pe aceea0

treapta. In randul intai, prin prestigiu literar, prin talent i staruinca, doming figura lui
1. TITU MAIORESCU

Fiul lui Ioan Maiorescu (1811-1864), unul din dascalii ardeleni

descalecaIi in Principate in prima jumatate a veacului trecut pe


urmele lui Gh. Lazar, s'a nascut in Craiova, la 15 Februarie 1840.
In momentul acela, Joan Maiorescu, profesor al Scoalei centrale din

Capita la Olteniei, traia un scurt popas intr'o cariera bantuita de


multe restr4ti si de o lungs ratacire. Fire darza'i bucuroasa de lupta,

iscand adeseori dumanii, ocupand diverse catedre in intervaleletribula Oilor sale politice, care ii aduc in doua randuri destituirea
si expulzarea, revoluIionar in 1848 i agent al Guvernului provizoriu pe langa Dieta din Frankfurt, apoi translator al Ministerului

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

171

de Justi %ie din Viena, pans la Inapoierea lui in Cara ca profesor la


Colegiul Sf. Sava si la Facultatea de Litere, Ioan Maiorescu a fost
un cap politic, fauritorul unui mare plan de unire a tuturor tarilor
rom5nesti, intr'un organism de stat menit sa se ()punk sub un
principe austriac, valului panslavist, in fine autorul mai multor

scrieri, printre care Die Romanen der oesterreichischen Monarchie,


1849, apoi ltinerarul in Istria i Vocabularul istriano-roman, publicate abia dupa moartea lui, in Convorbiri Literare, prin Ingrijirea
fiului. Inrudit cu Timotei Cipariu si probabil cu Petru Maior, ceea ce

ar explica schimbarea adevaratului sau nume de Trifu in acela


purtat mai tarziu, catolic unit si teolog blajan, latinist si nationalist,
atasat deopotriva monarhiei habsburgice si idealurilor de romanitate ale poporului nostru, Joan Maiorescu era un tip reprezentativ
pentru inteligenta ardeleneasca in epoca lui. Ion Maiorescu se casatorise cu Maria Popazu (1819-4864), sora protoereului Ioan Popazu,
intemeietorul Ginnaziului roman din Brasov i mai tarziu Episcop
al Caransebesului, mare orator, primul detinator al unui asemenea
dar in familie. Familia Popazu era originara din Valenii de Munte
si, prin aseendetele ei mai indepartate, poate din Macedonia. Din

casatorie se nascusera doi copii, Emilia, devenita d-na Humpel,


si Titu-Liviu, care va iscali cu Intregul lui nume latinist pang in
primii ani dupa inapoierea dela studiile sale in strainatate.
Lunga petrecere a lui Ioan Maiorescu la Viena, face necesara
educarea fiului care absolvise prima class a Gimnaziului din Brasov,
intro scoala a locului. Ajutorul .Domnitorului Barbu yStirbei, cornpletat cu un stipendiu ardelenesc, ingaduie intrarea intr'un institut'
de elita, vestitul Theresianum. Tanarul Titu Maiorescu ramane aci
timp de seapte ani, intre 1851 si 1858, mai intai ca extern, apoi ca
pensionar al scoalei. InvaIamantul in Theresianum se calauzea dupa
idealuri educative aristocratice, ass cum ele se constituisera in Europa

Inca din Renastere. In afara de programul stiintific si literar, cu


bune umanitati clasice si cu multe cunostinte de limbi straine, scoala

dadea ucenicilor ei un Ingrijit invatamant artistic, pe care tanarul


11 completa in multele prilejuri ale Vienei muzeologice, teatrale si
muzicale de-atunci, ba chiar si ore de dans (putin iubite de altfel):
programul de studii al unui viitor om de lume u. Colegii lui Titu
Maiorescu la Theresianum sunt vlastare ale aristocratiei austriace,
nume impodobite cu particula nobilara, posesori ai titlului de baroni,

www.dacoromanica.ro

172

TUDOR VIANU

con %i sau simpli nobi]i, rareori porneniIi altfel decat cu atributul


lor. Pe unul din acestia, Conte le Welsersheimb, it va regasi ca mini.
stru plenipotenIiar al Austriei in Bucuresti. Rinaldini a junge guvernator la Triest. Cu Tegetthof, fratele vestitului amiral, duce mai

tarziu o corespondema stiinjifica. Daca adaugam ca societatea


romaneasca pe care o frecventeaza acum si apoi, la Berlin, era-aceea

boiereasca, singura care calatorea sau invaa in strainatate, ne


explicam Indeajuns atracIia lui, la inapoierea in ;ara, pentru aceea0

lume, ca si faptul ca ea it adopta ca pe unul de al sau. Gheorghe


Racovifa devine, din vremea studiilor la Viena, un prieten statornic.
Dimitrie Sturza trece prin Junimea ca o umbra speriata de liberta.
Vie locului. Impreuna cu el si cu fratele lui, Gheorghe, Maiorescu
citise la Berlin pe Fichte si pe Voltaire. Teodor Rosetti, intalnit la

Paris, este aliatul primului moment. Mai tarziu, tovarasul intimitajii sale este I. A. Cantacuzino-Zizin, cu care impartaseste cultul
lui Schopenhauer si caruia ii inspifa traducerea in limba franceia
a Lurnei ca voinla si reprezentare. Fiul lui Joan Maiorescu, elevul
Tlieresianului din Viena, colegul de studii al tinerilor boieri romani
in strainatate, este un aristocrat prin adopliune.
Din vremea studiilor la Theresianum dateaza prima suta de pagini

a insemnarilor zilnice, un document care a impresionat la aparicia


lui. Scriitorul care reprezinta un caz de cristaliiare atat de precoce,

incat paginele publicate de el inaintea varstei de treizeci de ani


sunt scrise cu o siguranIa niciodata desminiita de-atunci, ne ofera
in primele parIi ale jurnalului sau intim, marturia epocei sale de
pregatire, un Maiorescu care nu este Inca deplin el insuii, se cauta,

se intrezareste si deodata se afla. Interesul psibologic al acestui


document n'a putut scapa nimaiiui. Inchegarea deplina a formei i
siguranIa linistita a Intregii manifestari, atat de caracteristice pentru scriitorul de mai tarziu, apar la capatul unei adolescenIe tumultoase, comprimand elanuri, invingand obstacole intime, calmind
desnadejdi si indoieli, Intregul proces al unei vieli interioare bogate,
care explica de ce amintita formA sigura si bine inchegat4 va avea

totusi un sunet plin. Tanarul care, la intrarea lui in scoala, avea


atat de puiine cunostinIe de limba germana, incat parcurgea drumul dela tabla pans la locul lui in banca in hohotele de ras ale
clasei, este un ambipos. Cu mare grija isi noteaed esecurile ca si
succesele, papa in momentul in care sfarsitul stagiului scolar ii

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

173

aduce locul de frunte in promotie. Lecturile, planurile literare,


uncle realizari, se aduna trepiat, prefigurand de pe-atunci interesele statornice de mai tarziu. Studiosului fi place sa invete pe al ii.
Para lel cu propriile sale progrese in studiul limbii epgleze, al flautului sau al desemnului, in matematici say In filosofie, el imliartapte cunostintele sale altora, uneori pentru mici retributii in oras,
de cele mai multe on in scoara, spre f olosul colegi]or. Un cerc se for-

meaza in jurul lui. Adolescentul este sef de scoala si aderentii lui


primesc in bloc, dar uneori in deradere, numele de filosfi o. Foarte
vie este relalia lui cu to-ti colegii. Ca si mai tarziu, in alte parti ale
Insemnarilor sale, cand in perspectiva puterii politice, el 10 recapituleaza cercu] prietenilor si cunoscu %ilor, pe acei cari i-ar fi stat sigur
la dispozi %ie si pe acei cari ar fi trebuit sa fie cuceriti pentru actiunea

lui, tanarul isi cantareste si caracterizeaza pe rand colegii, pe dusmanii nelipsii si pe cei cativa prieteni. Unii din acestia ii inspira
sentimente romantice, dar elanurile sunt repede rectificate de judecata asupra meritului real al inzestrarii spirituale a amicului. Iubirea
lui nu o merits oricine, ci numai acela care se face vrednic de ea
prin insusirile minlii si ale inimii. Ca in cea mai curata dialectics
platoniciana, iubirea este un drum care o valoare mai inalta, un
act de fecundare spirituals intre un maestru si un discipol. Tanarul
atinge astfel, Vara sa-si dea seama, fundamentul oricarei pedagogii,
al asociatiei in iubirea curata, ca forma a iubirii pentru marile valori
ale spiritului: o temelie din care maestrul atator generatii, prietenul
de totdeauna al tineretului, va desvolta marea lui voca %ie prof esorala. Indoieli 11 asediaza totusi, adeseori un rau launtric, cu lipsa
de somn si ganduri de moarte, fenomene inso'itoare ale desavarsirii
unei mari lucrari interioare, cand deodata, prin invatamantul profesorului Suttner, un herbartian, se produce revelatia : o Pentru
direcliunea mea stiinifica, scrie el la sfarsitul anului 1857, a fost
de cea mai mare insemnatate cunostinta cu o privire generals asupra filosofiei si cu logica, aceasta stiinta asa de extrem de intere.santa. Ea m'a adus sa nazuiesc spre cea mai buns formulare a cugetarii, spre o exprimare fara greseli, scurta, adevaratei, spre o ferire
de acele cuvinte umflate si goale, pe care tinerii sunt asa de aplecati sa le intrebuinteze ; ea mi -a insuflat intai inteadevar iubirea
pentru o direclie de gandire de care niciodata nu ma voi despaqi u.
Adolescentul intreprinde el insusi redactarea unui manual de logica,

www.dacoromanica.ro

4174

TUDOR VIANU

de sigur prima forma a lucrarii de mai tarziu, dar in acela0 tinnp,


odata cu c4tigarea criteriului filosofic, traiete catastrofa defini
tiva a credinIelor religioase. Muza amu-Mte in acelai time. a De
and am ajuns a fi pregatit in mod serios din punct de vedere tiin.
ific, nu-mi mai reuete nici o rims *. Cu toate acestea i mai tar.
ziu, dar numai pans in 1878, Maiorescu asterne din cand in cand
cate o poezie in liinba germana. Cele unsprezece bucali publicate
de d-1 I. Torou%iu (Gedichte, 1940), din manuscrisele pastrate de
d-na Livia Dymsza, fiica criticului, sunt realizari vrednice de tot
interesul, prin forma for stransa, prin sinnul muzical pe care it
dovedesc i prin marturia sentimentelor eliberate in refleqie generals, ca o indica %ie a direcIiei pe care o lua totdeauna via %a interioara a autorului.
In 1858, dupa o scurta vacanfa petrecutd la Brasov, Maiorescu
apare la Berlin, ca student al FacultaIii de Filosofie. Hegelianul
Werder it sfatueste sa studieze pe Schopenhauer, ca un drum care
II poate conduce cu mai multa sigurama catre Kant. Era vremea
in care intreaga filosofie germana recomanda regasirea izvoarelor
criticismului. In curand, va rasuna strigatul lui Otto Liebmann:
Inapoi la Kant o (Kant and die Epigonen, 1865). Werder socoteste
insa ca drumul eel bun pornete dela Schopenhauer. Kant vazut prin

Schopenhauer va ramane si mai tarziu, dupa marturia tuturor


fotilor sai studenIi, acela pe care it va prezenta Maiorescu la cursurile sale. Rana acum, influenla filosofica cea mai insemnata, filtrati

prin invatamantul lui Suttner, fusese aceea a lui Herbart, a drill


lectura poate fi urmarita in Insemnarile zilnice. Insemnarile se
opresc insa in 1859, pentru a fi reluate la Ia0, in 1866, incat din
multele lecturi ale perioadei berlineze, de sigur tot atat de intinse
ca acele din Viena, nu affam, ca demne a fi reIinute pentru imelegerea
forma-ciei ganditorului, cleat despre citirea lui Spinoza, despre aceea,

cu multe rezerve critice, a lui Voltaire, apoi a lui Feuerbach. In


1859, Universitatea berlineza refuzand sa soluVoneze pozitiv cererea

de echivalare a ultimilor doi ani dela Theresianum, Maiorescu se


duce la Giessen, unde in Iulie isi poate trece doctoratul. In toamna
aceluiai an se intoarce pentru puina vreme in Cara, -Orland la
Bucureti conferinIa despre Socialism fi Comunism, asupra careia
vom reveni intr'un alt complex de idei. Dupa informaiile comuni:
cate lui Soveja, teza de doctorat ar fi purtat titlul De philo,sophia

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

175

Herbarti. Investigatiile Intreprinse la Giessen nu m'au putut duce


insa la gasirea tezei lui Maiorescu si nici la vreo indicatie, in actele
Universitatii, despre vreo teza cu acest subiect sau chiar despre vreo

lucrare oarecare prezentata ca disertatie inaugurala. Lipsea oare


in acel moment, dintre Indatoririle candidatilor la doctorat, prezentarea unei lucrari scrise? Lucrarea va fi fost oare citita in vreunul
din seminariile profesorilor cu care a fost trecut mai apoi examenul.
oral? Dovada preocuparii mai indelungi cu sfera de idei a herbar-

tismului o prezinta insa articolul Ober des Herbartianers C. S.


Cornelius teleologische Grundgedanken, aparut in revista Der Gedanke

in 1862, un text important pentruca dovedeste sfortarea de a sprijini

si prin filosofia lui Herbart, atitudinea ateista cu corelatele ei,


respingerea ideii de finalitate in lume si a aceleia despre nemurirea
sufletului, tot atatea motive tipice ale gandirii maioresciene. Pierduta
teza n a lui Maiorescu se va fi alimentat oare din aceea.Ji sfera de
probleme? Ele agar si in scrierea din 1861 Einiges Philosophische
in gerneinfasslicher Form, unde alaturi de o sistematizare a psihologiei si logicei, in spiritul lui Herbart, ideile de filosofie practica
si religioasa sunt imprumutate lui Feuerbach, unul din reprezentanlii <c stangii hegeliene. Autorul se declara pentru intelegerea lui
Dumnezeu si a vietii de dincolo ca niste proiectii ale idealurilor omenesti in viata de aci. Cat despre oportunitatea morals a unei astfel
de antropologizari a religiei, ea i se pare lui Maiorescu incontestabila
(ITocmai pentruca nemurirea lipseste, viata muritoare dobandeste

mai mult continut ; tocmai pentruca nu mai exists o alts viata,


trebuie s'o intrebuintam bine pe aeeasta ; tocmai fiindca dupa moarte
nu exists nici rasplata nici pedeapsa, trebuie sa facem binele pentru
el insusi si sa ocolim raul pentruca este rau n. Intemeierea unei
morale laice, una din preocuparile vremii, este gandul care inspirk
si scrierea lui Maiorescu. Mai tarziu, In recenzia pe care o consacra
Psihologiei empirice a lui I. Popescu (Cone. Lit., XV), Maiorescu
judeca vechea sa lucrare ca pe o prea juvenila incercare filosofica 0.
Totusi aci aflam momentul cristalizarii unei atitudini ramase mutts
vreme aceeasi. Pozitiile filosofarii laice inspira multe din gandurile

si vederile practice ale autorului in deceniul urmator. Astfel, in


1870, el is atitudine impotriva Ministrului InstrucIiunii Publice,
generalul Chr. Tell, care dorea sa intrebuinIeze preotii ca invatatori
shesti. y8coala trebuie sa ramana < in sensul culturii moderne care

www.dacoromanica.ro

176

TUDOR VIAND

respinge pretutindenea influenla Bisericii n, observe criticul. Recenzand in Convorbiri Literare (II) manualele de istorie ale lui W. Put;
adaptate de I. G. Mesota, el lauda impartialitatea for departata
de atmosfera bigots a. Parerile lui Maiorescu asupra religiei pot fi
Inca mai lirnpede urmarite in conferinla publica pe care o line Ia,
Iasi in 1871 si pe care Miron Pompiliu o rezuma in Convorbiri. Dupe
1871 pozilia laica este abandonata, eel pulin in scrieri sau in alte
manifestari publice, incat ea n'a mai intrat cu niciun rol in imaginea
pe care posteritatea si-a format-o despre Maiorescu din singura
cunoastere a scrierilor republicate de el insusi in edi %ia for curenta.
Ba chiar in 1891, in legatura cu vechea controversa, el procedeaza
la o retractare in Senat, aproband intrebuin/area preo %ilor ca inva
/atori, pentru motivul ca sentimentul religios este singurul o interes
ideal cu care putem spera sa atragem pe Varanul roman care scoala*.
Laicismul nil va fi de altfel singura tendinla eliminate in cele din
urrna si absents din imaginea definitive a lui Maiorescu. Studiul

inceputurilor lui ne va pune si in fa/a altor manifestari destul de


felurite de acelea prin care el si-a cucerit rostul sau istoric, dar nu
mai pu/in interesante in stabilirea procesului prin care s'a format
puternica si complexa lui personalitate.
In acelasi an in care apare la Berlin Einiges Philosophische,
Maiorescu are si o alts manifestare. Solicitat sa lira o conferinta
in folosul unui fond destinat ridicarii unui monument lui Lessing,
Maiorescu vorbeste despre Vechea tragedie francezc ci muzica lui
Wagner. Aceasta conferin/a, repetata apoi in Paris la o Cercle des
societes savantes si Ia o Philosophische Gesellschaft * din Berlin, in

al carei organ, Der Gedanke (II, p. 112 urm.) ea apare intr'un text
rezumativ, Impreuna cu discuOile care i-au urmat, educe dovada
originei hegeliene a esteticei viitorului critic. Pornind dela definitia
hegeliana a frumosului ca <c deplina patrundere a ideii cu aparen/a
sensibila *, Maiorescu arata ca echilibrul frumosului este compromis
In cazul <c sublimului *, prin preponderan ;a momentului ideal, si in
cazul o fermecatorului >, prin predomiparea momentului sensibil.

In fala frumosului se afirma astfel doua din

<c modificarile * lui.

Problema <c modificarilor frumosului * era una din cele mai discutate

in cercul esteticei hegelienc Pe articulaliile ei sunt construite siste,mele unui Vischer sau Schassler. Se in ;elege atunci interesul cu care
comunicarea a putut fi considerate in cercul hegelian al asa numitei

www.dacoromanica.ro

lstoria literaturii romdne moderne I

Plan la XI

-S

Col. Academia Romani

B. P. Hasdeu de N. Grigorescu

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

177

Philosophisehe Gesellschaft * din Berlin, unde ea prilejueste o


disculie la care iau parte cele mai de seamy forte hegeliene ale momentului, un C. L. Michelet, un Schassler, un Adolf Lasson, un Pasquale
d'Ercole. Modificarea estetica a frurnosului reprezentata de <( sublim
subsumeaza tragedia lui Corneille si muzica lui Wagner, aceasta din

urma opusa caracterului a fermecator * al muzicei italiene. Apropierea dintre Corneille si Wagner era destul de neasteptata, dar
ea putea sa dea o indica.cie pentru situarea estetica a muzicei wagneriene, atat de discutata in aceeasi vreme. In timp ce se desfapra
toga aceasta activitate, Maiorescu isi continua studiile la Paris,
unde o bursa a Eforiei InstrucIiunii publice, acordata cu indatorirea
pentru bursier sa obt,ina titlul de licerr(iat in litere, it aduce sa ceara
si sa obOna echivalarea doctoratului salt din Germania. Studii not

intreprinde Maiorescu in vederea licer4ei in drept, pentru care


prezinta, dupa trecerea examenelor orale in 1860 si 1861, o teza cu
titlul Du regime dotal. ederea in timpul celor doi ani In Paris este
deseori intrerupta de inapoieri la Berlin, unde tanarul, mereu insu-

flelit de dorinia de a preda leqiuni de filosofie, in uncle institute


particulare, si de limba franceza, in casa consilierului juridic Kremnitz, cunoscuse pe cele doua fete ale acestuia si se logodise in cele
din urma cu cea mai mare dintre ele, cu Clara, care fi devine solie
in 1862.

In 1861 este in Bucuresti, si indata anunta un curs public si


popular* despre Educa(iunea in familie fundata pe psihologie si
estetica si cu privire perpetua la cercustarile !) noastre e, adauga
anun/u1 publicat in Romdnul si redactat de sigur de Maiorescu intr'o

limba care pastra Inca uncle din crealiile verbale ale latinismului.
Cursul dureaza pang in ajunul vacancei de Pasti. Cuza-Yoda it
prinaeste in audienla si recomanda ministrului Brailoi numirea lui
in magistratura ; dar dupd case luni, la sfarsitul anului, este trimis
ca director al Colegiului national din Iasi si al internatului sau,
hind insarcinat in acelasi timp cu un curs de istorie la Universitate.
In primavara anului urmator anunca, ca si la Bucuresti, un curs
public despre familie si educacie, adresand o invitalie speciala
doamnelor din societatea iesana. Hasdeu coznenteaza in Lumina
prospectul lui Maiorescu, amestecand elogiul cu persiflajul. La sfarsitul anului 1863 apare < Anuarul Gimnaziului si Internatului din
Iasi*, in care directorul publica o disertatie: Pentru ce limba latind
12

www.dacoromanica.ro

178

TUDOR VIANU

este chiar in priyinla educatiei morale studiul fundamental in Gimnaziu?

Cateva din motivele tipice ale gandirii maioresciene apar in acest


text, in legatura vizibila cu izvorul ]or: clasicismul. tc Acest studiu,
ca studiu antic serie Maiorescu mai are si propaga calitatea
cea eminenta a intregei anticitaIi pe care unii o numesc obiectivitate,
alii realitate, si a carei esen/a este: a scoate egoismul sau mai line
individualismul din fiecare om si a-1 supune pe acesta unei sfere

superioare, adeca intru cat este cetacean statului si disciplinei,


intru cat este spirit ganditor naturei, lucrului si adevarului.
Astfel subiectivitatea cu luptele nefericite ce le produce lipseste
dintr'insa. Si de aci provine impresiunea de repaos si de marime ce

ne-o produce anticitatea, pare ca dintr'un rau turburat intram in


oceanul limpede ; de aci provine diferen ;a ca, pe cand din scrierile
modernilor auzim un individ cu marginired sa egoista, in operele
clasicitalii, in Tucididie, in Cesar,- si'n Salustie, nu auzim pe istoriograf, ci pare ca auzim ins4i istoria ; in epopeele lui Omer si'n
cantecele rustice ale lui Virgil, nu vedem pe poet, ci chiar intamplarea
si realitatea poetics s. Comparalia dintre antici si rnoderni era
curenta in ideologia literara germana dela Gcethe, dela fraIii Schlegel
si mai ales dela tratatul despre Poezia naiya .,si sentimentala al lui
Schiller. Acelasi este izvorul caracterizarii anticilor prin obiectivitatea lor. Imaginea maioresciana a antichitaIii este aceea a clasicismului german.
In toamna lui 1863, Maiorescu este numit si la direclia Scoalei
normale de invalatori dela Trei-Ierarhi, ass numitul Institut Vasilian, unde printre elevi se gasea si Ion Creanga. La sfarsitul anului
apare un alt Anuar cu un articol al lui Maiorescu despre Regulile
limbii romdne. In acelasi timp este desemnat ca rector al UniversitaIii, la o varsta cand alii traiesc abia ezitarile inceputului. Tanarul
rector incetase atunci sa mai propuria cursul de istorie, asumanduli
pe aceea de filosofie, suplinit pang atunci de Simion Barntqiu. In
mijlocul acestor imprejurari se intemeiaza Junimea, a carei prima
manifestare este amintita serie de n prelecliuni populare > Iinute

de Maiorescu, Carp si Pogor. In 1866, lmpreuna cu o parte din


prietenii grupati in Junimea, cu Melic, Culianu, L. Ciurea, P. Pain,
etc., is fiinta Institutul Academic, a scoala particulars careia ii era
harazita o lungs si fecunda existenIa. Ac %iunea lui Maiorescu se

intinde astfel pe intreaga retea a invaiamantului din Iasi.

www.dacoromanica.ro

Serii

179

JUN IM EA

numeroase' de elevi tree prin myna lui. Influen-ca lui nu inceteaza


sa creasca i de pe atunei se formeaza marele lui prestigiu, acea
extraordinary putere de sugestie care face pe numeroii lui colari
nu numai sa gandeasca In felul maestrului, dar chiar sa adopte
mimica si atitudinile lui. Un fost elev al acelor ani ai inceputurilor
didactice, devenit el Insu0 junimist i colaborator al Convorbirilor
cu articole de pedagogic, C. Meissner, in amintirile publicate In
1910 (Cons). Lit., XLIV), evoca astfel imprejurarile: <c Ascendentul
asupra noastra a profesorului, <s ce seaman n'avea a era atat de cova'rsitor, incat dela o vreme i pe 'nesimtite < forma InghiTind fondul

ne pomeniram ca glasuim, gesticulam, mipam capul aidoma dupe


modelul atat de stump noua. Progresam, vazand cu ochii. Cei mai
ceapcani dintre noi, in orele libere, ocupam catedra 9i tineam diser-

ucii intregi. Ce spuneam era indiferent; cum spuneam, aci era


totul a. Interesanta amintire a lui C. Meissner atrage aten/ia asupra
uneia din primejdiile influcntei lui Maiorescu, chipul in care ea a
putut incuraja uneori formalismul i virtuozitatea. Retorica maioresciana a devenit o categoric destul de raspandita In genera-cia
de elevi ai rnarelui profesor. Dar influenIa lui Maiorescu s'a redus
oare numai la atat? Nu sunt atatea alte idei fructuoase care prim
opera i modelul lui au schimbat faca culturii noastre? In Martie
1867 apar Convorbirile. De aci inainte activitatea lui Maiorescu iese
definitiv din faza debuturilor i se angajeaza. pe mai multe direc %ii,

dintre care noi vom urmari, in legatura cu desvoltarea imprejurarilor lui de viata, mai ales pe acele cu un rol oarecare in m4carea
culturala i literara a timpului.
Activitatea literara a lui Maiorescu se imparte in doua perioade,

desparlite printr'un rastimp de tacere. Prima perioada coincide


cu restul epocei lui ieene, intinzandu-se dela 1866 la 1873. Este
vremea marilor lupte pentru limbs, pentru literature, pentru adevarul in culture, aceea In care Maiorescu aduce contribuIiile cele
mai de seama ale intregii lui cariere, aceea in care se precizeaza
icoana i rostul lui. Inca din 1864, indispu9i. de influenIa in cretere
a tanarului profesor, adversarii ii insceneaza un proces penal. Denunptorul pi acuzatorul in tot timpul procesului este Nicolae Ionescu,
profesor universitar i conducator al < fraqiunii libere si independente a, unul din barbatii politici foarte influen/i ai epocei, cunoscut

prin lqurinia lui de a inunda oricand tribuna i catedra prin valul

12

www.dacoromanica.ro

180

TUDOR VIAND

oratoriei sale. Procesul se desfasoara intr'o penibila atmosfera de


scandal public. Carp si Negruzzi ameninfa Ca vor provoca la duel
pe oricine va repeta calomniile nascocite pe seama prietenului lor.
Maiorescu ob %ine achitarea. Adversarii nu desarmeaza. Ne gasim
inteo epoca de ferocitate politica. PeripeIiile acestei epoce, an
destituiri si reintegrari telegrafice, cu contestari ale calitaIii sale
de cetacean, etc. alcatuesc un intristator tablou al vremii. In 1874,
Maiorescu este ales deputat si se prezinta la Camera ; dar Ministrul
Tell dorind sa impiedece venirea in Parlament a profesorilor opoziIionisti, it considers demisionat, ca unul care nu ob ;inuse in prealabil
concediul legal. Abia in 1884 Gh. Ci ;u '11 recheama in Universitate,
de data aceasta la catedra de Logica si Istoria filosofiei contimporane
din Bucuresti. Activitatea publicistica a criticului, in epoca fecundi-

tatii sale celei mai maxi, se desfasoara in mijlocul acestor imprejurari, al caror elect moral ne este pastrat in Insemnari. Indepartat
din invalamant si consacrandu-se avocaturii pe care incepuse s'o
practice dela Iasi, Maiorescu strabate o criza sufleteasca puternica,

cu ganduri de a parasi viala sau de a se expatri

cand, inca din

1876, neinIelegerile sale in' casatorie se inmulIesc. Lungul interval


al lipsei sale din publicistica, adica epoca dintre 1873 si 1880, coincide

cu activitatea sa politica si cu dificulta-tile vieIii sale de familie.


Timpul nu trece totusi in zadar, pentruca in intervalul ministeriatului sat', Maiorescu elaboreaza proectul de lege pentru reforma
invaIamantului, in care junimismul obtine una din primele lui
expresii politico. In 1876 apare, ca fructul unor preocupari mai vechi,
Logics.

Privita in intregul ei, activitatea publicistica a lui Maiorescu


in prima ei perioada apare ca o masiva incercare de a sparge cornplexul dominant al culturii noastre in acel moment si a-1 inlocui
cu unul nou, concinand valori de care cultura noastra avea mare
nevoie. Acest complex era format din mostenirile latinismului arde-

lean sporit cu tot ce le adaugase mentalitatea pasoptista. Pans


dupa 1860 tipul reprezentativ al culturii romanesti era acela al unui
patriot ardent, traind in constiino latinita%ii lui si un liberal inflacarat de noile idealuri ale democra%iilor apusene. Astfel de oameni

au fost Eliade Raduleseu, in prima lui perioada, N. Balcescu si


Mihail Kogalniceanu, C. A. Rosetti, Ion Bratianu, Cezar Boliac,
D. Bolintineanu, adica mai toIi acei ganditori, scriitori sau condu-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

181

catori politici cari creeaza modelele generaIiei urmatoare, unii din

ei trecand cu activitatea for pang in epoca mai noua. Educwcia


lui Maiorescu, desavaqindu:se in strainatate, ramane neatarnata de

a tarii. Fiul lui Ioan Maiorescu, care eel puiin


in felul sau de a scrie, tradeaza in primele parii ale Insemnarilor
sale unele din particularitatile latiniste ale tatalui, nu reproduce
tipul curent in aceea0 vreme. Uncle din apropierile care se pot
atmosfera cultural

face sunt mai mult exterioare. Astfel, pedagogul care demonstreaza

extrage principiile din izvoarele lati*Dor ardeleni si a discipolilor munteni. Aderen/ele lui latine nu
s'au format in contact eu Roma i nici cu Blajul, ci in lectura neoumanitilor germani. In singura direqie socials, tanarul Maiorescu
se apropie mai mult de formula vremii, desi nu inraurirea pasoptista pare sa fi fost aci determinants, ci uncle curente generale in
Europa. Cand in 1859, cu prilejul scurtei sale treceri prin Bucufoloasele limbii latine,

resti, Iinuse amintita conferima despre Socialism i Comunism, pronumandu-se impotriva acestor directive e vatamatoare si irealizabile in practica >, el folosise totui prilejul pentru a proslavi fiberralismul u, a ideea cea mareata i umana )>, cum se exprima A. Pelimon in darea de seamy pe care i-o consacra in Refornza din. 24/6
Septemvrie 1859. In 1868, Maiorescu tine la Iasi ciclul de prelecliuni Cercetari psihologice, despre ale caror conIinut ne putem face

o idee din seria de articole rezumative ale lui C. Eraclide (Cone.


Lit., II). Ajungand, in cursul acestor prelegeri, la infaIisarea legii
celor trei stari )) a lui Auguste Comte, oratorul face sa culmineze

expunerea sa en declarqii in eel mai hotarit spirit democratic.


Astfel de declaraIii n'aveau de ce surprinde in gura lui Maiorescu,
dad ne gandirn a in acelai an, el formula impotriva lui Barnui.in
principiile umanitare ale liberalismului. Maiorescu a trecut filed

printr'o perioada de gandire liberals. Atitudinea Mica,


amintita mai sus, aparcinea aceleiaqi orientari. Dar Maiorescu nu
Amane un liberal si un democrat, in felul care it inrudeste la un
moment dat cu papptismul muntenesc. Orientarile sale in aceasa
privinta sunt eliminate mai tarziu, ca si laicismul, caruia data ii va
fi acordat adeziunea sa intima tot timpul, n'a mai Iinut sa-1 manidupa spusele lui Eraclide
fesie public. In acelasi an in care
schema lui Auguste Comte asupra fazelor istoriei civilizatiei, ii prilejuete lui Maiorescu reflec/ii asupra finalitatilor democratice ale

www.dacoromanica.ro

182

TUDOR VIANU

omenirii, Aforismele pe care le publics in Convorbiri, coniin o cuge-

tare de eel mai mare interes pentru indrumarea lui de aci inainte.
Neincrederea fa ;a de valoarea teoriilor generale, impreuna cu grija
in orice moment pentru sarcina concreta a adaptarilor la realitate,
produce in seria Aforismelor din 1868, urmatoarea reflec/ie: < Toate
principiile generale sunt indiferente pentru bine 9i rau. Cauza este
ca principiul se tine de sfera abstracts, iar binele 9i raul de sfera

concreta... Este dar fals in teorie si timp pierdut in practica, de a


discuta despre binele 9i raul ideilor generale i totul atarna dela
aplicarea concreta. 0 partida politica este liberals numai in aplicarea practica, iar principiile ei teoretice se pot numi liberale sau
X, Y, caci in mice caz sunt indiferente >. Insemnand aceste ganduri,
Maiorescu ii is ramas bun dela manifestarea filosofica a principiilor

liberale, parand sa rarnana ataat mai departe practicei tor. Dar


aceasta deplasare a accentului dela teoretic la practic, dela abstract
la concret, conIinea in sine indepartarea principiului ideologic cuprins in nucleul oricarui liberalism desprins din trunchiul Revolu.
Mei franceze. Inca din momentul conferinIei sale berlineze despre
Vechea tragedie franceza si muzica lui Wagner, dupa cum ne informeaza rezumatul aparut in Der Gedanke (I, pg. 250), inainte de repe-

tdrea ei la <c Philosophische Gesellschaft *, Maiorescu afirmase


.

ca:

francezii sunt ideologii propriu zi9i 9i, in aceasta calitate, au

solicitat desvoltarea istoriei universale, dar in acelai timp s'au


aruncat fie in extremitatea realitaIii practice, fie in entuziasmul,
idealurilor vide ale inteligen/ei, pe and germanii au nazuit pururi
catre realizarea idealurilor Ion >. Aceea0 distincIie revine .acum in
aforismul din 1868, care marcheaza momentul trecerii definitive
dela ideologia revolOonara la punctul de vedere practic. Ceea ce
va surprinde de aci inainte in toata activitatea lui Maiorescu va fi
caracterul ei aplicativ. Filosoful, traind in lumea interioara a euge-

tarii abstracte, se manifests in afara ca om practic, ca profesor


atent chiar la sarcinele modeste ale indrumarii pedagogice i an
administraliei scolare, ca profesionist al criticei militante nedispre/mind sa se angajeze in lucrarile indrumarii elementare. Toga
vremea, considerand pe Maiorescu in felul sau de a se comporta,
avem impresia ca el ramane voit cu un pas sau doi in urma pregatirii 9i a sferei interioare a gandurilor sale mai inalte. In 1872, ince,

leganduli cu multa luciditate rostul sau in cultura noastra, el

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

163

noteaza aceste idei: o Tot ce e de valoare trebuie sa fie gandit si savarqit in mod original, in orice -Ora, mai ales si cand e vorba de a aduce
inteotara mai pu %in cultivate cultura superioara a alteia. Traduceri,
locuri comune searbede, de0 ar fi locuri comune numai in 'ara cults

si lucruri noua pentru cea inculta, n'au niciun efect si sunt deci
pierdere de vreme pagubitoare. Pentru ce? Pentruca orice noiune
Ali

intr'asta se rezuma ass zisa cultura) este o formula abstracts

care nu mai are niciun Indeles cand ii lipsete intui%ia premergaware. Pentru un om care i-a facut educa %ia intr'o %at% mai cults,

problema, cand e vorba de activitatea sa intr'o -Ora mai pu %in


cults, sung aa: Cu care domeniu dintre cele ce exists de fapt in
aceasta -care trebuie sa faci legatura, pentru ca elementele sale
intuitive sa fie grupate spre abstragerea muncii de cultura generals
mai inalta? Aceasta Irma este o munca originala, scoasa din izvorul
stravechiu al intui %iei n. Kant spusese ca intui%ia lard no%iune este
oarba, in timp ce nutiunea fara intuiIie este goals. Ceva din spiritul

acestei antiteze apare in insemnarea lui Maiorescu. Ganditorul,


atat de luminat prin mul %imea ideilor generale pe care le avea la
dispoadtie,

dispreluia mai mult ca orice vidul inteligen%ei neaplicata

la sarcina pipaita si precise. De aceea, cand in 1876, va apara in


faya Camerei un proiect de reforms al invaramantului, pe care de
altfel nu va izbuti sa-1 treaca, it vedem ridicandu-se impotriva
scoalei secundare de-atunci, care prin spiritul ei xclusiv umanistic,
producea avocaIi, profesori i literati, dar nu qi creatori de bunuri

economice, adica o clasa burgheza menita sa dea realitate regimului democratic introdus prin ConstituIia din 1866. Inca odata
Maiorescu vorbeste in numele democraciei, dar nu prin declaraii
de principii, socotite acum < indiferente a, ci cu grija omului preocupat de realitaIile practice. Proiectul din 1876 preconizeaza astfel
creqiunea unui liceu real, impreuna cu a unei scoli politehnice
la Universitatea din Iasi. Ba chiar, slabul lui interes pentru latura
ideologica in ac%iunea politica apare mai izbitoare cand, in 1891,
devenit pentru a doua oars Ministru al InstrucOunii Publice, el
renuma de a mai veni cu un proiect general de reforms, mullumindu-se cu stipulari par/iale si de carcater "administrativ, dar
p4strand ideea colilor reale. Aceea0 tendinta de a lucra in
concret, cu scopuri practice imediate, strabate qi activitatea lui
literara.

www.dacoromanica.ro

184

TUDOR VIANU

Domeniul national cu care Maiorescu stabileste legatura, ajun


gand la prima lui opera originalii, cum o numeste in Insemnari, iD
acord cu intelesul dat cuvantului, este acela al scrierii limbii re.
mane. De curand, Ministrul I. Ghica luase masura inlocuirii alfa.
betului chirilic cu cel latin. Cum trebuiau insa notate diferitele
sunete ale limbii noastre? Junimea insarcineaza pe Iacob Negruzzi
cu alcatuirea unui proiect, dar lucrarea judecata insuficienta este
readusa in disculie Junimii, pans cand Maiorescu reia problema

in brosura Despre scrierea limbii romdne, aparuta intr'o prim4


editie in 1866 si, completata cu un capitol nou publicat intre timp
in Convorbiri, in a doua editie din 1873. Printr'o limpede vedere
a lucrurilor, Maiorescu nimereste dela inceput sistemul grafiilor

ratificat in cea mai mare parte de limp. Numai pentru sunetele


a 0 i el nu-si da seama de nevoia diferentierii for in notarea scrisa,
un punct asupra caruia va avea prilejul sa revie mai thrziu. Ceea ce
it impiedeca sa vada limpede in aceasta chestiune era parerea ca

literele trebuie sa noteze dintre sunete numai pe acele care au o


functiune logica si gramaticala: un principiu intelectual care se
opunea fonetismului radical al lui A. Pumnul. In partea finals a
studiului, Maiorescu combate etimologismul lui Cipariu, care era
de parere ca nu trebuiesc acceptate semnele pentru care nu exists
sunete corespunzatoare in linaba latina si ca, in toate formele ei,
scrierea urmeaza sa aminteasca nobi]a origine a cuvintelor noastre.
Scrierea n'ar urma deci sa is act de milenara metdmorfoza fonetica
a limbii. Pozitiei cipariene, procedand prin decrete ale raliunii, ii
opune Maiorescu conceptia organics a limbii, constienta de realitatea desvoltarii ei in timp. In numele acestei conceptii ni se arata
ca e
ceea ce numesc etimologistii coruptie fonetica este propria
viata a limbii si a inteligentei unui popor, si ca nimeni nu are voie

sa li se opuna din placerea de a vedea derivarile lui etimologice


exprimate prin litere a. In toata argumentarea sa, Maiorescu se
intemeiaza pe cunostinte linguistice absorbite din cercetarile mai
vechi si mai not ale specialitatii, ceea ce ii da posibilitatea sa sus-0nd o discutie cu un linguist de talia lui H Schuchardt. Dar atacarea principiului etimologic, impus la Societatea Academica Ro-

mans prin prezena latinistilor, a lui Cipariu, A. T. Lauriln, I.


Massim si al ii, aduce retragerea lui Maiorescu din aceasta institutie,
pu-tin timp dupa numirea lui in 1867. Cipariu nu raspunde ad rem

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

185

lui Maiorescu, discutia parandu-i-se de prisos dupa ce se explicase

de atatea on in aceeasi problems. El se multumeste in articolul


La una imputatiuns din <c Arhivul pentru filologie cu o rezerva
demna si cu amintiri duioase despre Joan Maiorescu si despre fiul
sau, pe care it eunoscuse copil. Bunele sentimente pentru prietentil
tatalui si pentru marele invatat nu se umbresc de altfel nici in sufletul lui Maiorescu, care, in 1887, la moartea lui Cipariu, are ocazia
sa le declare in necrologul din Convorbiri. Cand in 1879, revine
la Academie, Maiorescu este insarcinat, impreuna cu Hasdeu, Baritiu,
Odobescu si Caragiani, sa redacteze un proieet de ortogrIfie. Lucrarea,
sub forma unui raport, cetit in sesiunea generala din 1880, reprezinta
fata de sistemul propus in 1866, un pas mai departe spre fonetism.

Dupa alti 23 de ani, adica in 1903, Maiorescu face din nou parte
din comisia ortografica a Academiei si concluziile publicate in brosura din 1904, redactata probabil de el, reprezinta victoria aproape

integrals a fonetismului, adica a punetului de vedere pentru care


scriitorii insisi optasera in cele din urma. Academia romans, vechea
fortareata a etimologismului ardelean, trebuise sa cedeze. In victoria
fonetismului, adica a bunului sims, Maiorescu avusese meritul sa
reeunoasca erorile ce-i stateau in cale si sa se apropie neincetat

de bum directie, impusa in cele din urma si prin contributia sa.


Problema scrierii limbii romane conducea, prin critica etimologismului latinist, in miezul altei prdocupari, mai apropiata de practica literaturii insai. Caci latinismul nu propunea numai un sistem

de notare a sunetelor, dar si unul de vorbire. Pentru inima, de


pilda, latinistii doreau sa vada nu numai scriindu-se, dar si pronantandu-se anima. (c Este rational si este cu putinta, se intreba
Maiorescu, sa introducem in scrierea si in vorbirea limbii de asfazi

formele mai primitive si mai curat etimologice ce le-am aflat in


secolii trecutii a. Evident, lucrul nu era posibil, deoarece paralel
cu metamorfoza fonetich s'a produs una a in;elesului, ceea ce impune

nevoia unui cuvant nou pentru notiunea deosebita desemnata prin


el. Intreprinderea lui Laurian sl Massim in (< Dictionarul limbii
romane 1) era deci falsa in principiul ei. Dupa cum, caliluzindu-se
de un criteriu intelectual, Maiorescu socotea in 1866 ea un sunet

Sc cuvine a fi desemnat printr'o liters aparte atunci card are o


funcliune logica si gramaticala proprie, tot astfel este acum de
parere ca un cuprins intelectual intr'o noliune deosebita im-

www.dacoromanica.ro

186

TUDOR VIANU

pune existen ;a unui cuvant nou. Dar acelasi principiu inte.


lectual nu numai ca justifica dar si limiteaza adoptarea noilor
cuvinte. Din a ceasta pricinri, in articolul Neologismele din 1881,
Maiorescu se va ridica impotriva tuturor formatiunilor verbale de
recenta provenienta strains, cand pentru ele exists in limba cuvinte
vechi, desemnancl acelasi cuprins intelectual. Neologismele pt fi

admise numai cand e vorba de introducerea unor idei noi si

in

aceste cazuri, pentru a ramanea in acord cu genial limbii noastre,


ele trebuiesc cautate In celelalte lirnbi romanice, in special in cea
franceza. Mai large este problema imprumuturilor practicate de
ziarele epocei din Transilvania si Bucovina, prin folosirea procedeului de talmacire a zicerilor tipice, a idiotismelor, a metaforelor
curente in limbs germana si prin care se producea o intinsa si pri.
mejdioasa alterare a limbii noastre: o paguba care cumpanea c5stigul dobandit de acele foi in ordinea politica si nationalri. Un ziarist stria: < Generalul Neipperg s'ar fi strapus la Berlin >; strapus
traduce pe versetzt. Un altul Intrebuin-ta expresia: o in consunetul
Statutelor si avea de sigur in minte < im Einklange mit den Statuten a. Uri al treilea vorheste despre a un obiect legator de atenrtiune >,

traducand din limba germana a

... die Aufmerksamkeit

fesselnd a. Altul in fine scrie: 4 Baronul B. se ridica din postul sau


de Ambasador a si ob ine, pentru mintea romaneasca, imaginea
nepotrivita a ridicarii Baronului B. de pe scaunul pe care ar fi fost

asezat mai inainte, in timp ce intergia redactorului era numai sa


ne spuna ca inaltul functionar fusese indepartat (enthobenl din
postul sau. Fenomenul este acela pe care stiinca actuala 11 indica
prin termenul decalcuri linguistice. Dar stilul ziaristilor ardeleni si
bucovineni mai pa.catuia prin felul lui greoi cat si prin expresia
exagerata a sentimentelor. Dosarul a Junimii relinuse mai multe
din manifestarile lui. Maiorescu vestejeste deopotriva in ele ridicolul
si neadevarul, adica tocmai acele defecte pentru care era rolul lui
si al Junimii sa creeze o stare de sensibilitate generals. Critica lui

Maiorescu a produs un viu rasunet in Ardeal. Gh. Bari, alt fost


prieten al lui Ioan Maiorescu, raspunde in Transilvania, una din
foile vizate: A cere de la noi astazi ca sa scriem pe placul d-lui
Titu Maiorescu ar fi tocmai ca si cand ai cere de la ofi %eri, ca bite
sueraturile gloan-telor si vaietele celor ranici, sa scrie raporturi gi
buletine elegante si caligrafice a. Prin indoitul lui atac impotriva

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

187

latinismului ardelenesc si a limbii jurnalelor din Austria, Maiorescu


isi atrage insa mai mult inimici is batranilor. Tineretul va fi curand
de partea lui. Un fost camarad din Brasov, directorul liceului local,
I. G. Mesota, colaborator al Convorbirilor, introduce in scoala sa

ortografia fonetica si, impreuna cu altiprofesori, expune cu simpatie elevilor ideile pentru care militau Maiorescu si colaboratorii
lui din Iasi. Din randurile acestor elevi se recruteaza membrii Ronzel-

niei June vieneze. al carei comitet are, in 1871, ca presedinte pe


I. Slavici, si ca bibliotecar pe Eminescu. Prin acestia si prin contingentul de tineri venili dela Brasov, Romania Juna devine curand
o societate junimista. Semnele acceptarii noilor indrumari se recunose de altfel si in publicistica ardeleana a vremii, care prin Tribuna

din Sibiu, puss Inca dela aparitia ei, in 1884, sub directia lui I.
Slavici, consacra curentul in aceasta parte a romanismului. Convorbirile se deschid la randul for colaborarii ardelenesti si bucovinene

si unii din tinerii intelectuali ai provinciilor subjugate, un Miron


Pompiliu, un I. Pop Florentin, un D. Petrino, gasesc in Iasi, in
preajma Junimii, sfera activitatii for si o asezare de viata. Maiorescu insusi acorda o aten %ie deosebita miscarii intelectuale de peste
munti, pans cand salutand aparitia lui Gh. Cosbuc si a lui Octavian

Goga, putea Ina act cu satisfactie de regenerarea literara produsa


de sigur si prin inlaturarea erorilor pe care el le comnatuse.
Alaturi de problema limbii se impune aceea a literaturii. Inca
din 1865, Junimea intreprinde constituirea unei antologii a poeziei
romane si procesele-verbale din acelasi an, publicate in urma, ne
arata ca gustul societa %ii proceda cu severitate, dar intr'o atmosfera
de veselie iconoclasts, caracteristica ei. In sedintele din toamna

anului 1865 se citeste din Donici, Alecsandri, 'Gr. Alexandrescu,


Bolintineanu si Vacarescu. Vacarescu este respins. Aceeasi este
soarta lui Eliade. In schimb se primesc versuri de C. A. Rosetti,
Nicoleanu, Tautu si Creteanu. Dar pentruca gustul functionand cu
voiciune,

criteriile ramaneau totusi destul de greu de precizat,

Maiorescu incearca lamurirea for in 0 cercetare critics asupra poeziei


romdne dela 1867, aparuta mai intai in Convorbiri, apoi in brosura
separata, insotita de pagini antologice. Cercetarea lui Maiorescu face
mare impresie. Junimistii se pun de acord asupra catorva principii
elementare,
care

cum este acela al necesitatii imaginilor sensibile, pe


dupa amintirile lui Panu le vor cauta de aci Inainte cu

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIAND

188

dinadinsul in toate productiile ce li se prezentau.iMaiorescu porneste

dela defini %ia hegeliand a frumosului ca u o iaee manifestata in


materie sensibila pe care o pusese si la teme,lia conferin/ei sale din
1861. Defini-tia adoptata impune planul lucrarii: intai materialul
sensibil in cuvintele si figurile poetice, apoi ideea, elementul de

con %inut. Principiile sunt sus-tinute de exemple din literatura originals si tradusa, menite sa le confirme nu numai cand le aplica, dar

mai ales cand spre paguba for cea mai mare le nesocotesc. Ironic
maioresciana scapara pentru intaia oars cu putere. Cititorii Convorbirilor retraesc veselia adunarilor intime ale Junimii. Privity mai
de aproape, estetica lui Maiorescu corespunde momentului de desfacere a hegelisnismului. Din vechile poziiii ramasese, in afara de
defini0a generala a frumosului, parerea ca poezia foloseste cuvintele

limbii ca un simplu organ de comunicare a unor reprezentari ale


imaginaiei. o Tonul literelor, scrie Maiorescu, nu are sa ne impresioneze ca ton muzical, ci mai intai de toate ca un mijloc de a destepta
imaginile si no-tiunile corespunzatoare cuvintelor *. Principiul este
contestat astazi. Dela simbolismul francez, elementului fonic i s'a

recunoscut in poezie un rol care nu era bine intrevazut in trecut.


Dar in momentul in care scrie Maiorescu, poezia nu era inteleasi
ca o arta a cuvantului, ci ca una a imagine-06. Reprezentarile
inchipuirii erau apoi reputate a sus-tine totdeauna o idee, o conceptie
generala a spiritului, ceea ce legitima, in critica vremii, interpretarea
filosofica a oricarei produc ;ii poetice. Apartinand momentului final
al esteticei hegeliene si anume aceluia in care idealismul se disolva

in psihologism, elementul de con-tinut nu mai era irrteles ca idee


propriu zisa, ci ca sentiment sau pasiune, ceea ce permitea teoreticianului sa deduce condiiile conlinutului poetic din acele ale
viejii afective in genere. In legatura cu ideile sale estetice, tiebuie
aratat ca, deosebite in scopurile for practice, studiile maioresciene
despre limbs si despre literatura se ridica din temeliile aceleiasi
preocupari filosofice, problema la care Maiorescu a reflectat mai
mult, terra fundamentals a intregii sale cugetari: raportul dintre
lucru, imagine, no %iune si simbolul for vorbit si scris. Maiorescu era

de parere ca intre acesti feluriti factori exists raportul succesiv de


adecuare dintre un model si copia lui. Copia lucrului este imaginea;
a imaginii este no-tiunea ; a noliunii este cuvantul vorbit ; a cuvantului vorbit este cuvantul scris. Un lanI de rasfeangeri din ce In ce

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

189

mai palide se Intinde intre lucruri si simbolul for linguistic si scriptic.

Relatiile sunt deci vazute ca in dialogul Kratylos al lui Platon.


Dar data este asa, se iiftelege ca simbolul scris al euvantului nu va
trebui sa noteze din modelul lui, adica din cuvantul vorbit, deck
eeea ce in acesta din urma corespunde propriului sau model, adica
Juliann.

Transcrierea sunetelor unui cuvant se va modela dupa

functiunile for gramaticale si logice. Procesul desvoltarii unei limbi,


ne spune apoi Maiorescu, inlocueste necontenit imaginea directs
a lucrurilor prin copia for din ce in ce mai indepartata. De unde

aamenii civilizatiilor mai tinere dispuneau Inca de via imagine a


realitatilor, not am ajuns sa nu mai avem la indemana cleat notiunea

for golita de orice amintire sensibila si uneori numai cuvintele


eorespunzatoare. Nu vom putea deci introduce dintr'o a]ta limba
intr'a noastra cuvinte sau conexiuni de cuvinte decat cu cea mai
mare prudenta, mai intai din pricing ca acestea ar putea avea pentru
sentimentul nostru o vivacitate exagerata si nepotrivita. Expresiile
importate

s'ar putea asocia cu imagini pierdute pentru intrebuin-

lama for in limba originala. Acesta era cazul multora din erorile de
limba comise de jurnalele din Austria. Alteori, dimpotriva, cuvintele
transplantate din tezaurul unei limbi straine sunt lipsite pentru not
de acea adaptare mai stransa la firea lucrurilor desemnate prin ele

si, in general, sunt inutile, atunci and propria noastra limba a


gasit pentru aceste lucruri simbolurile for linguistice. Critica neologismelor se intemeiaza pe aceasta consideratie. Este o nevoie permaRata a spiritului, credea Maiorescu, ca mintea sa Incerce a reface
drumul dela cuvant si notiune care imagine si lucruri, pe care limba
11 stiabate necontenit in sens invers. Amintita Insemnare din 1872,
ne vorbt,ste despre <c strdvechiul izvor al intuitiei )), din care orice

munch de cultura trebuie sa se improspateze. Pentru mentinerea


eontactului cu acest izvor crede Maiorescu ca trebuie sa stabileasea
in actiunea sa culturala raportul cu o nevoie particulars si precisa a
tkii sale. In acelasi stop propune el in proectul de reforms din 1870'
intemeierea unui invd-cdmant real, in care cunostinta cuvintelor,
singura pe care o da vechea scoala umanistica, sa fie inlocuita prin

eunostinta lucrurilor. In sfarsit, poezia se incadreaza in a celeasi


nevoi ale spiritului, ca una care intoarce limba din drumul ei catre
o.abstractizare progresiva, spre folosinta ei mai apropiata de imaginea sensibila

a lucrurilor. S'a spus ca Maiorescu n'a cladit un sistem

www.dacoromanica.ro

190

TUDOR VIANU

filosofic. Analiza ne arata Insa ca exists in scrierile sale polemice


si practice o conexiune sistematica de ganduri si ca numai critica
noastra a Intarziat s'o extraga si s'o InfaIiseze in virtutea ei de a
limpezi atatea probleme ale limbii, ale literaturii, ale muncii stiinIifice, ale vie ii practice.
Doi ani dupa ce apare Cercetarea critica, in 1868, Aron Densuseanu demasca in Federacia din Pesta' o plagiatul lui Maiorescu.
Lungul articol este reprodus in volumul Cercetciri literare din 1887.
Densuseanu incearca sa probeze ca Maiorescu a o plagiat > consideraIiile asupra poeziei din Asthetik oder die Wissenschaft des Schonen

a lui Fr. Th. Vischer, unul din autorii cari au desvoltat estetica
hegeliana la mijlocul veacului trecut. Laboriasa demonstraIie nu
ajunge sa stabileasca deca't cloud sau trei exemple comune tiatatului
lui Vischer si cercetarii lui Maiorescu. In ce priveste ideea ca, in
poezie, cuvantul nu este decal, vehiculul > imaginilor si ca acestea

se pierd odata cu procesul de abstractizare, al tuturor cuvintelor


limbii, ea se gaseste nu numai in Vischer, dar si in Hegel, si este
in genere un bun atat de comun epocei, bleat Maiorescu se putea
dispensa sa indite izvorul ei. Reputa-cia in crestere a lui Maiorescu
a Indepartat acuza ;ia de o plagiat e, pastrand totusi credirro odor
mai multi dintre autorii cari s'au ocupat cu ideile lui estetice, Ca

Vischer le-a inraurit in mod hotaritor. Parerea a devenit una din


afirmaiile cele mai necontrolate ale istoriei literare. Caci prin niciuna

din ideile sale, Cercetarea din 1867 nu se opreste la Estetica lui


Vischer ca la izvorul ei unit. Mai toate urea dincolo de Vischer, la
Hegel, sau se unesc cu retetrua de teorii ale tratatelor de Estetica
si Poetica ale vremii, incat a spune despre Maiorescu ca este hegelian

e adevarat Intr'un InIeles general ; a afirma ca se incadreaza in


momentul teoretic al disoluIiei hegelianismului este adevarat inteun
sens Inca mai iirecis ; a pretinde ca este vischerian nu mai este exact

in niciun fel. Faptul ca Maiorescu a folio avea sub ochi tratatul


lui Vischer in clipa alegerii exemplelor sale nu schimba nimic din
aceasta stare a lucrurilor. Ne putem Intreba ce a produs Indarjirea
lui Densuseanu. Poate discreditul pe care Cercetarea o arunca asupra

inspiraiilor lui A. Muresanu. Aproape douazeci de ani mai tarziu,


in 1885, Densuseanu revive asupra meritelor lui Muresanu, incercind

in < Istoria limbii si literaturii romane sa-1 ridiee deasupra lui


A;ecsandri. Maiorescu raspunde acestor aprecieri ale necunoscalo-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

191

rului cu energicul strigat In leituri din titlul articolului publicat


in 1886.

Al treilea aspect al luptei dusa de Ma- iorescu in aceasta prima

perioada a activitaIii sale are finalitaIi inca mai generale. Eite


vorba de data aceasta nu numai de felul scrierii si vorbirii limbii
romanesti, nu numai de condi %iile sensibile si ideale ale poeziei,
dar de temeliile insasi ale culturii noastre. Dar si ca in celelalte
cazuri, el afirma principiile in legatura cu imprejurari concrete si
particulare, demonstrandu-le valoarea In punctul in care nevoia
for i se parea ca se face simIita. Una din aceste imprejurari era influen/a de care se bucura in Iasi gruparca politica a < fraqiunii
libere si independente 0, pusa sub conducerea lui Nicolae Ionescu
si inspirata de ideile lui Simion Barnutiu. Venerabilul nationalist
ardelean, al carui nume se impusese in revoluIia din 1848 prin
discursul pronun %at la Blaj pe Campia Libertaii, isi terminase viata

ca profesor de drept si filosofie la Universitatea din Iasi. Moartea


it suprinsese in 1863 mai Inainte de a fi publicat vreuna din operele
lui juridice si filosofice. Un comitet iesan, compus din personalita%i

formate in spiritul invalaturii sale, is ini/iativa tiparirii acestor


lucrari, incepand Cu Dreptul public at romanilor, aparut in 1867.
Relaliile lui Maiorescu cu <c frac/ionistii >> au fost turburi din primul

moment, alunecand si mai inainte si dupa aceea in regretabilele


incidente judiciare si politice amintite si mai sus. 0 explicalie pe
taramul ideilor intreprinde Maiorescu in 1868 in articolul Contra
yScoalei Beirnutiu, in care <c frac1ionismul este atacat in insusi izvorul

lui de inspiraiie. Reprezentant al latinismului ardelean, caruia ii


dadea o neasteptata aplicare in domeniul politic si juridic, Barnutiu
era de parere ca dreptul natural al romanilor ffind dreptul roman,
se cuvine a ne inapoia la instituIiile lui. Adoptarea radacinilor latine
in formele vorbirii si ale scrierii, prcconizata de etimologisti, isi afla
astfel o concluzie paralela. Dar dupa cum Maiorescu atacase etimolo-

gismul in numele unei concepii organice a limbii, el va combate


latinismul politic si juridic prin incelegerea istorica a dreptului.
Caci despre care drept roman era vorba? Dreptul roman a strabatut
o lunga evoluTie. In care din momentele desvoltarii lui dorea Barnutiu
sa-1 reintroduca in viata poporului roman de astazi? Consecin %ele
principiului barnutist erau apoi numeroase si, dupa parerea lui
Maiorescu, in toate privintele nefericite. Punerea din nou in vigoare

www.dacoromanica.ro

192

TUDOR VIANU

a dreptului roman ar fi adus mai intai Indepartarea religiei crestine,


opusa spiritului sau, apoi exproprierea celei mai mari parti a pro-

prietatii rurale, ca una ce ar fi apaqinut agrului public in epoca


romans, in fine introducerea regimului republican si indepartarea
prir.cipelui strain, impreuna cu a tuturor strainilor, si in primul rand
a evreilor, aflatori pe teritoriul Romaniei. Maiorescu coinbate pe

rand toate aceste consecime aratand ca ideile lui Barnutiu nu se


inspira din acelasi moment al legislatiei romane si ca tendintele
deduse din principiul initial n'au fort niciodata realizate in viata
practica a poporului roman. Cat despre streinofobia lui Barnutiu
si a barnu/istilor, el le opune <c ideile fundamentale de umanitate
si de liberalism *, foarte vii in conceptiile profesate de el in ac'east4
epoca.
Intampinarile trezite de criticile sale ii dau lui Maiorescu prilejul
sa re-vie Inca odata la atac, caracterizand in bloc fenomenele parti-

culare considerate pang acum si legandu-le de ceea ce i se parea


cauza for generala si comuna. Articolul In contra direcfiei de astazi

in cultura romcinci, 1868, unul din cele mai insemnate din toata
activitatea lui critics, aduce cateva din formulele ei capitale. Lupta
lui Maiorescu se autorizeaza dela principiul adevarului ; <(Viciul
radical in toata direc-tia de astazi a culturii noastre este neadevcirul,
pentru a nu intrebuin%a un cuvant mai colorat, neadevar in aspirari,
neadevar in politica, neadevar in poezie, neadevar pang in grarnatica,
neadevar in toate formele de manifestare a spiritului public >>. De
unde aceasta lipsa universals de adevar? Maiorescu o atribue introducerii formelor exterioare ale civilizatiei apusene in lipsa fondului
corespunzator. Formula <( formelor Rua fond )), in care ideologia

critics a Junimei se rezuma pentru cei mai multi, este &it'd. In


absenta fondului corespunzator unei activitati stiin/ifice si unei vieti
publice serioase au api.I.rut toate acele falsificari istorice, filologice,
juridice pe care le denuntase in criticele sale. Aceeasi nepotrivire
intre rnanifestarile exterioare si factorul intern care le-ar fi putut
conferi adevarul este urmarita de Maiorescu si in celelalte aspecte
ale vietii publice, societa/i literare si stiintifice, scoala si literature,
teatru si muzee, ziaristica si politica, demascate deopotriva de
asprul critic al vremii sale ca niste productiuni moarte, pretentii
fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar *, o intreaga
retea de improvizatii inselatoare care saps mereu mai adanc abisul

www.dacoromanica.ro

Pima

Istoria literaturii romdne moderne I

X 11

Puifkr i'A1-1

?"-

Col. Academia Romani

N. Filimon

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

193

.dintre straturile mai inalte ale societaIii 9i Varanime, 4 singura class


reala la not a. Lipsite de cuprinsul lor, formele ajung sa se discrediteze
si sa intarzie fondul ce neatarnat de ele s'ar putea produce in viitor

9i care atunci s'ar sfii sa se imbiace in vestmantul lor despr4uit D.


S'a aratat uneori ca astfel de critice nu erau' cu totul inedite in
vremea lui Maiorescu 9i nici inaintea sa. Ceea ce izbe9te neaparat
ca noutate este numai vehemenIa acestei critice, indreptata asupra
intregului orizont al culturii noastre de-atunci 9i sporita prin talentul

celui care o exercita, prin impresionanta vigoare a formularilor


sale. Niciodata critica anterioara 'nu daduse expresie milli negativism atat de radical, pornit dintr'o opozi%ie atat de violenta. Pentru
niciuna din formele mai vechi ale culturii noastre 9i pentru niciunul

din creatorii lor, nici pentru Kogalniceanu, nici pentru Russo,


Balcescu, sau Carlova nu gase9te Maiorescu vreun cuvant de recunoa9tere. Abia data Costache Negruzzi este pre %uit pentru meritele
limbii lui. Alecsandri este privit cu Inalta consideraiie ; dar el este
un aliat. Poeziile lui Gr. Alexandrescu si D. Bolintineanu pomenite
in Cercetarea din 1867 a relevate atunci ca singure posibile, nu mai
au aceeasi valoare asfazi* adauga prefa %a aceleiasi scrieri, In editia
din 1892. Articolul Literatura romana fi streinatatea din 1882, va
recunoa9te ca <c ni9te inceputuri care promiteau ceva meritele
istorice ale unui ySincai, Petru Maior, Laurian, Balcescu si Kogalniceanu. Acestuia din urma i se vor conceda acum 9i talentele de
orator. Dar cu aceste pu ine excep %ii, evasive 9i tarziu consemnate in
scrisul salt, Maiorescu ramane un critic de o neobi9nuita severitate,
inspirat de un negativism aproape fara rezerve. Critica lui Maiorescu,

cu toata oportunitatea ei in epoca in care o practica, a avut astfel


neajunsul de a ignora cateva din capitolele cele mai frumoase ale
istoriei noastre literare, pe care a fost mai tarziu rolul unui N. Iorga,
G. Ibraileanu, 0. Densupanu sa be valorifice din nou 9i sa le anexeze
definitiv con9tiinIei noastre.

Privita in originele i structura sa, critica lui Maiorescu apare


ca un moment al gandirii post-revoluIionare in toate Iarile de
cultura ale Europei. Ideea ca prin marea surpare de teren produsa
de Revolu %ia francezri, indicala 9i de Maiorescu in articolul In
Contra directiei de astai ca o pricing indepartata a schimbariler
introduse in viata noastra publics, societa/ile democratice moderne
an ajuns la forme artificiale de viata, apare la mai multi ganditori
13

www.dacoromanica.ro

194

TUDOR VIAND

europeni in epoca dominata de reautiunea anti revolutionary

ti

apoi de evenimentul restaurarii monarhiei in Fran/a. Semnele acestui reviriment al ideilor fats de rationalismul anterior apar curand
dupa izbucnirea Revolutiei. Inch din 1790, Ed. Burke publics in
Anglia scrierea Reflections on the Revolution in France, care fundeaza doctrina politica conservatoare. Statul, stabilqte Burke, fiind
un organism viu, orice reforms politica urmeaza a fi facuta in acord
cu stilul lui. Schimbarile politice nu pot avea alt sens decat acela

de a garanta conservarea formelor consacrate prin traditie. Idei


asemanatoare apar curand i pe continent. In 1796, Joseph de
Maistre publics Considerations sur la France, urmate in 1814 de
Essai sur le principe generateur des constitutions politiques. In acelai
an apare La Theorie du pouvoir a lui Louis de Bona ld. Impreuna en
Burke, Maistre i Bona ld arata ca omul neputand sa creeze, ci numai

sa fabrice, initiativele lui doctrinare raman fara efect cand 4i propune sa modifice acele fo.rrie ale vie/ii create, care sunt dreptu 1,
limba, constitutiile politice. Cu multa violen/a se pronunta ei impotriva filosofilor din descendeirta unui Rousseau, cari a plicand
principii ale rapunii, n'au putut sa se opuna desfaurarii firqti a
lucrurilor ; distrugand aezarile istorice din viarta popoarelor, ei nu
le-au putut inlocui cu ceva durabil. In a doua genera-tie, cugetarea
anti revolutionary produce marile sinteze ale lui Auguste Comte
Si Hegel. Acesta din urina explica evenimentele istorice prin evolutia
unui factor intern, < spiritul poporului e, <( der Volksgeist e, un concept inrudit cu <c fondul despre care va vorbi Maiorescu. Elemente
ale gandirii politico in Restaura/ie trec i in evoltutionismul englez,

de pilda in lucrarea lui Buckle, History of Civilisation in England,


2

vol., 1857-1861, recunoscuth de Maiorescu in introducerea

Discursurilor Parlamentare, I, p. 44, ca un izvor al cugetarii sale.


Buckle inlocuiete insa determinarile factorului ideal din Filosolia.
Istoriei a lui Hegel prin conditionari naturale, clima, felul produc/iei
economice i al alimentarii popoarelor, tot atatea cauze care nu intra
cu vreun rol oarecare in ideologia lui Maiorescu, ramasa deci mai

aproape de spiritualismul hegelian. Filosofia Restaura-tiei este


izvorul intregei gandiri istorice dealungul veacului al XIX-lea.
Desvoltand sentimentul traditiilor, Restaurai%ia crea perspectivele
temporale proprii oricarei cercetari a trecutului. Dela o vreme insa,
curentul studiilor istorice a inceput sa se opuna marilor sinteze care

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

195

le inspirase la inceput. Un Savigny, un Ranke se pronunIa de mai


=lie on impotriva hegelianismului. Reprezentan %ii scolii istorice
doreau reconstituirea faptelor, nu reflec-ciuni filosofice cu privire
la sernnifica/ia lor. Istoria tindea sa elimine filosofia istoriei. In
aceasta lucrare de substituire, se renunta la parpalitatea unui singur
punct de vedere in valorificarea trecutului, ceea ce alcatuia caracteristica cea mai izbitoare a unor opere in acelasi timp filosofice si
polemice ca acela pe care le produsese Reaciunea In Franla. Istoricii vor ajunge sa se intrebe data Revoluia franceza insasi, prezentata ca simpla fapta a unor ideologi, n'a fost mai de graba o
realitate ancorata in cauzalit&tea istorica a vremii si data cercetarea

faptelor care au produs-o nu este de preferat sentinlelor care o


condamnau. Aceasta schimbare de pozi %ii n'a fost executata de
Maiorescu niciodata. In judecarea procesului revollgionar caruia
i se datoreste ivirea Romaniei moderne el pastreaza punctul de
vedere al ganditorilor Restaura %iei. Noile infaIisari In via %a publica

a /arii i se par produse pe calea unei contagiuni pur ideologise.


Asumarea formelor straine de via-ca constitue pentru Maiorescu o
simpla improviza-cie legislative, profitabila cel mult avoca;ilor si
politicienilor pusi in situalia de a specula aplicarea noului sistem.
Apaqina'nd grin metoda IntrebuinTata momentului Restaura%iei,
Maiorescu n'a cultivat totusi idealurile ei. Cad Restaura %ia era
tradilionalista, in timp ce Maiorescu dorea schimbarea starilor
noastre in sensul modern al civiliza %iei apusene, pe care intrupand-o

in tot felul sau de a fi, se felicita on de sate on o regasea in alIii


Nu punerea de acord a formelor cu vechiul fond de culture al poporului va dori el, ci inattarea acestui fond 'Ana la punctul In care sa
poata umplea formele goale si iluzorii la inceput. Semnele imbucu-

ratoare ale cresterii si adancirii factorului intern i se vor parea


evidente dupe vreo douazeci de ani dela publicarea studiului in
care ataca direcIia de culture a timpului sau. Pe de alts parte, in
timp ce filosofii Restaura ;iei judecau dupe criteriul imanent al
istoriei, Maiorescu va vorbi in numele criteriilor transcendente si
anistorice ale valorilor absolute. Astf el, etimologismul ciparian este

combatut nu numai pentruca se gaseste in contrazicere cu viala


limbii, dar si pentruca nesocoteste concluziile stiincei linguistice,
pentruca este neadevarat. Acum, ca si In alte imprejurari, Maiorescu .
a caracterizat singur lupta sa ca o lupta pentru adeveir, adica pentru
13*

www.dacoromanica.ro

196

TUDOR VIANU

o valoare exterioara istoriei insa9i. Tot astfel in Cercetarea din 1867,


el va lupta pentru frumos, a carui definitie o modeleaza dupa nature

lui de oricand 9i oriunde. Daca s'ar fi mentinut in planul istoric,


Maiorescu ar fi trebuit sa arate indulgenta 9i poeziei, 1i eruditiei,
9i viejii publice a epocei, ca unele care nu puteau avea alte forme
in punctul exact al aparitiei lor. Istorismul ar fi desarmat critica sa.
Dar Maiorescu nu se comports ca istoric, ci ca filosof. Conceptul sau
despre adevar si frumos postuleaza aceste valori ca absolute, ceea ce

ii permite sa le foloseasca cu intransigents in aprecierea starilor


din jurul sau. tiirrta timpului ramanea pentru el neadevarata 9i
poezia lui urita, chiar data istorice9te ele n'ar fi putut sa fie altfel.
Dar scuza istorica este inexistenta pentru Maiorescu, care lucreaza
cu un concept al adevarului 9i, in ultima analiza, chiar cu unul al

frumosului de origins kantiana, adica cu conceptele unor valori


postulate de o constiinta in genere, operand independent de conditionarile for temporale. Maiorescu critica deci societatea vremii sale

ca un ganditor al Restaura %iei, dar o face cu mijloace kantiene,


adica cu mijloacele in care culmina spiritul filosofic al veacului al
XVIII-lea. Mai tarziu, ()data cu progresul gandirii istoriste, scaderile

criticei maioresciene au aparut tocmai in latura neintelegerii ei


pentru determinarile temporale ale fenomenelor criticate. Opozitia
unui N. Iorga va releva aceste neajunsuri. Dar tocmai pentruca in
judecatile sale asupra trecutului 9i asupra contimporanilor, Maiorescu n'a dovedit simtul istoric al relativitatii valorilor, critica sa a
putut s'a se exercite cu acea severitate justa 1i salubra in care expira
entuziasmul conventional al vremii toleran%a reciproca in mediocritate.
Maiorescu n'a ramas strain de probleme ca acele de mai sus, ca
9i de obiectiile care i se aduceau sau i s'ar mai fi putut aduce. In
Observari polemice din 1869, el sus %ine drepturile criticei, Band In
acela9i timp acelora cari fl acuzau de lipsa sentimentului national,

dovada irecuzabil4 a unui astfel de sentiment luminat 9i demn.


e Dela sine nu se indrepteaza nimic in capetele unei genera%iuni,
scrie Maiorescu ; eaci orice cultura este rezultatul unei lucrari incordate a inteligentii libere, 9i datoria de a afla adevarul 9i de a combate
eroarea, se impune fara 9ovaire fiecarui om, care nu se multume9te

cu existenta sa privata de toate zilele, ci mai are o coarda in sine


ce rasuna la fericirea 9i la nefericirea natiunii din care s'a nascut

www.dacoromanica.ro

J1JNIMEA.

197

Obiec %iei ck cultura noastra se gasea la inceputurile ei, i se raspunde


biruitor ca tocmai inceputurile, chemate sa sprijine lucrarea viitoare,

trebuesc sa fie mai sanatoase i mai solide. Dar nu este explicabil


prin imprejurari istorice nivelul inferior al produselor intelectuale
fn vremea sa ? <( Din aceea ca o stare de lucruri se poate explica
istoricqte, nu rezulta ca se poate justifica, si numai prin o rationare
sofistica s'ar aduce de aci un argument in contra criticei e. Critica
sa va continua deci sa urmareasca megalografia vremii, deprinderea
de a-si acorda mari merite inexistente, apoi 5 be %ia de cuvinte ,
un fenomen care it va readuce in luta problemei raportului dintre
&dire si expresia ei. Articolele Becia. de cuvinte si Rdspunsurile
Revistei Contimporane din 1873, fixeaza diferitele episoade ale acestei

lupte. Frazeologia optimists era o modalitate oarecum naturala a


mentality ii papptiste. Era o f)arere a vremii ca inceputurile noastre
aveau nevoie de incurajare i ea, intr'o atmosferd de incredere,
crea %iile culturii se pot desvolta mai bine. Comparalia cu Apusul,
rezolvata pururi in avantajul nostru, si uprinta de a acorda contimporanilor elogiile cele mai inalte erau procedari foarte raspandite

in scrisul vremii. Fuca de starea de spirit pe care ele o tradau,


Maiorescu aduce ceva ca o trezire in lumina clara a cowiintei i
determine in suflete acel efect al modestiei, din care data nu mai
avea sa foloseasca inflacararea, putea sa profite temeinicia. Lupta
in contra direcliei contimporane lass loc fiber propriei lui direc ii,
direc ;iei Convoibirilor, proclamata in articolul din 1873: Direetia
noua in poezia i proza romcind. Cateva nume de poe %i: Alecsandri,

Eminescu, Bodnarescu, Matilda Cugler, erbanescu, Petrino sunt


alaturate de prozatori literati i ptiintifici: Odobescu, Strat, Slavici,
Xenopol, Burls, Vargolici, I. Negruzzi, Panu, Lambrior, P. P. Carp,

T, Rosetii. Cu to0 acestia triumfa eel putin forma masurata

sinceritatea in exprimare, la care se adauga, in ce privwe pe autorii


de scrieri teoretice, stapanirea intelectuala a subiectelor dupe starea
stiintei de atunci. << Directia noua este deci mai mult formal caracterizata. De sigur, cu puline exceptii, autorii prezenta%i de Maiorescu

in contrast cu vechea indrumare combatuta, reprezentau configuratia cenaclului junimist. Dar nu exista oare nimic bun alaturi, dupe
cum criticului i se paruse a nu fi aflat nimic de seams mai inainte?
Maiorescu intelege s duce lupta alaturi de armatele sale, impreuna
cu ele in contra unui inamic comun. Un moment tactic si politic se

www.dacoromanica.ro

198

TUDOR VIANU

amesteca deci pans si in aciunea literara cea mai desinteresata!


Adevarul este insa ca, desi nu disprqueste spiritul partizan, Maiorescu nu-1 exagereaza niciodata cu grosolanie, in nesocotirea evidenIelor minIii si a delicateTei gustului. Pe scriitorii de-a doua mans, el
ii nurmeste cu rezerve, in limpedea constiinfa a valorii lor. Im schimb
recunoaste toata insemnatatea lui Alecsandri si isi da seama, atunci,

in 1872, sand nu publicase decat poeziile Inceputurilor sale, ea in


Mihai Eminescu aparuse o personalitate literara de mare format, al
carui portret it va fixa pentru mai multe generaIii in articolul din
1889, dupa ce devenise editorul sau, la sfarsitul anului 1883, intr'o
manifestare desprinsa din sirul intreg al unor acte de miscator devotanfent personal.
Cele doua perioade ale activitatii literare a lui Maiorescu sunt
desparlite prin apariIia primei edi %ii a Logicei in 1876. Gandul de
a scrie un manual de logics, dus pans in faza realizarilor, it preocupa
pe Maiorescu Inca din vremea studiilor in Viena. Proectul este reluat

de mai multe on de atunci si desavarsit in 1876, cand criticul se


gasea pentru scurta vreme ca agent diplomatic la Berlin. Un an dupa
publicarea lucrarii, in 1877, Dr. Zotu o recenzeaza in Columna lui
Traian a lui Hasdeu si dovedeste a autorul ei a folosit pe I. St. Mill
si pe Trendelenburg, in consideraIiile introductive, apoi in unele
cita te, fara a indica izvoarele. Incepand de altfel sa cladeasca pe
astfel de temelii, autorul continua in spiritul deosebit al logicei lui
Herbart. Logica d-lui Maiorescu a dobandit astfel un caracter
nelogic# conchidea d-rul Zotu. Eminescu raspunde in Curierul de
Iasi i apoi in Corworbiri Literare aratand ca autorii din care Maio-

rescu Meuse imprumuturile sale erau de mai multe on cita ;i in


bibliografia generala a lucrarii, ca procedeul compilarii era obligatoriu intr'un manual scolar ca acela pe care dorise sa-1 dea Maiorescu
si ca folosirea unor direc-cii filosofice deosebite era justificata de
pozi%ia autorului care, voind sal mijloceasca Intre empirism si rationalism, era liber sa foloseasca tot ce putea sprijini laturile felurite
ale concepliei sale. In urmarirea activitaIii lui Maiorescu, dincolo
de aceste discuIii ale vremii, are insemnatate faptul ca in Logica
revine Inca ()data problema raportului dintre gandire si cuvant,
motivul central al Intregei lui cugetari si ca stilul lui definitoriu,
relieful lapidar al formularilor sale a ob %inut aici unele din succesele
for cele mai mari. Independent de interesul specialistului, Logica

www.dacoromanica.ro

JIJNIM EA

199

se citeste ca o lucrare de arta, data putem Intrebuin %a cuvantul


pentru a desemna stransa economic a mijloacelor exprimarii, perfec-

/iunea prin proprietatea cuvantului si prin conciziune.


A doua parte a activitaIii lui Maiorescu, care incepe cu reluarea
in 1880 a colaborarii la Convorbiri, se deosebeste prin mai multe
Dote specifice. Mai intai printr'o atenuare a combativitatii de mai
inainte. Actiunea critics dintre 1866 si 1873 i se parea
fi dat
roadele. Enumerand unele din operele literare i stiinifice aparute
de atunci, Maiorescu conchidea in articolul Poeci ei Critici din
1886: an propor %ia cre0erii acestei micari, scade trcbuino unei
critice generale. Din momentul in care se face mai bine, acest fapt
insu0 este sprijinul cel mai puternic al direepei adevarate... Sinteza
generals in atac, izbirea unui intreg curent periculos o credem acum
tearsa dela ordinea zilei pentru par ile esenIiale in literatura proprie
si in stiima teoretica e. Articolul In 14turi din acela0 an, indreptat
contra lui Aron Densupanu, se leaga cu un moment mai vechi.
Cat despre articolul Oratori, retori si limbuti din 1902, referindu-se

in partea lui negativa la imprejurari intrecute, nu este o lucrare


polemica, ci un studiu de stilistica, imbogaIit cu not observaIii
asupra raportului dintre gandire i cuvantul vorbit, problema
esemiala a lui Maiorescu. Daca pornirea combativitatii sale scade
in toata aceasta perioada, nu inseamna nicidecum Ca Maiorescu va
tagadui de aci inainte criticei orice funcliune. Direclia cea buns
trebuia intarita si activitaIile individuale aveau nevoie sa fie imbarbatate. Numai cu I. Gherea are in aceasta vreme Maiorescu o intalnire polemica. Ini %iativa atacului nu fusese insa a lui i desvoltarea
luptei a fost lasata pe seama for ;elor mai tinere ale gruparii. Originea
discu %iei,

un episod Insemnat in viaIa Junimei, statea in articolul

pe care Maiorescu it consacra Comediilor lui Caragiale in 1885.

Caragiale apartinea Junimei Inca din 1879. Toate comediile lui


fusese citite in casa lui Maiorescu i publicate apoi in Convorbiri.
In 1885 avusese loc reprezentarea piesei D'ale Carnavalului. Publicul
fluerase si cateva din ziarele timpului invinuise pe autor de imora-

litate. Maiorescu intervine in favoarea scriitocului, lamurind ca


acest prilej problema principiala a moralitaIii In arta. Are arta,
trebuie sa aiba ea o influenla morala ? De sigur. Orice emoiune
estetica, fie deqteptata prin sculptura, fie prin poezie, fie prin celelalte

arte, face pe omul stapanit de ea, pe cats vreme este stapanit, sa

www.dacoromanica.ro

200

TUDOR VIANU

se cite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii ideale.


Da ca izvorul a tot ce este rau este egoismul si egoismul exagerat,

atunci o stare sufleteasca in care egoismul este nimicit pentru


moment, fiindca interesele individuale sunt uitate, este o combatere
indirecta a raului si astfel o inaltare morala *. Dimpotriva, arta devine

imorala numai atunci cand, nesocotindu-si misiunea, intoarce pe


contemplatorul ei in lumea practica. Artistii cari predica morala
in operele for cad neaparat in aceasta gresala. Pentru a justifies
mai bine aceasta teorie, Maiorescu foloseste, firs sa le divulge
deocamdata, schemele esteticei lui Schopenhauer. Inaltarea morala
prin arta, se produce, dupa Schopenhauer, gratie imprejurarii ea
adus sa cunoascA tipurile eterne ale realitatii, contemplatorul artei
scapa de sub tirania vointei, izvorul comun al cunostintelor lui
limitate si al. egoismului sau nefericit in imprejurarile ordinare ale
vietii. In substructura apararii pe care Maiorescu o pronunta in
favoarea lui Caragiale statea asa dar estetica lui Schopenhauer.
Emotia impersonala * a criticului roman este <( eontemplatia > filo-

sofului german. Criticul care in Cercetarea din 1867 construise pe


baze hegeliene isi imbogateste acum sfera ideilor sale estetice prin.
tr'un aflux de concepte provenind din Lumea ca voinja fi reprezentare.

Dintr'un punct de vedere strict sistematic, intre cele cloud izvoare


exists q oarecare contradictie. Istoricul Esteticei Eduard von
Hartmann a aratat, in adevar, Ca in timp ce sistemul estetic al lui
Hegel apartine idealismului concret, estetica 1pi Schopenhauer cade
sub categoria idealismului abstract. Pentru cel dintai, frumosul este
totdeauna o idee intrupata intr'o materie sensibila, intr'o imagine,
pe and pentru cel de-al doilea frumosul este ideea insasi, cuprinsa
in a ctul contemplatiei printr'o depasire a oricarei realitati sensibile.
Cum punea oare Maiorescu de acord idealismul concret al Cercearii
din 1867 cu idealismul abstract al noilor sale speculatii schopenhaueriene ? Astfel de scrupule teoretice n'aveau insa de ce sa retina
pe Maiorescu, care urmarind un stop practic, era liber sa-si imprumute

armele sale arsenalului care i le punea cu mai multi usurinta la


indemana. Schopenhauer nu era de altfel un izvor folosit numai
pentru nevoile particulare ale imprejurarii. Inca din epoca sa berlineza, Maiorescu ii consacrase un cult fervent, pentru care nu inceteaza
sa marturiseasca si mai tarziu conferintele sale asupra blosofului,
a poi traducerile fa cute din opera lui si publicate in Convorbiri Literare

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

201

si in Romdnia Liberci. Cunoscut ca admirator al lui Schopenhauer,


Maiorescu era cat pe-aci sa devina victima lui.Cu ocazia alegerii
sale in Parlamentul din 1878, un deputat opozitionist, iesanul A.
D. Holban, cere invalidarea. lui Maiorescu ca unul care ar profesa
materialismul abjectului Schopenhauer 0. Dentin/area infamanta
era cat pe aci sa prinda. Cu toata opunerea lui C. A.. Rosetti, Prepdintele Adunarii, care observase ca (( nu este permis, mai cu seams
unui partid democrat, sa atace o alegere pentru opiniunile filosofice
ale candidatului n, raportul comisiunii de invalidare a fost respins
numai cu o slabs majoritate. Prin influenta lui Maiorescu, Schopenhauer devine unul din filosofii cei mai cititi la Junimea si unul din
izvoarele cele mai rodnice ale culturii noastre in epoca junimista.
Un cititor avertizat ar fi putut recunoaste deci amintirile schopenhaueriene in argumentarea lui Maiorescu asupra caracterului moral
la care arta se inalta grin simpla ei desinteresare practica. Un an
mai tarziu, in 1886, luand in articolul Poeti fi Critici apararea lui
Alecsandri impotriva tinerilor scriitori Delavrancea si Vlahuta, care
crezusera ca trebuiau sa coboare meritele aceluia pentru a le 'Malta
cu atat mai mult pe ale lui Eminescu, Maiorescu stabileste principiul
Ca poetii au a se abtine dela aprecieri critice, individua]itatea for

fiind in rasfrangerea lumii prea puternica, pentru a se hucura si


de darul acelei transparente fats de impresiile straine, necesar in
chip esential criticului. Puteau toate aceste afirmatii sa stda laolalta ?
Arta trebuie deci s mijloceascrt o emotie impersonala 0, dar artistul

trebuie sa fie o individualitate puternica, incat simtirea lui sa se


manifeste in forme cu totul personale, dupa felul si gridul ei. Personalitatea poetului nu face oare imposibila emotia impersonala pe
rare o cereal operii lui? <c Contrazicerea este relevata de I. Cherea
in Contimporanul. Maiorescu raspunde mai tarziu, dupa ce si lasase
discipolii sa agite problema, in Contraziceri? 4 micul studiu de strategie literara din 1892, in care raspunsul adresat lui Gherea este
conexat cu acela dat Voincei IVa(ionale, descoperitoarea altor < contra-

ziceri in ideile si atitudinile lui. Prilej bun pentru critic de a scoate


insusi in evidenta izvoarele schopenhaueriene ale ideologiei estetice
din Conediile d-lui Caragiale. Apoi lichidarea invinuirii de a se fi
contra zis. Poetul este impersonal, intrucat in perceperea tipurilor
eterne ale lumii, ale 4 ideilor ei platonice v (asa cum le numise Schopenhauer), el s'a eliberat de egoismul salt, ramanand totusi personal

www.dacoromanica.ro

202

TUDOR VIANU

in manifestarea E,c es te i viziuni intr'o forma_ anumita. Si Luceafarul


si. Werther intrupeaza sentimentalitatea amorului modelul ei

neschimbat. Cats deosebire totusi intre felul manifestarii acestei


viziuni in opera lui Eminescu si a lui Gcethe! Impersonalitatea
poetului si personalitatea lui pot {carte bine ccexista... Pozitivistul
Gherea, adeptul esteticei sociologice a lui Taine si Brandes, primeste

un raspuns de sus: criticul ar fi facut mai bine sa nu pronunIe in


lucruri pe care dovedea ca nu le pricepe.
0 deshinare de ganduri se poate cu toate acestea remarca in
articolul despre comediile lui Caragiale. Filosoful care le justifica
prin teoria schopenhaueriaba a emoIiei impersonale, in care se
revels artistului tipurile generale ale umanitaIii, la uda erealia
carageliana si pentru meritul ei <c in scoaterea si infaIisarea plina de

spirit 'a tipurilor si situa%iiior din chiar miezul unei pa'rci a vietii
noastre sociale n. Aprecierea comedii.or lui Caragiale pen tru acest
Indoit motiv arata destul de limpede ca in spiritul lui Maiorescu se
Incrucisau doua estetice felurite: estetica clasicismului, p' care o
reprezenta si Arthur Schopenhauer prin teoria ideilor platonice
In arts, apoi estetica realismului mai nou, care nu mai cere artei

reprezentarea tipuliii uman, ci a formei lili particularizate prin


imprejurari de spaiiu si timp. Cu cea de-a doua din aceste estetici
putea fi de acord si Gherea. Cealalta este insa aceea care a fost
preferata iti desvoltarea ulterioara a ideologiei estetice junimiste si,

in ce priveste cazul special al lui Caragiale, a fost dusa atat de


departe, incat un critic ca Mihail Dragomirescu a elaborat pe
haza ei teoria comicului caragelesc pur, tag'aduind ca interesul
literar al unor opere ca < 0 scrisoare pierduta > sau <t 0 noapte
furtunoasa u, ar proveni si de chipul in care ele rasfrang realitatea

intr'un anumit moment al desvoltarii noastre sociale. Infiltratia


realists era mai veche in opera lui Maiorescu si ea a crescut neincetat

in cursul timpului, devenind unul din principalele motive ale galldirii sale critice. Dupa cum s'a aratat uneori, realismul in literaturile
mai noi ale Europei este un rod al istorismului. Istorismul impusese
in adevar viziunea unui om particular, legat de condiIii de spa ;iu
si durata, in locul omului general al metafizicei si literaturii elasice,
resimIit de noua indrumare drept o schema prea generals, prea
palida. Prima forma a omului impus de antropologia istorista este

aceea a omului popular, a iaranului, pentru ale carui produciii

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

203

artistice se inflacareaza intreaga Europa iodate ce Herder creeaz5


noua stiinta a folklorului. Maiorescu nu ramane in afara curentului,
befit in 1868 and apare culegerea Poeziilor populare romdne ale lui
Vasile Alecsandri, el salute evenimentul, subliniind in operele
poetului anonim ( naivitatea lor, lipsa de mice artificiu, de mice
dispozitie fortat5, simtamantul natural ce le-a inspirat *. In 1882,
ocupandu-se de Literatura ronmina.,si Striiindtatea, stanileste faptul ca
ecoul trezit de scriitorii romani, un I. Slavici, un N. Gane, un Jacob

Negruzzi, prezentati in traducerea d-nei Mitte Kremnitz, a Post


favorabi] numai in rnasura In care operele lor poseda caracterul
originalitatii nationale. o Toti autorii acestia, scrie Maiorescu, Vara-

sind oarba imitare a conCeptiunilor straine, s'au inspirat de viata


proprie a poporului lor si ne-au inf5tisat ceea ce este, ceea ce Ondeste si ceea ce simte Romanul in partea cea ma; aleasa a firei lui
etnicc )). Curentul realismului popular, triumfator in scrierile roma-

nilor citat,i, era general in Europa si Maiorescu care, pentru a-1


ilustra, citeaza pe George Sand, pe Flaubert, pe Turgheaiew, pe
Dickens, pe Paul Heyse, pe Fritz Reuter, apoi pe americanul BretHarte si pe spaniolul Alarcon. din care tradusese in Convorbiri ]iterare,

putea justifica printeo noua teorie a nuvelei si a romanului.


Eroul vechilor tragedii, spunea Maiorescu, era activ ; el era fauritorul
detinului sau, ceea ce explica imprejurarea ea poetii ii alegeau dintre
regi si erci, individualifati puternice, nedeterminate prin vreo
ingrAdire nationala sau de clas5. Persoana principals in romanul si
crede a-1

nuvela moderns este insa esential pasiva, ea este stapanita de


imprejurarile din afara, ceea ce explica nevoia de a be determina
prin specificul natiunii si a] clasei lor. Mai cu seams tipurile claselor
de jos sunt preferate de noii nuvelisti si romancieri, caci firea acestora
fiind mai putin mestesugith, exprimarea pasiunilor lor poate deveni

mai clara. Este o problema vesnic deschisa in istoria doctrinelor


de estetica aceea de a sti ce ideal de arta orienteaza teoriile esteticienilor. In ce-1 priveste pe Maiorescu, raspunsul unei astfel de
intreb5ri este u,urat de faptul ca exemplele citate de el in toate
imprejurarile fac destul de evidente orientarile gustului sau. In
Cercetarea din 1867, teoriile maioresciene se sprijineau pe autoritatea
artistic a unui Homer si Shakespeare, a unui Schiller si Goethe, a

lui Victor Hugo, a lui Gautier, a lui Uhland si Heine. Gustul criticului era deci eclectic. Marii poeti clasici alternau cu romanticii

www.dacoromanica.ro

204

TUDOR VIANU

mai noi. Acum, dupa un deceniu si jumataie, preferintele sale se


opresc in fata realismului popular, afirmat dupa 1850 in mai toate
tarile de culture. Se intelege atunci Ca, hotarindu-se destul de rar
sa serie despre poetii si prozatorii vremii, el n'o face cu aprecieri
pozitive decat despre Slavici si Gane, apoi despre I. PopoviciBarateanul, despre poetul dialectal Victor Vlad-Delamarina, apoi
despre Gh. Cosbuc, M. Sadoveanu Si 0. Goga, adica despre scriitorii

in cari se desvolta realismul nostru popular. Cum principiile sunt


stabilite Inca din 1882, se poate oare spune ca, in 1901, cand odata
cu aparitia Semaniitorului, curentul realismului popular se afirma
programatic, noua indrumare era In adevar inedita? Nu se poate
afirma ca Junimea a imbratisat in intregime punctele de -vedere ale
conducatorului ei in a doua parte a activitatii lui. Dupe 1900 se
poate deosebi destul de ]impede intre ramura junimista castigate
pentru realismul popular si promovata la posturile de conducere
prin directia d-lui S. Mehedinti si rantura, ramasa credincioasa
pozitiilor mai vechi ale esteticei universaliste.. M. Dragornirescu
se va situa hotarit in aceste din urma cadre. Mai complicat este cazul

lui Duiliu Zamfirescu, unul din creatorii realismului in romanul


romanesc, afirmand totusi opozitii sistematice rata de spela lui
populara, in mai multe manifestari ale sale, pang la rasunatorul
discurs. de receptie la Academia Romani asupra Poporanimului in
literaturii, din 1909. Duiliu Zamfirescu intreprinde aci un indoit atac,

impotriva poeziei populare, careia ii contesta valoarea estetica


recunoscuta atunci de majoritatea criticilor, apoi impotriva literaturii inspirate din via/a taraneasca. Poeziile populare, In procesul
circulatiei for dela poetul individual care le va fi nascocit Ora la
masa anonima care le repeta, marcheaza etapele unei continue
trivializari a inspiratiei primordiale. Vasile Alecsandri n'a izhutit
sa intrerupa acest proces. Interventia lui ar fi introdus toate acele
lulcegarii sentimentale >, menite sa falsifice imaginea sufletului
nostru national, sufletul unui popor romanic, care nu traie0,e reprezentativ in cantecele de dor, ci in baladele voinicesti. Cat despre
literatura inspirata din viata poporului, Duiliu Zamfirescu crede
a pu tea afirma ca 4 cei mai'mari creatori de caractere omenesti nu se

ocupa de sufletele simple, pentruca acele sunt, ca neantul, fare


s. Maiorescu se simti atacat in toate tendirrtele sale.
Raspunzand discursului de receptie al lui Duiliu Zamfirescu, in

evenimente

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

205

cea din urma manifestare literary a sa, Maiorescu educe un nou


omagiu poezim populare, lui Alecsandri, care a stiut sa scoata la
iveala din ea duiosia simtirii si cumpatarea exprimarii *, componentei lirice in sufletul poporului nostru, aceea care a rodit mai abundent prin Eminescu 9i urmasii lui, in fine ]iteraturii culte inspirate
din viata plina de distinctie 9i decenta a lumii de jos. Maiorescu a

afirmat cel dintai principiile curentului devenit biruitor in urma


prin Semanatorul si Viata Romaneascii. Ultima lui manifestare
literary este deci atat un act de fidelitate feta de sine insusi cat _si
tinul de recunoastere feta de literature care se impusese intre timp.

In 1883, la ineeputul celei de-a doua Orli a activitatii sale


literare, inainte de a interveni in polemica trezita de comediile lui
Caragiale 9i inainte de a constata succesul ideilor pentru care militase

pans a tunci, Maiorescu are prilejul sa puny in principiu problema


victoriei unei idei noi, in scrierea Despre progresul adevarului in
iudecarea lucrarilor literare, una din cele doua disertatii filosofice
ale lui. Cateva din motivele tipice ale gandirii maioresciene apar si

aci. Care din ideile rasarite inteo minte individuals ajung sa se


impuna? Maiorescu foloseste in raspunsul sau ,o formula pe care o
va relua in curand. Ajung sa se impuna ne spune Maiorescu
ideile care au o 4 valoare universals n 9i care pornesc dintr'un entuziasm impersonal >. Pena sand <c entuziasmul impersonal s devina,
in articolul despre Caragiale, o stare de spirit a poetilor, el ne este
aratat ca o atitudine morale a tuturor creatorilor de culture. Functiunea creatoare de culture este reprezentata deci prin analogie cu
functiunea particular esteticalExecutand apoi acel gest de liniitare,
atat de caracteristic criticului, el declare a-ni propune o sarcina mai
practice i mai moclesta (cuvinte semnificative si vrednice a fi anlyli<c

infatisand etapele progreselor adevarului- universal, dela


singuratatea in care rodeste la Inceput, la neintelegerea de care se
izbeste apoi, la suferinta pe care i-o rezerva creatorului, pans la
imbratisarea lui de care o elite 9i pane la victoria lui finale. Acest
drum al adevarului este evocat in cuvinte patetice, care dau in scris
o masura a oratoriei criticului. Studiul reflecteaza atitudinea morals
cea mai adanca a lui Maiorescu, facuta dintre un optimism practic
fundamental, care nu este insa usuratic 9i jovial, deoarece el stie
Ca forte de strabatere a ideii se afirma in lupta cu singuratatea,
cu neinteleg,erea mediului, cu' multele suferinte ale unui.,destin de
niate),

www.dacoromanica.ro

206

TUDOR VIANU

creator. Ca la toate marile naturi faptuitoare, optimismul principiai


se asociaza i la Maiorescu. cu gesturi negative ale spiritului, cu
inisantropie, uneori cu desnadejde. Urma acestor atitudini revine
i in Aforismele criticului, in formele splendidei sale ante lapidare.
Unul din acestea ne spune: e Nemarginit ici este dorul: cum vrei sa
incapa in realitatea rriarginita? Totdeauna ramane un prisos: desperare sau ironie a. Un altul noteaza: c Arta vietei? Rezerva, disereliune, eumpatare, in genere negaiiune si in rezu.mat alnegaliune A.
Alternarea acestor cloud note ne duc mai aproape de intimitatea
morala a scriitorului si fixeaza Intinsa curba interioara a bogatei
sale personalitati.
A doua disertat,ie filosofick a vrernii, Din experience, dateala
din 1888 i apare, ca si cea dintai, in Almanalml o Romaniei june e
din Viena. Ea este singura marturie scrisa a preocuparilor psihologice. ale autorului, foarte vii Inca din perioada sa iepna, and in
prelegerile populare si universitare problemele tiinTei sufletului suht

adeseori tratate. Cercetarile sale in aceasta direclie sunt atat de


departe impinse, meat in 1870 el c..-ede a se gasi in masura a redacta
prima parte a unei Psihologii. Proiectul nu se realizeaza, dar ideile

sale continua a se mica in aceea0 sfera vrerne indelungata de aci


inainte. Mutat in Bucurqti, Maiorescu consacra psihologiei conferinIele sale la Ateneul Roman in 1880 i 1883, acestea din lama
addnate Intr'un volum dupa notele lui Mihai C. Braneanu, editorul
lor. Si acum i mai inainte, Maiorescu se simte atras de problemele
visului, ale halucinqiilor i ale ipnotismului, despre care unele
memiuni se gasesc si in insemnarile lui. Mai multi dintre ascultatorii
cursurilor sale, in Iasi gi in Bucurwi, au amintit concluziile filosofice pe c-ire Maiorescu be scotea din ferio.nenul halucina/iilor,

pentru care el city cazul lui Goethe vazandu-se pe sine insuO, in


timpul campaniei din Franca, inaintand calare in costumul demnitarilor la curtea din Weimar, acela pe care poetul urma sa-1 poarte
mult mai tarziu. 0 astfel de halucinaIie prevestitoare devenea an
argument in favoarea tezei kantiene a idealitaIii timpului, care
nefiind decat forma in care luam cunqtinVa de evenimente, putea
fi incalcata din cand in ca'nd. Aceiayi experienia, dupa cum lie
afirma d-1 I. Petrovici, autoriza pe Maiorescu sa traga concluzii
pentru o metafizica a imobilitatii, adica pentru o viziune a lumii in
care toate evenimentele gasindu-se in eterna simultaneitate, forma

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

207

succesiunii este impusa numai de conditiile in care constiinta le


cunoastc. Dar in afara de aceste concluzii epistemologice si metafizice, fenomene ca acele amintite mai sus, situate la limita psiho]o-

giei normale, aveau darul sa faca mai sensibile legaturile dintre


suflet si sistemul nervos, pentru care cercetatorul nu incetase sa
adune informatiile in scrierile unui Bichat, Flourens, Fechner si
Wundt. In 1885, dupa ce citise cartea profesorului Heidenhain
asupra a. a numitului Magnetism animal, i se adreseaza in scris si
porneste spre Breslau, dornic sa se initieze in teoria si practice
ipnotismului. Heidenhain parasise atunci experientele de ipnotism,
incat profesorul roman este indrumat catre Hering, care le continua,
la Praga. Nu stim data Maiorcscu a devenit vreodata un bun ipnotizator si data din experientele lui si ale altora s'a luminat pentru el

misterul legaturii dintre suflet si corp. Par din toata aceasta framantare de ganduri, folosind metoda eliminarilor, totdeauna intrebuimata, se distileaza substanta limpede a articolului Din experientii. Ca si in alte imprejurari, el doreTte sa stabileasca lucruri
simple, sa inlature coniuzii i sa cucereasca cele cateva principii
necesare sarcinei practice a cunoasterii de oameni. Manifestand
indoieli fata de rezultatele tratatelor stiintifice, el acorda mai multa
incredere patrunderii psihologice a poetilor in romanele si dramele
lor, apoi autorilor de maxime si aforisme, cum insusi scrisese, si

cum ii ptacea sa spicuiasca in operele unor moralisti ca Lordul


Chesterfield si Cardinalul de Retz, din cari in cpoca btrane-tii va
traduce in Convorbiri literare (1910). Experienta proprie poarta
totusi roadele psihologice cele mai pretioase si din tezaurul acestora

retine el ate ceva in articolul din 1888 in care Iii se arata pe rand
cum o ingustimea constiintei, conditia ei de a nu putea primi decat

in mod succesiv impresiile, este pricina pentru care ne inselam


adesea asupra felului de a fi al altora si al nostru, ca unii cari suntem

alcatuiti nu numai din elemente numeroase, dar si din elemente


contradictorii, apoi cauza pentru care nu ne putem cunoaste pe not
si pe altii decat prin trecerea vremii, in lucrarea interioara a personalitatii care se desvolta sau se destrama. Cunoscatorul de oameni,
vesnic atent la particularitatile psihologice ale celor cu care avea
de-a-face, plin de ascutime si uneori de malitie in caracterizarea
Incredintata intimilor sai, isi noteaza astfel putinele principii simple,
pe care le putea stabili cu oarecare certitudine.

www.dacoromanica.ro

208

TUDOR VIAND

Para lel cu activitatea literara se desvolta in viala lui Maiorescu

seria evenimentelor _sale politice, punctata de ministeriatul din


18174-1876, la Instruc ;ia publics si Culte, la care revine intre 1888
si 1889, apoi Intre 1890 si 1891. Dupa alti zece ani, in 1900-1901,

isi is raspunderea Ministerului Justi/iei pe care it paraseste dupa


ce trece.legea care interzicea fostilor titulari ai departamentului
practica avocaturii pe o durata de cinci ani. Dupa retragerea sa
din invaVamant, in 1909, imprejurare subliniata de omagiul universitatilor si al cercurilor literare, Maiorescu devine intre 1.910 si 1912
prim-ministru si ministru de externe. Un an mai tarziu prezideaza
la Bucuresti conferinta care pune capat razboiului balcanic si stabi-

leste o noua asezare a relaliilor dintre popoare in aceasta parte a


Europei. In sfarsit, barbatul politic care Inca din 1881, In articolul
publicat in Deutsche Revue, preconizase apropierea de Puterile
Centrale, continua a sus %ine aceleasi idei in timpul neutralitaIii
noastre, la inceputul razboiului mondial. In marile controverse ale
momentului, el cere in adunarile partidului conservator o politica
de neutralitate, cu simpatii pentru Puterile Centrale, asa cum se
poate vedea din memoriul Romtinia i politica de neutralitate in
conflictul european 1914,-1917, scris pulin timp inainte de a muri
si tiparit in Convorbiri Literare abia in 1.920. Intre 1897 si 1915,
Maiorescu publicase cele cinci volume ale Discursu.rilor Parlamentare,

insolite de intinse expuneri introductive asuprs desvoltarii vietffi


politice a tariff in intervalul dintre 1866 si 1899. Un al saselea volum
era gata pentru tipar in 1917, si introducerea sa, cuprinzand revista
evenimentelor pans la finele cabinetului Carp in 1901, se incheia

cu accente incurajand demnitatea sff independenIa caracterelor in


via %a politica. Intregul material de introduceri a fost reunit in 1925,
in volumul Istoria Contemporand a Romdniei, un titlu raspunzand
poate nazuinIei de a scrie o istorie a patriei sale, prezenta in sufletul
lui Maiorescu Inca din anii a dolescenTei, nepotrivit totusi din pricina

caracterului insusi al acestei scrieri, care povestind evenimente


traite, a caror rasfrangere personala ni se ofera impreuna cu

portretele ma'estrite ale mai multor contimporani, aparine de


fapt genului memorialistic. La 18 Iunie (2 Iulie) 1917, In timpul ocupaIiei germane, inainte ca zarea sa se fi luminat intAn

fel oarecare pentru poporul si statul nostru, Titu Maiorescu moare


in Bucuresti.

www.dacoromanica.ro

plop

X111

'storm literaturii romdne modern 1

.74111CDP

"'"'

Col. Academia RomAnA

Al. Odobescu

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

209

Disparea unul din oamenii cei mai luminati ai intregului secol


in care se plamadise Romania moderns. Bucurandu-se din anii
tinereiii de un mare prestigiu personal, facut din masura, consecvenca qi demnitate, din bun gust in aprecierea literara a altora i,
In propria-i produc%ie, dintr'un talent care menine Inca tinere
pagine scrise cu ase sau apte decenii in urma, dintr'o arta aristocratica a vie/ii cu atat mai uimitoare cu cat, in armonia ei, se ridica
peste primejdiile unci organiza %ii expuse depresiunii morale i chiar
deselor incercari ale sanatacii fizice, Titu Maiorescu a sporit necon-

tenit prestigiul sau prin devotamentul daruit cauzelor bune si


pasiunei desinteresate de a sluji. Figura sa de conducator spiritual
apare in epoca de forma %ie a culturii noastre mai noi, cu rolul de a
frana, de a limpezi o neintelegere, de a trage hotare, de a indica un
drum. ySi inainte i dupa el au existat in cultura noastra personalitaIi

mai dinamice, animatori mai inflacaraIi, dar niciunul care sli fi


asociat, deopotriva cu Titu Maiorescu, naturile cumpatate i judicioase, oamenii care pun Inaintea faptului deliberarea i care se
conduc dupd lumina spiritului. Datorita in primul rand lui Maiorescu,

s'a format in cultura noastra o stare de spirit de criticism, a carei


valoare nu o putem aprecia decat Inchipuindu -ne ca nu s'ar fi produs
niciodata i ca din dialectics civilizaiei noastre, dupd efervescen/a
romantics dela inceputul si mijlocul veacului trecut, ar fi lipsit

momentul de temperare clasica introdus de el i de discipolii lui.


De sigur, Maiorescu n'a fost un cugetator care sa se fi impus prin
originalitatea invenjiei si omul teoretic a fost necontenit subordonat
in el omului practic i faptuitor. Este un caracter romanic, in toata
firea lui Maiorescu, impreuna cu slaba lui aptitudine metafizica,
intensa desvoltare pe care o dobandete virtutea lui pragmatics,
organizatoare, legiferanta. Maiorescu este un legiuitor. Mai multe
generatii au recunoscut in opera lui pa ctul fundamental al culturii
noastre intelectuale. Aceasta insuOre alcatuete i resortul principal
al marei sale arte scriitoricqti. Cugetarile sale dobandesc totdeauna

forma perena a inscripIiei sau a textului de lege, atat de pucin ne


putem sustrage evidenIei for constrangatoare, In ;elesului for deplin
cristalizat, eliminand orice aproximmie, orice umbra sugestiva.
Ca la toli marii scriitori romani, lucrarea seculars a limbii se

concentreaza i la el intr'un mare salt inainte, incat darul unui


singur om pare si de data aceasta a inlocui opera inceata a mai
14

www.dacoromanica.ro

210

TUDOR VIANU

multor generatii. Nimeni nu scrisese ca Maiorescu mai inainte si


putini 1-au egalat in vigoare, concizie si proprietatea exprimarii mai

tarziu. Nu este deci exagerat a spune ea in domeniul sae propriu,


lucrarea la care a supus graiul nostru nu a fost cu nimic mai prejos
de aceia a lui Mihai Eminescu.
2. P. P. CARP

In compozitia spirituala a Junimii intra cu o parte insemnata


si influenta lui P. P. Carp. Desi consacrat din tinerete activitatii
politice, desele lui treceri prin adunarile Junimii in epoca ei iesana
si autoritatea pe care o dobandeste in aceste adunari, cele cateva
aparitii ale lui in paginele Convorbirilor Literare, incontestabilul
lui talent manifestat cu aceasta ocazie si in sclipitoarele iesiri ale
discursurilor lui politice, apoi contributia Iui in precizarea atitudinilor sociale ale junimismului, justifica anexarea personalitatii
sale de catre istoria literary. La inceputurile Junimii, atata timp
cat nu se putea sti care va fi rolul Iui Titu Maiorescu, Petre Carp
a putut trece un moment drept conducatorul prezumtiv al grupului.
Carp, scrie Jacob Negruzzi odata o era cel mai aspru critic si eel cu
cunostinte mai intinse din cercul nostru n.
Nascut la .29 Iunie 1837 in Iasi, Petre Carp cobora dintr'o veche
familie boiereasca din tinutul Vasluiului. Bunicul Iui calatoreste
in strainatate si fiii acestuia invata Ia Viena, pe la inceputul veacului.

Tanarul Petre Carp continua deci o traditie a familiei cand este


trimes in 1850 Ia Berlin, pentru a urma cursurile Gimnaziului francez

de sub conducerea hughenotului L'Hardy, in a carui casa locuieste


tot timpul. Parasind Gimnaziul francez in 1858 cu mentiunea primes
ernnium, Petre Carp incepe a studia dreptul si stiintele economice
la Universitatea din Bonn, unde este primit in aristocratica societate
studenteasca a Borussiei. Ceva din felurile de a fi deprinse in acest
mediu ii raman lui Carp toata viata. Tanarul care se inapoiaza la
Iasi in 1862 are orgoliul usor agresiv al studentilor nobili din Borussia,

poarta monoclu si este oricand dispus sa se bata in duel. Jacob


Negruzzi i1 remarcase cu c'ativa ani mai inainte, cand cu ocazia
unei intruniri studentesti la Berlin, este izbit de a cumpatarea si
lipsa de sentimentalisrh cu care privea situatia In Iasi cunoaste
pe Maiorescu, pe Negruzzi si este dispus sa is parte la o actiune
literary, vorbind in 1864, in primul ciclu de conferinte ale Junimii
>>.

www.dacoromanica.ro

JUNIIIEA

21?

despre Tragedia antics ci nzoderna i despre Trei cezari : Caesar,


Carol-ccl-Mare ysi Napoleon. Cesarismul va fi adeseori una din atitudinele lui politice. Tandrul aristocrat traduce Macbeth si Othello de
Shakespeare (in doua volume aparute in 1.864 si 1.868) si cand redac-

torul unei foi ie9ene isi exprima indoiala ca talmacirea sa a fost


facuta din englezeste, el primes-Le vizita traducatorului care, fixandu-si bine monoclul, i se adreseaza cu probabile invective in limba

lui Shakespeare. Mai tarziu, ales deputat, el intrebuinIeaza data


cuvantul plebe 9i cum un coleg din Adunare it intreba data
a plebea nu este nmiunea insasi , Carp raspunde: Nu! Naliunea
suntem noi, reprezentaniii ei. Niciodata nu voi zice ca na %iunea
Insemneaza ace]e masse stranse pe uli/e,' care din nenorocirea for
au fost silite sa ramana mai prejos de acei cari reprezinta omenirea
in a devarata sa menire . In 1865 'aparuse scrierea istorica a lui
B.-P. Hasdeu, Ioan -Voda cel Cumplit, o lucrare cu tendime democratice in proslavirea fig-urii pand atunci rau cunoscute a Domnului.
Carp adreseaza autorului o scrisoare deschisa, semnata cu pseudonimul P. Batausu in Cugetarea din 22 Octomvrie 1865. Revine apoi

asupra aceluiasi subiect in Revista Dunarii din 1 Ianuarie 1866,


pentru a respinge atat democratismul lui Hasdeu, cat si metoda
lui care stergea limitele dintre stiinla si arta. Parafrazand pe Aristoteles, el scrie: Artistul nu are deaface cu adevarul intamplat, ci
numai cu adevarul pogibil ; artistul nu ne arata ceea ce este, el ne
arata ce poate fi; el nu-i silit ca istoricul a reflecta numai fapte si
idei, adica efecte si cauze: el le modified si le alcatueste dupa bunul
sau plat ; suprema si singura sa lege este armonia ideilor si a formelor,
de acolo incolo poate face ce vrea >. Acelasi gest separator de hotare,
disociator de valori, este executat de Carp ca si de Maiorescu. Una
din atitudinele tipice ale Junimismului este gasita. Mai tarziu, in
critica pe care o adreseaza in Convorbiri Literare din 1867, .dramei
istorice a lui Hasdeu, Razvan fi Vidra, apoi in 1870 fabulelor luj
G. Sion 9i, in 1878, poemei Radu a lui Ronetti-Roman, Carp procedeaza in felul general al criticei jukiimiste, pornind dela principii,
dela adevaruri generale in legatura cu drama, cu fabula, cu poemul
epic, dupes o metoda critica deductive, a carei rigiditate este corectata

de ironia taioasa a autorului. S'au laudat insusirile de stilist ale


lui Carp. Darul formularilor lapidare 9i caustice au impresionat ins
mai cu seams in discursurile sale. Cand In 1893, opozicia agita strada

www.dacoromanica.ro

212

TUDOR VIANU

Impotriva guvernului, sub pretextul independen/ei fa/a de Trott,


Carp observe talcs: Am inva/at in istorie ca n'a fost nimeni mai
slugarnic fa/a de Tron decat acei cari erau slugarnici fa/a de plebe .

Cand Gh. Cantacuzino invoca limpezimea vie/ii sale, deopotriva


cu a unui pocal de cristal, ca un titlu care il indica pentru Presedirr/ia
Consiliului de ministri, Carp intreaba cu ironie nimicitoare: Oare
nu vedem asa usor prin acest pocal fiindca e desert? . Impotriva

lui Take Ionescu, de care se deosebea in 1915 pe tema politicei


externe, Carp are o sangeroasa iesire: < Talentul proclama el
nu justifica toate incarna/iile, precum frumuse/ea nu justifica toate
prostitu/iile .
Conservator in ideile sale politice, Carp formuleaza cu limpezime

punetele de vedere ale doctrinei sale: a Am uitat, spune el Intr'o


anumita imprejurare, ca data cu ideea si legea ar fi trebuit sa
introducem si mediul care le-au treat. In dosul fiecarei idei este o
lucrare pregatitoare, o epoca de prepara %iune, alb carei rezultati
este legea respective. A introduce deagata ideea, este a planta flori
pe un pamant nisipos, ele degraba vestejesc, si vestede sunt cele
mai multe din creatiunile noastre... La umbra acestui import strain,
se ascunde la not lipsa de munca, si aceasta, impreuna cu frazeologia,
pierd popoarele . Dialectica formei si fondului, impreuna cu repulsia
pentru frazeologia politicianista, apar si in aceste declara/ii conger-

vatoare ale lui Carp, ca in atatea altele care ar putea fi spicuite in


discursurile lui. Conservator in vederile sale politice, Carp ramanea
om de culture, respectand inteligen/a, pozi/iile deliberative ale
cugetarii si unul din cele mai frumoase accente oratorice ale sale a
fost acela in care, in Camera din 1892, a pronunat elogiul largimei
de vederi si a sinr/ului critic: t< Primul semn al unei stari inapoiate
sub punctul de yedere al culturii, rostea el, este netolerano. Cand
cineva crede ca numai el are dreptate, cand cineva crede ca in afara
de concemia creerilor sai nu mai este absolut nimic alt in via/a
sociala, acela este un om incult, care n'a avut Inca putin/a de a-si
da searna cat devariate, cat de multiple sunt manifestarile gandirii
omenesti . Ceea ce cu atatea direpturi s'ar putea numi liberalismul
Junimii s'a impletit uneori si printre gandurile lui Carp. Prin aceasta
pozi%ie, prin criticism social, prin ironie, prin arta lui sentencioasa,
Carp este una din figurile cele mai reprezentative ale intregului
curent.

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

213

3. VASILE POGOR

Vasile Pogor (1833-1906) delinea incliziatia literara dela tatal


sau, Comisul Vasile Pogor, descendent al unei familii razasesti din
tinutul Iasi lor, boierit pe la 1821. Batranul Vasile Pogor tradusese
Henriada lui Voltaire, pe care o publics Eliade Radulescu in tipografia sa. Posesor al unei frumoase averi, pe care o motenete fiul,
Comisul Pogor este un om cu tendinte democratice. In 1839 is parte
la incercarea de rebeliune a lui Leonte Radu si in acelasi an publics

in Foaia pentru minte, inima fi literatura a lui Gr. Barit, o satira


Impotriva regimului de abuzuri al lui Mihalache Sturza, sub titlul
Neamu vine, neamu trece. In hartiile batranului, Vasile Pogor-fiul
descopera si o aka satira, publicata de Convorbiri Literare din 1871,
in care noul boier gaseste accente de vestejire impotriva marei boerii

nesatioase de putere, a evghenismului din vremile sale, in locul


caruia doreste un singur stapanitor <( supus pravilei* si dominand
peste o tars de egali. Poetul recomanda dar un regim constitutional
si democratic, caci, spune el, in limbajul lui alegoric:
Dreapta cuvantare cere, unul EA fie carmaci
Iar din ceilalti oricare drept In slujba ci ghibaci:
Intr'un stup numai o matcA-i, far celelalte's albini
De aceea gi de miere stupii sunt bogati gi plini.
Pe trantori toti Ii omoara, CA sunt multi gi de prisos
Si pe urdinig afar& Ii svArl sugrumati frumos.
Trebui gi In Moldova, numai un stapanitor
Supus pravilei gi singur In tail randuitor
Iar dela dansul In urma, d'opotriva ceilalti
Toti ingii societatii sa se socoteasca frati !

Pogor-fiul studiaza mai intai in institutul francez din Iasi al


lui Malgouverne, de unde prin 1849, pleaca la Paris pentru a invata
dreptul. Aci se f ormeaza spiritul sau, foarte deschis pentru noutate,
gata sa infranga prejudecati, acel fel de a fi care impreuna cu pornirea sa vesnic zeflemista, ii creeaza reputa-tia unui voltairian, al
unui enfant terrible al grupului. Curiozitatea sa pentru toate formele
spiritului omenesc faccdin el unul din marii cititori ai Iasului din
aceeasi vreme. Pogor care nascoceste toate poreclele junimistilor,

primeste si el 'una cand este numit 4biblioteca contemporana )).


Poeti, romancieri, istorici, filosofi se aduna, deopotriva in vasta-i
biblioteca, risipita curand dupa moartea sa. Clasicismul intra in

www.dacoromanica.ro

214

TUDOR VIANU

primul rand al preferin %elor )ui. Traducator al lui Horaliu, impreuna


cu al atator poe %i moderni, al lui Hugo, al lui Gautier, al lui Baude-

laire (cu totul necunoscut pe atunci de publicul nostru), ba chiar,


in colaborare cu N. Skelitti, al par ii I-a din Faust de Goethe (aparuta

la Iasi in 1862), simte nevoia recitirii anuale a lui Homer. Intr'un


an, ne spune Jacob Negruzzi, parcurgea Iliada si intr'altul Odiseia.
Nlarea curiozitate a lui Pogor it lipseste oarecum de putino alegerii,
In ciclul de conferinle din 1864 expune a Inraurirea Revolu/iei franceze asupra ideilor moderne *. In 1866 vorbeste despre (c Arta la
poporul elen *; in 1867 despre dramele lui Shakespeare, mai tarziu
eel dintai la Junimea
despre Schopenhauer. Intr'o zi infa/iseaza
principiile evolu/ioniste ale lui Buckle (Cony. Lit., I, 8). Dupa ce
descoperise, prin Scho,penhauer, budismul, el cauta sa-si extinda
informalia si mai tarziu, in 1883-1884, expune cititorilor Convorbirilor, dupa Burnouf, principiile acestei religii. Contimporanii 1-au
fixat totusi mai cu seams in postura unui Tiber-cugetator de extracie

voltairiana si positivists. In iceasta calitate evoca el in Magnitude


Parri (Cony. Lit., I, 17), care trecea drept cea mai izbutita poezie
originala a lui, atmosfera lipsita de via/a a unei biserici bizantine,
in contrast cu via/a vesnic tanara pulsand afara :
Sub stregina bisericii o biata randunica
Fficuse cuibul tainic, cu arte rotunzit
Si puii scoteau capul pe borta mititica
C'un dulce giripit.

Cantarea pAsaruicii e borta cea divia!


Religiuni, popoare pot a se nimici;
Lipseasca chiar credinta sub bolta bizantina
Altarul este-aci!
Aci in cuibul vesel se qterge-orice eroare!
A oamenilor visuri in timp se risipesc
Dar e glorie natura >> la rasarit de soare,
Toti puii ciripesc.

Alteori, in pulinele sale crea ;ii originate, Pogor este un poet de


teme preexistente (in felul parnasienilor contimporani), fie ca evoca
in Pastelul unei Marchize, farmecul lumii de alts data, fie ca In
Melancolie comenteaza poetic celebra compozi/ie alegorica a lui
Albrecht Darer. Natura cultivata, dar diletanta (in orele libere pitta

i intr'un rand ii vine in minte sa infiinceze la Iasi un atelier de

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

215

picture), Vasile Pogor a intrat in compoziia morals a Juniiiiii'mai


cu seams prin influenca lui personals, facuta dintr'un ascu %it spirit
critic si dintr'o mare voio0e. Caragialei0 va reaminti de el cu emo ;ie.

Altfel, cuno0in-ca limitelor lui 11 impieded sa dea mai mult cleat

ar fi putut face cu cinste. Omul este un modest. Intr'un album


pastrat de Iacob Negruzzi, el inscrie aceasta cugetare: 4 Nu este om
mai desert cleat eel plin de sine insu0 n. Consacral cu preferinp

preocuparii artistice i literare, Pogor prime0e totu0 conducerea


Primariei din Ia0 i este in mai multe randuri deputat, senator
9i viceprqedinte al Camerei, insarcinari pe care le execute cu oarecare indiferenIa. Dar cand, in 1870, Manolache Costache Epureanu
il introduce in guvernul sau, Pogor demisioneaza inainte de a intra
in funciune.
4. TEODOR ROSETTI

Teodor Rosetti (1837-1923), melancolicul Rosetti >, cum il


nume0e data Maiorescu, n'a socotit niciodata scrisul drept adevarata sa chemare. Cumnat al Domnitorului Alexandru Cuza se inapoiaza dela studiile sale in Franca in anul Unirii, observand la Viena

ochiul atent al poli iei indreptat asupra sa. Imprietenindu-se cu


ceilal/i intemeietori, el este acela care gase0e numele Junimii.
Intrat de tanar in magistrature, Teodor Rosetti o parasete pentru
a intra la 1875 in guvernul lui Lascar Catargiu. Mai tarziu este
Prqedinte al Cur ;ii de Casa %ie, de mai multe on ministru, primministru si Guvernator al Bancii Nationale. Lucrarilor doctrinare
el le acorda o preocupare cu totul intermitenta si rare. Coleclia
Convorbirilor Literare cuprinde in afara de trei articole de directive

politice, publicate la mari intervale, amintirile sale din vremea


Unirii, in 1909. In Arhiva (XII) publics scrisori de ale lui Costache
Negri. Scriind rar, el o face cu o siguranIa a condeiului, provenind
din situa is sa de mare boier chemat sa-si spuna parerea, dar utilizand

metoda permanents a junimi0ilor, critica sa lucreaza cu ideile


generale ale filosofilor, nu cu argumentele de fapt ale istoricilor.
In Despre directiunea progresului nostru (1874), el reia tema comuna
a criticii junimiste: <c In loc de a desvo]ta in sens modern datinele

si institutiunile stramomti, in loc de a cauta si gasi formele, sub


care ideea moderns a Statului s'ar fi pupil- introduce in con0iin-ca
poporului, not am gash mai lesne a implanta en bloc F: si fare cea

www.dacoromanica.ro

216

TUDOR VIAND

mai mica cugetare critica, formele prelucrate de alte ginTi, care


oricat de perfecte ar putea fi, nu corespund nici trebuin ;elor, nici
trecutului, nici siintamintelor intime ale poporului nostru )). Indrep-

tarea nu i se pare totusi cu neputinIa, daca o buns Indrumare a


politicii de Stat ar gasi masurile necesare pentru desvoltarea vitaiithat si originalitaii noastre ca popor. Accentul pe care 11 pune asupra
nevoii de a ingriji capitalul biologic al naliunii este una din ideile
sale cele mai noi. In Mi,,,scarea noastra socialel (1885), aristocratul

legat de vechile asezari deplange pierderea influeigei sociale a


vechilor boieri, vestejeste egoismul politicianilor si recomanda
spiritul solidaritatii sociale, care nu poate fi promovat, adauga el,
decat printr'o intarire a puterilor statului faia de individ. In numarul
in care Convorbirile iii serbau jubileul celor 25 de ani de existence

(1891), Teodor Rosetti publica al treilea sau articol, consacrat


caracterizarii unui fenomen izbitor al societaiii noastre, Scepticimul
la noi, pornirea usurateca a claselor mai inalte de a nega totul, pe
care si-o explica a drept efectul firesc al prea repedei desvoltari prin
care a trecut Tara noastra a. Fata de aceasta stare de spirit, el reco-

manda cultul sever. al muncii. Ideile calauzitoare ale Junimii,


accentuate de el inteun sens mai radical conservator decat la Maiorescu, tree astfel si prin scrisul lui Teodor Rosetti, pe care cititorul
'de azi ii apreciaza ca pe un document al curentului.
5. IACOB NEGRUZZI

Incredintand lui Iacob Negruzzi (1843-1932) conducerea Convorbirilor Literare, al carei articol programatic it iscaleste, junimistii
facusera alegerea cea mai bung. Fiul lui Costache Negruzzi, intors

de curand dela Berlin, unde in timp de 11 ani trecuse prin toate


treptele invalamantului pang la doctoratul juridic, s'a dovedit prin
staruinfa, punctualitate si pasiunea lucrului literar, drept omul
eel mai indicat pentru locul sau. Prof esor al Facultatii de drept din
I a s i,

avocat, de mai multe on membru al Parlamentului, Iacob

Negruzzi isi darueste partea cea mai bursa a activita%ii sale secretariatului Convorbirilor. Junimismul este pentru el o stare de spirit.
Reaqiunile lui spontane prefigureaza dela inceput atitudinile
caracteristice ale intregului grup. Cand in 1865 face prima sa cal.&

torie la Bucuresti, Pantazi Ghica it introduce in cercul lui C. A.


Posetti. Si el resimte deodata toate impotrivirile din care se vor

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

217

alimenta polemicele de mai tarziu ale Convorbirilor. Rosetti it


primevte cu oarecare raceala vi atmosfera din jurul vestitului barbat
politic ii displace prof and. o Figurile foarte comune a celor mai
multe din persoanele prezente, istorisevte el in Amintiri din <c Junimeu

; cuvantul sentenIios al lui Rosetti, care vorbea vezand

pe scaun vi tiind un copil al sau pe genunchi ; ascultarea religioasa


a celorlalIi care stateau in picioare ; rasetele sporadice, zgomotoase
gi aprobatoare ale acestora, cand Rosetti rostea un cuvant de spirit,
imi facura un elect deplorabil vi evii foarte nemulIumit >. Criticismul boierilor moldoveni se confrunta aci cu romantismul politic

al Muntenilor intr'una din primele for ocazii. Inca din al treilea


numar al Convorbirilor, Iacob Negruzzi are prilejul unei precizari
a tendintelor sale vi ale grupului, in schi/a dramatics Implicarea,
Unul din personagiile acestei buca/i numevte Germania patria
idealismului. Un altul gasevte ea tineretul vremii este in prea mare
masura acaparat de exemplul francez: o Mai bine deck ati lasa sa
mai aiba putere una sau alta ramasa dela strabuni, va place sa intro duceti acele ce ati inva-cat in FranIa, fara a vedea de se potrivesc
sau nu intr'o lard ca a noastra )). Negruzzi a fost un autor fecund.
Operele sale, intrunite in seria celor vase volume de Scrieri complete,

1894-1897, conIin proza literara, poezii, un roman, descrieri de


calatorie, teatru original vi tradus din Schiller (Hocii, Conjuratia
lui Fiesco, Cabala fi Amor, Don Carlos, Maria Stuart). Cele mai multe
din aceste producIii au imbatranit cu totul. Niciun accent fraged nu

se mai poate intalni in baladele sau in poeziile lui lirice, in care


poetul ivi cants necazurile iubirii in stilul artificial al unui Conachi
modernizat. Nici teatrul lui Iacob Negruzzi n'ar mai putea infrunta
azi proba scenei, nici romanul lui, Mihai Vereanu, cuprinzand o
istorie de amor prelungita din Italia in Moldova, n'ar mai putea
interesa un cititor actual. Mai atragatoare poate fi Inca idila in 5
canturi si in versuri Miron si Florica, in care eroul indragostit
cavtiga pe solia lui dupa ce o scapa dela innec, in timp ce'rivalul
care i se opusese mai inainte renunta cu marinimie: o compoziIie
punand in lumina sanatatea sufleteasca a societaIilor patriarhale
dupa modelul idilelor lui Voss vi a lui Goethe (Hermann fi Dorothea).

Partea cea mai bine pastrata a operelor lui Iacob Negruzzi o constituesc totusi Copiile de pe naturli, schile de moravuri vi caractere
in felul practicat cu atata talent de Costache Negruzzi, in care autorul

www.dacoromanica.ro

218

TUDOR VIANU

se recuza dela sarcina literaturii 4 mar* , adoptand cu rnodestie


de bun gust o atitudine naturalists:
De-fl plac In poesie ideile raareIe
Frumoasele tablouri, precum Inchipuesc
Acele geniuei mandre, ce 'n sboruri indrazne-te
Olimpicele vArfuri s'atingA nAzuesc

Atuncea nu cu mine a stai la convorbire


ySi astA carticica de-o parte sa o pui
Caci ea jos pe pAraanturi retine-a to gandire
di culmile Inalte cu ea nu poli sa sui.

Copiile de pe naturd sunt portrete satirice, mai ales din, lumea


politica si judiciara (Tache Zimbild, Tiberiu Lehdiescu, Toni fa Cocovei,

0 calatorie la Cahul), din societatea mondena a vremii (Eroul bird


voie, Cucoana Nastasica, Chita Titirez), alteori mici studii de caracter,
ca de pilda al ipocondrului (Costachi V dicdrescu, care poate fi apropiat

de neuitatul Dania Schavinschi al lui Costache Negruzzi). Uneori


aceste compozi/ii, a caror filia %ie porneste de departe, din portretele

clasice ale unui La Bruyere, adopts forma versificata, ca in acel

Vespasian fi Papinian, in care deopotriva cu satira atitudinii


latinist-italieniste a patriotilor si democra/ilor munteni, este respinsa

acuzarea de cosmopolitism, aruncata de atatea on junimistilor,


adepii unui crez care ii facea sa scrie <c simplu, neted, natural .
Tot atat de caracteristice pentru definirea atitudinii junimiste sunt
in Copii de pe naturd preocuparile de limbs, ca in bucata Gramaticale,
in care sunt urmarite frarquzisniele in vorbirea femeilor, a magistraIilor, a avocaIilor si a funcIionarilor sau ca in Vorbe parlamentare,
unde sunt catalogate si denun %ate in absurditatea for cliseele introduse data cu regimul parlamentar, precum <csusIin sus si tare ,
4 ma fac forte , <e a da agile pe fats , < a se ascunde dupa deget *,
o a atrage atentiunea , fiul operelor sale , etc., tot atatea ziceri
tipice pe care deputatul le subliniase in vorbirea colegilor sai, dar
si in Scrisoarea pierdutd a lui Caragiale, amintit Intr'un rand. Din

sfera caragialismului este si preten %ioasa si ridicola forma : 4 trebuie


pentru ca sa mergem , de care rade in Artistul dramatic. In sfarsit,

in seria Scrisorilor sale, el urmareste pe diferiii strica limbs, pe


latinistii dela Academie, pe germanizatori, pe frantuziIi, desvoltand
o ac-ciune paralela cu a lui Maiorescu.

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

219

Scriitorul care prin practicarea portretisticei morale depana


un fir clasic, ramane in sfera acelorasi idealuri de arta scriind Satire
si Epistole ca Boileau. Unele din cele dintai vizeaza personalitaIi

contimporane, pe V. A. Urechia cu ale sale <( fraze ingamfate * sau

pe B. P. Hasdeu, caruia contestandu-i calitatea de t reator genial,


ii recumoaste abia pe aceia de glossator. Altele satirizeaza in termeni

generali pe politicieni, pe advocaIi, pe falsii prieteni, pe faIarnici.


In Epistole, scriitorul adreseaza omagiul lui Elisabetei Doamna,
lui Alecsandri, lui N. Gane, lui Maiorescu, de al carui nume este
alaturat intaia card acel al lui Lessing, .sau cu invinuiri amabile

prietenului A. Naum, care manifestand odata veleita i politice,


primeste reamintirea fericitei sale 'ie %i in frumoasa-i vie dela Copou,
evocata in acest graIios pastel, care ne da si masura artei de versificatoi1 spiritual si amabil a lui racoh Negruzzi, in momentele lui cele
mai bune:
De and rasalre ziva to vad cu Ingrijire
Lucrand, sa ajuti firea in mandra-i desvalire ;
Tai, sapi, indrepti, legi, sprijini gingaqii pomiori
Ce mana-ti din salbatici schimba in roditori,
Colo de erburi rele pliveti florile tale
Ce vesel spre lumina tndreapt'a for petale,
$i

and de aliti pleaa in jos palita fats

Cu spa din fantana be dai o noual viatA,


Acum stramuti rAsaduri, praeti, greblezi, arum
Tai o crenguta care obrasnic iese 'n drum:
Aici cu mlada moale legi vita inarcata
Care-ti fagAduegte rodire 'mbelugata ;

Jar and sosegte toamna i 'n vii culegatori


Aduna poama dulce feo pun in zacatori,
Privelti cum fierbe mustul, sburdand cu vioiciune
Ca tot ce-i in naturA Burnet, puternic, june.

Poet clasicizant in partea cea mai valabild a producciei sale,


mai cu seams poet didactic, in felul lui Hora/iu si al lui Boileau,
spirit masurat si discret, detestand ftazeologia si urmarind-o, ca
pe atatea alte vicii ale naturii umane, cu o ironie care nu devine
nici amarnica nici violenta, Jacob Negruzzi desi n'a izbutit mai
niciodatd sa impuna creaVile sale dincolo de timpul lor, a fost totusi

unul din lucratorii cei mai harnici ai noilor idealuri junimiste. In


cadrele create de el, de Maiorescu, de Carp, de Pogor, intr'o masura

oarecare de Teodor Rosetti, se vor inscrie produc ;iile cele mai

www.dacoromanica.ro

220

TUDOR VIANU

tipice ale grupului, uneori cu un remarcabil succes in desvoltarea


unor tendinTe preexistente, alte on cu abateri pe care timpul le va
elimina, dupa cum vom incerca sa aratam in tabloul Junimismului
in prima i a doua lui generaIie, pe care dorim sa-1 zugravim acum.

c) Primii ad,renti junimifii


I. POETII

Primii colaboratori ai Convorbirilor Literare, in afara de inte


meietori, sunt acei pe cari ii putea pune la dispoziIie Moldova literati

a epocii. Ca orice organism, Junimea devine ea ins4i asimiland o


substanIa strains. In aceasta lucrare se pastreaza ceea ce se potriveste intregului i se elimina ceea ce nu-i convine. Indoita opera
de asimilare i eliminare nu este exercitata atat prin aciunea conOienta a criticii literare, cat prin funqiunile incontiente ale vie0
care se desvolta. De aceasta stare a lucrurilor ne convingem in
deajuns recitind pe primii poqi i prozatori ai Junimii si deosebind
in producIia lor, astazi mai bine decat in propria lor vreme, aspectele
care au avut un viitor i acele care s'au ingropat impreuna cu trecutul
lor. Staruia in Moldova de dupa jumatatea veacului trecut un ecou
al acelei poezii erotice, exagerata in expresiunea sentimentului

nestavilit, prin care Logofatul Conachi delecta societatea boiereasca


cu cateva decenii mai inainte. Poezia de oftaturi, in probabila legatura cu anacreontica neo-greats si de sigur cu caniecul de lume al
poporului, transmisa adeseori prin inso-prea ei cu muzica, nu este

cu totul strains de concepia primilor poqi apar4 in paginele


Convorbirilor. NazuinTe not i se asociaza insa, vizibile in intinsa
opera de traduceri, la care is parte intregul tern al primilor convorbiriti. 0 sinteza geniala a lfrismului popular cu cateva din marile
curente ale poeziei universale realizeaza abia Eminescu, in raport cu
care unii poe %i ai grupului apar oarecum ca primele trepte ale construcIiei sale, dupa cum a4ii, inregistrandu-i ecoul, alcatuesc prima
manifestare a eminescianismului. Se ir4elege ca Eminescu insu0

nu va putea fi studiat ca o simply manifestare de grup, locul lui


fiind mai departe, printre marii creatori. In vremea aceasta, Alecsandri impune la randu-i modelul sau si o aka serie de poeIi ai
primei Junimi se grupeaza sub semnul lui si al poeziei de teme
objective, clasice i exotice, de proveniema romantics franceza,

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

221

cu care inspiraIia lui Alecsandri prezenta atatea afinita i. Incercarea

de grupare a intregului material ne da prin urmare aceste cadre:


1. Poqi erotici si ai cantecului de lume. 2. Afini ai lui Eminescu
si eminescieni 3. Poqi obiectivi, clasici i exotici.
1. Poefi erotici fi ai cdntecului de lume

a) Theodor $erbanescu

Theodor erbanescu (1839-1901), filer de cariera, este una din


cele mai tipice apar4ii ale epocei sale, care ii iubea versificatille,
inso-cite uneori de muzica lui Cavadia. Prilejul de a-i ceti scrierile
adunate laolalta s'a oferit insa publicului destul de tarziu, cand
gustul general luase alte cai, in volumul postum (Poesii, 1902),
publicat de prietenul T. G. Djuvara care, impreuna cu D. C. Ola-

nescu, iscaleqte pagini introductive de prezentare. Filonul Conachi,

vechiul cantec de lume boieresc, se intrevede uor intr'o bucata


ca mult cantata Unde cot? Poetul se tangue amarnic:
Unde qti? Unde esti?
Pe la cele patru vanturi
Eu de tine-am Intrebat
$i prin lacrimi ,Si prin canturi
$i prin dureros oftat.

0 components noua intra totusi in sufletul lui 8erbanescu. Poetul

traduce din A. de Musset, din Ada Negri, apoi din Heine (ciclul
Heimkehr = Inturnare), de care a fcst alaturat uneori, dar fara
justificari mai adanci. Romantica apuseana se vadqte in alcatuirea
lui sufleteasca prin sentimentul acelei nelinisti in mijlocul universului, cu indemnuri de plecare in lumea larga si pustie deopotriva
cu a sufletului, acel complex de simIiri pentru care germanii au
gasit termenul Weltschmerz si care nu era numai a lui Heine:
Bate vantul, bate tare,
Bate dela rasarit
$i-mi aduce dor de mare,
Dor de lung calatorit.
Duce-m'aqi atunci in lume,

Fara sa ma mai opresc,


Prin pustiuri fara nume,

Mari ca golu sni sufletesc.

www.dacoromanica.ro

222

TUDOR VIAND

Poetul nu vrea liniste, ci furtun'a: Eu voi furtuna, furtuna-mi


place / Sci geamcrn spaciu Si ' n plata mea. Alteori el subtilizeala
asupra temelor amorului, in genul manierat al petrarchismului:

Un strut dureaza o noapte intreaga, Ora la ivirea zorilor, incat


poetul este in indoiala data luna insasi, aprins'a de Caldura acestei
imbralisari, nu s'a prefacut in soare. Altadata, pOetul- cauta nemarginirea. Dar nemarginirea nu este oare in singufatatea inimii lui?k
Multi oameni doresc nemurirea, nu insa si poetul care impreura
cu ea ar dobandi eternitatea iubirii si chinului sau. Un epicurean i
propune sa se imbete. Dar poetul nu s'a imbatat oare de doi ochi
femeiesti, incat nu se mai poate trezi niciodata ? Epoca gasea spirituale si dragalase aceste manifestari ale unui sentiment, de cele
mai multe on tard adancime si demnitate, realizate printr'o putere
veibald cu totul modest6.
b) N. Skellyti, M. Cornea, Al. Gregoriade-Bonachi, N. Volenti,
Matilda Cugler

Tipul de poet cAruia ii aparcine Serbanescu prolifereaza bogat


in jurul lui. El este reprezentat de oameni provenind din societatea
s buns
ofi %eri si magistraIil uneori mari proprietari avuifi, oameni
calatoriii Si cultivaIi, in/elegand poezia ca pe o delectare sub-tire.
Ceea ce deosebeste toata aceasta generaIie diletanta de contimporanii
for din Muntenia este ca prin cea dintai se produce atingerea literaturii noastre cu literatura germana. Heine este de gigur unul din
poqii cci mai gusta %i. Din operele acestuia traduce nu numai Serbanescu, dar si galaIeanul Nicolae Skellyti (1837-1872), filer, lost
elev al unei Academii militare germane, care in pasiunea sa stihuitoare se opreste alteori in faIa lui Lessing, Gcethe, Schiller, Uhland
si chiar a mai marunlilor Herwegh, Claudius, Zedlitz, Prutz. Cand
i se inrampla sa rimeze pe seama sa, ca in bucaIile adunate in volumul
Poezii, aparut la Barlad in 1888, producIia sa ram'ane inferioar4 lui

erhaneseu, dar in acelasi gen de romanfa sentimentala:


Cate stele 's samanate
$i In ceruri sus luceso
Toate Bunt amorezate
Si 'ntre ele se iulaesc.

www.dacoromanica.ro

JUN IMEA

223

0 figura caracteristica de diletant este qi M, D. Cornea (probabil

1844-1901), traducator si el din Heine, poet franco-roman (cf.


Poisies, 1868), cantand in stilul vremii:
Am fost In lume si eu odata
Cu suflet june si plin de dor,
Credeam atuncea ca viata toata
E un vis dulce de lung amor.

Devenit mai tarziu mare avocat in Bucurwi, i se(deschidea


inca lui Panu, cu noile sale produqii, ramase nepublicate:

Panule,

ii spunea el, is asculta versurile astea care mi-au venit in minte


in trasura, cand veneam la Curte e. Heinizant este i magistratul
galaiean Al. Gregoriade-Bonachi (1841-1897), prieten si corespondent al lui Jacob Negruzzi, traducator din Anacreon si Apuleius, versificand fara ecou pans in epoca mai tarzie a Convorbirilor.
Alt magistrat, mare proprietar rural, Nicolae Volenti (1847-1910),

gingasul Volenti > cum i se spunea la Junimea si in Parlamentul


din 1888, in care se alege ca deputat carpist, traduce din Hugo, din
Musset, din Copiiee i rimeaza in gustul timpului in cele trei bropri
n

de versuri ale sale (Cciteva strofe, 1874; Poesii, 1891; Cciteva versuri,
1903), uneori cu o sensibilitate delicate, ca atunci cand i se adreseaza
Melancoliei :

Din toate ce rAmAne? Nimic. tin suflet rece,


Ne 'ncrezAtor, Invins:

0 inima desarta ce nu poate sa 'nece


Melancolia neagrA, pustiul sec si 'ntins.

Dupa ce Alecsandri publica Pastelurile sale, in seria poelilor


care it imita se gasqte qi N. Volenti, ca atunci cand scrie intr'un
fel amintind prea de aproape izvorul inspiraiiei lui:
Dupa dealuri ce nutreste of plAvite, mari, marunte,
A luminei ochj se pleacA si se 'nchide dispArand ,
Iar in vale rAul curge s'o copili pe-a lui punte,
Chipu 'n ape -si oglindeste, fAra grija surazand.

Felul acesta de poezie trebuia sa-si gaseasca. qi o reprezentanta


femenina. El si-1 afla in Matilda Cugler (1853-1931), fiica unui
german si a unei poloneze, prima femeie care serie versuri si publica

in revistele noastre, muza a IaOlor literari de altadata, maritata


cm filologul Burls, apoi cu chimistul Petre Poni, fost Ministru al

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

224

Instrucciunii Pub lice. Matilda Cugler era o femeie instruita, en


intinse cunostinte in mai multe limbi si literaturi straine. Maiorescu
o remarca in Direccia Noua, ictentificand in producerile ei, cum ar fi

putut de altfel sa face in atatea opere ale timpului, influenta lui


Heine si a lui Lenau. Ap'arand din primul an al Convorbirilor,
publica pans in 1890. In 1871 tipareste la Iasi singurul ei volum de
Poezii. In talentul Matildei Cugler funcOunea poetica este spontana
la mine se preface, vrcind nevrcind
spune ea
si abundenta : totul
in poezie. Ca la toate femeile literate, poezia ei se deosebeste prin
vehemenla sentimentului direct:
Eu te-am blestemat pe tine,
$i credeam ca te urasc,
Dar blestemu-i pentru mine,
E blestem, caci te iubesc.
Cum ass face drum prin munte,
Lacrimile 1-ar sapa,
Peste mari as face punte,
Punte cu durerea mea.
Duce-m'a qi zi si luna!

Ani si ani! ca sa-ti mai spun


de ura mea nebuna
*i de dorul meu nebun!
ySi

c) D. Petrino

0 figura deosebita si un glas cu un alt timbru stint acele ale lui


0. Petrino (1844-1879), fiul unui proprietar rural din Basarabia
si al unei fiice a lui Eudoxe Hurmuzaki. La moartea acestuia din
urrna, mostenind proprietati in Bucovina, familia se mute acolo si
lanilrul se formeaza sub influenIe locale. Casatorit de tanar, Petrino

se duce la Viena, unde risipeste intr'o via a desordonata o avere


mostenita dela o rude bogata. Aci incearca el durerea de a-si pierde
soIia si evenimentul marcheaza intreaga lui opera, consacrata in
cea mai mare parte evocarii indurerate a tinerei so/ii. Inapoiat la
CernauIi si intrand in conflict cu familia, hotaraste sa se mute la

Iasi, unde apare la 1875 ca reprezentant al Bucovinei, primeste


postul de director al Bibliotecii Universitalii si, in aceasta calitate,
porneste nedrepte urmariri impotriva lui Eminescu, apoi este insarcinat cu suplinirea catedrei de literature romana a lui Andrei Vizanti,

www.dacoromanica.ro

Istoria literaturii romdne moderne I

Plana XIV

Col. Academia Romano

Ti tu Maiorescu

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

225

pe care cand trebuie s'o paraseasca protesteaza ca de o nedreptate.

Moare in Bucurqti, in 1879, istovit de viata pe care o dusese i


este ingropat la Be llu. Natura procesiva i orgolioasa, purtand sus
blazonul durerilor sale, practicand mai multe fe]uri ale excesului,
printre care pe acel al alcoolului, D. Petrino face parte din categoria
4 poetilor blestemati ai epocei. In scurta sa existenta este mereu
preocupat sa dea la iveala opere noi. Dupa moartea sotiei publics
in 1869 o placheta de versuri, Flori de mormdnt. In anul urmator

tiparete o noua colectie lirica, Lumina fi Umbra. In 1875 apare


Raul, poem romantic triarturisind remucarile unui debosat, in
felul lui Rolla al lui Musset. In 1876 public& La gura sobei, poem
eroic pe o terra din istoria nationala. In 1879 apare Legenda Nurului
(Inca odata se profileaza umbra lui Conaki!), curioasa compozitie
care anuniand mereu intrarea in subiect, n'ajunge sa-I trateze
niciodata. Din toata aceasta activitate, concentrate in cea mai mare
parte in volumul de Poezii dela Saraga, precedat de introducerea lui
Gh. Sion, alegem astazi destul de putin. Ca reprezentant al Bucovinei si proscris in propria lui tare, Petrino instruneaza lira elegiaca,
adresandu-se unui amic din patria-mums:
Durerea-m n'are margini, durerea-mi n'are nume,
Cat Inca pe Suceava un secol otravit
Sententa sa de moarte va sustinea In lume,
Si pans cand calaul va fi nepedepsit.

Poetul este un cantaret al jalei sale, evocand pe tAnara sotie


pierduta, in strofe care au accentul sinceritatii, ca aceasta unde
Nersul final poate fi subliniat:
Si fiinta-i dulce ce 'n zile senine
De amor fierbinte ardea ca de foc,
S'a racit deodata chiar gi pentru mine:
A. 'nghetat isvorul scumpului noroc.

Niciodata durerea sa n'are alinare. Chiar in mijlocul armoniei


-zoombitoare a firii cere mormantului i intunerecului sa-1 inghita ca

in poezia Suspinuri, remarcata de epoca:


Glas voios de armonie
Sboara 'n aer, sboara lin,
In natura veselie
Si in inimi simpatie
15

www.dacoromanica.ro

226

TUDOR VIANU

Schimba lumea 'n raiu divin


Dar la glasuri de iubire,
De extaz i fericire,
La obteasca sarbatoare
Numai eu, cu nepasare,
Numai eu raspund plangand:
e Vino umbra de mormant

*i ma is de pe pamant ! s

Alteori el isi propune sa mearga pe campul de bataie, sa se imbete

de oroarea locului si sa se umple de ura impotriva acelora care


n'au platit cu viat'd o oarci, de noroc. Stapanit de o neagra misantropie

si de un pesimism neconsolat, Petrino nu da inapoi nici in fala


impieti' ii, proferand blestemul sau: Si cioclzd fericirii e insusi

Durnnezeul Cu toate aceste atitudini, poezia sa, bucurandu-se de


oarecare notorietate cat timp a trait poetul, n'a putut sa se impuna
mai tarziu posteritalii si vremea noastra judeca cu raceala elegiile
sale inspirate de un sentiment indiscret si exagerat, scrise intr'un
stil al carUi neaiuns principal este prolixitatea.
2. Alini ai lui Eminescu si prima eminescieni
a) Samson Bodnarescu

Natura s'a incercat intr'un exemplar mai puiin desavarsit


inainte de a-1 izbuti pe Eminescu. Samson Bodnarescu (1844-1902 ,
fiu de plugari bucovineni, aduce din locurile unde vede lumina zilei,
din formatia si uncle trasaturi ale firii lui, o buns parte a elementelor

care constituesc sinteza eminesciana. Dupa studii la Cerna4,


Bodnarescu vine la Iasi in 1866 si, inca din primul an al Convorbirilor,

numele lui poate fi citit in josul unor pagine de proza, Suferinfe,


amintind pe acele ale T ancirului W erther de Gcethe. Ajutorul material

al lui Casu, mijlocit de Junimea, ii permite lui Bodnarescu sa studieze la Viena, apoi la Berlin, unde in 1870 isi trece doctoratul in
filosofie. Inapoiat inlara este pe rand director al Bibliotecii Univer
apoi al Scoalei normale dela Trei lerarhi, gazduind pe Eminescu si pe Miron Pompiliu, apoi, dela 1879, director al Liceului
Basota din Poniarla, pana la moartea lui. Activitatea lui Bodnarescu
este destul de scurta. Dupa 1879, izvorul lui poetic se istoveste cu
totul si scriitorul se gandeste sa-si adune in volum operele,,ceea ce

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

227

si race in 1884, sub titlul Din scrierile lui Samosn Bodndrescu, un


volum aparut la Cernauli 9i cuprinzand, impreuna cu poeziile, doua
draine: Rienzi, dupa romanul englezului Bulwer qi Alexandru
Ldpufneanul, dup4 nuvela lui Costa che Negruzzi, incercari de dramatizare folosind o tehnica shakespeariana, cu scene de popor, cu episoade fantastice sau lugubre.
Figura lui Bodnarescu este una din cele mai fixate in trasaturile
el tipice de catre memorialitii Junimii, incat o incercare de revizuire a procesului sau va constitui totdeauna o intreprindere dificila.
Poetul fi omul ne vor aparea mereu, ass cum i-a zugravit Panu,
sub trasaturile unui spirit nebulos, lovit de perplexitap iresolvabile,

weptand intr'o tacere incremenita verdictele critice ale lui Maiorescu, un amestec de gravitate si sfiala, pe care portretistul 1-a
infaIisat cu humor. Recitirea operelor ne duce insa la o concluzie
sigura: ceea ce trebuia sa devina cantecul eminescian, poate i sub
influenIa modelelor comune ale poeilor romantici ai Germaniei,
lisuna mai intai in versurile lui Bodnarescu. Inca din anul al III-lea
al Convorbirilor, Cheia Legilor anunta muzica erninescidna :
Inteleptul mi se plange,
Ca nu poate sa deslege
A naturei mai adanca
Si mai tainica ei lege.

Si eu rad in al meu suflet


De 'nteleapta sa orbire,
Si 11 las plecat la masa,
Si ma due, unde-i iubire.
Si rnisterii mai profunde
gi adanca lege
In priviri, gi o scrisoare
Ce 'ntelep tul n'o 'ntelege.

Aflu

Este sigur Ca Bodnarescu a fost un poet de talent, mai cu sea ma


in mica poezie liricA, de tipul liedului heinian, uncle accentele sale
pot emo ;iona i astazi, ca atunci cand ne arata De ce creste durerea :
Printre crengile uscate
Cants vantul vers duios,
Glasu-i sufletu-mi strabate,
Simt un tremur dureros

15

www.dacoromanica.ro

228

TUDOR VIANU

Si ma 'ntorc titre gradina


Crengi intreb, tntreb i vant,
Asa greu de ce suspina,
De ce-i jalnic al for cant?
Nu-mi raspund. 0 frunza vine,
Se opregte Tanga mine,

Si din fate ei cetesc,


Vanturi, crengi, de ce jelesc.

Si de ce mi se mahnwe
Sufletul aqa de mult,
Si de ce durerea-mi crqte
Far' de margini, cand le- ascult.

Cu timpul poezia lui Eminescu, cu care Bodnarescu avea atatea


afinita ;i, i1 trage pre mult in cercul ei si in cele din urma ii acopere

cu totul glasul, incat, dupa 1879, and inspiraiia lui Eminescu se


impune definitiv, emulul sau socoteste probabil ca nu mai are de ce
scrie. Unele din amanuntele poeziilor mai tarzii ale lui Bodnarescu
fac deadreptul impresia unor efecte de falsa memorie, ca atunci cand
ni se vorbeste despre lumina bldnd'a lunei, de cloud urubre strdns
alaturi, trecand in taina, de malul singuratic, de o poveste spusa
jalnic, tot atatea elemente de vocabular si figura-0e care dovedesc
ca poetul traia sub puterea unei fascina-0i. Aceeasi influen0 explica
si veleitatea de a da o poezie filosofica, ca in Ce poate fi, va fi, co-

rnentata de Junimea intr'o sedinta memorabila. Cine este oare


batranul care vorbeste aci in limbaj siilin? Ce adevaruri anunta
el? se intrebau teroriza0 junimistii. Eminescu observe ea poezia
nu trebuie sa fie totdeauna Clara. Alaiorescu intervine pentru a
interzice poeilor sa dea explica0i cu privire la inIelesul concepliei

la. Astazi, intreaga discu0e ni se pare de prisos. Poemul este o


greoaie alegorie a transfornuarilor eterne in lume. Batranul vesteste:
a 0, inima slaba! De ce presupui
Pieirea s'acolo, pe unde ea nu-i?
De ce, data moartea pe tine to 'twinge
Crezi to ca de lume se poate atinge?
De ce ti se pare ca este perire
Schimbarea de forme In vecinica fire? e

Ace Iasi este si talcul lui Ahasveros in veacul nostru, poem din
ciclul tematic al unei revolte byroniene, in care Jidovul ratacitor,

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

229

Ahasveros, in lupta cu Dumnezeu, fi contests& puterea de a distruge,

totul fiind supus in univers soarte eterne a transformarii. 0 nota


noua incearca sa introduce Bodnarescu prin aka zisele sale Epigrame,
hexametre pe motive erotice pi filosofice, uluitoare pentru capetele
latine ale Junimii, cel puffin pana cand Xenopol le identifica speta,

derivandu-le din Xeniilelui Schiller qi Gcethe.


b) Veronica Micle

In procesul care i se insceneaza lui Maiorescu in 1864 se prezinta


ca martora a acuzarii o fats indrazneata, o eleva de 15 ani, Veronica
Campeanu, devenita apoi scrtia batranului profesor de matematici
Stefan Micle. Indragostita ji indragita de Eminescu, Nperipetiile
acestei iubiri, pe care cei doi amanti le-au fixat in unele din versurile
for qi intr'o corespondenla curand publicata in fragmente, au umplut
cu zgomotul for epoca. Unii au mers atat de departe incat au atribuit
acestei iubiri zguduirea care 1-a dus pe Eminescu la nebunie. Altii
au pus pe seama aceleia*i cauze consumptiunea tinerei poete, moarta
inainte de 40 de ani. Veronica Micle (185-18890) este primul poet
eminescian, primul discipol al marelui poet. Bodnarescu era un emul,

nu un ucenic, cu toate influentele absorbite din opera aceluia. In

volumill de Poesii aparut in 1887 la Bucurwi, cititorii puteau


urmari episoadele iubirii care o facusera celebra pe poeta, dar stilizate
si tipizate, in factura poetics a epocei qi cu mijloace intru nimic mai

prejos de acele ale tuturor poetilor cari creasers in aceea0 vreme


nivelul Eric general. Poeta 4i cants iubirea sa, acordandnii lira in
gama eminesciang :
Ar fi destul ca un cuvant
lacrimal de foc

Sa-ti spue ca pe-acest piimant


Esti singuru-mi noroc.

Viziunea vietii ca o poveste istorisita de altcineva, ca in renumitele versuri ale Melancoliei, apar qi intr'o strofa a poetei :
$i cum s'a stins ca o poveste
Amorul eel nemArginit

De-ti pare a e o poveste


Ce allii ti-ori fi povestit.

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

230

Mai deseori cants ea desnadejdea sfaramarii legaturilor, o ura


in care redescopere iubirea si o sete de razbunare atat de mare,
incat abia amorul de alts data ar putea-o stinge:
Iubirea-mi plina de caldura
S'o pot din calea vremii 'ntoarce
Ar stinge-abia cumplita ura
Ce azi in sufletul meu zace.
$i cand mi-aduc de tine-aminte

Ma ingrozesc de-a mea simtire.


Poate chiar sufletu-mi ma minte
Si ura-mi nu-i decat iubire.

Deodata se inteunpla catharsisul sentimentelor. Recunoasterea


geniului mai presus de ea impune seninatatea simtirii si, hue()
poezie datata din 28 August 1885, ea se adreseaza cu marinimie
iuhitului ei:
Geniu, tu, planeaza 'n lume ! Lasa-ma in prada sortii
Si numai din departare cand i cand sa te privesc,
Martora maririi tale sa fiu pan' la pragul mortii
Si ca pe-o minune 'n taina sa te-ador, sa te slaves.
3. Poefi obiectivi, clasici si exotici

a) Anton Naum

Anton Naum (1829-1917) sta pc o alts linie a traditiei junimiste,


deosebitil de aceea a vechiului cantec de lume sporit cu elemente
ale romanticei germane, dar care si-a gash si ea continuatori pans
intr'a doua genera tie a gruparii. Coboritor dintr'o familie macedoneana, nascut in Iasi, unde este elevul Academiei Mihailene, Naum
iii continua studiile la Paris. Se Inapoiaza in Iasi pe la 1865 si este
indata intrebuirttat in invatamantul orasului unde tarziu, in 1897,
ajunge sa ocupe catedra universitara de limba si literatura franceza,

detinuta mai inainte de Stefan Vargolici. Membru al Academiei


Romane din 1893, Naum profeseaza 'Ana in 1908, and incetase
de mai mult timp sa publice. Naum a Post unul din traducatorii
cei mai harnici ai epocei. Talmacirile sale din Andre Cbenier, pentru

care sinitea o deosebita afinitate, din Lafontaine, Lamartine si


Musset, apoi Arta Poetica a lui Boileau, fragmente din Mireio de
F. Mistral, Onoarea si Banii de Fr. Ponsard, apar in volumed Tra-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

231

duceri, 1890, dupa ce vazusera lumina zilei in Convorbiri literare,


si in brosuri anterioare, incepand din 1875. In 1890 publics un volum

de V ersuri, aparute mai intai in Convorbiri. Un lung rastimp de


elaborare a consacrat Naum P ovestei vulpii, epopee eroi-comica, 1902,

adaptare a vechiului motiv medieval, poate dupa Reinecke Fuchs


a lui Gcethe, mai sigur dupa Le Roman du Renart al Francezilor,
compozilie didactics, Para umor real si care n'a putut deveni populara, interesanta cel mu]t prin Incercarea de a localiza vechea tabula/ie apuseana si prin unele din accentele ei satirice, in care se exprima

cateva din resentimentele Junimii (iesiri anti-politicianiste, impotriva lui Hasdeu, etc.). Dar nici satira nu era latura tare a autorului,
cunoscut mai de grabs ca un caracter discret si ca un spirit inva-tat,
incat ideea de a scrie o opera burlesca si satirica era, in raport cu
felul lui de a fi, o falsa idee, explicabila la un autor care pornea
totdeauna dela modele literare. Naum este tipul poetului academic,
lucrand pe teme generale, folosind un material pus la dispozilie de
istorie, de arheologie, de amintirile studiilor clasice, niciodata de
experience directs a lucrurilor. In Aegri somni a, aparut in brosura
separate inca din 1876, ni se povesteste o calatorie fantastica pe

aripele unui demon, care ii arata pe rand vechea lume romans,


Egiptul, Atena, Ierusalimul, Caucasul, unde aude glasul lui Prometeu, numit un Crist al Paganata %ii, apoi Walhala nordica, Spania
si Polonia, pentru a conchide cu un sentiment de zadarnicie in fala
imensului cimitir al istoriei, totul in versuri in care nu poi niciodata
sublinia

o impresie personala. Alteori, poetul isi alege un singur

sector al pitorescului istoric, oriental, Spania araba sau lumea latina,


speculand efectele de onomastics si toponimie ale civiliza%iilor
respective si izbutind eel mu]t sa invite cu oarecare abilitate tonul
odei ho a Oene:

Vino ! mi-am luat de noapte o tunics stravezie,


Cu myrt verde i cu laur patul I-am impodobit !
iar Lycisca tine gata langa cupa aurie,
amfora cu doua toarte cu via vechiu pecetluit!
10 D. C. 011anescu-Ascanio

Focseneanul D. C. 011anescu-Ascanio (1849-1908), Post student

al universitaiilor franceze si belgiene, de unde se Intoarce doctor


in drept in 1873, magistrat, primar al Tecuciului, membru al Acade-

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

232

miei Romane din 1893, ministru plenipotentiar la Atena din 1889,


trece drept una din figurile literare desvoltate in umbra lui Alecsandri. Convorbirile literare au adapostit productiile mai multor
devotati ai operei si personalitatii lui Alecsandri, recrutali deopotriva
din lumea diplomatica, un G. Varnav-Liteanu (1840-1905), fost
ministru la Berlin, cu mai multe studii asupra operei poetului, Ha

G. Bengescu (1844-1916), invatatul bibliograf al lui

Voltaire,

cu o intinsa incercare asupra vie ii lui Alecsandri, dela care pornese

si astazi cercetatorii acesteia. In randul adeptilor lui Alecsandri


is loc, ca poet, si 011anescu-Ascanio, care in afara de scrierile sale

teatrale, despre care va veni vorba intr'un alt complex, isi aduna
versurile publicate in Convorbiri Intre 1878 si 1898 in volumul de
Poesii din 1901. Ca si maestrul sau, 011anescu canta Fdntdna Blandusiei sau Latina Gina, pe care i be dedica, apoi pe Fiul lui PenefCurcanui, Intr'un ciclu de poezii patriotice care rezerva unele accente
si razboiului din 1877-78. Alteori el scrie pasteluri si condeiul lui
alearga Inca odata pe fagasuri sapate de inaintasul Alecsandri:
Ninge, de trei zile tinge!
Grabnici fulgii de apada,
Scarmanati ca dintr'un caer i daTi viscolului prada,
Se imprastie in zare de0, cu sborul tremurat,
Asternand covoare albe iernei, fats de 'mpa'rat.

Urmand acelasi model si urcandu-se, prin el, pang la Hugo al


i Baladelor, el canta Dosforul, pe care it cunoscuse de alder

Odelor

in timpul uneia din misiunile sale diplomatice, improvizeaza Cdntece


de harem i i se adreseaza Leilei _Mesh' Ume. Ca si Naum, 011anescuAscanio porneste totdeauna dela modele literare si acestea cand nu

sunt gasite in romantismul francez, din care odata va talmaci pe


Ruy-Blas al lui Hugo, el le afla la poetii latini, la un Catul, din care
va adapta renumita Paser Lesbiae si mai cu seams la Horatiu, din

care traduce, cu mijloacele lui Alecsandri, epistola Ad Pisones,


1891, apoi Ode, Epode si Carmen Saeculare, 1891, pang a nu stihui
ca poetul latin in propriul sau nume, adresandu-se unui confrate
(Ad poetam) :
De cand to -ai facut prieten cu Ipachus carnatarul,
Cu Nycandru dela Rhodos vanzatorul de copii,
Cu Rutillus istrionul i cu Gellion barbarul,
Pe la mine se 'mplinete anul de and nu mai vii.

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

233

Lipsit de o adevarata personalitate poetics, mimetic, lui onanescu-Ascarrio i se intampla sa instruneze lira sa si in alte tonalitali.
Uneori ni se pare a-I auzi pe Deparaieanu, ca in cadenIele saltareIe
ale Boslorului, alteori it auzim pe Eminescu, mai tarziu pe b. Cosbuc,

ca atunci cand ii spune mamei sale:


Asa e mama, to -am uitat,
Nici sarutari, nici vorba bunk
De-atata vreme nu ti-am dat,
Povata nu Ii-am ascultat
Si-acum, ca pasarea nebuna
Cu aripi rupte de furtura
Vezi, am picat.

Poezia Afa e mama dateaza din 1896 si este una din primele
in care putem surprinde difuzarea modelului cosbucian. Experimen-

tutor al tuturor formulelor, 011anegcu incearca intr'o zi ceva ca


versul liber (Amori, 1896) si, dela Atena, urmandu-1 pe Eminescu,

trimite Satire in contra lumii noi, a politicienilor, a jurnalistilor,


a tuturor formelor declasarii, ca in mai lunga Satira II, unde ni se
povesteste tristul destin al copiilor lui Hagi Nita Malureanu, neno-

rociii pentru a fi parasit cadrul de via/a al cinstitului negustor,


tatal lor, atras si el in prapastie. Satira era o manifestare, ramasa
fara ecou, a conservatorismului epocei, afirmand necesitaty claselor
sociale fixe.
c) N. Beldiceanu

Printre poeitii cari, dupa 1870, scrie pasteluri ca Alecsandri,


si suceveanul N. Beldiceanu (1845-1896), profesor in Iasi,

este

prieten al aspirantului universitar E. Gruber, cu care face eRperierge


psihologice in materia sinesteziilor, incercand mai tarziu sa fundeze

el insusi un cerc literar autonom. In volumul de Poezii din 1893,


reprodus si sporit in edi/ia Minervei din 1914, subliniem mereu urma
influentei lui Alecsandri,,ca in pastelul Stejarii :
La rasaritul zilei, acolo unde vie
Lumina izvoraste, ca blAnda bucurie
Si lass ca s'apara pe cerul luminos
0 raza aurie de soare calduros ;
Acolo, pe o culme ce spre apus coboark
Se vede o frumoasZi padure seculars,

www.dacoromanica.ro

234

TUDOR VIANU

0 ceata voiniceasca de uriasi stejari


Ce lupta barbateste cu vanturile marl.
Pe coaja for batrana, ei poarta lungi si late
Scrijelituri, in forma de rani cicatrizate,
Si ramuri inverzite, ca niste brate tari
Intind spre aparare puternicii stejari.

Omul era croit insa dintr'un lemn mai tare. Cand trece la Contemporanul lui Nadejde, el incearca o formula proprie, alimentata
din ideologia socialists a timpului, ca in poemul Lautarul, infatisat

antand pentru o paine and copilul sau zace mort acasa, ca in


Amurgul veacului, in care profetizeaza o lume noua sau ca atunci
and i se adreseaza Lui Eminescu, cu exhortatii de a se ridica deasupra
nemultumirilor prezentului si de a se pune in slujba noilor idealuri.

Altadata, el concepe ideea unui vast poem stiintific, Minas neterminat, Pamantul, in care isi propunea sa evoce intreaga istorie a
planetei noastre, asa cum incepuse s'o cunoasca din propriile sapaturi

la Cucuteni (jud. Iasi), unde descoperise eel dintai urmele unei


eivilizatii preistorice pe taramurile noastre. Ca arta literara, Beldiceanu nu aduce mari castiguri, capabile sa-i impuna un loc, nici
de data asta, dar and trecand peste modele sau ideologii, el cants
dintr'un impuls viu sinutit al inimii sale, ca atunci and deplange
moartea copilului sau Sorin, marea durere a vietii lui, versurile sale
anunta in chip destul de curios pe Arghezi din Dilhovniceasca
Sub asternutul de ghiata,
Cine te tine pe brats?
Cand plange vantu pe morminte,
Cine vine sa te alinte?
Gingasele-ti glume, cui

Dragule, to le spui?

Printr'unul din acele gesturi sfaramatoare de cadre constituite,


cum erau la indemana omului mai robust din el, Beldiceanu concepe

ideea versificatiei poliritmice, un fel de verslibrism al epocei si


deschide astfel o perspective cadre noile telinice ale poeziei.
II. PROZATORII
a) Leon Negruzzi; N. D. Xenopol, I. Pop-Florentin,
Miron Pompiliu

Dupe cum poetii ininori ai primei generatii junimiste, cultivand


romanta si mijlocind contactul cu romantica germana, intocmesc

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

235

atmosfera lui Eminescu, prozatorii mai marunti ai grupului creeaza


perspectiva in care vor lua Joe Gane, Slavici, Creanga. Acestia si nu
Caragiale. Autorul e Momentelor va porni dela un alt pullet si va
reprezenta o alts Indrumare decat aceea a romantismului moldovenesc cu multe elernente populare, repre7entat de un Leon Negruzzi,
I. Pop-Florentin, Miron Pompiliu. Cel dintai, fratele mai mare al lui

Jacob Negruzzi, moare in varsta de 50 de ani in 1890, dupa ce,


lute() viata consacrata insarcinarilor publice si politice, gasise si
timpul necesar unor compuneri nuvelistice, publicate toate in Con:
vorbiri. din primul an al aparitiei revistei pans in 1882. Maiorescu,
care ii scrie necrologul, socotcste ca nuvelele sale sunt dependente
de modelele romantice ale Apusului, nu de realismul lui Balza cFlaubert-Zola. 0 bucata ca Vantul Soartei (18671, evocand destinul

thai multor tineri studenti la Paris, cari dupa zece ani de viata se
reintalnesc pentru a-si istorisi incercarile lor, este plind de episoade

romantice, de iuhiri nefericite, de dueluri, de prapadiri ale unor


mari averi la jocul de carti, de disparitii in lumea larga, dar si de
'regasiri si rascumpardri prin iubire, cum Inca Inainte de 1830 Costache
Negruzzi stabilise modelul. In Evreica (1868-1869) se produce 'lush'
o intoarcere &etre observatia directs a realitatilor locale, o indrumare

pe care autorul nu izbuteste de altfel s'o desvolte. Pe aceasta din


urma linie se situeaza la un moment dat N. D. Xenopol (18581917), fratele mai mic al istoricului si filosofului, la inceputurile lui
poet liric, rimand sprinten, mai tarziu ziarist si om politic, Ministry
al Comertului si Industriei in guvernul lui Titu Maiorescu (1912-

1914), apoi reprezentant al tarii in Japonia, in timpul razboiului


Intregirii, mort la Tokio. In 1879, N. D. Xenopol publica in Con vorbiri Pasurile unui American in Romania, cu intentii de caracterizare a mediului nostru din unghiul uimirii unui strain foarte deosebit

de not si, prin urmare, dupa modelul Scrisorilor persane ale lui
Montesquieu. Nuvela istorica este incercata in aceeasi vreme de
poligraful I. Pop-Florentin (sau Florantin, 1843-1936), inai tarziu
autor de romane, de drame, chiar de epopei si de tratate filosofice,
deocamdata al povestirilor dacice Decebal si Tumtum, unde interesul
este sustinut mai ales de limba si amintirile de via-0 populara, aduse
de tanarul profesor si doctor in fildsofie dela Viena, din locurile
nasterii lui in Mun-tii HaIegului. In afara de Pop-Florentin, Iasii
Junimisti mai adapostesc in aceeasi vreme si pe un at profesor arde-

www.dacoromanica.ro

236

TUDOR VIANU

lean, pe Miron Pompiliu (1847-1897), pe adevaratul sau nume


Moise Popoviciu, bihorean din satul Steiu, fost student la Oradea si
Budapesta, apoi la Iasi, unde incepe sa dea Convorbirilor material
folkloric versificat, cules. in Bihor, din care se poate sublinia bucaia
Bradul, cu probabile influerrte asupra lui Eminescu in Ce to legeni,
codrule!, apoi traduceri din Uhland, Heine, Lenau, Platen, Goethe,
Ruckert si Geibel, apoi slabe poezii originale si, in fine, cateva basme,

culese tot de pe locurile nasterii lui, Ileana Cosinzeana (1872),


Codreana Sdnziana (1875), carora li se adauga in Familia din 1886,
Pacala i Amagiala : simple materiale, nu Inca prelucrari personale
in felul lui Creanga. Dintre toti acesti primi prozatori ai grupului,

o personalitate mai puternica ne intampina abia cu:


b) N. Gane

Coboritor al unei vechi familii boieresti, Nicu Gane s'a nascut


la 1 Februarie 1838, in Falticeni. La varsta de cinci ani, invata pe
az, buche, vede, glagore dela parintele Neofit Seriban, directorul
primei scoale primare din Falticeni, invatatura completata cu elementele limbii germane predate de Ziegmary, pasionat vanator.
La Iasi, intra in pensionatul francez al lui Jordan, unde are prilejul
sa citeasca pe clasicii si romanticii francezi, mai ales acestia din

urma cu un rol insemnat in formatia sa literara. Scurta vreme,


secretar al francezului Dodun Deperieres, directorul inchisorilor
in acea vreme, Gane renunta la insarcinarile sale, dupe ce intr'o
noapte primeste vizita cumplitului Gavril Buzatu, calaul tigan de
sub domnia lui Mihai Sturza, care ii scoate, cu prefacuta vorba
dulce, trei sorcovali. Episodul este narat cu haz in amintirile povestitorului. Inapoiat la Falticeni si hotarit sa se consacre deocamdata

vanatoarei, scriitorul primeste mai tarziu diferite insarcinari In


magistrature si administratie ; este mai intai judecator !a Suceava,
apoi prefect aci si la Dorohoi, apoi membru al Cur %ii de Apel din
Focsani, apoi al aceleia din Iasi, unde in 1865 face parte din prima
formatie junimista. Instalat definitiv in Iasi, el este in repetate randuri primarul Capitalei Moldovei. In 1887-4888, Gane este Ministrul
Domeniilor in guvernul liberal al lui Ion Bratianu, ceea ce aduce
supararea junimistilor si incetarea colaborarii sale la Convorbiri.
Rea paritia lui Gane in literature, intr'un grup solidar, se produce

abia in 1906, adata cu noua injghebare a V ietii Romdne yti, puss

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

237

la cale in casele sale. Gane isi aduna nuvelele in doua volume, aparute
in 1880. In 1885 publics la Socec o noun ediiie, in trei volume, care
alcatueste baza numeroaselor reeditari de mai tarziu. Dupe 1900,
urmeaza insa si alte tiparituri, printre cari amintirile sale in Pagini
reislete, 1901, Zile tr'dite, 1903, Pdcate mdrturisite, 1904, apoi traducerea Infernului lui Dante, 1906, la care lucrase multi ani. Din amin-

tirile sale, Gane apare ca un om al generaIiei Unirii, pastrand in


inima sa icoana lui Cuza-Voda, si ca un cald patriot, privind cu
emotie si recunostinIa catre faptele creatoare ale generaciei lui.
Deopotriva cu alti povestitori din prima Junime, Gane incepe
prin a cultiva, impreuna cu versificatii in gustul vremii, povestirea
romantics, precum in Fluerul lui tefan (1867), unde o fats de tars
care primise fluerul iubitului ei, luat la oaste, inIelege ca acesta
a murit, and fluerul inceteaza sa mai cante: < Sunt pierduta, vai !
estriga ea cu o voce de nebuna
Fluierul nu mai cantal... 0
visul, visul meu nenorocit !... Stefan a murit
late it vad curt gandu-i sange din piept... Dumnezeule, ce ti-am gresit? Si biata
Maria, cuprinsa de o nemarginita disperare, se sbuciuma necontenit. In zadar Victor cauta s'o linisteasca ; durerea ei mergea tot
e crescand, ca torentul ce inneaca *. In Domnita Ruxandra (1873)
se incearca povestirea istorica, cu evocarea fiicei lui Vasile Lupul,

indragostita de fiul Hanului tatar. Contrastul dintre cei doi eroi


aminteste pe acela fixat de Eminescu in Inger fi Demon, publicata
in Convorbiri literare in acelasi an, dar terminate Inca din 1872.
DomniIaRuxandra ne este aratata 4 alba si senina ca zorile

Aurul parului, veselia zAmbetului, duleeala ochilor, izvorau din


chipui ei fecioresc, intocmai ca un rau de raze ce inconjoara numai
fruntea ingerilor a. In acelasi timp, fiul Hanului tatar samana
as fi insusi diavolul iesit din temeliile bisericii. Fruntea sa era
increIita si ameninIatoare ; narile sale Se bateau la fiecare rasua flare ; pe buzele sale era semnul cruzimii si al indraznelii. Dar ce
favea el mai infricosat erau ochii sai incruntali, in fundul carora
4parea ea se lupta o furtuna de patimi o. In Privighetoarea Socolei
(1870), o curtezana sentimentala isi da singura moartea, in mijlocul
unui praznie de desparIire, oferit amicilor ei. Epoca a lacrimat pe
soarta frurnoasei Eleonora, adevarata Damd cu camelii a lasilor
romantici. O cale mai deschisa catre viitor, urmeaza Gane in nuvelele
istorice, aducand ceva din atmosfera baladelor populare, ca in

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

238

Santa (1874), poveste haiduceasca, in care capitanul Codrean,


Malt, frumos, insa de-o frumusei.a salbatiea, la vederea caruia
s orice om se sim/ea cuprins de niirare si spaima totodata *, este

indragostit de nurlia crasmarica Santa si vandut stapanirii de


fratele acesteia, Stanciu razesul, om perfid si sgarcit, bun de
gura, mester la corciocuri, rabdator la judecata ; postea toate
posturile, si mergea des la biserica, caci pentru multe pacate
avea de cerut iertare dela Dumnezeu *. Caracterele sunt deei
simplificate, dar in toata atmosfera povestirii, in amestecul ei de
rasiune si violenta, este prefigurata arta lui Mihail Sadoveanu,
care it venera pe Gane ca pe un maestru. Tot din filonul romantic
al vrernii si al izvoarelor sale, porneste aplecarea scriitorului no4tru

catre povestirea fantastica, de pilda in Hatmanul Baltag (1874 ,


reluand un rnotiv din Dickens si dramatizata apoi de Iacob Negruzzi
si I.

L. Caragiale si, cu amestecuri de caracterizare realists. in

(Ira din copilarie (1885), unde destinul unui om este indrumat diu
umbra de resentimentul dusmanului sau natural ; o problems de
psihologia subconstientului trecand in fantastic. Mare vanator si
drumq, ca Hogas, ca Sadoveanu mai tarziu, Gane face sa profite
arta sa de contactul cu na tura, pe care uneori o resimte cu un suflet
religios. Fragmentul in care descrie in Zile traite, ascensiunea Ceahlaului in tovarasia familiei Bratianu, este una din cele mai puternice

ale intregei sale productii. Ornul era ferrnecator in societate

si

scriitorul Linea in mans un condei limpede, cu care a asternut cateva


din paginele cele mai curate ale vremii lui.
III. TEATRUL LA JUNIMEA
I. lanov, D. 0115.nescu-Ascanio, Gh. Bengescu-Dabija

Mica miscare de literature drama Lica in cadrele Juniinii nu


are niciun import cu scriitorul care va domina genul la un moment
(lat. cu I. L. Caragiale. Alecsandri pare mai deseori inspiratorul
rniscarii, ca atunci cand vedem cum vodevilurile, cdnticelele sale,
reapar in producIia lui Ioan Ianov (1836-1903), cu Pareatca sau
Asesorul Schipernisealii, Rugina Smochinescu alegator, concesionarul

Von Kalikenberg sau avocatul Cdrciorescu, aparute in prirnii ani


ai Convorbirilor si in care se exprima cateva din atitudinile eritice
ale timpului. Teatrul lui D. 011anescu-Ascanio se apropie mai de

www.dacoromanica.ro

JUNIILEA

239

grabs de al lui Jacob Negruzzi, cu quiproqouri versificate ca Dupa


raboiu (1879) sau cu proverbe dramatizate, dupa modelul lui A.
de Mussel, ca in Pribeagul (1879); in care o drama din lumea satelor
trebuie sa ilustreze sententa creata de Alecsandri in o Despot-Voda ;
Suntem Icirani Nu vindem Para noastrei, nici cugetul pe bani. Tot

astfel, Pe malul gdrlei, comedia in versuri din 1878, aceea dintre


hicrarile dramatice ale lui 011anescu care a ramas mai multa vreme
in repertoriul Teatrului National, ilustreaza proverbul: pe tine nu
Iasi sa moarii nu to lasci sd trclefti, prin intamplarea beizadelei care
pedepseste pe taranul care it scapase tocmai dela moarte, tragandu-1

de par. Usorului gen al comicului de situaIii ii aparcine Dupa


riisboiu (1879) sau Fanny (1882), in care solia unui avocat se pacaleste singura, dand loc la situaIii neasteptate, atunci cand is numele
unui prieten al barbatului ei, Fanny, drept acela al unei femei, cu
care isi inchipuia ea este inselata. Peste astfel de efecte, astazi cu

totul ostenite, abia data poate fi semnalate unele incercari de a


prezenta un caracter prin monolog, ca acela al intermediarei sentimentale Arghira Busuioc in Pe malul gdrlei.
In 1875, G. Bengescu-Dabija (1844-1916), ofi/er, devenit mai
tarziu general-intendent, publics dupa o mica comedie de situatii

0 palms la bal mascat (C. L. 1871), o drama istorica, in volum,


Radu III cel frumos, 1875, apailinand genului pe care, Inca din
1868, Bodnarescu it reprezentase prin Rienzi si, in afara de Junimea,
B.-P. Flasdeu, cu Reizvan >ri Vidra, asa de Rill primita de junimisti.
Inraurirea acestuia asupra lui Bengescu-Dabija este vizibila, in

primul rand in forma versului dramatic. Cand insa in 1884 Alecsandri publics Fdntdna Blanduziei, un nou model se impune contim-

poranilor, drama istorica pe motive antice. Unul dintre cei dintai


cari intra in aceste cadre, dar Para graiia idilica a modelului, arras
precum era de conflictele si caracterele tragice, este BengescuDabija cu Pygmalion, 1886, caruia ii va urma dupa ca/iva ani evocarea dramatics a celuilalt erou fenician Amilcar Barca, 1894,
compozi%ii astazi depasite.
IV. TEORETICIENII

Problema intocmirii unei literaturi stiinlifice sine cumpana in


preocuparea primei grupari junimiste aceleia care trebuia s'o inzestreze cu o poezie si proza oroginala. Maturi de incercari care n'au

www.dacoromanica.ro

240

TUDOR VIANU

trecut dincolo de epoch, precum studiile filologice, in polemics cu

B.-P. Hasdeu, ale lui V. Bur la (1840-1904), cele de literature


spaniola ale lui S. Vargolici (1843-1897), care va da i o traducere

incomplete a lui Don Quijote, cele juridice ale lui N. Mandrea


(1842-1910), C. Eraclide (1819-1875) i P. Missir (1856-1829),
marele prieten al lui Caragiale, polemist caustic in cateva imprejurari,

asociat mai tarziu in lupta lui Maiorescu impotriva social4tilor, se


inscrie contribu ;ia mai insemnata a altor cativa cercetatori, unii
porniti pentru un drum mai lung, algii sageta-ti in primul for avant,
dar to-ti impreuna sus-tinand nu numai atmosfera intelectuala a
gruparii, dar obtinand pentru tiin-tele noastre morale incepatoare
catiguri mai durabile sau, eel puffin, schitand fizionomia unor

temperamente mai robuste i mai originale. Printre acwia eel


dintai care se cuvine a fi studiat este A. D. Xenopol.
1. A. D. XENOPOL

Nascut in 23 Martie 1847 (f 1920) in Iasi, A. D. Xenopol studiaza

la Academia iepna, apoi la Institutul Academic al profesorilor


junim4ti, care remarca pe tanarul for ucenic, acordandu-i o bursa
pentru invalatura mai inalta la Universitatea din Berlin. Tanarul
este un mare studios precoce, cu interese tiimifice foarte variate,
dar in primul rand pentru cercetarile istorice, desprinse pe fundalul.
reflec-tiei generale, ca in renumita sinteza a lui Guizot, pe care o
descopere la 15 ani. El este poi un bun cunoscator al limbii latine
i al mai multor limbi moderne, inva-tate dela tatal sau, dragomanul
consulatului prusac, preceptor in familii boierwi, imbra-tiOnd mai
tarziu si alte meserii, om care adusese din indepartatele sale obarii

straine i din lungile-i rataciri pans la aezarea lui in Moldova,


cunotin-tele unui poliglot. Ajuns la Berlin in 1867, Xenopol intre-

prinde studii de filosofie, drept si istorie, urmand mai cu seams


cursurile romanistului Rudorff Si ale istoricilor Mommsen, Curtius,

Ranke si Gervinus, pe care ii amintwe in schi-ta autobiografica,


Din istoria ideilor mete (publicata de d-1 I. Torouliu in <( Studii si
documente literare > IV, p. 368 urm.). Doctoratul in drept 11 trece
Xenopol cu o teza de drept roman purt-find titlul: De publicanorum
societatum historia ac natura iuridicali, Berolini 1871. Pentru teza
filosofica poate sa-i fi folosit studiul sau asupra lui Buckle, aparut
in tre timp in Convorbiri i pe care o scrisoare din acea vreme aduce

www.dacoromanica.ro

Istoria literaturii ronnine moderne I

Plan la XV

.1

t'
'Nu

.
4

-,:it , co.f
411.

.1 10. .A c;
1

TI-a-

vt,"

.../,

4,1c''iNisi,.

Col. Academia Romanii

Junimea

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

241

informatia ca se gandea sa-1 traduca in limba germana. Autobiografia nu adauga ins-0 nicio lamuiire in aceasta privinta.
In 1868 apare articolul lui Maiorescu, In contra directiei de azi
in cultura romance. Fats de judecatile lui Maiorescu, tanarul de 21.
de ani, fostul elev al unui profesor atat de ascu]tat, adopts o atitudine

critics independents, prima manifestare a unei disidente pe care


timpul trebuia s'o adanceasca. (( Este progresul nostru dintr'un
se intreaba Xenopol intr'o scrisoare din 17 Ianuarie
inceput Pals
1869 adresata lui Iacob Negruzii si de aceea e starea noastra
astazi rea sau progresul nostru e in sine normal, decat in aceasta
regularitate si legitimitate a sa trebuia & se produca stari anormale
ca cea de astazi? Criteriile absolute, de origins filosofica, ale lui
Maiorescu cats a fi inlocuite prin criterii istorice. Directia de astazi
a culturii romane trebuie judecata in raport cu condi-I/Me ei speciale
de desvoltare. In contra asprei sentinle se impune o apreciere indul-

genta, subliniata de convingerea ca neajunsurile vremii sunt < o


stare necesara prin care trebuie sa trecem pentru a ajunge la bine >>.
Se manifesta astfel pozitia unui nationalist, preocupat sa motiveze
conditiile' actuate ale tarii, de sigur cu via dorinta de a le indrepta

ale unui om luminat, dar si cu hotarirea de a nu le prezenta intr'o


lumina mai sumbra deck aceea pe care ele o meritau, ca atunci
cand, intr'o alts scrisoare adresata lui Jacob Negruzzi, semnaleaza
calomnioase ale presei straine Impotriva noastra,
indemnand pe prietenii din tars sa nu lase atacurile farce raspuns.
Tanarul student nu era el insusi un polemist. Om de stiinta, inainte
de toate, problems civilizatiei romane se organizeaza pentru el
Intr'un adevarat sistem de idei, pe care it expune in mai multe studii
denunturile

publica te de Convorbiri literare Inca din 1868, nu farce sa starneasca

vii discutii in Cercul Junimii si, uneori, adnotatia plina de rezerve

a redactiei. In aceste articole, Xenopol se arata ca un adevarat


temperament de cugetator sistematic, capabil sa ridice o constructie
de idei dela primele ei principii, farce sa dispretuiasca desvoltarea

for in consecinte practice, un cap logic si ordonat, mai abundent


decat al lui Maiorescu si data nu la fel inzestrat artistic, totusi nu
lipsit de o anumita verva cuceritoare, in prezentarea stransei inlanluiri a argumentarii.
In Cultura Nationals (1868), Xenopol stabileste principiul ca
desvoltarea culturii is pcntru fiecare popor forme particulare.
16

www.dacoromanica.ro

242

TUDOR VIANU

Tanarul nationalist respinge ideea unei civilizatii comune Intregei


omeniri, innecand granitele. o Cosmopolismul, scrie el, nu este pentru
noi, eel putin acuma cand legatura interioara ce trebuie sa ne uneasd
este Inca atat de confuza, atat de necunoscutil 0. Pentru a-si explica

formele proprii pe care le is orice cultura nationala, se face apel la


categoriile de baza ale psihologiei lui Herbart. Viata sufleteasca
a popoarelor, ca si a indivizilor, asa cum ea se rasfrange in cultura
lor, este constituita din o complexul de notiuni ce acel popor, in
cercul hotarit lui de natura, va fi adunat in sufletul sau 0. Evident,

asa fiind, in cuprinsul propriu zis al culturii nationale, nu intra


stiinta si religia, comertul si industria, care iau in deobste aceleasi
forme, oricat de deosebite ar fi popoarele prin felul no tiunilor impuse

cugetarii lor de natura inconjuratoare si de propria lor constitutie


fizica. Cuprinsul culturii nationale este marginit numai la limba,
la dreptul si moravurile popoarelor, la literatura, traditiunile si artele
lor frumoase. Mai cu seamy limba revarsand in lumea exterioara,

in modul cel mai precis, cea mai mare si mai esentiala parte din
cuprinsul sufletesc al unui popor, ea devine inainte de toate semnul
cel mai clar al nutionalitatii. In ce priveste dreptul, referindu-se la
precizarile scoalei istorice a lui Savigny, elevul ei roman stabileste
ca, in formele lui particulare, 4 dreptul nu are valoare deck pentru
indivizii unui popor )>. Si refacand aceeasi demonstratie pentru toate
celelalte ramuri ale culturii nationale, ajunge la o concluzie in care

se cuprind principalele puncte de program ale nationalismului pe


haze critice, acelasi in principiile lui dela Eminescu la Iorga : 4 Culture

nationale, scrie Xenopol, consists mai inainte de toate in pastrarea,


desvoltarea si cultivarea limbii sale, apoi in regularea raportului
indivizilor sai, atat a celor de drept cat si a celor de moravuri, dupe
formele ce sufletul sau a desvoltat pentru implinirea lor, in cercetarea trecutului sau ca popor, ca existents particulare in asta lume,
pentru a intelege prezentul si a Intrevedea viitorul, in fine in cultivarea artelor si a literaturii, astfel ca, tot ce este frumos si original in
sufletul sau sa se desvolte si sa se produce in lumea exterioara a.
Problemele indicate de studiul asupra Culturii nationale vin de
se unesc cu acele pe care Xenopol le gaseste vii in preocuparea
cercurilor stiintifice din Berlin. Inca din 1859, M. Lazarus si H.
Steinthal, desvoltand problemele filosofiei hegeliene a istoriei, dela
care detineau conceptul spiritului national (der Volksgeist), inter-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

243

pretat de ei in cadrul psihologiei lui Herbart, incepusera sa publice


revista Zeitschrift far Volkerpsychologie ,und Sprachwissenschaft. Prin

cereetarile lor, Lazarus si Steinthal devin creatorii unei not ramuri


a psihologiei, menita sa inlocuiasca vechea filosofie a istoriei, psiho-

logia popoarelor. In 1863, Steinthal este chemat ca profesor al


UniversitaIii din Berlin. .Xenopol audiaza cursul lui asupra Istoriei
poeziei epice,si-1 viziteaza acasa. Propriile sale preocupari de filosofia

istoriei, urmarite in cartea lui Guizot si a lui Buckle asupra Istoriei


cipilizaciei in Anglia (1857-1861), pe care Pogor o analizase in
Convorbiri liteiare si junimistii o citeau cu pasiune, apar acum intr'Q
noua lumina. Xenopol consemneaza rezultatele sale in lungul studiu
asupra Istoriilor civilizaciei (C. L., 1869), in care alaturi de analiza
critics a lui Buckle, se adauga aceea a lui Guizot, aceea a englezului
W. E. H. Lecky, autorul scrierii despre Istoria rationalismului in
Europa, 1866, precum si a americanului J. Draper, Istoria desvoltarii
intelectuale a Europei, 1864, ambele traduse de curand in limba
germana. Partea cea mai lilting a studiului lui Xenopol i1 ocupa
insa analiza lui Buckle. Renumitul cercetator al istoriei civilizatiei engleze reprezenta un moment al patrunderii metodelor stiinIelor naturale in studiul istoriei. Via %a poporului englez si marile lui cuceriri in

cultura erau explicate prin imprejurarile lor naturale de via-p, prin


mediu cosmic si prodUciie economics. Recunoscand meritul lui Buckle

in impulsul dat pentru o cercetare stiiircifica a istoriei, Xenopol


crede totusi ca adevarata baza a istoriei stiinlifice este psihologia
popoarelor, cunostinTa sufletului lor. Aceasta orientare catre spiritualismul istoric punea de pe atunci temeliile separarii dintre stiimele

naturale si istorice, inclinate la un moment dat sa se confunde,


deosebire care alcatueste una din afirma %iile capitale ale sintezei de

mai tarziu a lui Xenopol, in care toate argumentele impotriva lui


Buckle sunt reproduse. Pe de alts parte, Buckle, discipolul lui
Auguste Comte, credea ea tiirqa define conducerea in mersul
omenirii pe caile progresului, pe cand contrazicatorul lui roman
susIine deopotriva insemnatate a celorlalte idealuri omenesti: tot
atatea obiec ii pe care va avea in curand ocazia sa le vada confirmate,

dupa cum ne informeaza o scrisoare catre Negruzzi, prin critica


impotriva lui Buckle si Draper, pe care in prelegerile sale la Universitatea din Berlin o va face filosoful si economistul Eugen Duhring,

un alt profesor ascultat de Xenopol in semestrul de iarna 1870.

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

244

Toata aceasta pregatire it inapoiaza pe tanarul doctrinar catre


problemele arii, supuse Inca data unei ample analize in Studii
asupra starii noastre actuale (C. L., 1870). Xenopol arata ca Romanii
se gasese astazi faIa de civiliza file Apusului, Intr'o situaIie analoaga
cu aceea a popoarelor occidentale in epoca Renasterii faIa de culture

antics. Dar pe eand popoarele Renasterii aveau deaface cu o lume


moarta, pe care incercand s'o reconstituiasca si s'o invie, desvoltau
propriile for puteri sufletesti, not gasindu-ne in faIa cu a un corp
imens in deplina activitate si in floarea desvoltarii, suntem condamna %i a primi toate gata )), lipsindu-ne de beneficiile unei activitati
creatoare. Singurul mijloc in contra acestui neajuns al starii noastre
este de a indrepta activitatea spiritului nostru spre campuri in care
sa ne putem misca in mod liber sau ceva mai neatarnat de producerile
altor popoare si anume spre literatura nalionala, spre studiul
trecutului si a imprejurarilor actuale de via-VA ale poporului nostru.
Aceeasi independenla trebuie s'o cautain fa-ca de strabunii romani,

data nu vrem sa adormim in constiin/a unor epigoni degenerati


si data dorim sa intarim in not sentimentul unei misiuni proprii.
Ideea romanitaIii poporului a avut de sigur un rol de seams in
trecutul nostru, dar ea se gaseste astazi adauga Xenopol in
punctul in care orice idee adevarata poate deveni excesiva si primejdioasa. Toata intrebarea viitorului nostru sta aci: data suntem
Romani

degeneraIi

sau un popor cu totul nou: Romanii

De sigur, nazuind catre constiinIa originalita ;ii, nu trebuie sa


repudiem principiile si institu iile democratice, Imprumutate din
Apus si cari sunt tot atatea mari cuceriri ale constiincei umane.
Raul sta in Imprumutarea legilor speciale si nu in aceea a principiilor generale de viaIa publics. In contra aplicarii acestor principii

trebuie sa indreptam siliniele noastre, nu in contra principiilor


insari. Cine deci Invinuind ConstituIia prii de relele ce ne bantue,

inielege prin ele principiile generale de ocarmuire, acela se AA


Intr'o mare inselare. Cine insa inIelege sub acel cuvant asezamintele
speciale, care cauta sa realizeze la not acele principii, acela a nimerit

unde sta cauza raului si care este calea ce trebuie apucata spre
indreptarea lui Ceea ce Xenopol doreste deci este o adaptare la
condiiile noastre a formelor de via ;a ale Occidentului. Caieva
exemple yin sa sprijine principiul. Principala indrep tare trebuie
asteptata dela invaiamantul scolar, creatorul opiniei publiee, pentru

www.dacoromanica.ro

JUN DMA

245

a carui organizare in toate ramurile stiinlelor, dar mai cu seams


a istoriei, apoi a sociologiei si dreptului, pe care este cel dintai sa le
doreasca introduse in programul scoalei secundare, face o seams de
consideralii metodologice si propuneri practice, actuale si astazi.
In 1871, Convorbirile Literare implineau cinci ani de apariIie.
Xenopol trimite din Berlin articolul comemorativ, pe care redactia

nu-1 publics. Abia dupe 66 de ani, in 1937, apare in Convorbiri


Literare acest text, asa de limpede in formularea principalelor leluri

si metode ale Junimii. Atitudinea ei critics, lucrand mai mult cu


concepte generale si procedand pe tale deductive, este bine definite

drept (iapreIuirea unor idei din punctul de vedere al altora mai


generale )>. Ea ne este aratata <c in lupta pentru nimicirea minciunii,
afectaliunii, sarlatanismului si pentru raspandirea a devarului,
sinceritrifii, modestiei )). Criticul observe ca justa aspiraIie de a da

culturii un caracter national, n'are nevoie sa introduce nalionalismul


ca un element de conIinut, cu atat mai puIin s-1 practice in forma
frazeologiei patriotice. Caracterul national se introduce in literatura
noastra grin simpla funqiune spontana a sufletului romanesc vibrand
in simIiri care pot sa n'aiba nicio legatura cu nalionalismul. Este

nevoie numai ss ne pastram neatarnarea intelectuala fats de alte


popoare si sa interim cultura in spiritul poporului nostru. Junimea
care refuza articolul, neirqelegand probabil sa vorbeasca in numele ei
un reprezentant atat de tanar si poate prea independent, alege totusi
un text al lui Xenopol, pentru a fi rostit la serbarea pe care Romania
Junei o arganizeaz'a la Putna, la mormantul lui Stefan -cel -Mare, in
ziva de 15/27 August 1871. Discursul apare apoi in Convorbiri Lite-

rare. El este un capitol de doctrine nalionala, in spirit cuminte.


Oratorul preconizeaza unirea tuturor Romanilor, dar ca rezultatul
politic al unui viitor mai indepartat, pe care trebuie sa-1 pregateasca
de pe acum unirea culturala si sufleteasca, cu atat mai priincioasa
cu cat prezenta granitelor impiedeca deocamdata, in chipul cel mai
fericit, stricacioasa coliziune a intereselor de toate zilele. Vorbitorul
schileaza apoi programul viitoarelor intruniri ale studenIilor romani,

in ale caror preocupari locul eel dintai este 'indicat hotaririi de a


cultiva pe -Oran, temelia ins4i a naliunii, apoi lucfarii de IntArire
a culturii nalionale, in neatarnare faIa de modelele straine i intr'un
spirit de modestie temeinica, departat de orice ingamfare pagubitoare.

www.dacoromanica.ro

246

TUDOR VIANU

Inapoiat Ia Iasi, Xenopol devine unul din colaboratorii cei mai


harnici si mai des solicitali ai Convorbirilor si ai conferin/elor publice.
Varietatea intereselor sale egaleaza usurin/a lui de a lucra, vremelnie

stanjenita de boala in primii ani ai inapoierii. Articole de filosofie,


de critics literara, dela un timp mai cu seams studii istorice, se aduna
in paginele Convorbirilor, .configurand fizionomia unui polihistor

de o _ma fecunditate. Tanarul jurist si filosof este magistrat in


Tribunalul din Iasi, mai tarziu membru al baroului. In 1878 se
prezinta la concurs pentru o catedra filosofica, in concuren/a cu
candidatul mai norocos C. Dumitrescu-Iasi (1849-1923), reintors
si acesta dela studii germane cu o teza herbartiana Ober den Schonheitsbegriff, 1877, natura volubila si diletanta, ganditor cu tiendine
materialiste si radicale, ramas ca o amintire sclipitoare in mintea
Vostilor sai studen/i la Universitatea din Bucuresti, pe care a condus-o
multa vreme ca rector. Abia dupa cinci ani, in 1883, ajunge Xenopol
sa ocupe catedra de istoria Romanilor. 1 Xenopol trecuse insa, in
momentul acesta, in tabara liberals. Mot vul desbinarii, ne explica

insemnarile autobiografice ale lui Xenopol, statea in desacordul


politic produs pe chestiunea incetalenirii Evreilor, ceruta /aril de
Congresul din Berlin si care disociase si alte for %e junimiste. Ceea ce

parea a fi fost o defec/iune nu s'a uitat niciodata. Mania este Inca


vie in Amintirile lui Iacob Negruzzi, astfel un om atat de masurat.
Cand, in 1882, Titu Maiorescu publics articolul sau despre Literatura

romdnd fi strclinatatea, printre autorii de studii istorice Xenopol


nici nu este pomenit, iar adaosul din 1908 depreciaza cele doua
volume asupra lui Cuza-Voda, persifland in acelasi timp <( pretinsele

legi istorice.* ale ganditorului care, intr'o opera de mare rasunet,


aratase tocmai ca in istorie ideea de lege 'fare niciun rol, faptele
unice si succesive ale istoriei organizandu-se in serii, in timp ce
numai faptele de repeti/ie ale naturii si sufletului, studiate in raportul

permanent al cauzalita/ii lor, dand nastere Ia legi. Ignorarea veita


poate A fi fost provocata si de faptul ca, in 1892, lui Maiorescu
i se paruse a identifica in autorii anonimi ai micei brosuri <( Contrazicerile d-lui T. Maiorescu *, pe insisi fralii Xenopol, carora le raspunde cu succesul cunoscut in studiul de strategic literara : Contraziceri? 0 veche legatura intre oameni eminen %i se desfacuse astfel.
Xenopol incearca o revista proprie in Arhiva Societlifii ftiincifice fi
literare din lafi, incepand din 1889, unde alaturi de studiile de spe-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

247

cialitate, pseudonimele sale (I. Laur, Rama) revin adeseori sub


poezii lipsite de orice interes. Scriitorul nu mai este de aci inainte

in centrul miscarii literare, dar in izolarea sa se urzesc doua din


operele capitale ale stiintei romanesti, Istoria Romdnilor din Dacia
traianci (14 vol., 1888 urm.) si Les Principes fondementeaux de l'histoire

1899 (in romaneste in 1900, apoi intr'o noud editie franceza, publicata la Paris, sub titlul La Thciorie de l'histoire, in 1908), lucrare

capitala a teoriei moderne a istoriei, facand, autoritate alaturi de


operele similare ale lui Windelband si Rickert si care a adus autorului,
devenit intre timp membru al Academiei Romane, onoarea chemarii

ca membru corespondent in Institutul Frantei.


Batranul Xenopol suporta aceste onoruri cu satisfactia unui om
incarcat de opere si caruia nu-i displacea sa vorbeasca despre darurile

sale. In autobiografia lui, scrisa in 1913, i i pretueste chiar talentul


poetic, care nu exista, si talentul descriptiv, care era modest. Meritul
pe care dorea sa si-I stie mai mult apreciat era acela de a fi reprezentat totdeauna punctul de vedere national, ceea ce este incontestabil. < Nationalist am fost

scrie Xenopol in autobiografia sa

dela cea dintai inganare a mintii mele pe taramul cugetarii si asa


am ramas papa acum si asa nadajduesc sa tree in pamant >>. Posteritatea ii recunoaste si virtutea de a fi va'zut lucrurile larg si de a fi
construit mare. Folosind toata experienta Junimii, prin masura si

obiectivitate, prin legatura faptelor cu principiile, el o depaseste


totusi, nu numai extinzand criticismul junimist intr'o directie a
viitorului, dar si izbutind, impotriva timiditatii epocei, o 'sinteza
a intregii istorii nationale, in acord cu toate documentele cunoscute
pans in el, impreuna cu o intemeiere teoretica a .muncii sale de
cercetator al trecutului, intr'o lucrare care i-a adus cea mai intinsa
recunoastere de care s'a bucurat vreodata opera unui cugetator
roman.
2. AL. LA.MBRIOR

Nascut in 1845 (sau 1846) in comuna Soci, judetul Neamt, Al.


Lambrior invata la Falticeni, Neamt si Iasi, unde este bursierul
vechei Academii. In 1869 este profesor la Botosani, de unde in 1872,

anul in care stabileste legaturile cu Junimea, trece ca profesor al


8coalei militare din Iasi. Dupa trei ani, Ministrul Instructiunii
Publice T. Maiorescu ii acorda o bursa pentru studiul filologiei la

www.dacoromanica.ro

248

TUDOR VIAIM

Paris. Lambrior pleaca impreuna cu Gh. Panu si G. Dena. Theodorescu, ceilalii bursieri ai lui Maiorescu. La Paris se infiripase pe
atunci importanta miscare filologica in jurul lui Gaston Paris si
Paul Meyer, al carei organ apArut in 1872 era Romania. Lambrior
publica in paginele acestei reviste, Inca din 1878, cu putin timp Inainte
do '-toarcerea sa in Zara, o serie de studii asupra vocalismului roman,

pe care Gaston Paris le apreciaza mai tarziu ca pe niste contributii


anuayand o era noua in studiul limbii romane )) (Romania, XII,
p. 406}. Inapoiat la Iasi, el continua la Convorbiri colaborarea sa
filologica, inceputa Inca din 1873, dar moartea it surprinde tanar,
in 1883. Era o fire rezervata si timida, deschizand numai prietenilor
sai apropiali comoara umorului sau, in care se recunostea o vans
de autenticitate populara.
Lambrior a reprezentat, in chestiunile de limbs, un moment al
criticismului junimist pe care, ca si la Eminescu, II coloreaza pasiunea

romantics pentru trecut si pentru singurii lui reprezentan %i Intre


noi,aranii, depOzitarii unei limbi curate, asa cum mai exista in
clasele culte la finele secolului al XVIII-lea, dupa cum o dovedeste
traducerea aforismelor lui Oxenstierna, despre care vorbeste eel
dintai. Conceptul organicist al limbii il face sa ini,eleaga ea evoliqia
unui cuvant nu este niciodata un fenomen izolat si ca el se petrece
totdeauna in conexiune cu starea generala a limbii in acel moment.
Imprejurarea ar explica de ce cuvintele mai noi, de provenierrp
strains, raman simple neologisme si nu se incorporeaza complet
in organismul limbii, cand momentul introducerii ]or nu mai coincide

cu epoca in care limba manifests Intreaga ei putere de asimilare.


In alte privinle, Lambrior este reprezentantul unei linguistice
stiintifice si, in aceasta calitate, combate cu temperament, ipoteza
indraznea/a si neguroask asa cum i se 'Area ca o reprezenta Hasdeu,

pe care it acuza de metafizicism. Pozitivismul linguistic de mai


tarziu a recunoscut in Lambrior un precursor, stimat si pentru
purita tea caracterului sau consacrat Intru totul cercetarii adevarului.
3. GIL PANU

Un alt moment al luptei Junimei impotriva lui Hasdeu, de data


aceasta in latura cercetarilor istorice, II reprezinta Gh. Panu (18481910). Apartinand unei familii de militari, Gh. Panu studiaza in
Iasi, unde ca clev de liceu se gaseste printre ascultatorii primelor

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

249

conferinie publice ale Junimii. Intai le sale indemnuri se manifests


insa impotriva junimistilor, ca atunci cand intr'un articol anonim
publicat intr'o gazeta obscura a Iasilor, asupra temei Forma si fond,
desvoltata de Maiorescu intr'una din prelegerile lui, invoca autoritatea lui H. Taine. Legat de cercul barnutistilor, Panu face parte
din delegatia electorala a acestora, chiar dupa intrarea sa printre
junimisti, ceea ce nu atrage nicidecum supararea lor, dupa cum mai
tarziu recunoaste cu toata obiectivitatea. In cercul tinerilor pasionaIi
de stiint,a ai Iasi lor de dupa 1870, alaturi de Xenopol, Lambrior si
Conte, Panu este si el un mare cititor, studiind pe Guizot, Thierry
si Thiers, pe Buckle, Macaulay si Carlyle, lucrurile filologice ale lui
MaA Muller, Diez si Bopp, cele filosofice ale lui Auguste Comte,

Darwin, Spencer si Taine. Colaborarea sa la Convoibiri lilerare


incepe printr'o analiza a Istoriei critice a lui Hasdeu (1872), careia
ii urmeaza inainte de Studiul istoriei la Romcini (1874-1875),
incercarile sale asupra Atcirneirii sau neatcirneirii romdnilor in diferite

secole (1872-1873), in care fixeaza atitudinea critics a Junimii


in domeniul cercetarilor istorice, scriind: Daca arunca cineva
o privire generala asupra miscarii intelectuale la noi, rilmane izbit
de un fapt caracteristic: exagerarea tutupor cuget5rilor si faptelor
ce se indreapta In gloria si mandria nalionala, si aduce la masuri
foarte mici, de multe on chiar la o inIeleapta tacere tot ce lovqte
aceste simtiri. De sigur, mijlocul de a vedea astfel lucrurile este
foarte magulitor si rezultatele la care ajungem sunt din cele mai
muliumitoare, dar vine intrebarea data el este tot atat de folositor
Pe cat de magulitor, si data pe campul cercetarilor curat stiintifice
este bine de a ascunde adeiiarul sau a-1 desfigura? a. In 1875, Panu
pleacd la Paris pentru a stadia istoria. Problemele sociale 11 atrag
insa mai puternic. DupQ catva timp se stiiimuta la Bruxelles, unde
stabileste rrobabile legaturi cu cercurile socialiste, urmeaza cursurile
Facultalii juriclice si isi is doctoratul in drept. Revenit in tars, este
sef de cabinet al lui C. A. Rosetti, apoi procuror la Iasi, manifestand
chiar in funciiunile sale simpatii socialiste. Contactul sau cu Junimea
MI este cu totul intrerupt, pans cand in 1881, Maiorescu aducand la

Iasi Satira III a lui Eminescu, cu transparentele ei invective impotriva lui Rosetti, Panu, ale carui relatii cu Eminescu nu fusesera
niciodata excelente, cere ca poema sa nu fie publicata si, fats de

chipul in care o asemenea dorinta putea fi primita de junimisti, se

www.dacoromanica.ro

250

TUDOR VIAND

ridica si paraseste pentru totdeauna adunarea. Totusi, si mai tarziu,


miscat de o netagaduita mobilitate politica, el alterneaza prezenla
sa printre liberali si printre conservatori. Gandul sau era sa creeze
el insusi un partid democrat-radical, al carei organ se declara.a fi
ziarul sau Lupta, unde publicand, in seria unor articole de internpestiva polemics, unul impotriva Regelui Carol I, este urmarit
pentru insulta Suveranului si trebuie sa se refugieze la Viena. Inapoiat in tars, dupa ce fusese ales in lipsa deputat, nelinistitul om,
care, in 1892, publicase Portrete fi tipuri parlamentare, redacteaza
singur Intre 1901 si 1910 revista Saptamcina, unde iscaleste articole
politice, cronici dramatice si' literare, evocari din via/a animalelor,
dar mai cu seams aducand parerea sa in toate chestiunile care agitau

Intr'un fel oarecare opinia publics. Din marea criza a raseoalei


aranesti din 1907, se incheaga sub pana kta de vie, neostenita si
indraznea/a a prietenului Varanimii, lucrarea Cercetari asupra starii
iaranilor in veacurile trecute, aparuta in 1910.
Fiind unul dintre junimistii rasle/i/i, ceea ce provoaca resentimentul lui Negruzzi si al lui Maiorescu, care intr'una din introducerile
Discursurilor parlamentare (V, 1915, p. 85) ii consacra un portret
sangeros, G)a. Panu procedeaza cu libertate, dar Fara abuz in Amintiri
dela<( Junimea >> din Iasi (2 vol. 1908-1910). Lucrarea, rezultata

din articole in Saptamcina, nu este totdeauna sigura in relatarea


faptelor si, ca forma, con ;ine neglijence si repeciri, ramanand totusi
o fresea executata cu temperament si patrundere psihologica.

Astazi Inca not nu putem vedea Junimea decat prin prisma lui
Panu. Atmosfera, caracterele principale, Intrega scenarie a miscarii

sunt redate in trasaturi definitive. Nimeni din acei cari an citit


Amintirile lui Panu nu vor uita aerele de boier frondeur ale lui
Carp, tutela prestigioasa a lui Maiorescu, perplexita/ile lui Bodnarescu, apariciilb distante ale lui V. Alecsandri si atatea alte trasaturi
care afirma darurile unui memorialist de mare talent. Portretistul
nu era mai prejos. In Portrete .si tipuri parlamentare, publicate mai

intai in Lupta, se gasesc, alaturi de pagini improvizate cu grabs


jurnalistica, destule portrete bine construite, alteori observaiile
unui moralist de mare patrundere. lata portretul en atatea note
de umor, al unei notabilita/i a vremii, deputatul Ilariu Izvoranu:
z ...d-1 Izvoranu se ridica de pe fotoliul sau, face o roata cu ochii,
tuseste de doua on si apoi cu o voce sepulcrala zice :1(( D-lor deputali

www.dacoromanica.ro

JUNI1AEA

251

si onoraii colegi ...a. Aeeste cuvinte, cari per ca yin din adancimile

pamantului, el le intovaraseste de un gest larg, fOarte larg, facut

cu amandoua bra/ele si de o miscare din cap care imiteaza miscarea


unui balansoar. Apoi incepe... Cu ochii in plafon, cu poza
4
o

unui om care invoaca pe duhul slant, cu lacrimi in gat, cu intunecime in glas, cu intiparirea sfincirii pe faVa, purta,nd mainile
In imitat,ia valurilor marii, d. Izvoranu stie a da chestiilor celor

'4 mai simple caracterul funebru si mormantal. Cand it auzi vorhind


40 se pare ca asisti la cea mai neagra si tenebroasa melodrama in
4 care tradatorul ucide cel pu%in cinci pe'rsoane. 8i cand it ascuIci
bine, vezi ca e vorba de inchiderea discutiei i ca d. Izvoranu yore beste pentrul t *. In caracterizarea diferililor oratori, L. Catargi,
pe care, spre deosebire de Maiorescu, i1 apreciaza
Nicolae Ionescu
foarte malt Take Ioneseu, Al. Marghiloman, portretistul stie sa
distinga felul culturii lor, particularitrOle debitului for oratorio sau
chiar detaliile stilistice, facand observucii dintre cele mai prelioase.

Dar poate capodopera lui Panu, in aceasta parte a activitaIii lui,


este portretul, cu ascuIisuri-polemice, al lui Alexandru Lahovari.
Iata caracterul autocratic al modelului sau: Noi credem ra data
d. Lahovari ar fi fost in locul lui Xerxes de sigur ea ar fi ordonat
e cu o ora inaintea monarhului persan, sa fie batute cu vergi valurile
marii care indrasnise a se opune dorin ;ei autocratului D. Urmeaza
prezentarea doctrinarului: Cult in sensul ideilor sale, d. Lahovari
4in chestiile economice si sociale se hranestecu un sigur fel de hrana
eintelectuala, dupa cum sunt oameni cari nu au schimbat niciodata
4 felul for de bucate dela dejun >>. In sfarsit, oratorul: 4 Orator' pat sionat,
o

brutal, disprecuitor, el este cineva ; vorba lui nedreapta


este ascultata, gestul sau trufas impune la cei timizi, iar morga
mareata cu care spune lucrurile da multora impresia adevarulni )>.

Portretistul avea nu numai sim ul ridicolului, dar si pe acel al


autenticului si elemeutarului. Contribu%ia sa literara in ordinea
memorialisticei si a portretului este dintre cele mai solide.
4. VASILE CONTA

Vasile Conta s'a nascuf la 15 Noemvrie 1845 in satul Ghindaoani


din judewl Nearric, ca fiul unui preot. Elev al Academiei Mihailene
din Iasi, ob%ine dupa bacalaureat o bursa pentru studii comerciale

la Anvers, pe care le terming impreuna cu doctoratul in drept la

www.dacoromanica.ro

252

TUDOR VIAND

Bruxelles, in 1872. Inapoiat in -card, este profesor de drept civil la


Universitatea din Iasi. Dupa razboiul din 1877-1878, sand Romania
pierde cele trei judete din sudul Basarabiei, Conta ataca guvernul
si cere o actiune armata impotriva Rusiei. 'Mai tarziu, el is atitudine
impotriva modificarii art. 7 al Constitutiei si se alege in Camera din

1879, vorbind in aceeasi problems si determinand in sensul sau


votul Adunnrii. In 1880 intra, ca Ministru al Instructiunii Publice,
in guvernul lui Ion Bratianu si elaboreaza, in aceasta calitate, un
proiect de reforma a scoalei secundare, indicand invatamantului o
indoita finalitate, una cetateneasca, prin studiul economiei politice,
al dreptului public si privat, alta practica si realrt, in acord cu o
indrumare pe care din sanul Junimii o reprezentase si Maiorescu,
in intampinarea nevoii de a crea o burgliezie nationals, producatoare de bunuri economice. (0 analiza a proiectului lui Conta, in
T. Vianu, Liceul ronuinesc, e Arhiva pentru stiinta si reforma social& D,

1927). Opera filosofica a lui Conta apare mai toata in Convorbiri


literare: Teoria fatalismului in 1875-1876; Originea speciilor in
1877; Incercari de meta/ izica in 1879. Dupa moartea filosofului, in
1882, apar ,Les premiers principes composant la monde, 1888, apo
Les fondemertts de la nietaphysique, Paris 1890, in traducerea lui D.

Rosetti-Tescanu, care, in 1895, da in frantuzeste si La theorie de


l'ondulation universelle, aparuta cu o prefata a lui L. Buchner si cu
o biografie a autorului iscalita de traducator. Celelalte opere exists
si ele in versiuni franceze, aparute Inca din timpul vietii filosofului.
Sinteza filosofica a lui Conta, in dorneniul teoriei cunostintei si
al metafizicei, infatiseaza un produs in afara de atmosfera Junimii.
Fats de idealismul junimist, cu izvoarele in Kant si in filosofia postkan Gana, Conta se aseaza pe linia empirismului sensualist al engle-

zilor, pe care se grefeaza materialismul german al lui Buchner,


Vogt si Moleschott si evolutionismul lui Spencer. Tot cuprinsul
constiintei omenesti este pentru Conta de origine sensoriala si reprezinta fie intipariri ma teriale in substanta creierului, fie reflectiuni
de al doilea ordin asupra acestora, ca la Locke. Spatiul si timpul
nu stint forme subjective ale intui0ei (cum afirmase Kant), ci cadre
reale. existand in afara de constiinta (o idee pc care o va reprezenta
si Xenopol). Lumea este materials si se gaseste intr'un proces de
evolutie onduliforma, evolutia. undelor mari fiind susOnuta de aceea
a undelor mai mici sj secundare, pe curba carora urea si decald nu

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

253

numai formele naturii, dar si ideile oamenilor, stiintele si religiile


tor. In metamorfoza continua a lumii materiale, omul este un produs

tot atat de determinat ca si celelalte forme ale naturii, libertatea


vointei lui fiind iluzorie. Filosofia lui Conta reprezinta asa dar acele
concluzii ale speculatiei, pe care stiintele fizice si biologice pareau

a le autoriza la mijlocul veacului trecut. Ramasa fara succesori


si chiar fara un rasunet imediat in cercul limitat al Junimii, opera
lui Conta poate fi mai de graba puss in legatura cu miscarea medicilor si naturalistilor ieseni cari, pans in pragul razboiului trecut,
au constituit un curent destul de omogen, materialist, determinist
si liber-cugetator. Dintre junimistii primei generatii, numai Panu,
care se declara uneori discipol al lui Comte si preconizeaza o estetiea

pozitivista, o poezie alimentata din revelatiile stiintei, fringe linia


idealist-kantiana a Junimii. Tendintele antagoniste acestei miscari
se accentuiaza Ins in Coma, care se situeaza de fapt in interiorul
altei serif istorice.

d) Marii creatori

Peste contributia mai marunta sau cu un interes limitat in


interiorul epocei, Convorhirile literare si cercul Junimii alcatuesc
terenul de manifestare a eel putin patru scriitori cari, prin valoarea
proprie si prin repercusiune asupra intregii m4cari literare ulterioare, isi depasesc vremea. ..kcestia sunt M. Eminescu, I. L. Caragiale, I. Creanga si I. Slavici. Este o intrebare care se poate pone
data marii creatori literari pot fi studiati ca exponenti ai unui curent.
Intrebarea, ca si dificultatea presupusa a se lega de ea, o pun si o
subliniaza acei cari socotesc ca intre General si particular exists o
opozitie radic-ala. Lucrurile pot sta asa in logica pura, nu insa si in

viata spiritului, unde observam totdeauna ca valorile cele mai


generale se alcatuesc din materia particulars a istoriei. Scriitorii
despre care urmeaza sa ne ocupam acum au cucerit pentru literatura
romans valori generale, dar au facut-o ca oameni ai vremii lor, din

unghiul unor priviri asupra lumii elaborate in consonanta cu momentul spiritual al Junimii. Imprejurarea aceasta ii uneste intre e
si cu intregul curent, pe care it ilustreaza ca reprezentantii lui eei
mai de seams. Ceea ce leaga strans pe niste scriitori, altfel atat de
deosebiti, ca Eminescu si Caragiale, este in primul rand atitudinea
critics fats de societatea vremii tor. Ceea ce ii uneste apoi pe acestia

www.dacoromanica.ro

254

TUDOR VIANU

cu un Creanga sau Slavici este nu numai stabilirea comunicarii cu


viata poporului si cu marile lui izvoare de inspiraCie, dar si acel

rafinament al formei, acel scrupul al constiintei artistice, nutrit


in bona parte in atmosfera estetica a Junimii. Nimeni dintre scriitorii
de seams ai trecutului nu egalase in rigoarea nazuin-Cei de arts, in
marele prec pe care ei par a-I pune pe faptul creaVei literare, pe un
Eminescu, Caragiale, Creanga si Slavici. Odata cu acestia, literatura
romans intra in faza noua a autonomiei ;i suveranitatii esteticului,
de sigur nu in intelesul ca arta literary se- elibereaza de mice preocupare omeneasca strains firii ei, dar in acela ca nicio atitudine practica

si speculativa a spiritului nu capata drept de cetate in arta, deck


data se supune 'legii ei severe.
1. MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu s'a nascut, la Botosani, in ziva de 15 Ianuarie


1850, ca fiu al caminarului Gheorghe Eminovici, oin din Calinestii
Bucovinei, si al so-Pei sale Raluca, fiica stolnicului Vasile lurascu.
Ca in imprejurarea atator oameni de seams ai altor popoare, deschi-

zatori de drumuri intr'un fel oarecare, uimirea a cesut si in jurul


obarsiei lui Eminescu un Val de legende. Singurul lucru care se
poate spune insa cu siguran0 este ca poetul a iesit din pasta omeneasca a locului nasterii sale, din acea Moldova nordica, de uncle
drumurile se impart catre toate tinuturile romanismului, Cara de
incrucisare a hotarelor, in mijlocul careia Codrul Cosminului asaza

marea lui pats de umbra si racoare. Familia, din partea ambilor


parinti, era rurala, fara sa fie caraneasca. Gheorghe Eminovici era
ora cu oarecare stiinta de carte, plin de grija sa impartasasca pe
copiii sai dela invatatura mai Malta. In mica mo0e razasasca din
Ipotesti, in apropierea Botosanilor, pe care Gheorghe Eminovici o
cumparase inaintea nasterii poetului, crest numerosi copii, trimisi
mai toti la studii straine. 0 soarta rea urmareste pe copiii caminarului. Boala si desnadejdea, care inarmeaza mana unuia din ei
impotriva sa insusi, incheie de timpuriu mai toate destinele omenesti
ale fratilor lui Eminescu. Mihai pare un copil sanatos, dar pucin
inclinat sa-si croiasca drumul dupa normele comune. Trimis sa
invete carte, la Cernauci, el sfarseste clasele primare si trece in
gimnaziul local, dar dupa ce este obligat sa repete clasa a doua,
silinla ei poate inclinatiile lui suit judecate atat de rau, incat tana-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

255

rului scolar i se gaseste un loc de practicant la Tribunalul din Botosani. In acelasi an, 1864, Eminescu asistase la Cernau la repre-

zentaIiile teatrale ale trupei Vladicescu-Tardini. Cand trupa lui


Vladicescu paraseste CernauIii o urmeaza probabil practicantul
Eminescu: In anul urmator, el reapare insa la Cernauli, hotarit sa-si
reia invaratura. Aci locuieste la profesorul Aron Pumnul, autorul

Lepturariului, si cand acesta se stinge la inceputul anului 1866,


elevul particular Eminescu ii consacra o poezie, publicata impreuna

cu uijte compuneri iscalite de alli invaiacei ai batranului dascal,


intr'o brosura comemorativa. Din aceasta vreme trimite poezii-lui
Iosif Vulcan, care le publica in Familia din Pesta, schimbandu-i
numele Eminovici in Eminescu. In vara anului 1868 porneste Eminescu, pe jos, spre Ardeal, dandu-si ca Iinta Blajul, cetatea in
o care a rasarit soarele romanismului )). In Geniu pustiu, confesiunea

lui Toma Nour, un personagiu al carui portiet fizic si moral reline


atatea

din propriile trasaturi ale poetului, pastreaza amintirea

acestei calatorii in care poetul descoperea cu incantare -taxa cea larga


si poporul ei: Intr'o zi frumoasa de vara imi facui legaturica, o
pusti in varful balului, si o luai la picior pe drumul eel mare impa-

ratesc. Mergeain astfel printre campii cu holde... Holdele miroo seau si se coceau de arsila soarelui... eu imi pusesem palaria in
varful capului, astfel luck fruntea ramanea libera si goals si
flueram a lene un cantec monoton si numai lucii si mari picaturi
de sudoare imi curgeau de pe frunte de-a lungul obrazului. Zi
de vara pan'in sears am tot mers, fara sa stau de fel. Soarele era
o la apus, aerul incepea a se racori, holdele pareau ca adorm din
R

freamatul for lung, de-a lungul drumului de -leara oamenii se 'ntoro ceau dela lucrul campului, cu coasele de-a spinare, fetele cu oale

si doniie in arnandoua manile, boii trageau incet in jug si carul


a scartaia, iar romanul ce mergea alaturi cu ei si pocnea din biciu,
isi iipa.eternul sau hais-ho !... Ascuns in maluri dormea Murasul,

tpe el trosnea de cartrle podul de luntri, pe care-1 trecui si eu...


o De departe se vedeau mun%ii mei natali, uriasii batrani cu frurrlile

t de piatra spargand nourii si luminand Iepeni, surf si slabi astipra


lor )). In Ardeal incearca Eminescu sa-si termine studiile liceale,
dar elevul ratacitor nu-si poate gasi un loc unde sa se aseze. La
Sibiu, Nicolae Densuseanu it afla intr'o inspaimantatoare stare de
saracie. Popa Bratu din Rasinari it incredirrleaza unui -Oran care

www.dacoromanica.ro

256

TUDOR VIANU

it trece, peste mun %i, in ;ara libera. Aci, in cursul anului 1867, intra
ca sufleur in trupa lui Iorgu Caragiale, care gasise pe ciudatul baietan
in grajdul unui hotel din Giurgiu, citind in gura mare din Schiller.
Iarna, trupa se inapoiaza in Bucureti i Ion Luca Caragiale, nepotul

lui Iorgu, ii face cunwiirta. o Era strain de departe, zicea el, dar
o nu voia sa spuna de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni,
U ajuns aci din tine >Stie ce imprejurare a. Tanarul sufleur si poet
face o mare impresie noului sau prieten, mai intai prin simpla lui
infaIipre: o Era o frumuseIe ! 0 figura clasica incadrata de n4te
a plete mari negre: o frunte inalta si senina, n4te ochi magi
la
o aceste ferestre ale sufletului se vedea bine ca cineva este inauntru

a.

Din tot felul sau de a fi tanarul parea < copilul unei rase nobile i
batrane a, imparnt insa intre starile de spirit cele mai deosebite,
cand plin de o veselie exuberanta, cand abatut de moarte. In 1868,
Eminescu se inapoiaza in Ardeal cu trupa lui Pascaly ; in toamna
intra ca sufleur la Teatrul National din Bucurwi, dar in vara anului
urmator it insoie.,ste din nou pe Pascaly, de data aceasta prin Moldova si Bucovina. Gheorghe Eminovici isi regasqte atunci odrasla
i mai de voie mai de nevoie it is cti sine la Ipoteti, pentru ca indata
sa-1 trimeata la Viena, unde Universitatea it inscrie printre auditorii
sai. La Viena, Eminescu asculta cursuri de filosofie, de istorie, de
9tiinte juridice i economice, pe ale herbartianului Zimmermann,

al carui spiritualism it va repudia mai tarziu, pe ale romanistului


Ihering, pe ale economistului Stein, s. a. Influenca filosofica cea mai
puternica venea insa din afara de Universitate, dela Schopenhauer.
Eminescu sfatuqte deci pe colegul sau I. Slavici o sa nu-i piarda
timpul cu scrieri de ale filosofilor ca Fichte, IIegel si Schelling i
nici scrieri de-ale lui Kant s nu eiteased.decat dupa ce va fi cetit
pe Schopenhauer (Amintiri, 1924, p. 105). In aceeai vreme el
vorbea mult despre Buddha si despre idealul nirvanei, dar descoperirea acestora poate sa se fi petrecut inaintea cetirii lui Schopenhauer, deoarece Caragiale le remarcase in conversalia noului sau

prieten, cu cativa ani mai inainte. Cufundat in lungi lecturi i in


laborioase compuneri literare, in timpul carora, stand zile intregi
in casa, ducea existenta cea mai desordonata, Eminescu reaparea
ca un camarad plin de voie bung. Arata un mare interes teatrului
si participarea sa la spectacole era atat de vie, incat, ne spune
Slavici, a ii era greu sa asiste la comedii. caci rasetele ii erau scan-

www.dacoromanica.ro

Plans X VI

lstoria literaturii romdne moderne I

'.
Col. Academia Romani

M. Eminescu

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

257

Marea lui placere era insa disculia pe teme generale.


Omul era un spirit ratiocinant. ferm in ideile sale si caruia nu-i
daloase a.

displacea sa inve a pe altii. e Ne plimbam prin ulitele mai dosnice,


marturiseste Slavici. prin vreun'ul dintre parcurile din ores, pierzand
ceasuri intregi, nu data pans 'n crepetul zorilor de zi ; si cu ocaziunea
acestor plimbari m'am luminat fara indoiala mai mult cleat audiind

cursurile dela universitate *. Terenul acestor disculii erau adeseori


adunarile societaIii studenlesti Romania Junci, infiinIata in vara
anului 1869. Din Viena, in 1870, trimite Eminescu primele sale
poezii Convorbirilor Literare. Venere Sri Madonci este citita intr'una
din sedin/ele Junimii si reline atenlia generals. Urmeaza Epigonii,
insolita de o scrisoare catre Jacob Negruzzi, in care poetul lamureste
situa-cia morals a generat,iei sale prin schemele idealismului si ale
ironiei romantice: a Predecesorii nostri credeau in ceea ce scriau,
(( cum Shakespeare credea in fantasmele sale. indata insa ce cont( stiinta vede ca imaginele nu sunt decat un joc, atunci, dupa parerea
mea. se naste neincrederea sceptics in propriile sale crea %iuni a.
Jacob Negruzzi it cauta dupa pu%in timp la Viena, in cafeneaua
studeniilor romani si impresia fizica pe care i-o face coincide cu
aceea a lui Caragiale. Negruzzi it indeamna sa se instaleze in Iasi,
dupa terminarea studiilor. Planul era insa prematur. La 15 August

1871, Eminescu is parte la serbarile organizate de studenlimea


romans la morn-Cantu] lui Stefan -cel-Mare. 0 scurta inapoiere in tars

II educe in anul urmator, pentru intaia oars, in cercul Junimii,


unde la 1 Septemvrie 1872 citeste nuvela Sdrmanul Dionis. Colabo-

rarea sa la Convorbiri literare nu incetase in toata aceasta vreme,


incat Maiorescu putuse sa-1 citeze in Directia noun, ca pa unul din
cei mai de seams poe %i ai vremii. (c Cu totul osebit in felul sau, scrie

Maiorescu, om al tirnpului modern, deocamdata blazat in cuget,


iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile
iertate, pans acum asa de putin format, incat ne vine greu sa-1
citam Indata dupa Alecsandri, dar in fine poet, poet in toata puterea
cuviintului, este d. Mihail Eminescu )). In Noemvrie 1872, Eminescu
este la Berlin si se inscrie la Universitate. Din Iara, Titu Maiorescu
it indeamna sa-si treaca doctoratul, pentru a veni sa ocupe o catedra
filosofica la Universitatea din Iasi. In lunge corespondenia iscata

asupra acestui punct, in tot cursul anului 1874, Eminescu vede


d eocamdata mai mult dificultatile. Cursuri asupra lui Schopenhauer
17

www.dacoromanica.ro

258

TUDOR VIANU

si Kant, pe care incepe in aceasta vreme sa-1 twduca, nu i-ar fi fost

greu lui Eminescu sa propuna. Pentru proleg&enul filosofiei,

el

simte insa nevoia completarii cunostintelor sale in stiintele naturale,


mai cu seams in anatomic i fisiologie. Filosofia dreptului si a istoriei
sunt apoi numai indicate la Schopenhauer, incat ar avea nevoie sa

elaboreze personal a ceste materii, pornind dela Hegel, dar depasindu-I, mai ales Ca a interesul practic pentru patria noastra ar consta,
cred, in inlaturarea teoretica a tuturor indreptatirilor pentru
o

importarea nechibzuita a unor institu ;ii straine, care nu-s altceva

cleat organizaIii speciale a societaIii omenesti in lupta pentru


existen %a, care pot fi primite in principiile for generale, a caror

casuistica trebuie insa s rezulte in mod empiric din imprejurarile


o particulare ale fiecarui popor si ale fiecarei tari *. Pentru desavarsirea studiilor sale, func %iunile studentului Eminescu la Legatia
romans din Berlin sunt o piedeca. Eminescu hotareste sa se mute
la Iena, sustinut de bursa pe care Maiorescu, ca Ministru al Instruetiunii Publice, i-o pune la dispozi%ie. Examenul de doctorat urma
o

sa fie depus in August, dar dupa cateva luni, renunIand la toate


planurile, se inapoiaza in Ora si, Ia '1 Septemvrie 1878, este numit
director al Bibliotecii Centrale din Iasi.
Epoca de pregatire a lui Eminescu este sfarsita in acest moment.

La Iasi, el continua a traduce Critica ratiunii pure a lui Kant si


suplineste pe Xenopol si Bodnarescu Ia Jnstitutul Academic. Curand

este insa scos dela Biblioteca Centrals si Petrino ii insceneaza un


proces de sustragere de carti. Raman fara o situatie stabila, Maiorescu
II numeste revizor scolar al judeIelor Iasi si Vaslui. In 1876, in cadrul
prelegerilor populare ale Junimii, vorbeste despre Influenta austriacd

asupra Romdnilor din Principate, singura lui manifestare orals in


public. Sosise momentul sa formuleze uncle din ideile sale de filosofie

politica, elaborate la Berlin. Vorbitorul este, in acord cu metodele


sociologice ale timpului, un organicist. Marile categorii sociale sunt
intelese prin analogie cu functiunile organismului animal. Negotul
de import si export este pentru el < circulalia sangelui social ).
Faptul ca agentii acestei circulatii, sub influenta austriaca, sunt
printre not straini, alcatueste o board, pe care nu o poate tamadui
cleat acela care cunoaste a legile fisiologice ale societatii*. Spre
deosebire de teoriile spiritualiste, popoarele nu sunt 4 producte ale
inteligen ii, ci ale naturii 0. Orice product natural se cristalizeaza

www.dacoromanica.ro

259

JUNIALEA.

Irish' in jurul unui punct stabil. Dar tocmai stabilitatea ne lipseste


astazi ca si in intregul nostru trecut politic. Eminescu va combate
deci deopotriva arbitrarul vechilor clase boieresti, pricina care a
impiedecat vreme de secole cristalizarea organismului nostru social,
ca si mobilitatea partidelor de azi. In generala anarhie individualists

a trecutului si a prezentului, in care s'au desvoltat numai clasele


consumatoare, nu si acele producatoare, exists un singur element
statornic si creator, Iaranul, producatorul obiectelor cu care se
indestuleaza toate trebuini.ele fundamentale ale vie.ii noastre. El
este a clasa cea mai pozitiva din toate, cea mai conservatoare in
limbs, port, obiceiuri, purtatorul istoriei unui popor, na %ia in intelesul

eel mai adevarat al cuvantului #. Care este insa situalia pranimii ?


o Intr'o Iara care n'are export industrial, Iaranul munceste singur
pentru to-ci >>. Pe spatele lui traesc mii de proprietari, de funcIionari

de negustori evrei si o mulpme de alti straini, infiltra i deopotriva


prin influen/a Austriei, reprezentani ai intereselor ei econornice_
Numarul acestora s'a insutit in ultimul secol si procesul continua
sa se desvolte ingrijorator. Taranul trebuie usurat de uriasa povara
pe care o suporta, asigurandu-i o desvoltare linistita, care nu este
insa posibila o data nu ne vom hotari sa nu mai purtam niciun product strain pe noi, precum au facut Ungurii in vremea absolutismului
Remediul acesta trebuie asociat pu <c stabilitatea, adica
)>.

o guvern monarhic, ereditar, mai mult on mai pu %in absolut ; munca,


o adica excluderea
proletarilor condeiului dela via-ca publics a

o statului si prin asta silirea for la o munca productive ; economia,


oadica dreapta cumpanire intre foloasele aduse de cutare cheltuiala
asi sacrificiile facute pentru ea ; aceasta atat in economia general&
o a statului cat si in cea individuals a. Importanta conferinca asupra
Influeniei austriace, publicata in Convorbiri literare (1876, 5),,
grupa cateva din tendin %ele politice ale Junimii: dinasticismul,
lupta contra proletariatului intelectual, orientat eatre specularea
politicianista a bugetului, ridicarea claselor producatoare ale na-tiunii
si, in primul rand, a Iaranimii. Inca din 1868, in articolul In contra
direcciei de azi in cultures romans, Titu Maiorescu vorbise si el despre

Oran, ca despre < singura class reala la noi a. Alte tendin;e sunt
insa proprii lui Eminescu. Prin inclinarea sa catre formele absolutiste
ale monarhiei, conservatorismul sau este in acest moment mai radical

deck al lui Maiorescu,'Xenopol si chiar cleat al lui Carp.


17

www.dacoromanica.ro

260

TUDOR VIAND

Tot in 1876 Eminescu Incepe colaborarea sa la Curierul din Iasi


si o continua in anul urmator. Cateva din principalele sale articole
politice, ca acele despre Grigore Ghica i Reipirea Bucovinei, apar
aci, impreuna cu articole 9i cronici dramatice, in care scriitorul aduce

bogata lui experienta teatrala. El se declare impotriva influentei


franceze pe scena noastra, mai intai intru cat prive9te compunerea
repertoriilor, in care nu pre ue9te pe Corneille 9i Racine, mergatori
pe catalige *, <c slabi imitatori ai tragediei antice, in timp ce acorda

o mare valoare lui Moliere. InfluenIa franceza trebuie eliminate


mai cu seama in pronun %ia actorilor, unde se puteau observa acele
prelungiri ale ultimei silabe, atat de nepotrivite in gura unui roman.
Vorbirea actorilor no9tri i se pare de altfel in mod general defec-

tuoasa. Ei par a nu-9i da seama de insemnatatea accentului etic

0 logic (sau intentional) al vorbirii, deosebit de accentul ei gramatical,


9i se lipsesc, prin nesocotirea sau falsa intrebuincare a celui dintai,
de principalur mijloc al exteriorizarii dramatice. Altadata, el remarca

tonul nazal sau gutural, in felul Francezilor' sau al Spaniolilor,


c eea ce ii permite sa caracterizeze fonetic graiul nostru, ca unul
lipsit deopotriva de vocale prea lungi sau Area scurte, de consoane
prea moi sau prea aspre, posedand numai sunete medii 9i curate.
'Comediei franceze, el ii prefers pe cea ruse, a lui Gogol din Rol.zorul, apailinand curentului unui realism popular, pe care Ina intea lui Maiorescu
it remarca in operele germanului Fritz Reuter,
ale americanului Bret Harte, ale ungurului Pettify, dar i ale romanilor Anton Pann i I. Slavici, la care adauga pe I. Creanga, pe
care prietenul lui Inca din primul an al aezarii in Iai, Il recunoscuse
in Intinsa semnificalie a operei i temperamentului sau. Cronicarul
dramatic este in fine impotriva romanelor aduse pe scena i condamna pe actorii cari vaneaza succesul uor. Nimeni, Inaintea lui
Eminescu, i putini dupe el, au consacrat teatrului studii mai temeinice, din unghiul unei cunoweri mai apropiate a literaturii dramatice i a variatelor probleme in legatura cu jocul actorilor ysi cu
graiul lor.
.
0 imprejurare in care Eminescu reacIioneaza cu demnitate,
refuzand sa imprumute pana sau chiar numai semnatura sa pentru
cauza unui politician local, incheie colaborarea sa la Curierul de
Iasi. Cedand unei invitaIii mai vechi se hotara9te sa place la Bucure9ti, asumanduli greul trebii in redaccia Timpului, ziarul conser-

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

261

vator al lui Lascar Catargiu. In inima lui ducea iubirea casts pentru

Veronica Miele, cunoscuta cu ani inainte la Viena. In redac/ia


Timpului, el regase0e pe Caragiale si Slavici. Conservatorii se aflau

atunci in opozilie i adversitatea politica nu fu suspendata nici


in timpul ostilitailor cu Turcia. Imbrai,4and pozi/iile partidului,
de sigur nu cu o pans mercenara, ci dintr'o adanca adeziune, spriji-

nita de formaIia sa si de prieteniile castigate printre junim4ti,


Eminescu strabate acum o epoca de mare violenIa polemics. Una
din personalitaIile mai des atacate era C. A. Rosetti, omul care
intrupa mai deplin liberalismul revoluIionar, dar care nu-i raspunde

niciodata cu resentimentul sau, marturisinduli adesea admira/ia


pentru scriitor si citindu-i cu incantare articolele, uneori in faIa
prietenilor totdeauna numero0 in jurul sau. Colaborarea lui Eminescu la Timpul dureaza apte ani, dela 1877 pans la 1883. Ea
desvolta ideile formulate in conferinIa despre Influenfa austriaca,
nu insa fara sa le adauge elemente noi. Eminescu respinge acuzalia
de reaciiorarism care i se arunca uneori, caci el nu dorwe inlatu-

rarea marilor cuceriri sociale ale generaPei dela 1848, ci numai


folosirea for intr'un chip care sa nu primejduiasca interesele na/iunii
romane si sa altereze firea ei. 4 Cand capetele luminate ale genera1

unilor trecute, scrie el in Timpul (1879), au imbraiipt ideile


liberale si s'au hotarit a se consuma in munca propagarii lor,

nuii infaIiau viitorul astfel cum e prezentul. AdevaraIii apostoli


ai liberta/ii erau inainte de toate romani patrun0 de con0iin/a
unita/ii noastre nalionale i doriau libertatea si egalitatea numai
a ca ni0e inlesniri pentru desvoltarea poporului. Ideile liberale nu

erau pentru dan0i un scop, ci un mijloc pe care intotdeauna-1


subordonau principiu]ui naionalitaii. Noi suntem urma0i acelor
oameni, mai pu/in liberali decat naiionalii-liberali s, dar mai
mult na %ionali deck dan0i.
Nu ne-am sfiit niciodata si nu ne
sfiim nici acum a declara Para ovaire, ca sus%inem ideile liberale
numai pe cat ele nu produc o perturba %iune in desvoltarea noastra
na/ionala si numai pe cat ele nu ne imping sere forme de viquire
stra'ine de firea poporului romanesc Alteori, el preconizeaza
progresul lent, in acord cu legea tuturor creterilor organice:
Precum creterea unui organism se face incet, prin superpunerea
(( continua si perpetua de noua materii organice, precum inteligenO

nu creste Si nu se 'nfare0e decat prin asimilarea lenta a muncii

www.dacoromanica.ro

262

TUDOR VIANU

t intelectuale din secolii treculi si prin intarirea principiului inascut

al judecalii, precum mice moment al cresterii e o conservare a


a celor castigate in trecut si o adaugire a elementelor cucerite din

nou, astfel adevaratul progres nu se poate spera decat conservand


c pe de o parte, adaugand pe de alta : o vie legatura intre prezent
a si viitor, nu insa o serie de sarituri fara oranduiala. Deci progresul
adevarat fiind o legatura naturals intre trecut si viitor, se inspira
t din tradiiiunile trecutu]ui, inlatura insa inovatiunile improvizate
a si aventurile hazardoase * (Timpul, 1880). Alteori nostalgia

romantics pentru trecut exalts vremile Voevozilor: c...a readuce


vulturescu! avant al Basarabilor, starea de bogaIie din vreinea lui
t Petru flares on a lui Mateiu Basarab, a le putea readuce ar fi
< merit i a fi reaucionar ar fi identic cu a fi sporitor neamului si
tarii r (Timpul, 1880). Lucrul nu i se pare insa posibil lui Eminescu:
a Nici putinTa nu exists pentru tin asemenea partid *. Ceea ce i se
pare posibil este indepartarea, <c prin puterea de asimilare a solului
a rasei , a t paturii superpuse *, in genere de provenienfa gre-

,ceasca, patura care si-a insusit puterea politics, clash de oameni


lipsili de acea sensibilitate pentru adevar, in care Eminescu vedea
semnul distinctiv al mentalita0 romanesti, imprejurare menita sa
.explice afinitatea acelei categorii pentru formele de via/a artificiale
si sterile. In desvoltarea politica a Iarilor romanesti dela 1700
incoace, Eminescu distinge trei perioade, dupa raportul in care
s'a gasit elementul autohton, cu eel imigrat: t La 1700 invinge
a

elementul imigrat prin domnia fanariota. La 1821 incepe reactiunea

elernentului autohton si merge biruitoare si asimiland pans la


t 1866. La 11 Februarie 1866 invinge din nou elementul imigrat*
is

(Timpul, 1881). Reacliuttea fondului istoric al -Fuji trebuie insa sa


se produca : u totul trebue dacizat oarecum de-aci inainte *. Articolele
politice ale lui Eminescu si-au gasit deplinul for ecou abia mai tarziu.

In 1891, Gr. Peucescu da o prima edi%ie cuprinzand materialul


din 1880-1881, cornpletat prin ediciile succesive ale lui I. Scurtu
(1905), N. Iorga (1909), A. "C. Cuza (1914), D. Murarasu (f. d.), I. Cre/u

(1939). Insemnatatea doctrinei politice eminesciene a fost necontenit


pusa in lumina si rolul ei a fost dintre cele mai hotaritoare in formarea doctrinei na0onaliste de dupa 1900 si dintre cele doua razboaie.
Munca redaelionala 11 istovete pe Eminescu. Dureri sentimentale

11 coplesesc. In 1879, and moare Stefan Miele, soul Veronichii,

www.dacoromanica.ro

JUN IM EA

263

poetul marturiseste inca odata sentimentul sau Indurerat si pur :


Nici tinere%ea, nici fIumuse %ea ta, nici virtu i sufletesti, nici gra ii
4 fizice nu au lost cauza acelei sim-pri care a aruncat o umbra adanca
asupra virtu mele Intregi. Adesea, exista enigme matematice,
pentru a caror deslegare i %i. trebue o cifra cunoscuta ; adesea, un
a complex de cazuri se desleaga prin o singura cauza necunoscuta.
a Astfel, viaIa mea, ciudata si azi si neexplicabila pentru tcqi cunoscuIii mei, nu' are inIeles fara tine #. Un moment el concepe
gandul unirii cu Veronica prin casatorie. Maiorescu desconsiliaza
a

Prin via la lui Eminescu trecea de altfel acum o noua


silueta femenina, in persoana Mitei Kremnitz, soTia medicului german

al Palatului, cumnata lui Maiorescu, prietena a Carmen Sylvei,


traducatoare a scriitorilor romani si autoare de nuvele cu subiecte
din via-0 societalii noastre. Dela Mite Kremnitz ne-a ramas unul
din portretele eminesciene cele mai vii datand din epoca (Cf. C. L.
1932, Torou %iu, Studii i documente literare, IV). Ochii lui Maiorescu

privesc Inca odata Incrunta %i. Poetul se eclipseaza and Veronica,

devenita libera, reapare in Bucuresti. Totusi legatura evolueaza


rau. Greaua situaIie materials, ramasa totdeauna aceeasi, nu-i
ingaduie poetului sa Intemeieze o familie si boala Incepuse sa se
vesteasca. In 1883, Eminescu publics in Almanahul Romaniei June,
Luceaf and, punctul culminant al creakIiei sale poetice. In lunie,

poetul sufere primul acces de nebunie. Vestea soseste in casa lui


Maiorescu si-1 gaseste acolo, pe Caragiale, care plange atva timp
amarnic. Eminescu este Ingrijit mai intal in /ara, apoi langa Viena,
la sanatoriul din Ober- Dobling. Cand mintea i se limpezeste, un
scrupul i se prezinta. Cine este oare dispensatorul binefacerilor
revarsate asupra lui? Maiorescu ii raspunde cu nobile cuvinte:
u Bine, Domnule Eminescu, suntem noi asa straini unii de al%ii?
Nu stiff: D-ta iubirea si (data -min dai voe sa intrebuinIez cuvantul
exact, desi este mai tare) admira %ia adeseori entuziasta ce o am
a si eu si tot cercul nostru literar pentru D-ta, pentru poesiile D-tale,
a
a

pentru toata lucrarea D-tale literara si politica? Dar a fost o


adevArata exploziune de iubire cu care noi tori prietenii D-tale

(si numai acestia) am contribuit pentru pu %inele trebuin%e materiale

ce le reclama situa/ia. Si n'ai fi facut si D-ta tot asa din vaultce 1-ai fi avut and ar fi fost vorba de orice amic, necum
u de un amic de valoarea D-tale? >>. Pe and se afla la Viena, la
a patina]

www.dacoromanica.ro

264

TUDOR VIANU

finele anului 1883, Maiorescu ingrijeste prima editie a Poeziilor


lui Eminescu. Inainte de a se inapoia in lard, prietenul Chibici
Ravneanul, veselul camarad al anilor de studentie la Viena, it
insoteste in Italia. Intr'o zi, la Florenta, Eminescu pleaca de acasa
si iesind din oral, merge tot spre Rasarit. Cand seara se inapoiaza,
zdrobit de oboseala, explica lui Chibici Ca pornise spre tars. Revenit

in Iasi, unde atitudinile lui sunt dintre cele mai excentrice, apoi la
Bucuresti, incearca sa reia activitatea, dar boala revine. In 1886
este internat in ospiciul dela Manastirea Neamtului. Harieta, nefericita sore paralitica, II is in anul urmator pe langa dansa, la Boto-

sani, unde Eminescu primeste ajutorul orasului, apoi o pensie


votata de Parlament. Dupe catva timp i se pare a se fi restabilit
in deajuns pentru a putea pleca spre Bucuresti, in tovarasia Veronichii. Aici i se incredinteaza conducerea revistei Feinkina Blanduziei.

Eminescu mai scrie cateva articole, dar nebunia it fulgera din nou
si face necesara internarea lui in casa de sanatate a D-rului Sulu,
unde moartea iI ajunge la 15 Ianuarie 1889. Va lva este mare in
tare. Destinul nefericit al poetului pune o pedala grave peste rasanetul operei. Pe bancile scoalelor crestea acum o noua generatie,
care descoperea in cartea lui o muzica vrajita, cu puteri rascolitoare.
Modurile simcirii si ale expresiei eminesciene devin generale. Acuzatiile impotriva societatii, care Jas.& pe poeti sa moara nebuni, dupa
ce ii face sa traiasca in mizerie, trec in deprinderile comune. Sentimentul public se revarsa asupra amintirii poetului si dri un caracter

shinbone staturii sale. De multa vreme sufletul tarn nu strabatuse


o criza mai adanca, facuta din uimire, din farmec, din remuscare.
Ce mesagiu aducea poezia lui Eminescu?
Poezia lui Eminescu, asa cum a fost cunoscuta de contemporani
si urmasi din editia lui Maiorescu, completata cu bucatile introduse
in editiile succesive, se ridica pe substructura unei imense munci de
laborator, pe care Eminescu insusi n'a desvaluit-o niciodata. Cunoa-

sterea treptata a manuscrisului eminescian, ajuns dupa imbolnavirea poetului in manile lui Maiorescu si predat de acesta Academiei Romane, a adus revelatia unui creator foarte laborios, urmarind

uneori timp de ani aceeasi idee poetica, facand-o sa treaca prin


numeroase forme succesive, uneori parasind-o pang la urma. Mai
ales latura eliminate a producOei eminesciene a fost prezentata cu
scopul de a eompleta imaginea lui Eminescu, prin intensificarea

www.dacoromanica.ro

JTJNIMEA

265

trasaturilor ramase mai putin desvoltate in fizionomia fixata de


ediia maioresciana. Este netagaduitul merit al unui istoriograf
mai nou, d-1 G. Calinescu, de a fi pus intr'o vie lumina pe acest
Eminescu necunoscut i care n'a %inut el insui sa se desvalue.
Nu credem insa ca trebuie sa substituim cu totul fizionomiei eminesciene trecuta prin voin/a artistla a poetului pe aceea pe care cercetatorul de azi o gasqte in manuscrisele sale. Caci ceea ce este hota-

ritor in cazul poetic al lui Eminescu este tocmai caracterul atat de


lucid i activ al crea %iei lui, puterea de selecIie in imensul material
al motivelor i inspiraIiilor care i se prezentau. Eminescu manuscri-

selor este un Eminescu anterior lucrarii sale de auto critics, prin


urmare un Eminescu dinaintea momentului celui mai caracteristic
al actului sau poetic. yStim prea bine ea, dupa parerile psihologismului

modern, omul spontan ar fi mai autentic decat omul reflexiv i ca


insemnarea caduca a celui dintai ar avea o valoare documentara
mai mare decat opera inchegata i definitiva, fructul copt al tuturor
puterilor sale sufletqti, culminand in func %iunile cowiinIei active
i Clare. Impotriva acelei pareri, foarte des reprezentata astazi, noi
socotim insa ca oamenii i poeii devin cu totul ei in0i, in expresia
ultima i cea mai inalta a vie ii for constiente. Mu lte tendince se

incrucipza in regiunile umbrae ale sufletului fiecaruia din noi,


dar ale noastre cu a devarat sunt numai acele pe care, comparandu-le

cu felul nostru statornic de a fi i aprobandu-le prin contiin%a


noastra, socotim ca pot sa se infaIipze semenilor.
Multa vreme, mai cu seams la inceputurile sale, Eminescu a
nutrit gandul de a scrie teatru. Fostul insolitor al trupelor lui Iorgu
Caragiale si Pascaly, spectatorul entuziast al teatrelor vieneze,
cronicarul dramatic al Curierului de Iafi, se simlea chemal s
imbogateasea scena noastra cu drame istorice i moderne, in versuri
ui

in proza, in stilul poetic al romanticilor i in dialog naturalist.

Dar din to'ate aceste incercari, abia ateva momente lirice, prelucrate

i introduse in alte configuraIii, au trecut in opera publicata de


poetul insui. Din drama istorica Bogdan-Dragof, una din tiradele
lui Bogdan reapare in ateva din versurile Scrisoarei IV; cantecul
Anei revine aidoma in bucata Peste pcir/uri ; o vorbire a lui Bogdan
catre Ana da unele din versurile bucalii At& de /ragedei. Din frag-

mentele dramei istorice Mira, in care eroul principal este and


Alihai-Viteazul and

tefanii.a-Voda, se desprind cu modificai i

www.dacoromanica.ro

266

TUDOR VIANU

unele din versurile poemei Mortua Est i ale Melancoliei. In alt


fragment dramatic, Cel din urma Mufatin, Petru Rare evoch
amintirea iubitei sale Maria cu versuri care au devenit mai tarziu
Din valurile
vremii. Inceputul poemului dramatic Murefan alca
,
tueste in ediIia lui Maiorescu bucata Se bate miezul noplii. Faptul
ca antea din buc4ile lirice ale lui Eminescu au aparut mai intai
in cadrul unor compozitii dramatice, se cuvine a fi considerat mai
de aproape. El dovedeste mai intai ca" Eminescu socotea ea in lucrarile sale teatrale momentele lirice sunt singurele pre %ioase si ca atare
el a inn4busit 'Ana la urma aspiraTia de a zugravi caractere si de a
innoda conflicte. Astazi, rev6zand materialul, nu putem spune deck

ea Eminescu a avut dreptate. Talentul lui nu-i ingkluia sa intre


intr'o mare varietate de tipuri omenesti. Eroii teatrului manuscris
al lui Eminescu seamana intre ei, de pilda tefani%ii-Voda si Murean
infatisaza acelasi caracter sceptic si melancolic, ant de asernankor
cu propriul eu poetic al lui Eminescu, mai cu seamy in produc %ia

tineretii sale. Eminescu nu era un poet inclinat sa iasri din sine


insui si s'a se proiecteze in alte suflete. Totul it readucea atre sine,
inat teatrul ski nu era cleat o manifestare lirica mascata. De aceea
el renun0 in cele din urma la forma compoziiei dramatice, margi-

nindu-se in cadrul liric, ca cel mai propriu geniului sau. Lunga


prelucrare a unor motive dramatice a dat 1110, stilului sau, intr'o
parte a producIiei lui definitive, caracterul retoric si discursiv al
unor tirade teatrale, ca de pilda in Scrisori. Atitudinile poetului
dramatic au revenit asa dar intr'un moment si in prilejuri and
scriitorul nu se mai &idea deloc sa compuna pentru teatru.
Cercetarea mai noud, in lucrArile d-lui G. Calinescu si in editia
monumentala a d-lui Perpessicius, a scos la ivearli din manuscrisele

poetului si o alth lature a fizionomiei lui, nu cu totul acoperin in


opera publican de el insusi, dar pe care evoluIia lui ulterioara a
depasit-o. Este vorba de acele lungi poeme cu caracter legendar,
istoric si filosofic, ca Gemenii, Diamantul Nordului sau Memento
Mori. Din aceasta din urma, vasty fresca a istoriei olnenirii, amintind La Legende des Siecles a lui Victor Hugo, in care tribulaliile
omului sunt urmarite din paleolitic pand la idealismul modern,
&and omul constient de puterea creatoare a mintii sale detroneaza
pe Dumnezeu, s'au desprins Egipetul si Imparat fi Proletar. Eul
poetic care se reflecteaz6 in aceasta vasty compozitie este, la fel

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

267

ca in teatrul eminescian,' acela al unui spirit indurerat si sceptic


privind dare zadarniciile acestei lumi, in care <c numai rani a lamas o.

Printre tablourile din Memento Mori, unde la fiecare pas se pot


gash versuri cu adanc ecou, dincolo de Babilon, de Ninive, de Palestina si Egipt, de Grecia si Roma si inainte de Frant,a revolutionary
si napoleoniana, in centrul insusi al compoziiiei, o etapa importanta

o ocupa evocarea Dacilor cu luptele for strajuite de privirile lui


Odin, ca si cum Dacii ar fi fost o seminIie nordica. Mitologia dacica

si nordica apare deopotriva in Gemenii i Diamantul Nordului.


Obsesia nordica revine si in Strigoii, unde Ara ld, capetenia Avarilor,
este aratat ca un om din miazThoapte. Vastele si sumbrele tablouri

ale acestor poeme, completate printr'o medita-cie desabuzata, se


desfasoara in cadence laborioase, in versuri batute pe nicovale de
ciclopi.

Din lumea de motive si atitudini ale primei sale epoci se cristalizeaza si produc/ia in proza a lui Eminescu. In 1870 apare in Convorbiri literare povestea Nit-frumos din lacrimei. Curentul folkloristic, afirmat prin culegerea lui Alecsandri, pe care Maiorescu o
salute in articolul din 1868, produce in Convorbiri literare o seams
de manifestari paralele, ca acele ale lui Miron Pompiliu sau ca ale
macedoneanului Caraiani. Eminescu insusi, in peregrinarile sale
prin Ardeal, culesese mult material folkloric liric, publicat mai
tArziu din manuscrise de Ilarie Chendi (1901). Basmele poporului

it intereseaza de asemen1 pe Eminescu si cateva din acestea, in


prime prelucrari, sunt fixate in manuscris)ele poetului, pans cand
cel pucin uncle din elc sa se cristalizeze intr'o opera definitive cum
este Cahn. In 1869, Tie cand se gasea in Bucurqti, Eminescu is
parte la sedinIele societiltii Oriental, care propurindu-si strangerea
metodica a inspiraIiilor populare, ti incredin/eaza adunarea materialului din Moldova. Este probabil ca, in indeplinirea acestei insar-

einari, s se fi constituit caetul de poezii populare moldovenesti,


publicat in ediIia d-lui D. Murarasu (1936). Este apoi sigur ca din
aceste preocupari, ca si din ideea care ,circula printre junimisti ca
literatura cults se cuvine sa se desvolte din temeliile ei naturale,
adica din literatura poporului, apare povestea lui Fat-frurnos care
cucereste pentru Imparatul devenit fratele lui de cruce, dupe multe
peripeii, pe frumoasa fats a Genarului. Basmul este stilizat prin
dilatarea elementului descriptiv si liric, mult peste limitele proto-

www.dacoromanica.ro

268

TUDOR VIANU

tipurilor folklorice, unde interesul cade asupra peripetiilor. Cand

Fat-Frumos se indreapta catre tam Imparatului e in spre sara


zilei a treia, buzduganul cazand, se isbi de o poarta de amnia, si
facu un vuet puternic si lung. Poarta era sfaramata i voinicul
4 intril:Luna rasarise dintre xnunti si se oglindea intr'un lac mare
si limpede, -ca seninul cerului. In fundul lui se vedea sclipind, de
ti limpede ce era, un nisip de aur ; iar in mijlocul lui, pe o insula
e de smarand, inconjuratde un crang de arbori verzi si stufosi, se
o ridica un mandru palat de o marmura ca laptele, lucie si alba,
o
o

atat de lucie, incat in ziduri se rasfrangea ca 'ntr'o oglinda de argint:


dumbrava si lunch, lac si tarmuri. 0 luntre autita veghia pe undele
a limpezi ale lacului Tanga poarta ; si 'n aerul eel curat al serei tree murau din palat cantece mandre si saline a. Unul din peisajele
c

lui Eminescu, acel al Scrisorii IV, este gasit. Cand Fat-Frumos


ajunge Ia locuinla Mamei-padurilor, fata acesteia

Si

Ypune:

Bine-ai

venit, Fat-frumos... cat e de mult de cand to -am visat. Pe cand


degetele mele torceau un fir, gandurile niele torceau un vis, un
o vis frumos, in care eu ma iubeam cu tine; Fat-frumos, din fuior
e de argint teseam si eram sa-ti ;es o baina urzita din discantece,
batuta 'n fericire ; s'o porti... sa to iubesti cu mine. Din tortul
4 meu ti-asi face o haina, din zilele mele o vials plina de desmiera

e dari )). Stilizarea Erica si descriptiva a basmelor populare a devenit

mai tarziu o maniera, din care se vor desprinde nu numai unele


din paginele lui Odobescu, dar si poemul in prota in realismul liric,
incepand cu Delavrancea.
Inca din epoca sa vieneza, Eminescu se incearca si inteo altfel
de compozi%ie. El doreste sa scrie un roman filosofic si national,
pentru care se olireste un moment la titlul Naturi catilinare, caruia
ii prefera insa in cele din urma pe acela de Geniu pustiu, dar pe care
11 lash neterminat si necunoscut, pana cand I. Scurtu it publics in
1904. Geniu pustiu cuprinde confesiunea tanarului nationalist Toma

Nour (numele aparuse si intr'una din dramele istorice, in Mira),


incat dupa prezentarea eroului, povestirea continua la persoana
intaia. Toma Nour este un demon eminescian, ca intr'unele din
poemele primei epoce, Inger ci demon, Imparat i proletar, Strigoii,

personaj byronian, in care frumoasa complexiune fizica ascunde


un suflet desamagit si revoltat, dupa cum ni-1 arata portretul romantic a tat de caracteristic pentru tendintele primei maniere a lui

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

269

Eminescu: <c Era frumos

d'o frumusete demonica. Asupra fecei


((sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senina si
((rece ca cugetarea unui filosof. Iar asupra hurl/6 se sburlea cu o
((genialitate salbateca parul salt negru-stralucit ce cadea pe niste
umeri compacIi si bine facuIi. Ochii sai mari caprii ardeau ca un
((foe negru sub niste mari sprancene stufoase si imbinate, iar buzele
((strans lipite, vinete, erau de o asprime rara. Ai fi crezut7ca e un
(( poet ateu, unul din acei ingeri cazui, un Satan, nu cum si-1 inchi-

((puesc pictorii: sbarcit, hados, uricios, ci un Satan frumos, de o

drumuse/e stralucita, un Satan mandru de cadere, pe a carui


frunte Dumnezeu a scris geniul, si iadul indaratnicia un Satan
dumnezeiesc, care trezit in cer a sorb it din Lumina cea mai sfanta,
((si-a imbatat ochii cu idealele cele mai sublime, si-a muiat sufletul
<in visurile cele mai dragi, pentru ca in urma, cazut pe pamant,
((sa nu-i ramana decat decepOunea si triste/ea gravata in jurul
buzelor C. Acest finger cazut este un aspru critic al societajii timpului,

in care uraste deopotriva minciuna unei civilizaii de im-

prumut, ca si via %a fara munca a coruptelor clase conducatoare


El tioreste o uriasa revolu %ie morala in care (( ideea romdnesc sa fie
mai mare decat uman, genial, frumos a>. Dupa o singuratica si trista
copilarie de orfan, Toma cunoaste in loan, suflet viril locuind intr'un

corp plin de gingasie feminina, un prieten de care it unesc legaturi


fervente, corginand ceva din cultul romantic al androginului. Ioan
si Toma iubesc doua surori, pe Sofia si Poesis. Dar Sofia moare,
cantand in delirul agoniei ei arii din Palestrina, in timp ce Poesis,

o artists, apuca drumuri gresite pentru a sus/ine pe batranul si


nefericitul ei tata. Cei doi amici desnadajduiIi se intalnesc apoi in
mijlocul incendiilor care pustiesc Ardealul revolu %iei pentru libertate
din 1848. Joan este conducator revolu %ionar si Torna care se asociaza

aciunii lui are durerea sa-1 vada murind, prin actul de tradare al
unui moray sas. Cand Revolu %ia se sfarseste, Toma inIelege gresala
ce a facut-o invinovaIind-o pe Poesis, ale carei indemnuri i se desva-

luese abia acum. El pleaca din nou in lume si ultima lui scrisoare
este a unui condarlinat la moarte. Romantica povestire, cuprinzand
numeroase episoade, scrisa intr'un stil de mare tensiune patetica,
amestecat cu note realiste si cu multe descrieri incarcate de coloare,
prezinta interesul de a ne face sa irgelegem conexiunea n%otivelor
in sufletul tanarului scriitor Eminescu. Multi critici s'au intrebat

www.dacoromanica.ro

270

TUDOR VIANU

ce putea uni in fiinla acestuia pe poet cu doctrinarul politic si nalional? Geniu pustiu se insarcineaza sa ne dea deslegarea acestei
probleme. Omul romantic, asa cum iesise din epoca luciferiana,
s faramatoare de legaturi, a Revoluliei franceze, din marile sinteze
speculative ale idealismului post-kantian, in care orgoliul cugetkii
omenesti, fauritoarea lumii, atinsese culinile lui cele mai inalte,
din luptele pentru na/ionalitate ale Germaniei, cu tot ce determinas era ele in direclia exaltarii trecutului si a poporului, romantiea
f iinta rezultata din incrucisarea tuturor acestor influen/e cuprindea
in sine acel suflet complex in care un individualism excesiv putea
ccexista cu o inflacarata sensibilitate na/ionala.. Toina Nour este un
exe mplar din aceasta categoric. El este archetipul eminescian.
Tendin/e asemanatoare se regasesc in Siirmanul Dionis (C. L.
1872-3), care folosind unele fragmente din Geniu pustiu, s'a desvoltat totusi ca o compozi %ie autonoma. De data aceasta, eroul este
un metafizician care reflecteaza la subiectivitatea spa/iului si timpului si, prin urmare, a imaginei noastre despre lame organizate in

formele lor: o In fapta, isi spune Dionis, lumea-i visul sufletului


nu exists nici timp nici spa -0u, ele sunt numai in
4 nostru,
o sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea
o intr'un sambure de ghinda, si infinitul asemene, ca reflectarea
cerului instelat intr'un strop de roua. Daca am afla misterul prin
o care sa ne punem in legatura cu aceste doua ordini de lucruri
o care sunt ascunse in noi, mister pe care I-au posedat poate magii
cc

egipteni si asirieni, atuncea in adancimile sufletului coborindu-ne,

o am putea trai aevea in trecut si am putea locui lumea stelelor


o si a soarelui. Neat ca stiin/a necromaniei si acea a astrologiei
o s'au pierdut tine stie Cate mistere ne-ar fi descoperit in aceasta
o privinfd ! Daca lumea este un vis
de ce n'am putea sa coordonarn
sirul fenomenelor asa cum voim noi? ). Dar subiectivitatea spatiului

si timpului nu produce la Kant concluzia ca noi putem dispune


in voe de ele. Sensul teoriei kantiene a cunoasterii este tocmai sa
fundeze obiectivitatea constrangatoare a stiin/ei. Abia, printre
urrnasii lui Kant, se trag alte concluzii si anume in doua direclii
diferite. Mai intai, data lumea experien/ei este construita de noi
prin folosinia formelor subiective ale intui %iei, atunci avem dreptul
sa nu-i acordam mai multa seriozitate deck, oricarei glume a spintului nostru. 0 unda de ironie, anuland dispozi/ia for patetica, trece

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

271

prin operele poe %ilor romantici, dela Tieck la Heine. Este vestita
ironie romantics, dedus5 de filosofi ca Schelling sau Solger din
episieniologia kantiana .si metafizica idealists a lui Fichte. In sufletui
lui Eminescu a rasunat si aceasta coarda a sensibilitAtii romantice,

mai cu seams in unele din operele tineretii. Daca lumea este visul
sufletului, nu suntem indrept5titi s'o privim cu zambet, distrugand
prin actul ironiei situatii pe care imaginatia noastra le crease mai
intai cu toata gravitatea? Aceast5 intorsatufa se produce de pilda
in Diamantul Nordului, unde dupa ce cavalerul pornit de pe t5ramurile Spaniei izbutevte s5 aducA iubitei lui talismanul mult dorit,
poetul incheie cu ironie pentru propria lui povestire:
Aoh!!... tine cascA?... ce? chiar cavalerul,
In somnul lui dulce visat-a el cerul,
Caci biet adormit el a fost cu ghitara
Sub naltul balcon, unde-urlase asara.
E drept ea 'nainte el vede chiar raiul
Aevea 'n grading... Dar vai, guturaiul
"Chit 11 cuprinse de-a noptii racealA,

Pe ochi s'a pus bruma si 'n gfit ragusealA.


Ah, vrut-ar fi dAnsul, cantand din ghitara,
Cu-amor sa destepte copila cea ',ark
Dar vai! auzindu-1 ar face-o sal creada
CA striga cocosii 'n verdea livada.

Alta concluzie a Kantismului si idealismului lui Fichte este


tocmai aceea pe care o trage Dionis in pqsajul citat. Ea este concluzia idealismului magic, reprezentat de Novqlis, care desvoltand
mai cu seamy poziiiile idealismului lui Fichte, afirma in Fraginentele
sale: Orice credinta este minunata si creatoare de minuni: Dumnezeu exists in clipa in care cred in el >>. Sau in alts parte (Fr.,

596): Visam cillatorii in univers. Dar universul nu este oare in


noi? Nu cunoastem adancimile spiritului nostru. Drumul misterios
trece insa prin interiorul nostru. In noi sau nicairi este eternitatea.
cu lumile ei, cu trecutul si cu viitorul >>. Dispunand de posibilitatea
de a coordona dupa voie sirul fenomenelor, Dionis, devenit calugarul
Dan, traieste in lumea lui Alexandru-cel-Bun si iubeste pe Maria,

spatarului Tudor Mesteacan. Cei doi indragostiti, folosind


mijlocul desvaluit de bAtranul mag evreu Ruben, intreprind o
calatorie in lung, dar cand Dan indrazneste gandul profanator ca
el ar fi insusi Dumnezeu, puterea de sus, rectificAnd indrazneala
fiica

www.dacoromanica.ro

272

TUDOR VIANU

idealistului magic (si parand a afirma odata cu aceasta o limits


obiectiva opusa avanturilor gandirii), it fulgera si-1 prabuseste in
abis. Marginile dintre vis si realitate se sterg cu totul cand Dionis
se trezeste ca un bolnav, care in delirul sau continua sa se creada
Dan, sa iubeasca in Maria zilelor noastre pe aceia din vechime si sa

is pe anticarul Riven drept maestrul Ruben de alts data. Numai


cand delirul i se potoleste, Dionis recunoaste pe adevarata Marie s:
casatoria for pecetlueste cucerirea unei fericiri. Totusi o eine est(
Dan on Dionis?... Fost-at
a omul adevarat al acestor intamplari,
vis sau nu, asta-i intrebarea. Nu cumva indaratul culiselor vietei

< e un regisor, a carui existents n'o putem explica? Nu cumva


suntem asemenea acelor figurami, care, voind a .reprezenta o
o armata mare, tree pe scena, incunjura fundalul si reapar iarasi?
o Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce
o dispare intr'o companie veche spre a reaparea in una noua, armata
o mare pentru individul constituit in spectator, dar acelasi numar
o marginit pentru regisor? Nu sunt aceiasi actori, deli piesele sunt

o altele? E drept, ca dupe fondal nu suntem in stare a vedea.


<cSi nu s'ar putea, ca cineva traind, sa aiba momente de o luciditate
o retrospectiva, care sa ni se pars ca reminiscemele unui om ce de
o mult nu mai este? #. Inceputa si continuata in spiritul idealismului
magic, povestirea sfarseste schopenhauerian, prin amintirea regisorului (voino universala!) care misca dinapoia culiselor vietii pe
toti muritorii, ca pe scena unui teatru. Asocierea celor dou6 motive

se poate urmari si in fragmentul filosofic Archaeus, publicat din


manuscrisele tinere/ii de I. Scurtu (in Scrieri politice pi literare,
1905). Imaginea lumii ca un teatru, condus din umbra de un regisor

si a oamenilor ca actori venea din Antichitate, din aforismele lui


Epictet si Marcu-Aureliu, unde o gasise de sigur Calderon si Shakespeare, marile modele ale romanticilor. Dar pe cand in Antichitate,
comparaIia era menita sa sprijine pietatea stoicului supus armoniei

prestabilite a lumii, in care fiecare are indatorirea sa-si suscina


rolul ce i-a fost incredinot de Logosul universal, aceeasi comparatie
are la Eminescu scopul de a divulga comedia vietii si a conduce la

ataraxie prin sfarAmarea iluziilor desarte. Lumea ca o structure


in care nimic nu se poate schimba, constitue fundalul de metafizica
eleata, absorbita din Schopenhauer, pe care se desprind nu numai
strofele Glessei, dar si marea compozilie a Luceafeirului.

www.dacoromanica.ro

Planqa XVII

Maria literaturii roman moderne

re

IN1

w.1/11-,---"!..--,113._.11G

--yomurrr:
rn.

.1

F.

ri

'.

..1

1Y40-114:r',,?1

Col. Academia Romani

T. Creanga

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

273

Din acelasi ciclu tematic face par-Le 7i Cezara (Curierul de layi,


1876). De data aceasta cadrul este italian, ca in atatea din povestirile
romanticilor, de pilda in acele ale lui E. T. A. Hofmann: Marchizul
Caste lmare urmareste pe Cezara, dar aceasta, pe cand se rasa pictata

de pictorul Francesco, remarca pe frumosul calugar Ieronim si se


indragosteste de el. Ieronim respinge insa iubirea Cezarei, caci el,
ca discipol al pustnicului Euthanasius, are argumente schopenhaueriene Impotriva iubirii, simple masca a egoismului speTei:
#Siimburele vie %ii este egoismul, si haina lui, minciuna . Pasiunea
se insinuiaza totusi in inima tanarului ascet si cand Castelmare isi
continua perfida lui urmarire, Ieronim it loveste i-1 doboara. Ieronim
fuge in insula lui Euthanasius, unde pustnicul, mort de curand, se
topise aproape in bogata si amecitoarea nature sudica, cu miros
adormitor de iarba a, cu sarbatori murmuitoare ale albinelor, bondarilor 7i fluturilor , dupa cum si-o prevestise singur in ultima lui
insemnare: Simt ca maduva mea devine pamant, ca sangele meu
e inghe ;at si fare cuprins ca apa, ca ochii mei abia mai reflecteaza
lumea in care traesc. Ma sting. 8i nu ramane decat urciorul de lut,
in care a ars lumina unei vie ;i bogate. Ma voi aseza sub cascada
( unui park' ; liane si flori de apa sa-mi inconjure cu 'vegeta-tia for
corpul meu si sa-mi stra%ese parul si barba cu firele lor, si in palmele-mi intoarse spre izvorul etern al viecii, Soarele a, viespii sa-si
a zideasca fagurii, cetatea for de ceara. Raul curgand in veci proaspat
t sa ma dizolve si sa ma unease& cu Intregul naturii.... Dupa ce se
ascunsese catva timp Intr'o manastire, Cezara porneste Innot catre
a

insula, lasandu-se mangaiata de valurile marii s Intr'o intensive si


dulce voluptate , si cei cloi amanIi se regasesc cu uimire 7i incantare.

Momentele descriptive ale acestei buca i, ca de altfel ale intregei


proze eminesciene, alcatuesc meritul for artistic cel mai de seams.
Cezara apare relativ tarziu, Intr'o epoca in care crea %ia eminesciana
se indrumase pe alte cei. Dupa Incheierea epocei studenIesti la
Viena is sfarsit si ciclul inspira ;iilor mistice si filosofice, ale marilor
compoziOi istorice si legendare. Proza lui Eminescu aparinuse
acestei epoce. Poetul execute acum o Intoarcere dare intimitatea sa,

versul atat de laborios si greoi mai inainte se usureaza si muzica


specifics a eminescianului apare. Momentul psihologic al acestei
transformari este fixat in Floare albastrei (1873):

18

www.dacoromanica.ro

27

TUDOR VIANU

Iar te-ai cufundat in stele


$i in nori si 'n ceruri nalte?
De nu mai uita incalte,
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri in soare


Gramadesti 'n a ta gandire
$i .campiile Asire

$i intunecata mare.
Piramidele 'nvechite

Urea 'n cer varful for mare


Nu cata in departare
Fericirea ta, iubite !
))

Astfel zise mititica,


Dulce netezindu-mi parul,
Ah! ea spuse adevarul;

Eu am ras, n'am zis nimica.


4 Hai in codrul cu verdeata,
Und' izvoare plang in vale,
Stanca sta sa se pravale
In prapastia mareata.

Chemarea iubirii si a naturii tontine intreg programul liricei in


care it gasim pe Eminescu in forma deplinei lui inchegari. De aci
inainte, poetul depaseste epoca nebuloasa a experientelor, a proieetelor nedesavarsite sau abandonate. Glasul lui Eminescu dohandeste acum timbrul lui definitiv. Poezia lui Eminescu devine o
eruptie de forte armonioase pe care o putem situa in planul marilor
evenimente ale limbii noastre. Fara indoiala, in anii lui de formatie,
poetul a scos din lira lui sunete care semanau cu ale inaintasilor.
Istoricii literari pot recunoaste timbrul si atitudinile lui Bolintineanu
sau Alecsandri in versurile poetului inceVator. Gand ajunge a fi el
insusi, Eminescu nu mai seamana cu niciunul din predecesorii lui.
Substanta eterogena, autohtona sau straina, dispare in prelucrarea
proprie, intr'un act de asimilare totala. Tot ce fusese imprumutat
se mistne in miracolul crentiei. De aceea cu oricata sarguinta am
investiga cultura lui Eminescu, influentele care 1-au format, motivele prin care se inrudeste cu alti poeti romani sau straini, cercetarea
lass Vara la urrn4 un fond ireductibil. Acest fond este emineScia-

nismul insusi, substanta lirismului sau.

www.dacoromanica.ro

JUNINIEA

275

N'a trebuit de altfel sa treaca multa vreme pentru a se in%elege


lucrul acesta. Contemporanii cei mai paOunzatori ai lui Eminescu,
dar mai cu seams acei cari au trait poezia lui in anii cari au urmat
de aproape disparitia poetului, au inregistrat din plin experienta
miracolului

eminescian. Care sunt pricinele incantarii care n'a

incetat sa infioarc sensibilitatea romaneasca, din clipa in care glasul

deplin al poetului a lost auzit mai intai? Prima eauza este, fare
intrebuintarea pe care el a tiut s'o dea limbii romaneqti.
Niciodata graiul nostru n'a rasunat in acela0 fel inainte de Eminescu
sau in timpul lui..Considerand pe oricare din scriitorii cari au publieat

in intervalul dintre 1870 si 1880 vom gasi neaparat fie elemente


lexice, fie forme pe care timpul nu le-a acceptat. Intr'un interval
de case sau sapte decenii, putini sunt scriitorii a caror limbs sa nu
prezinte semne de batranete. Limba lui Eminescu a ramas insa
proaspata ca in prima zi. Se poate deci spune ca, pentru intreaga
epoca In care continuam a ne gasi, modelul limbii literare a fost
fixat de poeziile lui Eminescu. Cititorii de literature de dupa 1870
trebuie sa fi inregistrat situa %ia aceasta cu sentimentul unui echilibru

linguistic, al unei plenitudini armonioase a expresiei care va fi


constituit si cea dintai eauza a inegalatului succes de care crea ;ia
eminesciana s'a'bucurat. Sentimentul acesta nu s'a perimat nici a zi.
De0 cuceririle lui Eminescu au devenit bunuri comune, regasim

necontenit in versurile maturit4ii sale modelul nealterat al prospetinnii linguistics. Din scrisul acesta lipsete urma oricarei tensiuni.
Elabora %ia, de cele mai multe on foarte active, e'' e cu desavarire
maseata in crea%ia eminesciana a apogeului. F. u tele care incarca
roadele acestui copac sunt in intregime coaptr. Cand, mai tarziu,
unii din poe%ii zilelor noastre au nutrit ambiiia de a opera o reforms
i;nguistica de insemnatatea aceleia care ii i7butise atat de bine lui
Eminescu, ei au crezut ca o pot obtine prin acte mai mult sau mai'
putin arbitrare ale vointei. Mai cu sea n15 in directia sintaxei i a
topicei se pot aglomera documetitele contemporane despre ceea ce
a produs la unii din autorii mai not dorinta de a reforma, printr'o
aplicare care n'a putut disimula caracterul voluntar al lucrarii ]or.
Ceea ce s'a obtinut pe aceasta tale a produs uneori impresia noutatii,
nu insa pe aceea a fragezimii. Miracolul eminescian a stat insa in
laptul de a fi dobandit o limbo in acelasi timp noua si proaspat5.
Pentru a atinge acest rezultat, Eminescu n'a trebuit sa se lupte cu
18*

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

276

limba, ass cum au faeut-o unii din emulii s5i de mai tatziu. I-a lost
de ajuns sa se aeze in curentul limbii sa-i inalIe pAnzele in directia
in care sufla duhul ei.
Impresia de prospeIime si natural* a limbii eminesciene provine
mai intai din Intrebuinlarea pe care el a dat-o formelor populare
si familiare ale vorbirii, uneori cu o coloratura moldoveneasca. In

timp ce frazeologia lirica a unei parIi din productiia anterioarit


putuse crea impresia ca limba poetic5 este un idiom aparte, o suprastruCtura conventionala fixata pe temeliile limbii comune, Eminescu
are iniiiativa sa improspateze limba lui din izvoarele graiului popular
si familiar, in care culege cuvinte, asociatiii de cuvinte si figuri pe
care nixneni 'Ana la el nu indraznise sa le foloseasca. Prin forme ale
vorbirii familiare (ca cele pe care le subliniem in versurile: De nu

uita incalte ; .Fapoi tine treabd are; Cui ce-i path ca mi-e0
; Ca norocul i iubirea sa ne pars
drag ; Nime'n lume nu ne
nerd,

jucarii ; lard eu pe ganduri cad ; ySi mi-i ciudd, cum de vremea S


mai treaca se indura ; Unde efti, copilarie
Cu padurea ta cu tot;
Tot imi va fi mai bine ca 'n ceasul de acum ; Intr'un calcul Fara capat,
tot socoate fi socoate ; Ai vedea ca am cuvinte rana chiar sa mi-o fi
rupt, etc., apoi expresii precum bats -i vina, cats -ci de treabd, acu-i
acu, etc.) prin toate acestea i alte multe se introduce in poezia lui
Eminescu accentul naturale/ii i acel realism intimist care alcatuete

una din fetele seduciiei cu care lucreaza asupra noastra. Alteori,


sunt forme ale limbii vechi, precum in vorbirea lui Mirc ea din Seri-

soarea III, un frumos tablou linguistic al partii Inca vii din limba
cronicarilor:

Once gand ai, imparate, gi oricum vei fi sosit,


CAt suntem incA pe pace, eu Iti zic: Bine-ai vent!
Despre partea inchinArii Insa, Doamne, sa ne ierti.
Dar acu vei vrea cu oaste i razboi ca sa ne certi,
Ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta tale,
Sa ne dai un semn i noua de mile Mariei-Tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris i pentru noi,
Bucuroli le-om duce toate, de e pace, de-i razboiu a.

Daca s'ar fi marginit la accste mijloace, Eminescu ar fi putut


uor cadea in trivialitate realistic& sau in manierism istoric. Mamie
sau sing pentru echilibrul linguistic II face insa sa alterneze mijloa-

cele amintite mai sus cu expresia intelectualizata, and e vorba sa

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

277

traduces lumea mai inalta a culturii si a cugetarii. Intampinam astfel


alaturi de versuri senteniioase, batute in efigie (Umbra celor nef acute
nu 'ncepuse-a se desface /
in sine impacata st'dpcinea eterna pace),
folosinta ironica a neologismului (Ne plutea pe dinainte cu at timpului
amestic / Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic). Ca la to1i

marii poe %i, exists la Eminescu o latura de virtuozitate verbala,


de placere in manipularea ingenioasa a cuvintelor si astfel versurile
sale cuprind adeseori jocuri paradoxale de cuvinte, arabescuri verbale, in care aceeasi radacina apare in cuvinte deosebite (Cdnd
patruns de sine insuyi odihnea cel nepatruns) sau acelasi verb se
repeta la doua moduri (Cdnd nu s' ascundea nimica, defi tot era
ascuns), cand nu intampinam incrucisarea cuvintelor, chiasmul
(Ca visul unei umbre fi umbra unui vis). Jocul verbal isi gaseste
un intins teren de aplicare in rima eminesciana, mai totdeauna
foarte bogata, prin folosirea -numelor proprii (Mufatini-datini ;
adaos-Menelaos ; gene-Venus Anadyomene, etc.), prin rimarea unui
euvant simplu cu unul asociat cu un pronume (dascal-recunoasca-1 ;
lese-l-vesel, etc.) sau cu un cuplu de cuvinte (sue-nu e). Cuvantul
eminescian este incarcat de sensibilitate, incat versul sau izbuteste
deopotriva evocarea lumii vazute si auzite. Niciun alt poet pan& la

Eminescu nu izbutise sa dilate in aceeasi masura virtualitaile


evocative ale limbii, puterea ei de a zugravi, in versuri ca Argint
e pe ape fi our in aer ; in numeroasele efecte de lung, precum Bogatli
in intinderi sta. lumea 'n promoroaca / Ce sate fi cdmpie cu 'n luciu
vat lmbraca ; (Luna) Zugravefte umbre negre pe camp alb ca de za pada /
Si mereu ea le lungecte fi urcdnd pe cer le mufti ; Neguri albe, stralucite /

Nate tuna argintie, / Ea le scoate peste ape, I Le intinde pe cdmpie,


etc.; in tablouri ale apusului: fulger lung incremenit, i a atator

alte efecte de lumina, uneori in insoIire cu apa, ca in versurile:


Lcinga lac, pe care norii / Au urzit o umbra find / Rupta de m4cari
de valuri / Ca de bulgari de lumina, etc. Imaginile vazute ale lui
Eminescu, culese mai mult dintre aspectele schimbatoare ale luminii
decat din acele statornice ale formelor, sung egalate de imaginile
lui acustice, mai ales in vrajirea armoniilor leganatoare ale naturii,
a sunetelor ei inganate si adormitoare, lucrand asupra constiincei
ea un adevarat narcotic. Universul acustic al lui Eminescu (am

aratat-o si in alta parte) este facut din soapte, fosnete, ingandri,


murmure, din sunete pierdute, molcome, line, din vaere, auiri

www.dacoromanica.ro

278

TUDOR VIANU

(cuvant foarte des. intrebuintat, chiar din epoca tineretii, cp. Memento Mori); din cantecul izvoarelor, torsul greierilor, din zgomotul

cariilor, din baterea ramurilor i a undelor, adica din tot atatea


.s,rnete, redate uneori onomatopeic i care mangae si adorm constiina

inc:,trerata a omului. Epitetul eminescian nu va fi niciodata conventional. El va avea totdeauna o deosebita putere individualizatoare, fie ca vorbqte de a gurii tale calde foapte, de volumul ros de
molii, de roase plicuri, de un moale pas, etc. Chiar epitetele generale

nu au la Eminescu o simply functiune manta, ci creeaza efecte


evocatoare, ca atunci cand vorbeste despre glasul vechilor paduri,
despre un peisaj bogat in intinderi sau despre mifclitoarea murilor
singuriitate.

Din instrumentul linguistic acordat in acest fel s'a inaltat un


cantec turburator. Poezia lui Eminescu a insemnat pentru sensi.

bilitatea romaneasca de dupa 1880 o adevarata criza de adolescents.

Dupd cum omul tank., la primele chemari ale iubirii, se intoarce


eatre sine insui BSI descopere oceanul nelin4tit al vietii interioare,

tot astfel primii cititori ai lui Eminescu au resimtit valorile


adancime ale sensibilitatii, intr'un fel pe care nu-1 prilejuise niciunul

din poetii mai vechi. Judecati in comparatie cu el, niciunul din


creatorii mai vechi, nici Grigore Alexandrescu, nisi Bolintineanu,
nici Alecsandri, no arunca sonda la aceeai adancime. Oricare din

acqtia apare mai conventional, mai socializat, mai orientat de


modele straine, intr'o atingere mai superficiald cu misterul vietii
lanntrice. Eminescu ne vorbeste insa cu glasul adancimii. Sentirnentele sale ne grdiesc apoi direct, in felul in care o face muzica,
prin tiranica sugestie nemijlocita. Putem spuue apoi ca Eminescu
este eel dintai si a rainas eel mai de seamy poet muzician al literaturii romanqti. De aceea principala lui contributie iIU trebuie
cantata atat in tezaurul de idei si sentimente pe care a izbutit sa le
exprime, cat in armonia proprie cantecului sau. Impresia care starue
in noi dupa lectura poeziilor sale, chiar atunci and niciuna din ideile
sau imaginile lui nu mai este obiectul unei reprezentari dare, este o
impresie muzicald. Ne gandim la Eminescu aa cum cugetam la
Schumann sau Chopin. Amintirea lui starue in noi ca aceea a unei
raslete (raze muzicale, in care s'a adunat toata puterea cantecului
unui mare compozitor. Muzica eminesciand este expresia unui torent

de forte launtrice, cal e au rupt zdgazurile si ne tar4te. De aceea

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

279

nu este nevoie sa ne deschidern poeziei eminesciene, s'o cautam,


sa incercam a ne adapta ei, asa cum este cazul pentru ptaIi poeTi
al caror farmec se ascunde si trebuie descoperit. Seduc %ia eminesciana

este tiranica si indiscutabila. Cititorul eminescian are impresia ca


nu se poate sustrage farmecului care il invinge. Poetul lucreaza
asupra lui cu puterile unui magician.
Acordurile vr'ajite evoca o natura Ole o neasemanata prospe/ime.
Care este insa sectorul peisajului traind cu mai, mult adevar in
Erica lui Eminescu? Poetului i s'a intamplat sa evoce lacul romantic
sau intinderile nesfarsite ale marii, luminate de stralucirea lunii.
Dar toate aceste infaIisari sunt vazute mai mult in stampe, deck
in realitate. Ceea ce a vazut si a resimIit cu adevarat Eminescu este
padurea, adancimea ei racoroasa, ochiul de apa care se deschide
in stufisul ei, luxuriana ei vegetala, tainica ei forfota animals,
ducand rnintea catre lumea de minuni a basmelor. Prin intermediul
peisajului de padure, imaginaIia lui Eminescu se inlarque cu aceea
a poporului si imaginile sale se desvolta in mituri poporane. Din
profunzimile umbrite ale codrului i-a rasunat lui Eminescu nostalgicul cantec al cornului, ca altadata lui Weber in Freischatz sau
ca prelungul si misteriosul sunet umpland de melancolie si neliniste
sufletul lui Vigny, al lui Tieck si Lenau. Fara indoiala ca prin aceasta
afinitate pentru peisajul si sonoritavile padurii, Eminescu se inrudeste cu intreaga romantics europeana, al carei cadru propriu este
centrul paduros al Europei. In timp ce mediul firesc al clasicismului
este coasta arida si scaldata in lumina a marilor din sud, dominate

de limpedea arhitectura a templului grec si de firava dumbrava


sacra de dafini si maslini, decorul caracteristic al If igeniei lui Gcethe,
romantismul i i gaseste cadrul lui in lumina scazuta, in prospeIimea

i soaptele padurii. Dar cu toate ca padurea este un motiv literar


general in romantism, el devine la Eminescu experienta direct& si
covarsitoare. Cine trece nebagator de seams pe langa tot ce inseamna
Odurea in lirica lui Eminescu, se lipsestede una din parlile cele mai
vii ale inspira-ciei lui.
Un cuvant trebuie spus si despre felul de a fi al iubirii in poezia

eminesciana. Eminescu este in primul rand un poet al naturii si al


dragostei. Primele exegeze eminesciene, acele ale lui Maiorescu si
Dobrogeanu-Gherea, 1-au impus ca pe un poet de concemie, remarcabil mai cu seams prin inalimea si vastitatea ideilor sale. Lucrul

www.dacoromanica.ro

280

TUDOR VIANU

se explica prin aceea ea estetica idealists facea sa triumfe, chiar dupa

1870, formula poeziei filosofice. A fost o vreme cand marii poeti


treceau in primul rand drept ganditori adanci si cand mesajul
poetic era masurat dupa importanta ideilor exprimate. Poate ca
Eminescu insusi n'a fost strain de aceasta norma a vremii, incat
poetica lui este in parte orientate de nazuinta de a rivaliza cu filosofii

si cu poetii filosofi. $i cu toate acestea poetul este mai mare, nu


atunci cand mediteaza asupra rostului existentii, reluand de pilda
refrenul hamletic: e A fi
ci atunci cand inchipue si cants,
articuland uimirile lui in fata naturii sau cand isi instruneaza lira,
pentru

spune durerile si fericirile iubirii, dorinta, regretul arzator,

chemarea si regasirea dupa despartire. Omul iubeste in poezia lui


Eminescu cu o intensitate care conduce extazul erotic pana la limita
suferintii si a mortii. Iubirea eminesciana este deopotriva cu a lui
Tristan in drama lui Wagner. Un fir indoliat se intretese cu bucuriile
ei. Voluptatea se asociaza cu durerea, 'hick dulcea jele sau farmecul
dureros fac parte dintre expresiile eminesciene cele mai tipice. $i
poate ca tocmai acum, cand o doreste mai putin, poezia lui Eminescu

atinge sensurile ei metafizice cele mai grave. In e perienta iubirii


a intuit Eminescu mai 'impede resortul cel mai adanc al vietii,
dorul nemarginit, dar si zAdarniciile acestuia. Ceea ce sa numit
pesimismul eminescian este mai cu seamy desteptarea brusca, in
neimp5cata lumina conceptuala, a omului care a dus p'ana la capat
experienta iubirii. Caci, pe de o parte, in acord cu intreaga metafizice
materialists a instinctului sexual, pe care Schopenhauer o irnpusese
in vremea lui si pe care Eminescu si-o asuma, prin iubire ajungem

sa ne sirntim coordonati cu intreaga nature, biete fantose miscate


de acel instinct nrea\van, a carui putere asupra noastra nu este limitata

decat de luciditatea constiintei divulgand-o in cele din urma. Pe


de aka parte, data prin iubire participam la eternitate, aceasta nu
este creatoare si progresiva, ci incremenitd si stearpa, cu toata agita0a

care o acopere. Izbucnirea noastra in lumina, la puternica chemare


a dragostei, este urmat5 de o cufundare in noianul pe suprafata caruia
se aprind tot alte si alte focare de viata, intr'o succesiune neispravita
si Para noima. Marea iluzie a iubirii sfarseste in aceasta desamagita

cunoastere. Poetul se apara prin resemnare stoics, dispretuitoare


fat de intreaga agitatie a vietii sau prin mandria sa eroica de poet:
Luceafar nemiscat privind din inaltimea cerului inalterabil.

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

281

Lirica eminesciana a lost o bauturd intaritoare pentru societatea


romaneasca la sfar9itul veacului trecut. Cdci deli, indatd dupe
moartea poetului, s a purtat catva timp masca bardului desama'git,
reflectand la zadarnicia lumii, deprimante cu adevarat nu sunt deck

sugestiile cafe imptqineaza in noi puterile vietii. Cantecul care ne


face sa sirrgim mai intens qi mai adanc, acela care fructified terenul
launtric este un cantec binecuvantat. Eminescu a fost rapsodul unui
astfel de cantec, prin care el a eliberat in sufletul romanesc o mare
provizie de forte vii 9i 1-a facut sa anexeze intinse regiuni productive
ale vietii interCoare i).
2. I. L. CARAGIALE

Printr'un nea9teptat dar al soartei, in timp ce poezia romans


ea9tiga in Emines u expresia ei cea mai inaltd, proza narativa 9i
teatrul ating acela9i nivel in I. L. Caragiale, un scriitor pe care 11
inrude9te cu emulul sau in lirica aceea9i perfecIiune a con9tiincei
artistice, acela9i cult al cuvantului romanesc, pe care 11 inzestreazd
Cu noi si maxi puteri expresive. Pu;ini oameni au fost cu toate acestea
mai deosebiIi, prin tot felul for de a fi, ca Eminescu si Caragiale.
In timp ce Eminescu este un geniu romantic, pasionat si singuratic,
un filosof care nu pregetd in faIa celor mai indrdzne.te experierge
metafizice, un copil al rasei sale, o abreviatura a istoriei nalionale,
Caragiale reprezinta o mare dota-tie clasica 9i realistd, o nature socials,

volubila 9i epicuree, insqindu-se u9or cu semenii, mai intai pentru


placerea de a-i observa 9i de a surprinde tipicul in individual, un
cetacean a tent la sterile de spirit ale patriei sale, pe care studiind-o
din unghiul mai indepArtat al unui poet comic, a 9tiut s'o Inzestreze
cu noi criterii in lucrarea de a se cunowe 9i de a se rectifica. Aceste
indrumari generale ale firii lui Caragiale se desprind pe o intreaga
structure de planuri in adancime, dintre care uncle ne vor aparea
mai ta'rziu. Felul de a fi al omului si scriitorului se explica de astfel,
eel pirtin in parte, prin obar9ia, formaIia si etapele carierei lui, pand
in momentul in care ajung sd-9i dea expresia definitive.
Ion Luca Caragiale face parte din dinastia teatrald a Caragelitilor, oameni veniti de curand in -taxa. Luca, fiul lui tefan si -wail
1)
Pentru amAnuntele interpretarii, vd. T. Vianu, Poesia lui Eminescu,
Cartea Ronaneascii )).

www.dacoromanica.ro

282

TUDOR VIANU

lui Ion, se nwe la Constantinopol, in 1812 si, dupa o scurta trecere


prin teatru, se asaza ca secretar al Manastirii Margineni din judetul
Prahova, apoi ca avoca t si magistrat in Ploesti. Fratele lui Luca

este autorul si actorul deosebit de inzestrat Costache Caragiali,


o personalitate cu rol hotaritor in crearea `teatrului national in
Moldova si Muntenia. Al treilea frate, Iorgu, este si el actor si directorul trupei care il angajaza pe Eminescu ca sufleur. Ion Caragiale
se naste in comuna Haimanale (Prahova), la 30 Ianuarie 1852, ca
fiu al Iui Luca si al Ecaterinei, fiica negustorului brasovean Mihail

Alexevici, Ion Luca primeste prima invatatura dela institutorul


ploestean, de origine ardeleana, Bazilie Dragosescu, care ii ofera o
temelie de bune si exacte cunostinte de limbs si scriere romaneasca
si despre care discipolul va vorbi cu recunostinta mai tarziu (Pests
50 de ani, Opere, IV). Alte patru clase, gimnaziale, inmate la Liceul
Sfintii Petru si Pavel din Ploesti, incheie invatatura scolara a Iui

Jon Luca. Tanarul este destinat carierei teatrale, ca tatal lui in


prima tinerete, ca unchii din partea tatalui. Dupa cercetarile d-lui
Serban Cioculescu, care, gTupand toate documentele cunoscute
si unele descoperite de d-sa, ne-a daruit in 1940 o pretioasa biografie
a marelui scriitor, Ion Luca urmeaza clasa de declamatie si mimics
a lui Costache Caragiali, la Conservatorul din Bucuresti, intre
1868 si 1870, unde este coleg cu un liar de-al lui, cu George (Iorgu),

fiul liii Costache. Vremurile sunt grele. Tanarului de 18 ani i se


gaseste un loc de copist la Tribunalul Prahova. In 1871, el revine
insa Ia Bucuresti, si Mihail Pascaly it angajeaza ca al doilea sufleur
si copist de roluri la Teatrul National. Caragiale descinde in cusca
in care luase loc cu cativa ani mai inainte Mihai Eminescu, nu insa
pentru multa vreme. Din 1873, el incepe sa publice versuri si cronici
umoristice in Ghimpele. Unul din personajele lui este Al. Macedonski

(in anagrama prescurtata Aamsky), pe atunci la inceputurile lui


nesigure, rau sustinute de pretentii nobiliare. Fiul Generalului
Macedonski pretindea a descinde din contii de Geniadevsky. Cara-

giale 11 persifleaza: a Ia bine seama, iubite cetitor, cum, prin o


coincidenta fericita
care to face sa presupui neaparat amestecul
Providentei la faurirea acestui nume
primele trei silabe ale contiei
arata, scurt si cuprinzator, ce-i plateste osul contelui: Geniadevsky...
Genia. . . Genial )). Mai tarziu, Macedonski va schita, din amintire,

portretul tanarului publicist, remarcat in boema Bucurestilor:

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

283

Inca dela 1872, scrie Macedonski (Lira Ortodo.ra, 1896), consu-

matorii unor berarii din Capitala, au avut ocaziunea sa salute


sosirea intre dansii a tinui tanar sgomotos, spirit bizar ce 'Area
destinat, in cazul cand s'ar fi devotat literelor sau artelor, a fi cu
totul original. In adevar, infatisarea acestui tanar, gesturile lui
repezi, .zambetul sarcastic la col-till buzelor, vocea sa totdeauna
intaritata si batjocoritoare, cat si argumentarea sa sofistica, atrageau lesne aten %iunea .

Urmeaza un sir lung de ani, in care Caragiale isi cauta nu numai


un drum practic de viata, dar si formula proprie talentului sau. Spre
deosebire de Eminescu, care stiind dela inceput tine este, locueste
necontenit pe culmi,1 Caragiale debuteaza printr'o ucenicie modesta,
in redactia mai multor ziare liberale ale epocii sau in paginele revistei
urnoristice Claponul. Intr'un rand traduce in versuri abile tragedia
lui D. Parodi, Rome vaincue, pe care Teatrul National o reprezinta
la finele stagiunii din 1877. In toamna aceluias an traduce Hatmanul
de Paul Deroulede si Une camaraderie de Scribe. Din toata aceasta
activitate, lipsita de glorie, abia data se pot sublinia cronicele din
Ronuinia liberti (1877), aparute sub titlul: 0 cercetare critics asupra
teatrului rorneinesc (reproduSa in Opere, vol. V, ed. yS. Cioculescu),
in care este vestejita cu energie inferioara compozitie a repertoriului
teatral contemporan, ca si deprinderea localizarilor si a plagiatului
raspandita printre autorii vremii. Putini oameni stiau in momentul

acesta ce puteri se ascundeau in Caragiale. Unul din acestia este


Mihai Eminescu. Chemat ca prim-redactor al Timpului, Eminescu
cere ca redactia ziarului sa fie completata cu Caragiale si Slavici,
care mai tarziu a insemnat amintirile sale din aceasta epoca. Cei
trei prieteni intarziau in lungi discutii de limbs si literatura,' in
timpul carora tipografia cerea necontenit manuscris pentru ziarul
amenintat sa nu poata aparea. Intr'un rand ei pun la tale o gramatica
a limbii romane, in care Eminescu ar fi urmat sa scrie partea rezervata morfologiei, Slavici topica si Caragiale sintaxa. Lungile con-

vorbiri din sala redactiei de pe Calea Victoriei se continuau fara


Slavici, uneori pans catre ziva, in modesta locuinta a lui Eminescu
de pe strada Sfirrilor., De cand it parasise pe Creanga la Iasi, Emispune atatea lucruri,
nescu nu intalnise un alt om cu care sa aiba
intro comunicare prieteneasca mai fecunda. Este probabil ca. prin
Eminescu este introdus Caragiale in cercul junimist al lui Maiorescu

www.dacoromanica.ro

284

TUDOR VIAND

si in casa D-rului Kremnitz. Maiorescu tine un album, in care roaga


pe membri cenaclului sat' literar sa insemneze cate o cugetare.
Caragiale noteaza maxime in care o luciditate neindurata se manifesta in formele unei concisiuni lapidare (cf. C. L. XIV). Intr'un
rand el scrie cu constiin-ca unui om fara iluzii: <( In rasboiu necurmat
traim: cu inirnicii in lupta, cu amicii in armistiIiu a. Altadata marturiseste crezul unei misantropii melancolice: Dispre% des5.varsit

pentru parerea mulcimii si mils adanca pentru soarta ei

iata

semnul in eleptu1ui . In alts imprejurare, sarcasmul lui abia se


reline: Data si intre oameni cuminti s'ar putea stabili in%elegere

ca intre nerozi, mullimea acestora ar avea o soarta mai buns )).


DIn aceeai stare de spirit creste, reflecIia : 4Pasivul si activul fiecarui
pas al omenirii sunt in echilibru. Pasivul descoperirii tiparului:

s'au recunoscut nerozii, s'au numarat i s'au gasit a fi dansii cei


mai multi . Altadata, in fine, stabileste cu subtilitate deosebirea
dintre atitudinile cunoasterii si ale contemplatiei: Voesti sa cunosti
lucrurile? priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? priveste-le de
departe . Scriitorul care cugeta astfel nu era un om banal.

In Noemvrie 1878, Caragiale it intovaraseste pe Maiorescu la


Iasi, pentru a asista la banchetul celei de-a XV-a aniversari a Junimii.
Aci, inainte de banchet, citeste 0 noapte furtunoasa sau Numarul 9.

Junimistii asculta caracterizarea incisiva a tinerei societali bucurestene, cu femei romantice citind Dramele Parisului, cu garda ei
civics, cu ziarele democrate din care bravii negustori ai vremii
primesc zilnic lectia lui Rica Venturiano, studinte in drept si
publiciste . Jacob Negruzzi trecand prin Bucuresti cu un deceniu
si ceva mai de vreme primise ca o adiere din partea acestei lumi
noi, asa de izbitoare pentru criticismul aristocratului moldovean.
Impresiile se refaceau acum aidoma in opera scriitorului venit din
mediul insusi al acelei lumi, in care nu se putea recunoaste deocam-

data curentul de participare cordials curgand sub incisivitalife


satirei. Comedia este infaIisata Teatrului National din Bucuresti,
care o reprezinta in lanuarie 1879. Cand insa, la a doua reprezentalie,
Ion Ghica, directorul Teatrelor, introduce modificari la care autorul
nu consimlise, Caragiale cere explicaTii si cum i se raspunde fara

deferenIa, apostrofeaza pe Director si constata apoi inlaturarea


piesei sale de pe afisele Teatrului. In acelasi an, in timpul
vacantei de Pasti, Maiorescu it is cu sine pe Caragiale la Viena,

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

285

uncle, la Burgtheater, va dimpreuna Visul unei nopfi de yard de


Shakespeare.

Problema practica a vie-Pi ramane intr'acestea nerezolvata


pentru Caragiale. In 1881, el se retrage din redactia Timpului i,
in toamna aceluiasi an, Ministrul Instructiunii Pub lice V. A. Urechia

it numeste revizor scolar al judetelor Suceava gi Neamtu. Din


eircumscriptia lui, Caragiale se duce deseori la Iasi, in cercul junimistilor, printre cari castigase. prietenia lui Iacob Negruzzi, a lui
V. Pogor, a lui P. Missir. In aceasta vreme cunoaste si pe Veronica
Miele. Dupa un an, in 1882, este trecut ca revizor la Arges si Valcea.

Dar and trebuie sa paraseasca insarcinarile sale in functiunile


de control ale scoalei primare, situatia sa materials este atat de
rea, incat scriitorul care in acelasi an, in 1884, urma sa aiba eel
mai mare succes al carierei lui, cu reprezentatia Scrisorii pierdute,
este nevoit sa accepte postul de registrator Ia Regie. Dupa un alt
an, in 1885, se joaca D'ale Carnavalului. Piesa este fluerata la premier)) ui Maiorescu are ocazia sa intervina cu articolul epocal Comediile d-lui Caragiale, aparut .mai tarziu ca prefata la volumul de
Teatru (Socec, 1889). Autorul, recunoscut ca una din primele forte

ale literaturii nationale, cauta insa mereu mijlocul de a exista,


revenind pentru putin timp in presa liberals, la Voinia Nationalit,
eondusa de N. D. Xenopol sau dand lectii particulare la liceul Sf.
Gheorghe. In 1888, el izbuteste totusi, dupe ce infrange rezistenta
lui Titu Maiorescu, pe atunci Ministru al Instructiunii, care it socotea

nepotrixit pentru un astfel de loc, sa obtina a fi numit Director


general al teatrelor. Numirea produce oarecare nedumerire publics.

In fotoliul directorial se succedasera oameni venerabili si nume


ilustre, Ion Ghica, Gr. C. Cantacuzizo, C. Cornescu, acum in urma
persona giul oficial C. I. Stancescu, profesor Ia Academia de BelleArte si potentat artistic al vremii. Caragiale, omul cu obarsii umile,
modestul profesionist al presei zilnice, contestat Inca de multi ca

scriitor, simte nevoia sa se explice, adresand o scrisoare ziarelor


din Bucuresti, in care produce calitatea sa de junimist: eAvand de
de mull
pe and a fi junimist nu era asa de neprimejdios lucru
ca acuma
fericirea sa fiu admis in societatea literary e Junimea 8,
m'am facut cunoscut in acest cerc ca un scriitor constiintios si ca
un foarte calduros amator de teatru si de muzica. Dace mi-e permis
a fi indiscret,
in acest cerc, de aminteri cam dificil la gusturi,

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANI3

286

m'am bucurat totdeauna,

gi

ca amator gi ca cunoscator, de o oarecare

deosebita stima. In sanul acestei colonii literare, pierduta intr'o


vreme de nebulositate politica din atenIia publicului, am avut
cateodata si cu producerile mele gi in schimbul de idei, mici succese,
a caror scumpa amintire nu se va terge niciodata din inima mea ;

caci acele succese, datorite, firgte, mai molt bunei voin ;e a frunta0lor decat talentului meu
ceva

gi

el in aceasta,

care nu ma indur a zice ca nu era pentru

m'au incurajat a lupta rpulta vreme cu

asprimea soartei i cu prigonirea oamenilor )>. Scrisoarea continua,


dupa aratarea titlurilor sale scriitoricgti, cu marturisirea sarguirrtei

lui ca director, pe care 10 propune s'o continue in ciuda intrigilor


interesate,Si cu uncle proiecte in legatura cu repertoriul. Directoratul lui Caragiale se caracterizeaza prin punctualitate i strapicie
in conducere. Teatrul ca institutie `profits din aceasta interveMie,
vremelnica, deoarece noul director trebuie sa demisioneze in anul
urmator, dupa o singura stagiune. Scriitorul se inapoiaza la masa
lui de lucru.
La inceputul lui 1890 se joaca i apare in volum Neipasta, care
impreung cu volumul de Teatru, publicat cu un an mai inainte,
sunt prezentate Academiei Roman- e in vederea premierei. Hadeu
depune un raport defavorabil si, cum Iacob Negruzzi incearca sa
schimbe atmosfera, intervine D. A. Sturdza, cu invinuiri precise
cat privete tendintele morale i na %ionale ale operelor prezentate,

determinand un vot negativ. Ofensa acestui insucces it costa de


sigur pe scriitor, care dupa ani de zile, in Epoca din 1.897, consacrand

un sangeros portret lui D. A. Sturdza (Opere, V, p. 122 urm.) iii


amintete de vechea contestacie a adversarului sau <( Ca membru
fac-totum al Academiei, scrie Caragiale, fiind vorba de premierea
unei lucrari literare cu caracter umoristic, (D. A. Sturdza) declara
violent ca asemenea lucrari, nu numai ea nu trebuiesc incurajate,
dar merits chiar persecutate, fiindca talentele umoristice i satirice
n'au nirnic slant i deci sunt, nu numai nefolositoare neamului,
dar chiar deadreptul primejdioase e. Modelul portretului eau este
aratat ca un om fanatic yi nedrept, amestec de habotnicie, jacobinism i neinduplecare inchizitoriala, manipuland a calabalacul de
vorbe late, cu cari falsa coala liberals a umplut de cincizeci de ani
capetele seci. Cine nu e colectivist ca d. Sturdza, e fanariot, e antipatriot, e dupnan al Ropanismului g.c.1...a. Reaqiunea este a unui

www.dacoromanica.ro

JUN IMEA

287

junimist. Va fi crezut totusi Caragiale ca junimistii nu-i vor fi aratat


o prietenie destul de actives in forul academic? Fapt este ca, dupes
un an, in 1892, Caragiale ataca Junimea intr'o conferin ;a publica
si tipareste articolul Doua Note, in care Alaiorescu este acuzat de a
fi schirnbat uneori textul poeziilor lui Eminescu si de a fi tras foloase

materiale de pe urma editarii lor. Invinuirile atat de nedrepte,


determinate de un resentiment nestapanit, introduc ireparabilul in
relaiile celor doi scriitori.

Caragiale cauta alte tovarasii literare. Dupa ce, catre finele


anului 1892, tipareste doua volume de proza, Note i Schife (la
Sfetea) si Peicat, 0 / ache de Pave, Om cu noroc (la Gobi), la inceputul

anului urmator incepe a publica, deocamdata numai in rastimpul

unui semestru, revista umoristica Moftul roman, impreuna cu


socialistul Toni Bacalbasa. Moftul este un titlu simbolic ; deviza
scepticismului noii noastre societati, caracterizat de junimisti,
relevat de pilda de articolul lui Teodor Rosetti. Cu molt! s'ar raspunde
la not in cele mai variate imprejurari. Cineva intreaba: Ce mai spun
gazetele, nene? Nenea raspunde: Mofturi! Altcineva intreaba : Ce era

azi la Camera? Un deputat opineaza: Mofturi! Un cersetor degerat


implores: Fa -ti pomana, razor de foame! Un domn cu bunda trece
indiferent mai departe: Mofturi! Un tanar indragostit ameninta :
Acriyito ! daces nu ma iubefti, nza omor. Acrivi ;a nu crede: Mofturi!

Primul numar al Moftului roman, reproducand aceste dialoguri,


continua : 0 Aloft ! to esti pecetea si deviza vremii noastre. Silaba
vasta cu neVarmurit cuprins, in tine incap asa de comod nenumarate
intelesuri... Englezii au spleenul, Rusii nihilismul, Francezii l' engouenzent, Ungurii sovinismul, Spaniolii morga, Italienii vendetta,
etc.; Romanii au Moftul !
Ideea de a intitula cu acest cuvant
erevista, era o forma a zeflemelii juriimiste, o provocare adresata
gogomanilor. Incetand la sfarsitul lunii Iunie 1893, Moftul roman
reapare intr'o noua serie in cursul anului 1901, cand vechiul client,
Al. Alacedonski, revine in paradoia poeziei a simbolist-instrumentaliste a. La sfarsitul anului apare si Calendarul Nloftului roman, 1902.

Intre timp Caragiale se hotaraste sa faces un gest rasunator.


Pentruca literatura nu-I poate hrani, se decide sa intreprinda o
negustorie. In Noemvrie 1893 deschide o berarie in strada Gabroveni.

Dupa doi ani este concesionarul restaurantului din gara Buzau, ca


prietenul sau C. Dobrogeanu-Gherea la Ploesti. In 1901 incearca din

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

288

nou o intreprindere comerciala, Beraria Cooperative *, urman


curand de vestitul Gambrinus *, in Piata Teatrului National.
Patronul, care semna acum publicist si comerciant tine mash
permanents, cu vesele toVara'sii, intre care se remarca aceia a lui
Tony Bacalbasa, a umoristului D. Teleor, a spiritualului profesor
bucurestean I. Suchianu (care in zilele batranetii sale foarte inaintate

va publica amintiri despre vechiul prieten), a maiorului Lambru,


a actorului I. Brezeanu, marele interpret al comediilor carageliene,
impus atentiei publice printr'un articol al autorului for (in Literature
fi Arta romeina, 1898), magistrala analiza in care propriile person*
sunt considerate in viata noua imprumutata for de actorul s tapan
pe o interpretare sobra si rafinata *, iradiand in juru-i o atmosfersa
Erica particular'd 8. Hotarirea de a-si croi un drum neatarnat in

comer% decurge paralel, la Caragiale, cu not lucrari literare si cu


unele veleitati politice.

La 1 Ianuarie 1894 apare Vatra, sub conducerea lui

Slavici,

Cosbuc si Caragiale, care se va retrage de altfel in curand. Caragiale

publica, fare semnatura, in primul numar al revistei, un inchipuit


dialog intre un Oran si un om dela Primarie venit sa-i anunte sosirea

unei scrisori (Cum se Inteleg faranii, Opere, III, ed. P. Zarifopol,


p. 216) ; Hei, ma din cases! Cine? Tu! Eu? Pai tine?
Ce-i?
Cine ma?
Cum ce-i? Pai ce-i? Ai o scrisoare.
Tu Eu?
Pai tine? Ado 'ncoa! Ce, ma ? Scrisoarea
Ce scrisoare, etc. Scurtul dialog, caracteristic pentru darul scriitorului de a nota vorbirea vie, indispune pe Al. Vlahuta, reprezentantul
unui romantism rural, care (in Vico) vede in nepretentioasa improvizatie a lui Caragiale, une charge d' atelier cum o numeste autorul
ei, opera unui ciocoi prost *, desi ar fi putut banui pe autorul parodiei rurale si sentimentale Smarandica (din Moftul roman, 1893,
Opere, III), in care maniera lui Delavrancea fusese crud ironizata,
ea si in manuscrisul autograf Da-darnult. . Mai da-damult (Opere,
IV, p:186). In Vatra are Caragiale o initiative interesanta. Sub titlul
Margaritare alese, el publica pa gini de antologie din literatura istorica
universals, pe care cititorii trebuiau singuri sa le identifice, probabil
din Macaulay, Tocqueville, Carlyle, Guizot, Augustin Thierry

(dupa cum banueste P. Zarifopol, in editia Operelor, vol. III, p.


343), autori preferati si de Anghel Demetriescu, invatatul prieten
al lui Caragiale.

www.dacoromanica.ro

Flaw XVIII

Istoria literalarii romaine

*AN.
a..

614A,
94

Col. Academia Romanii

I. L. Caragiale

www.dacoromanica.ro

moderne

JUNIMEA

289

Initiative politice Insoesc peripeiile vieii literare. In toamna


1895 intra in partidul radical de sub conducerea lui G. Panu i,
la inceputul anului urmator, colaboreaza la ziarul acestuia Ziva,
wide, printre altele, publica o serie de reportaje despre Culisele
chestiunii nafionale, in care divulga acOunea lui Brote, aderentul
ardelean al lui D. A. Sturdza. Cand insa G. Panu, cedand mai mult
combinaVei politice cleat logicei doctrinei, se Inscrie cu grupul sau
in partidul conservator, Caragiale it urmeaza i incepe sa publice
la Epoca, conduand in acelai timp Epoca literarci (cf. Opere, III).
Din mulOnea articolelor si a cronicelor, subliniez pe aceea consacrata
Studiilor critice ale lui Gherea, atunci la al treilea for volum, in care
scriitorul vorbw,e cu simpatie despre eriticul sau socialist, declar5ndu-se totui indiferent fm,a de latura sistematica a ideilor acestuia :
a Orice idee, parere sau sistema, pentru mine e absolut, in sensul eel
mai absolut, indiferenta a. Numai talentul intereseaza in lucrarile
literare de once fel, si Gherea are talent. Raspunzand unor intrebari
ale ziarului asupra starii actuale a literaturii, in Cdteva pcireri anounite, el evoca Intr'un -ton pe jumatate glumq si pe jumatate serios

cercul literar al vechilor sai prieteni junim4ti, care nu i-ar mai


reeunoate talentul ea altadata, ceea ce nu-1 impiedeca sa vorbeasca
cu deferenia despre desavaritul gust si marea autoritate a lui Maiorescu. Scriitorul, gasiridu-se acum liber fala de prejudeca%ile cercului
din care nu mai facea parte, nu se poate Impiedeca sa recunoasca
alaturi de Maiorescu, pe Hasdeu: <c figurile cele mai remarcabile ale
literaturii noastre, (Hasdeu) prin operele proprii, (Maiorescu) prin

influenIa pe care a exercitat-o asupra catorva talente ; unul prin


invenOune, celalalt prin direciune >>. In randul creatorilor literari,
el mai .amintete cu admiralie pe Gr. Alexandrescu, Alecsandri,
Balcescu, Ockbescu, Eminescu i CoOuc. Numarul de 150 poe ;i
lirici din speia 4 romantico-pesimista s, pe care crede ca-i poate inventaria alaturi de scriitorii de nuvele <c sentimentale si lacrimoase),,

i se pare insa prea mare. In ace1agi fel deplange lipsa de legatura


dintre literatura contemporana si societate, o separa %ie pe care
an o poate nicidecum remedia parodia frantuzitelor saloane literare

ale vremii. Intervenii caracteristice pentru concepliile sale are


Caragiale, in Epoca acelora0 ani, in problema teatrului, pe care el
II socotete o arta cu totul deosebita de literatura. Teatrul (c are un
seep special: reprezentarea, reprezentarea frumoasa #. Mai multa
19

www.dacoromanica.ro

290

TUDOR VIANU

asemanare are teatrul cu arhitectura: e In adevar, precum planul


arhitectului nu este chiar realizarea finals a intentiunii sale, adica
ci munai notarea convenIionala, dupa care trebuimonumentul,
sa se strange si sa se alipeasca materialele cerute, intr'un tot ordonat,
asemenea si scrierea dramaturgului nu este chiar desavarsirea
intenliunii lui, adica comedia, ci notarea conventionala, dupa
care se vor alipi elernentele proprii, spre a arata o trecere de irnprejurari si fapte umane. Mai scurt: pe cat de putin planul arhitectului

este picture, tot atat de putin e scrierea de teatru poezie )). In alte
privinte, ,el persifleaza irnpostura literara, ca in bucata Poetul
Vlahuta (Opere, III si IV) in care, in forma nuvelistica, nareaza
peripqiile unui fals poet, descins sub numele lui Vlahula intr'un
oral ardelenesc, Opidul-nou, si primit sarbatoreste de inteligenta
locului: prilej de a zirgravi moravurile entuziaste ale nalionalismului
ardelean.

In Iunie 1899, Caragiale este nevoit sa accepte din nou un post


la Regia monopolurilor, suprimat de altfel in anul urmator, pentru
motive de economic bugetara. In acelasi an, incepe sub titlul Notice,
critice, colaborarea la Universal. Din aceasta noua activitate ziaristica, asernanatoare in multe privinle ca gen cu vechile cronice
din atatea alte organe, se constitue materialul Momentelor, intrunite
in 1901. Volumul eel mai de seams al operei lui Caragiale in proza
este deci fructul unei vechi direcIii a scrisului sau, ajuns acum la
suprerna ei inflorire. Catre inceputul aceluiasi, an, prietenii ii sarbatoresc cu prilejul implinirii unui sfert de veac de literature. Hasdeu
fit felicita in scris. Take Ionescu si Delavrancea iau cuvantul Ia
banchetul oferit sarbatoritului, in timpul caruia se ofera corriesenilor
numarul unit al unei reviste cu titlul Caragiale, publicata pentru a
fixa momentul. Dar pe tend scriitorul se bucura de cinstirea recunoasterii in curs, prezidand masa prietenilor sai Ia a Gambrinus
in umbra se Iese o inscenare. Un tanar publicist, care suferise odata
intepaturile ironiei lui Caragiale, Caion (pseudonimul lui Const. A.
Ionescu), un adevarat caracter patologic, denunta plagierea Napastei

dupa piesa autorului ungur Kemeny Istvan, tradusa in veacul


trecut la Brasov. Revista literara a lui Th. Stoenescu aduce, sub
semnatura lui Caion, dov.ezile de rigoare, dupa sistemul punerii pe
doua coloane. Macedonski comite gresala de a adaposti in ziarul
sau Forta mmrala, campania destul de suspects. Caragiale este la

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA,

291

inceput impresionat de bizara coincidema. Dar, banuind impostura,


'incepe sa cerceteze si afla ca autorul si opera indicate de acuzatorul
sau nu existase niciodata. Caragiale it cheama in judecata. Delavrancea

pledeaza. Curtea cu Juni condamna 'in 1902 pe calomniator, care


ol4ine insa achitarea inteo a doua instanO.
Inca din 1885,1a moartea Ecaterinei Momolo Cardini, vara mamei
sale

si vaduva cunoscutului restaurator bucurestean din veacul

tiecut, Caragiale se gaseste in perspectiva unei insemnate'mosteniri.


Realizata succesiv, dupa peripetii judiciare urmarite. cu zel procesiv,

dupa cum rezulta din sarguincioasa cercetare biografica a d-lui


5. Cioculescu, Caragiale se &este in 1904 in masura de a se muta,
impreuna cu familia, la Berlin.. II atrageau in capitala Germaniei
dorina unei vie/i confortabile intr'o -Ora occidentalk fagaduinIa
de a-si oferi maxi placeri artistice, mai cu seams muzicale, ravnite
totdeauna de pasionatul meloman, linistea unei retrageri priincioase
noilor sale proecte literare, poate si o urma de misantropie, neafisqta
de altfel, dupa atatea deceplii ale vie-0i. In Berlin, el duce insa dorul

arii si al compatriocilor. Din cand in cand reapare la Bucuresti.


In jurul lui, la Berlin, se grupeaza adeseori colonia romans, studen ;ii

universitari si ca/iva tineri intelectuali ramasi pentru cercetari in


Germania, dupa terminarea stagiului academic, filosoful si sociologul D. Gusti, filologul cu vaste cunostiuce muzicale P. Zarifopol.
Cu acesta din urma, pe care it vizita adeseori la Lipsca, intretine o
intensa corespondent-a, una din cele mai vii din toata opera sa
epistolary (Opere, VII) si aceea care ne poate ajuta mai bine sa ne
reprezentam pe omul Caragiale in desfasurarea reaqiunilor lui
spontane, in gusturile sale, in felul sau de a vorbi, in speIa umorului
sau, in ideile lui familiare Cand in 1907 izbucnesc rascoalele Oranesti, Caragiale este zguduit. 5tirea tragicelor frarnantari ale Iarii
Amnia din propriile-i adancimi rasunetul vechilor dureri. In aceasta
stare de spirit scrie 1907, din prim:1yard pana in toamna, publicat mai
intai in ]imba germana in ziarul Die Zeit din Viena (sub pseudonimul

Un patriot), apoi in brosura romaneasca in editura <c Adevarul n.


Dela Influenta austriacd a lui Eminescu, dela In contra direcfiei de
azi i dela introducerile diseursurilor parlamentare ale lui Titu
Maiorescu nu se mai scrisese pagini de analiza socials de o asemenea
vigoare, sus inute de un patriotism mai luminat, mai patrunzatoare
in cunoasterea starilor noastre, mai patetice in dorinta de a reforma
19

www.dacoromanica.ro

292

TUDOR VIANU

directia vietii public. Studiul incepe prin analiza diferitelor categorii sociale: taranii traind Inca inteun regim feudal, rnuncind in
mizerie pamanturile care nu le apartin, o clasa de man proprietari
suportAnd treptata for saracire, produsa in avantajul hraparetei

categorii a arendasilor mai mari, un comert cedat strainilor, o


administratie pe care partidele o inlocuesc periodic din randurile
unei plebe orasenesti, clientela lor, apoi speculantii industriei politice,

crescuti de scoalele mai inalte, o oligarhie care n'are nici macar


temelia etica a unei traditii istorice, nici bravura, nici nobilitate,
stransiira de aventurieri indrazneti. Tabloul este sumbru. El rezuma
critica junimista, asa cum o formulase Maiorescu si Eminescu.

Aliscarea, caldura intima a tablcului provine insa din experienta


autorului care, in timpul celor pestre treizeci.de ani de viata publics,

in calitate de simbrias al scrisului cotidian, asist,ase la comedia


politica, adeseori de sigur cu un adAnc sentiment de restriste. Sa
fi avut Patria nevoie de jertfirea noastra ? intreaba el odata pe
Delavrancea. Uneori paginele tabloului fac impresia unui comentariu al Contediilor, al Momentelor, ca atunci and descrie clientela
politicianista, plebe incapabila de munca si neavAnd ce munci,
negustorasi si precupeti de mabalale scapata ti, mici primejdiosi
agitatori ai satelor si imprejurimilor oraselor, agenti electorali
batausi; apoi productul ibnd al scoalelor de toate gradele, intelectualii semiculti, avocati si avocatei, profesori, dascali si da'scalasi,
popi liber-cugetatori si faspopiti. invatatori analfabeti toti teoreticieni de berarie dupa a cestia, maxi functionari si impiegati mititei,

in imensa for majoritate amovibili Remediul it vede Caragiale


intr'o lovitura de stat a Suveranului, < pentru realcatuirea (Statului)
din temelii, pe temeiul indreptatirii rationale si ecbitabile a producatorilor, si infranarii speculatorilor, de tot soiul 5. Dupa cateva luni,

Caragiale completeaza studiul sau, precizandu-si ideile: 0 nod


constitutie octroiata de Suveran, inlocuind pe cea arbontologicA
din vremea sa, ar aduce a abolirea alcatuirii politice de uzurpare,
desfiintarea celei mai odioase sisteme boieresti, tars boieri si boiernasi
numarati, ci cu nenumarati ciocoi si cioclovine,
si intrarea intregii

sari in stapanirea dreptului ei intreg de a hotari asupra avutului


.si onoarei ei,asupra soartei si destinelor ei, dupa vointa lui Dumnezeu,

numai prin vointa ei )). Lovitura de stat a Suveranului trebuia deci


sa dea tarii folosinta drepturilor si libertatilor ei democratice.

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

293

Lucrarea completata (in sensul acelorasi sentimente politice prin


Fabulele publicate anonim in Convorbirile Critice ale lui Mihail
Dragomirescu), produce o imensa SensaIie. Delavrancea ii scrie cu
obisnuitul entuziasm. Ce-ar fi dad, cei doi prieteni s'ar uni in cadrul
partidului conservator, tt ridicAnd din rasputeri piatra grea pe care
au rostogolit-o politicienii in timp de 30-40 de ani? )). Lucrul nu
era insa cu putinIa. Scriitorul Indurase destul ifosele arogante ale
vechilor conducatori politici. Locul lui i se pare langa un om nou,
lAnga Take Ionescu, in al carui partid se inscrie in 1908, unnarindu-1
apoi in calatoriile politice dealungul Iarii si luand adeseori cuvantul

in intruniri publice. Un moment crede ca se va alege deputat ; dar


conducerea partidului ii prefera in cele din urma pe altcineva.
In 1909, Caragiale apare din nou in Universal i, in anul urmator,
publica in Vials Romcineascii, Kir lanulea, povestirea cu o coloare
locals atat de puternica in evocarea Bucurestilor la Inceputul veacului
trecut, asa cum era Inca dominat de influenIele fanariote. Cercurile
ardelenesti ii arata o mare simpatie si deferents. Viziteaza pe studenii romAni din Budapesta, carora le recomanda energie faptuitoare si civilizat,ie apuseana, mai bine deck starea de spirit a literaturii rurale elegiace. Un tAnar ardelean, d-1 Horia Petra-Petrescu,
studentul seminarului romanistic al lui Weygand la Lipsca, ii con-

sacra o. teed de doctorat. Cand 0. Goga este arestat in Ardeal,


publica un articol in Universal amintind Unkurilor ea evenimentul
nu este de natura a face populara la not amicilia celor doua state
vecine. Trecand spre lara, Caragiale se opreste la Seghedin si viziteaza in temnita pe poetul condamnat si inchis. In cursul anului
1911 eolaboreaza la Romcinul din Arad, unde &este in Vasile Goldin

un mare admirator. Aurel Popovici si Dr. Al. Vaida -Voevod suns


prietenii sai. CAnd in August 1911, Astra comemoreaza la Blaj
semicentenarul existencei ei, Caragiale este invitat sa is parte la
lestivitatile organizate cu acest prilej. Asista la zborul lui Vlaicu

si impartaseste pe proprii lui admiratori din verva-i nesecata.


a Nenea Iancu )) este un personagiu popular in Ardeal. Gandul unirii
apropiate trece de sigur prin sufletul lui Caragiale, ca de mai multe

on in trecut, ca de pilda in articolul Pesie 50 de ani (Universal,


1909, Opere, IV), cand in amintirea Unirii dela 1859, pe care o traise

ca mic 'copil, prezice pe cealalta, pe care el n'a mai apucat-o. In


1912, Caragiale implineste saizeci de ani. Evenimentul este come-

www.dacoromanica.ro

294

TUDOR VIANU

morat in teatru si press. Refuza insa a lua parte la sarbatorirea sa,


organizata de Societatea Scriitorilor Romani, condusa pe atunci.
de Emil Garleanu. D-hii C. Radulescu-Motru care propusese o
subscriptie publics pentru marele scriitor traind acum departe de
lark ii scrie: 4...orice amestec oficial, catusi de platonic, la opera
voastra cetateneasca, precum si orice subscriptie pe tale publica
i-ar paraliza cu desavarsire scopul, intru cat m'ar pune pe mine in
imposibilitatea absolute de a beneficia de rezultatele generoasei
voastre initiative. Pentru un psiholog ca tine nu este, fireste, nevoie
si de explicatiuni. Sapient, to stiu ; destul
atata b> (Opere, VII,
p. 328). Este singurx1 accent al unei amaraciuni, care dupa un
fel de ordine naturals a lucrurilor se leaga totdeauna de fapta
implinirilor de seams. In primavara anului se mai inapoiaza pentru
scurta vreme in tara, dar revenit la Berlin moare subit in noaptea
de 8 spre 9 Iunie 1912.
Cine parcurge etapele mai de seams ale vietii lui Caragiale, are

o parte din explicatia scrisului sau. Omul trecuse prin multe si


variate medii. Perrecandu-si prima copilarie la tara, luand parte
mai apoi la viata teatrala si politics, trecand prin mediile literare,
cunoscand de aproape pe politicienii liberali si conservatori, personaje inaltate din noianul anonimatului social sau posesori de nume
istorice, patronand deopotriva gazetele care it intrebuintau, cunoscand la fel de bine mica bur.ghezie a oraselor de provincie si a Capitalei, pe profesori, avocati si functionari, pe Munteni, Moldoveni
si Ardeleni, in experienta lui Caragiale s'au amestecat toate categoriile

si toate tipurile. Omul arata de altfel o foame de experienta, o


curiozitate nesecata. In berarie, in trenuri si gari, mereu calatorind,
primind si expediind scrisori, .asociindu-se usor cu oricine socotea
ca i-ar putea oferi un nou element de cgracterizare, fie chiar numai
numele sau, dupa cum o dovedeste lungs si pitoreasca nomenclature
onomastics gasita in manuscrisele lui, Caragiale manifesta o pasiune
a observatiei, pentru care nu se poate g5si niciun alt exemplu asernanator. Intinsa si variata lui experienta s'a revarsat in intregime in
opera sa. Nu va fi posibil sa se scrie istoria socials a veacului nostru
al XIX-lea Lira' o continua referinta la opera lui Caragiale.
I Am invaIat in scoala lumii )), stria el. Cealalta invafatura, a
carOlor, el o privea cu rezerve, ca si pe posesorii ei, ramasi numai la
ea, pedantii de toate categoriile si tipurile doctorale. Cu neincrederea

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

295

lui fats de ideile generale semnalata si mai sus, el persifleaza odata


mania filosofica intr'unul din articolele consacrate prietenului sau
Gherea, teoretician si restaurator, poate nu fara o referima mentala
la polemicele acestuia cu Maiorescu: 0 pulpa de vitel, scrie Cara-

giale, se istoveste ca prin farmec sub ctr/itul lui Gherea, care


arunca ciolanul gol de o parte pentru a apuca- o a doua pulpa ce
soseste calda. Iata, zic eu, in gand, imaginea fidela a nimicniciei
adancilor cercetari stiirrifice. Pulpa de vitel reprezinta natura,
lucrul in sine; eu/itul lui Gherea reprezinta spiritul nostru: el nu
poate face alta, cleat sa taie felii, mai mult sau mai putin subliri,
a dupa cum e mai mult sau mai putin ascu/it, mai dibaciu sau mai
stangaciu manuit. A taia o felie, a taia cat de multe, nu va sa
zica a patrunde in esenla pulpii de vitel. Dupa fiecare trasatura,
ne vom afla in fa/a altei suprafete: pulpa de vitel nu va voi sa ne
arate cleat suprafele, ascunzandu-si sistematic sinele, asa inckt,
and vom ramanea pe farfurie cu cea din urma bucatica si cu cio-

lanul in walla, ne vom ggsi tot in fata unei suprafele... Vom


fi distrus, liana la cea din urma firimi/a, obiectul cercetarilor
noastre fara sa putena patrunde o clips macar in intima lui esenta,
in sinele insusi al lucrului. Atunci vom face ce-a facut d. Gherea :

cu un zambet ironic, vom arunca ciolanul de o parte

si iata

scepticismul! Vom arunca ciolanul la caini, precum arunca, obosit,

filosoful chestiunea impenetrabila in ghiarele comentatorilor si


a profesorilor de Universitate a (Epoca, 1897, Opere, IV). Cu tot
dispre %ul sau pentru specula %ia filosofica, Caragiale este un spirit

cultivat in in/elesul deplin al cuvantului. Toate formele literaturii


ii stau la dispozhie si gustul lui, totdeauna perfect, nu se insala
cand persifleaza tirada retorica in tea trul romantic, fastidioasa
analiza psihologica in romanul mai nau sau folosin %a reglementata
a tropilor in veehile Poetice si Retorice scolare. Cititi Ccitopa pareri
(Ziva, 1896, apoi in Notite si fragmente literare, 1897), in care autorul
in afara de aceste rezerve ale gustului sau, intervine in desbaterea

vreinii asupra problemei arta pentru arta sau arta cu tendin/a,


si-I ve/i vedea alegandu-si exemplele din Tacit, din Dante, din Shakespeare si Moliere, din Schiller si Gcethe. Marile opere ale clasi-

cismului nu-i sunt necunoscute. Mai cu seams repertoriul teatral


n'are pentru el secrete. In Vatra 1 -am vazut compunand pagini
antologice din istoricii veacului al XIX-lea. Altadata traduce din

www.dacoromanica.ro

2%

TUDOR VIANU

Cervantes, Charles Perrault, Edgar Poe si Mark Twain. Cauta motive


in vechii povestitori, in Machiavelli si La Fontaine. Spre batranete

descopere pe Anatole France si dupa ipoteza cuiva care a trait in


intimitatea lui si-i cunostea bine desvoltarea artistica (P. Zarifopol,
Opere, II, Introducere) modelul #umanistului arhaizant nu va fi
Lost fare influen/e asupra compunerilor sale fantastice, in ultima
lui epoca. In noaptea media, dupa cum o stim din amintirile fiului
sau Luca (Ideea European& 1920), reciteste pe Macbeth, cu emo%ia
grave cu care se apropia de operele de seams ale omenirii. Caragiale
este un orn de culture. Darurile lui naturale s'au slefuit in frecventarea marilor modele.
Cultura este insa la el o atmosfera de atelier. Dincolo de acesta,

in via/a, omului ii place sa traiasca in formele si atitudinile lui


tradi%ionale, reproducAnd tipul unui mucalit oriental si balcanic
cum trebuie sa se mai fi aflat vreunul in sirul ascenden/ilor lui. Nu
s'au adunat Inca anecdotele cu privire INCaragiale si nici crAmpeile
monologului sau public, unanim admiral si din care se gasesc pc
ici si colo uneIe transcrieri. Cand lucrarea aceasta va fi facuta, se va
vedea mai bine ca umorul lui era alcatuit dintr'o nbila simulare a
felurilor de a fi proprii celor pe cari dorea sa-i observe mai bine,

procedeu care permitea naivilor sa se simta la largul ]or si sa-si


desfasoare cu incredere deprinderile, ticurile for sociale si verbale.
Omul era un desavarsit actor si un pince-sans-rire, un ironist care
&idea cuvintelor sale un in/eles mental opus aceluia rostit, hick
conlocutorii lui nu puteau fi niciodata siguri data li se vorbeste
#serios* si data nu cuinva li se Intinde o curse. Aceste atitudini au
trecut uneori si in scrisul sau. CAnd Eleonora Duse si Mounet-Sully
yin in Bucuresti in 1899, Caragiale scrie o cronica (Opere, V) in care

aduce mari laude actorilor, in stilul umflat al gazetariei


<4Cei doi Meteori an trecut pe dinaintea ochilor ncistri ; s'au aratat

#stralucind orbitori, sguduindu-ne pans in adAncul sufletului si


(4au disparut de pe cerul nostru, lasandu-I si mai Intunecat deck
#fusese, Inainte de magica for apari/ie *. Dar dupa ce se desfasoara
in tonul acestor generalita/i entuziaste, cronica Incheie: #Domnule
#cititor, fac prinsoare Ca, citind rAndurile de mai sus, dumneata
<4crezi ca eu am vazut pe Dusesi pe Mounet-Sully... Uite ! inva/a-te

#minte: asa se scriu in genere pentru dumneata cronicile noastre


teatrale n. CreaTia literara propriu zisa n'a ramas nici ea straina

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

297

de aceste procedee. Cititi finalul buca/ii Douii loturi; Daca as fi


annul din acei autori cari se respects si sunt foarte respectali, as
incheia povestirea mea astfel... Au trecut multi ani la mijloc.
tine vizita manastirea Tiganeti, putea vedea
a Inteun tarziu,
a acolo o maica batrana, coacher, inalta i uscata ca o sfanta, etc. f.
Simularea gravitaIii, a patetismului, ca i a tonului savant i doctoral falc parte din atitudinile cele mai frecvente ale umorului caragelian. tIn pornirea lui intima, omul aspira catre simplitate i Incadrare,fireasca in mediul lui. Atitudinile teoretice in viaIa, ideologismul de toate felurile, ii dau accente de impaciema. Cand audeca
Gherea, ca socialist, a refuzat decoraIia oferita de Suveran, indig-

narea lui amicala nu se mai stapanwe. In convorbirile cu Eminescu,


dupa cum o tim din amintirile lui Slavici, impresiona contrastul
dintre buddhismul poetului, forma de religiozitate savants, absorbita din carIi, i religiozitatea lui Caragiale, a cretin drept credincios,
care se inchina i se da in paza Domnului*. Invoca-cia lui Dumnezeu
este frecventa in opera scriitorului. Cand Principele Ferdinand se
imbolnavqte gray in 1897, Caragiale introduce in articolul consacrat
evenimentului, o rugaciune fierbinte. Scrisorile lui sunt Aline de
invocari ale ajutorului_ de sus, de binecuvantari ilnparite amicilor
lui i familiilor acestora, cu gesturile tradi%ionale ale unui om pa-

triarhal. Pe acest plan se inlanItie, in sufletul lui Caragiale, cu


ironistul lucid pe care 1-am vazut mai sus, un sentimental, sensibil

la durerile obstesti, dupa cum ne asigura Slavici, stapanindu-0


cu greutate in unele imprejurari emoliunea. Cand la banchetul
Astrei, unul din vorbitori ridica paharul sau in sanatatea mare lui
scriitor satiric, Caragiale riposteaza cu vivacitate: a Eu sunt un
sentimental, domnule ! *. Si and aduna ;i in casa lui Vlahwca, prietenii
ateapta sa-1 sarbatoreasca pentru cei cincizeci de ani ai sai,

in aceiai zi, intr'un tarziu apare un om ostenit, gatuit de emolie,


evocand adunarii nwerea lui intr'o casa saraca, greutaIile copilariei
si ale drumului sau de vials. Nu odata i-a amintit Caragiale de
originile umile ale familiei sale, de intunerecul din care a luptat sa se
desprinda. Lui Delavrancea ii scrie: t< Prate Barbule, Am parasit
tamandoi de mici umiluliacoperimant parintesc si, care dincotro
to din prafaria Delei-vechi, eu din mocirlele Ploestilor am
pornit sub paza unuia singur de sus. Aspre carari am batut: amor;iii
a la 'ncheieturi, insangeraIi la talpi, loviti peste obraz pe cand

www.dacoromanica.ro

298
a

TUDOR VIANU

eram departe de odihna cu icoana la capatai si de maim care sa fi


mangaiat cu mils fruntea palmuita de straini >>. Este evidenta,

astfel de declaraiii, prin amintirea obarsiilor si a inceputurilor,


expresia dorintei de integrare in formele proprii, ale unui suflet
t)atriarhal.

...Ale unuia aparvinand ins'a oraselor, nu satului, deli satul


si taranimea nu-i erau straine si le putea in-telege, dupa cum o
dovedeste nu numai Napasta, apoi La hanul lui Mcinioalii, In vreme
de reizboiu, Peicat dar si detaliile de realism rural intr'unele din hucA-

tile lui fantastice. Orasul este insa mediul firesc al lui Caragiale.
Aci se simte la largul lui, printre oamenii adunati in furnicar, in
ak:ora, acolo unde se intretaie stirile si se pun la tale trebile puFlice.
CAnd intr'o vara se gaseste la Busteni. impreuna cu Slavici, in zadar

acesta se incearca sa-1 atraga in plimbari mai indepartate, prin


infundaturile vailor si peste coaste prapastioase pans 'n poienele
culmilor . Caragiale prefera tovarasia oamenilor n plimbandu-se
prin pare, pe sosea on pe peronul garii a. Sentimentul naturii nu i-a
lipsit totusi povestitorului care a scris Calul Dracului. Dar din
feeria naturii, vechiului burghez ii place sa se regaseasca in locuri,
unde contempla/ia este inlocuita de munca lui in atelier sau de
convorbirea prietenease4. Dela Travemunde, unde petrecuse o
parte a vacantei de vara, Caragiale ii scrie in 1909 lui Zarifopol:
... ma calatoresc inapoi, spre casa, in Wilmersdoif, satul de frumusetile naturii, ale carei farmece Diu le pot pricepe, dar ale carei lacrimi
celeste m'au razbit OKA la maduva oaselor. ...Ma intorc in atelier,

la halatul meu... Iar alts data, anunIandu-si sosirea in Lipsca:


D-ta stii, mi se pare, ca, en fait de paysage, mie nu-mi pare altul
mai frumos pe lume deck o Stammtisch burghezeasca e. Din astfel
de indemnuri ale firii sale se explica emigrarea sa tArzie care un
loc de superioara civilizaIie urbana ca Berlinul. Pe and in intreaga
lui genera-0e, cu Eminescu, cu Slavici, cu Delavrancea si Vlahuta,
triumfau idealurile unei vechi culturi rurale, Caragiale este singurul
scriitor de seams al vremii lui reprezentand orasul si aspiraTiile lui
de civiliza0e burgheza. Nu este deci de mirare ea dintre toate peisajele si drumurile tariff, Caragiale prefera pe acele in care se aseaza
mai intai tipul civilizatiei Europei de mijloc, pe linia ferata care
unqte Bucurestii, cu Ploestii, cu Sinaia, cu orasele Ardealului sau,
pe o alts direc-tie, cu grani-tele cele mai nordice ale -tarii. Este greu

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

299

sa se stabileasca cu toata precizia activul itinerarin pe aceasta


re'ea al lui Caragiale, calatorul neostenit, figura populara a es.preselor europene, pe care primarul liizilului, hravul Leonida Condeescu,

izbuteste sa ]e opreasca in gara sa si in vagoanele carora intalneste


familii plecate in vilegiatura, figuri de comis-voiajori si atate6 alte
tipuri si imprejurari despre care Momentele nu inceteazii sa marturiseasca. Scene le din trenuri, din gari, calatorii si ceferistii abunda
in schi;ele lui Caragiale. Neincetatele lui calatorii pe marile drumuri
de legatura ale ;arii cu Europa de mijloc, pe unde se introduceau
noile forme ale civiliza
I-au dus in cele din urma in Berlinul
ultimilor sai ani de viaIa.
Scriitor burghez, Caragiale a evocat viata orasului, a provinciei
si a Capita lei, in multe, in foarte multe din infatisarile lor: orele
tarzii ale noplii, cu cheflii intarziaii, cu oameni care vin dela gara,

cu rnaturatori cari starnesc praful strazilor, cu trasuri pornite in


goana sa caute rnoaa ; orele aperitivului si ale pranzului, cu lunetionari intarziati dela masa, indarjindu-se in discu%ii inutile ; ceasurile

adormite ale dupa-amiezelor caniculare, cu birjari aipici pe capra,


cu strazi care pazesc siesta locuitorilor din casele zavorite ; multele
strazi ale Bucurestilor, botezate de fantazia edililor umanisti,
intreiinand cultul virtutilor, cu nume ale Antichitajii sau cu ciudate
nume alegorice, strada Fidelitatii, a Emancipdrii, a Pacieniei;
saloanele mondene, in care se practica causeria si se pun la tale
conferinIe literare, unde lumea se aduna pentru five o'clock, balurile
liigla life; mesele imbelsugate in jurul carora iau loc invitatii ; berariile unde se poate constata atmosfera incgrcata* politica ; birourile
de avoca %i, vesela agita %ie populara a targului rnosilor, pacalelile
de I. Aprilie
Peste toate trece o unda de farmec, de impacare cu
viaa, care data nu is decat forme usoare si superficiale, traite de
oameni naivi cu manii inofensive, este un semn Ca existenia obsteasca

se desfasura la adapost de marile incercari. Aceasta este atmosfera


Momentelor, in care este rasfranta o societate oarecum cristalizata,
cultivand placerea de a trai. Ea infalisaza a doua genera ;ie dupa
a Comediilor, unde decorul este mic burghez, mahalagesc, unde
oamenii nu sunt de obiceiu funccionari si cucoanele nu sunt Inca

framuzite: lume de mici negustori, traind patriarhal, cu stapani


aspri dar creduli, strasnici in capitolul onoarei familiare ; cetaleni
zelosi, membrii ai garzii civice, politizand deli abia stiusa silabiseasca

www.dacoromanica.ro

300

TUDOR VIANU

gazetele, ini/iindu-se in practicele tinerei democra ;ii incepatoare,


strajuiVi de femeile for romargioase. Intre Comedii i Momente se
aeaza rastimpul unei generaIii, imprejurare confirmata '0 de cronologia operelor, data ne gandim cat Comediile sunt scrise intre 1877
i 1885, in timp ce Momentele in cea mai mare parte a for sunt cornpuse incepand din 1899. Dar ca si Momentele, Comediile nu conOn

in genere nicio asprime, atmosfera ramane impacata, incat verva


ironica a scriitorului nu trece dincolo de sublinierea unui comic de
situaIii. 0 singura data in -teatrul sau, satira lui Caragiale a devenit
mai cruda, in 0 scrisoare pierdutei i o singura data in povestirile
sale, satira ni se pare amara, in Grand Hotel <(Victoria Romcinci *. In

aceasta din urma bucata, evocarea unei nopli petrecute intr'un


atroce hotel al unui ora. l de provincie ne face sa simlim ceva ca un

curent de tristeIe si desnadejde trecand prin sufletul scriitorului.


In 0 scrisoare pierduta, satira institutiilor noastre democrate, funcionand fara sprijinul educa%iei interioare a omului chemat sa se
bucure de binefacerile lui, neadevarul regimului politic al vremii,
relevat de ata tea on de critica junimista, se astute in viziunea
ceta/eanului turmentat *, personaj construit cu largi mijloace
de stilizare tipizanta, ca in comedia molieresca, in care este infacipt
martorul naiv, desinteresat si perplex al farsei politice, omul anonim
din marea mul ime nesocotitd.
Caragiale este un observator lucid Si exact, dar materialul observaOilor sale nu ramane niciodata in stare de pulbere infinitesimala,
ci se aduna in viziunile unor caractere tipice. Realismul tipic este
formula lui artistica. Estetica lui coincide insa cu aceea a clasicis-

mului numai pe poriuni marginite, caci in lucrarea de reliefare a


tipicului, el nu simplified imaginea omului, pand a nu reline din ea
decat singurele ei trasaturi general-umane, asa cum fac clasicii.
Pe primul plan al creaIiilor sale sta omul social i numai intr'un
plan mai adanc, susTinandu-1 pe acela, apare caracterul omenesc
general. Trahanache, Caiavencu, Zo4ica, Farfuridi, Agami a Dandanache sunt actorii comediei politice in jurul anului 1870, notabilitati
ale provinciei, oameni ai vremii i ai locului lor, dar in acelai timp
Trahanache este un vanitos naiv, Ca%avencu o canalie, Zoi.ica o
femeie voluntara, Farfuride un prost, Dandanache un imbecil iret.
Caragiale era deplin corwient de perspectiva generalizatoare asupra
carora se intindea pictuta persona giilor sale. In timp ce compunea

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

301

0 scrisoare pierdutd (dupa cum o stim din amintirile lui I. Surhianu ,


Caragiale se intreba tine trebuie sa invinga in duelul electoral con-

stituind materia piesei. Uri moment el oscileaza intre Ca yivencu


si Farfuridi, dar in cele din urm el se decide pentru Da ndanache,
personajul rc mai prost ca Farfuridi si mai canalie cleat Ca,avencu a.
Caragiale isi vedea deci oamenii in valori generale, in expresiile lor
simplificate, dupa modelul marei comedii clasice. Totusi, in picturile
sale, generalul nu sacrifice cu total individualul: cele doug aspecte

ajung sa se echilibreze dand figurilor lui un volum mai amplu, o


materialitate mai bogata decat aceea a personajelor clasice propriu
zise, intind care schematism. Noua' viziune realists a omului,
begat de spa%iu si de time, a intrat deci cu contribulia sa in tehnica
literara a scriitorului nostru. In Momente, procedeul este a cela al
schiiei rapide, implinite din cateva trasaturi, uneori un simplu tic
verbal, caricatura si nu marele portret clasic, laborios si complet
construit. Dar si aci oa enii, astfel simplificati, sunt vazuli ca
1

exponenti ai mediului lor. Realismul mai nou este prezent in viziunea

earagelesca a omului, de data aceasta in nuvelele sale mai intinse,


si prin investigarea adancurilor sufletesti, a starilor de subconstiima
(0 iticlie de Pafte, In vreme de ra'zboiu), a transmisiunilor ereditare

(Neat), dupa cum foarte deseori, desi scriitorul evita s zugrawand pe omul fizic, figura si gesturile lui, se opreste totusi asupra
sthrilor lui fiziologice, vagile sensa ;ii organice, cenesteziile (cf. T.
Vianu, Arta prozatorilor romdni, 1941, p. 128 urm.). Situa/ia scriitoriceasca a lui Caragiale mijlocind intre clasicism si realism, imprumuta

apoi celei dintai dintre aceste indrumari interesul exclusiv pentru


om si nu pentru medial lui material, pentru peisagiile sau lucrurile
care it inconjoard. Oamenii lui Caragiale traesc intr'o lame fare
obiecte, vide, cu foarte rare indicatii asupra costumului lor, fare
vreuna cu privire la decorul caselor in care loiticse sau a lucrurilor
pe care le manipuleaza. Caragiale nu este Int-aescriptiv-vizual.
Impresia atat de vie a mediului (chiar a mediului social, o categorie
literal% a vremii pe care de altfel scriitorul o ironizeaza, vd. 0 bland
rani, 1896, Opere, III, p. 266 si observa%ia lui Zarifopol, ibid., p. 343),
provine din implica-ciile vorbirii personagiilor, surprinsa cu o mare
acuitate a auzului si reprodusa cu o asemenea exactitate in notarea
vocabularului, a intonaIiilor;a particularitaIilor sintactice si stilistice,
incAt ni

se pare a vedea aevea oamenii si inconjurimea lor, numai

www.dacoromanica.ro

302

TUDOR VIAND

pentruca suntem pui in situotia de a-i auzi atat de bine. Aci intarnpinam poate darul eel mai de seams al scriitorului Caragiale. Omul
avea o inzestrare muzicala i linguistics neobieinuita. Melomanul,
dispunand de o intinsa culture muzicala, capabil sa reproduce oricand
motivele marelui repertoriu clasic, fanaticul lui Beethoven, avea in
acelai timp o ureche ascutita pentru toate nuanele i partieularita/ile graiului. Inzestrarea aceasta explica uprin/a cu care i-a putut

insu0 eel pu/in o limbs strains, limba franceza, stapanind-o cu o


mare precizie in vorba si scris. Dar aceeai inzestrare explica apoi
jocul sau linguistic permanent, in schhele sale sau in corespondenta,
unde nu ostenqte sa imite and vorbirea Ardelenilor, cand pe aceea
a Moldovenilor, ca'nd chiar particularity -tile individuale ale vorbirii

vreunui cunoscut. Pentru scriitorul astfel inzestrat, poet dramatic


in primul rand, evenimentele narate sunt mai ales un schimb de
replici. Dar in afara de dialoguri, in care se rezolva o buns parte
din schhele sale, scriitorul 4i face oamenii sa gandeasca in fata
noastra, reproducand monologul for interior sau foloswe, ca natura1is,tii francezi, procedeul stilului indirect liber, topind in povestirea

sa vorbirea oamenilor despre care povestwe. Chiar atunci eand


infatipza o teza generals, ca in unele din articolele sale politice
sau teoretice, expunerea sa is forma vorbita, incat omul care scrie
este necontenit acoperit de acel care vorbete, de marele actor
intrunit intr'o structure at'at de coherenta cu melomanul, cu fonetistul, cu sintacticianul. Vorbirea omeneasca este marea experienta

lui Caragiale, functiunea pe care o cunWea mai bine i o


stapanea cu preciziunea unui virtuos, celula germinative a ina

tregei lui ante.


Caragiale este tra scriitor obiectiv, supus realita/ii lumii exterioare, pe care riazuete s'o redea ca sensa-tie nemijlocita : 4 Eu vreau
s'auz pocnetul paharului spart in capul lui Paul scrie el intr'un
rand, comentand tendin/ele sale artistice. Cu toate acestea, creatia
carageliana este sustinuta dintr'un plan mai adanc de curentul unui
lirism personal si autobiografic, pe care nu-1 putem trece cu vederea.
Dace mai cu seams oamenii din Momente traiesc intr'o atmosfera
calda, imprejurarea provine din aceea ca scriitorul se oglindete
oarecum in ei, nu-i resimte cu totul str4ini de el insuO. Personajul
social al lui 4 Nenea Iancu este un om din Momente. Oamenii din
Momente desvolta cate una din laturile lui Nenea Iancu n. Alteori,

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

303

in Clinutei om sucit sau in Ion ( Opere, IV), intampinam insasi alegoria

scriitorului, in ceea ce credea el despre lipsa lui de noroc sau despre

firea lui intoarsa, menita sa se &eased totdeauna in opozitie cu


inconjurimea sa. De asemenea in La hanul lui Mcinjoalei, una din
puiinele povestiri ale lui Caragiale debitate la persoana intaia, ne
intampina ceva ca o adiere de lirism proaspat, sensualitatea tinereasca a unul Caragiale rural, cum in substructurile acestui om atat
ae complex exista Inca alaturi de omul orasului, al vietii politice,
literare si gazetaresti. Din aceleasi planuri mai adanci are firii sale,

in epoca batranqii, atunci cand satiricul si realistul isi dadusera


expresia si isi indeplinisera rolul, apare un scriitor romantic si fantastic, practicand coloarea locale, exotica si istorica, in povestiri ca
Pastramei trufanda si Kir lanulea sau infatisand in Calul Dracului,
una din cele mai perfecte povestiri scrise in limba romans, o lume
de simboluri adanci intr'un cadru de nature, amintind pe acela a
feerilor lui Shakespeare.
Constiinia artistica a lui Caragiale a lost una din cele mai scrupuloase pe care le putem semnala in literatura noastra. In notila
explicativa a buc4ii Noaptea Invierii (Opere, III), in care scriitorul
Intreprinde parodia, in stil retoric, a propriei sale nuvele 0 feiclie

de Pafte, Caragiale scrie cu ironie: o Toate artele cer dela om o


stradanie mai mult sau mai putin indelunga. Muzica, pictura,
sculptura, arhitectura, teatrul, pang si calaria, trebuiesc invatate
incet-incet, ani intregi. Cu cat le inva-ca omul si le patrunde, cu atat
descopere ca-i mai ramane Inca mult de stiut ; asa, s'a zis cu drept
cuvant, ca viaia este prea scurta si arta prea lunga.
Toate, afara

de literatura. Literatura este o arta care nu trebuie invatata ; tine


stie cum din litere se fac silabe si din acestea cuvinte, este destul
de preparat pentru a face literatura )). Evident, adevarata parere a
lui Caragiale trebuie reconstituita din negarea acestui text ironic.
Convingerea lui adanca era ca literatura fiind o arta, ea poate fi,
data nu invaiata, eel puffin desavarsita printr'o lunga sarguinia
in timp. Aceasta sarguinca el a desvoltat-o fare incetare, facand
din practica artei principalul con %inut etic al vietii lui. Pu%ini sunt

scriitorii literaturii romanesti, in afara de Caragiale, care sa se fi


comportat in actul crealiei cu o atitudine mai lucida si mai active
si la care execulia operei sa se fi luso-Pt cu atatea osteneli. Caragiale
este un mester, eel mai de seams al literaturii romanesti, impreuna

www.dacoromanica.ro

304

TUDOR VIANU

cu Eminescu, si aceea care chiar sub aparentele usurintii, ne lass sa


Intrevedem legea severs a artei lui.
3. ION CREANGA.

Ion Creanga s'a nascut in Humulesti (jud. Neamolui) la 1


Martie 1837, ca fiu al lui Stefan a lui Petrea Ciubotariul si al so%iei
sale Smaranda, fiica lui David Creanga din Pipirig, om venit din
Ardeal. Povestitorul a purtat deci numele bunicului sax' din spre
partea mamei. Crescand in satul sau, unde primeste prima invatatura
de carte, Ion Creanga urmeaza apoi, in timp de cateva luni, cursurile

scoalei primare din Brosteni, unde il duce bunion', dar, imbolnavindu-se, o paraseste, pentru ca in vara aceluiasi an sa inceapa a
invata psaltichia pe langa un cantaret al Bisericii Adormirea din
Targu-Neamt. Era dorinta mamei sale ca baiatul s se pregateasca
pentru cariera preoteasca, in timp ce tatal s'ar fi muttumit ca Nica
a lui yStefan al Petrei s ramana om de treaba si gospodar in sat
la Humulesti (Fragment de biografie, postuin 1890). Dorinta mamei
Invinge insa in cele in urma si cand in Targu-Neamt. se deschide

o noua scoala, baiatul ajuns acum in varsta de 15 ani se Inscrie


printre elevi si primeste invatatura arhimandritului Isaia Teodorescu, un oin foarte original, pe care it va iinortaliza mai tarziu in
povestirea Popa Duhu. De aici, in toamna anului 1854, este trimis
la scoala de catihe %i din Falticeni, pe care o urmeaza destul de nere-

gulat. Dupa un an, in 1855, intra in Seminarul din Socola (Iasi),


unde ramane pang &Aire finele anului 1858. Dupa sfarsitul studiilor
sale, in 1859, Creanga se casatoreste si curand dupa aceea este

sfin ;it diacon. Cum situatia lui materials nu era dintre cele mai
bune, diacpnul Creanga se gandeste sa devie institutor si, ca urmare,
intra in Ianuarie .1864 in Scoala normala Vasile Lupu, condusa de
Titu Maiorescu. Creanga devine until- din cei mai buni elevi ai Scoalei
si Maiorescu, care il remarcase, it numeste Inca .din al doilea an al

studiilor sale, institutor la scoala primara Trei-Ierarhi. In aceeasi


vreme, Creanga este semnalat ca auditor al conferin %elor publice
ale lui Maiorescu si Incepe a lua parte la via-0 politica a Iasilor
din acea vreme. Este membru al o fractiunii libere si independente*,
grupul nationalist si antisemit al barnutistilor invrajbiti cu Junimea

si and, in ziva de 3 Aprilie 1866, Separatistii, in frunte cu Mitropolitul Calinic Miclescu, intra in conflict cu armata, in gloata din

www.dacoromanica.ro

?law XIX

'Aorta literaturii romdne moderne I

Col. Academia Romani,

Al. Macedonski de Jean Steriadi

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

305

care cad mai multi se pare ca se gasea si Ion Creanga. In aceiasi


vreme, tanarul diacon si institutor is de mai multe on cuvantul
in intruniri publice si Iacob Negruzzi- in ale sale Electorale (Copii
de pe nature, Opere, I) descriind in versuri pe oratorii unei astfel de

adunari, infatisaza in Popa Smantana pe acela care trebuia sa


devina povestitorul atat de pretuit de Junimisti. Din aceeasi epoca,
si mult inainte de a face sa apara vreo lucrare cu caracter literar,
ineepe Creanga sa publice car-tile sale didactice: in 267, Metoclei noun
de Scriere pi Cetire pentru uzul Clasei I primara (In colaborare cu C.
Grigoriu, G. Ienachescu, N. Climescu, V. Raceanu si A. Simionescu) ;

in 1871, Inparcitorul Copiilor (o carte de cetire in colaborare cu C.


Grigorescu si V. Raceanu, in care Crean& tipareste trei povestiri,
Prostia Omeneascei, Inul i camera i Acul fi barosul, primite mai
tarziu in editiile operelor sale literare) ; in 1876, Poviguitorii la
cetire prin scriere dupil sistema foneticci (cu G. Ienachescu); in 1879,
Geografia judetului Iasi (cu Raceanu si Ienachescu), urmata curand
de o harts a aceluiasi jude% (cu Raceanu). In 1880 retipareste Regulile

Umbel romcine de T. Maiorescu, in forma unei gramatici pentru


clasa II primara. Institutor dintre cei mai capabili, Creanga este
insa un cleric neregulat. In -mai multe randuri este invinuit ca
frecventeaza teatrul, alts data este reclamat ca a tras cu pusca in
curtea bisericei Golia, ca i-a taiat parul, contravenind canoanelor,
si c traieste despartit, de sotia sa. Creanga este deci suspendat in
271 si, dupa cateva luni, <c oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna )), cu mentiunea
evident contradictorie
ca semnele de
indreptare i-ar putea aduce iertarea. Cum insa Creanga leapada
vestmintele preotesti, irrtelegand sa face definitive hotarirea Consistoriului, Generalul Christian Tell, Ministrul Instructiunii Publice,
it destitue din postul de institutor. Ramas Para posibilitati de trai,
Creanga deschide un debit de tutun in strada Primariei. Consistoriul

it invite din nou in Pala sa, pentru a da explaca %ii, dar Creanga
raspunde printr'o scrisoare de desmintiri, dar si de iesiri vehemente
la adresa superiorilor sai. Dupe ce arata ca ocupa ;iunea de debitant

de tutun, desi modesta, nu este lipsita de onestitate, el arata ca


depunerea vestmintelor preotesti era o urmare a hotaririlor luate
contra lui. Nu el a pruilsit semnele de cleric. sfin ;it, ci <csuperiorii
i le-au luat >>. Trecand apoi el insusi la acuzari si la aprecieri destul
de trufase, Cu privire la sine, cu toate protestarile sale de modestie,
20

www.dacoromanica.ro

306

TUDOR VIANU

el scrie: n Nu ma indoiesc ca, puind mana pe corwiima-va si intrea i raspunde age:


nurnai daca n'ar fi ipocrizia la mijloc
band-o
Spiritul de modestie, independen/a, sinceritate, onestitate ; franche ;a,
curajul opiniunilor tale i fermitatea de caracter ce posezi, voind
sus ;ine demnitatea de om, te fac a fi urit de not ; i pentru a
te corige, trebue sa adoptezi contrarul acestora. Nu, niciodata
nu voi face aceasta. Totdeauna ajutandu-mi Dumnezeu, ma voi
sili a poseda calita/i bune, pe care sa le pot dedica la ocaziune oamenilor de sim-/, onqti, cu capacitate, i cari lucreaza in legalitate r.
Scrisoarea terming invitand Consistoriul a nu-1 mai urmari de aci

Inainte, daca va fi cazul, cleat in fa/a tribunalelor civile. In fa/a


acestui document, Consistoriul invocand <dipsa de respect catre
autoritaIile constitutive ale Bisericii pronun0 sentin/a tergerii
lui Creanga din catalogul membrilOr clerului. Sinodul canonic al
Moldovei aproba hotarirea Consistoriului. Valva acestui incident
este mare in Ia0. Creanga Il sporqte prin procesul de divoil pornit
Impotriva so/iei sale i terminat cu o sentin/a in favoarea sa. Diaconul raspopit se duce atunci sa traiasca in < bojdeuca )> din strada
Ticaului-de-Sus, inso/it de Tinca Vartic, femeie inteligenta, poate
inspiratoarea unora din povwile sale, pe care dupa marturii
contimporane tia ea insai a le istorisi cu mult haz. In 1874,
cand Maiorescu devine Ministru al Instrucliei Publice, unul din primele saleacte este sa reintegreze pe fostul sau elev in vechiul sau

post de institutor.
Dupa un an, in 1875, Creanga face cunwin/a lui Eminescu,
inapoiat atunci de curand dela studii in strainatate. Eminescu fusese
numit revizor colar i, printre institutorii pe cari ii controleaza,
se gasete si Creanga, remarcat de altfel i in cursul unor conferiMe
pedagogice Inca inainte de Inceputul anului colar. Curand legaturile
for devin prieteneti. Eminescu recunoate in Creanga un exemplar
popular plin de autenticitate, un geniu naiv lucrand cu mari puteri

de atracie asupra spiritului sau complicat si subtil. Creanga afla


in Eminescu prilejul de a se putea oglindi i verifica Intr'un spirit
superior, trecut prin cul tura cea mai inalta. Eterna nostalgie a
culturii catre natura, in care i se pare a gasi fericirea pe care ea
insai a pierdut-o, aspira/ia naturii catre lumea mai bogata qi mai
pura a culturii, pecetluesc Inclinarea reciproca a celor doi barbaii
cari alcatuesc in Iaii acelor ani o pereche boema semnalata adeseori,

www.dacoromanica.ro

307

JUNIMEA

intirziind in fa/.a unui pahar de yin, pierzandu-se in diseigii interminab ile, continuate uneori pans 'n zori in bojdeuca din strada
Ticaului-de-sus. Eminescu este si un mare iubitor de literature
populara. Tezaurul pe care i-1 pune la dispozi/ie verva pitoreasca a
noului sau prieten este nesecat. Ce ar fi data Creanga ar nota unele

din povestirile pe care se pricepea a le debita cu atata farmer?


Dupe mai multe marturii ale vremii se pare ca. Eminescu este acela

care decide pe Creanga sa astearna pe 'Artie primele lui povqti.


In toamna anului 1875, cei doi prieteni isi fac apari/ia la Ia cob
Negruzzi, In cercul junimistilor. Creanga citeste Soacra cu trei
nurori, publicata apoi in numarul din Octomvrie al Convorbirilor
literare. Apari/iile lui Creanga printre junim4ti devin tot mai dese.
o Ce fericita achizi %ie pentru societatea noastra acea figura -/aranea sea si primitive a lui Creanga! (exclama Iacob Negruzzi). Toby

de anecdote, el avea totdeauna ca'te una disponibila, fiind mai


ales cele corosive specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor, al

lui Lambrior, ba se poate zice

afara de Naum

al tuturor

junim4tilor. Cand radea Creanga, ce hohot puternic, plin, sonor, din

toata inima, care facea sa se cutremure Pere/ii! Singur rasul lui


inveselea societatea fare alto comentarii ! ySi cand aducea in Junimea
sate o poveste sau novels, i mai tarziu Cate un capitol din Amintirile
sale, cu cats placere si haz ascultam sanatoasele produceri ale acestui

talent primitiv i necioplit! > (Amintiri din Junimea s, p. 212).


Cele 15 poveti, nuvele si anecdote ale lui Creanga, completate cu
cele patru parti ale Amintirilor din copildrie, ramase neterminate,
apar toate in Convorbiri in scurtul interval al carierei sale literare,
dela 1875 la 1883. In 1898, opt ani dupa moartea .povestitorului,
Convorbirile literare publics i fragmentul Feit-Frumos fiul epei.

In toamna anului 1877, Eminescu pleaca la Bucurwi ca primredactor al Timpului. Creanga se simte singur. 4 Vino, frate Mihai,
vino, caci fare tine sunt strain )), II imbie el Intr'o scrisoare. In 1880
este in Bucure.sti,I1 vede pe Eminescu i-i citwe lui Maiorescu prima
parte a Amintirilor. Raul de care trebuia sa moara, accesele lui de
epilepsie, se ivisera de mai multa vreme, poate Inca din 1877. Boala
progreseaza in asemenea masura incat, dupa 1880, munca literary
Ii devine din ce in ce mai penibila. Vestea nebuniei lui Eminescu
II indurereaza profund. Cand in Septemvrie 1884, Eminescu, ingrijit
la Dobling, revine in Iasi, cei doi prieteni se reintalnesc, dar tovara0a
20*

www.dacoromanica.ro

308

TUDOR VIANU

for nu mai are farmecul din trecut. Nici Eminescu, nici Creanga nu
mai sunt oamenii de alts data. In 1887, Creanga este. obligat

sa renun %e la postul sau de institutor. Plecat la Bucuresti, spre


a-si regula drepturile la pensie, cauta sa obcina ajutorul lui Maiorescu
In complicatele formalitaIi ale imprejurarii, dar are deceplia de a nu

fi primit de critic. Revenit in Iasi, el apare de mai multe ori, in


cursul anilor 1888 si 1889, In cercul literar al lui N. Beldiceanu,
adus de Ed. Gruber. Intr'o sears citeste partea a patra a Amintirilor. La 15 IUnie 1889 moare Eminescu in Bucuresti. Dupa cateva
luni, in ultima zi a anului, la 31 Decemvrie 1889, Creanga il urmeaza.
Opera lui Creanga aparuse in Convorbiri literare cu multe greseli

de tipar. ll) ovestitorul se plansese de mai multe ori de aceasta. Pe


un numa al revistei s'au gasit corecturile autografe ale lui Creanga,
preocupat de altfel sa aduea si ameliorari estetice textului. Era deci
necesara o editie a operelor, dupa manuscrisele originale. Cateva zile
dupa moartea scriitorului, fiul acestuia, capitanul C. Creanga,
convoaca un comitet compus din A. D. Xenopol, ca presedinte, si
din Ed. Gruber si Grigore Alexandrescu, carora, impreuna cu suma

de 9.000 lei, provenita din succesiunea tatalui sau, ii transmite


sarcina de a-i republica operele. Gruber ob%ine dela Tinca Vartic
manuscrisele lui Creanga. Prima ediiie a operelor apare la Iasi,
sub ingrijirea Comitetului, in 2 vol., intre 1890 si 1892. In 1895,

Gruber moare nebun si manuscrisele lui Creanga sunt vandute


D-rului Mendel din Iasi, care iroseste o parte din ele, predand restul
Profesorului Gh. Scobai Ce au devenit arc toate acestea ? Putinele

manuscrise intamplator gasite, uneori la negustori ieseni care be


intrebuiniau ca hartie de ambalaj, impreuna cu acele pe care Dr.
Mendel le-a comunicat d-lui G. T. Kirileanu in copia lui Gruber,
an alcatuit singura temelie manuscrisa a ediiiei acestuia la dlinerva *,
in 1902 si 1906. Tot d-lui G. T. Kirileanu ii datoram si ediIia critica

a Operelor lui Creanga, completate cu note, variante si glosar si


adaugite, intr'un numar restrans de exemplare, cu doua din povestirile corosive, la FundaIiile culturale regale, in 1938.
Funcliunea literary fusese asumata, pans catre 1870, in literatura
romans, de scriitori proveni0 din lurnea boiereasca, traind in formele

ei de viaIa si orientandu-se dupa gusturile ei. Junimea este si ea,


prin compunere si indrumare, o societate aristocratica. Totusi prin
Junimea se produce primul gest de transmitere a direcliei literare

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

309

unor scriitori de extractie rurala : fenomen de mare insemnatate, a


carui nesocotire ar lasa neexplicata intreaga desvoltare ultericara
a literaturii noastre. Dar pe cand noii scriitori de acum sau de mai
tarziu, un Eminescu, un Slavici, un CoOmc, sunt oameni de cultura,
formali sub influent.e filosofice sau umaniste i traind in genere
in alte forme de viaIa decat ale poporului, asa incat expresia acestuia
is la ei forma unei intoarceri romantice catre obarii sau a unei
norme menite sa evite scriitorului tragedia desradacinarii, Creanga
este un rural autentic, fara romantismul ruralitatii fara vreuna
din complicaIiile sufleteti ale smulgerii din radacini. Cazul lui este
din aceasta pricing unul din cele mai rare. Priviii in perspectiva
marilor linii de direc %ie ale literaturii noastre, nici Delavrancea, nici
Vlahuia, nici Iosif, nici Cerna, nici Goga, nici chiar Sadoveanu nu

apar atat in succesiunea lui Creanga, cat in aceea a lui Eminescu.


Gesturile tipice ale crealiei tuturor acelora sunt nostalgia, intoarcerea, protestul, revendicarea, aspira-cia catre o lame pe care au

parasit-o, dar catre care se doresc inapoi, pe care o resimt mai


curata si mai buns. Nimic din toaie acestea la Creanga. Povestitorul
este adanc infipt in lumea lui, asa incat el o poate descrie Para duiosii

retrospective, fara sentimentalitate, cu realism robust si humor


impacat. Nostalgiile lui Creanga, articulate de cateva on in Amintiri,
au un sens individual, nu social ; ele it poarta catre lumea copilariei,
nu catre ac-cia a altei close sociale, pe care el ar fi parasit-o. Intr'un

anumit sens s'ar putea spune ca Ion Creanga este eel mai min
semanatorist > dintre sc.riitorii notri. Omul Creanga a ramas
totdeauna un rural, cu puiina lui inv'atatura de carte, cu acel gust
al independenIei morale, care face din el un rasvratit, cu moravurile
lui simple si naive. Cand it ajurg nevoile mai aspre ale vie/ii, el se
refugiaza in bojdeuca lui de pe Ticau, intr'o tovara0e Viraneasca,

doarme pe prispa i migalew la hartiile lui, infaurat in larga


carnasa inflorita, intr'o odaie lipita pe jos cu pamant. Imbracat
in groasele-i haine de iac, faranul natalialos, care deprta cateo
cofi/a de yin cu apa, se ivqte in cercul Junimii Si se leaga cu oameni
de acolo, invocand necontenit <(iarania a lui, cu un fel de umilitate,
in care se ascunde adeseori secretul orgoliu al' poporului in atingere
cu clasele mai inalte si care ii dadea posibilitatea psihologica de a

se infaira in toata savuroasa lui autenticitate populara, atat de


gustata -de junim4ti.

www.dacoromanica.ro

310

TUDOR VIANU

l'aranul Creanga nu este insa deloc un talent necioplit * cum


credea Negruzzi si niciun < miter poporal * cum 1-a numit Maioreseu.

Fl este un talent rafinat, un mare artist.. Imprejurarea devine


izbitoare considerand mai intai materia de motive folklorice i chiar
primele mijloace ale expresiei populare in povwile sale. Dupe cum
a aratat d-1 Jean Boutiere, in pretioasa monografie franceza consacrata povestitorului (La Vie et l'oeuvre de Ion Creangil, Paris, 1930),
toate scrierile lui (in afara de Stan Pcititul, a carui origins populara
n'a putut fi identificatk dar nu este contestabilA) reiau vechi motive
prezente in intreaga arie a folclorului european i (in afar de Dcinilei
Prepeleac, Povestea Porcului, Harap Alb si Ivan Turbincd, in care
modificarile sunt destul de mici) nu in combinatii noi, in contaminari
de motive cum pot fi semnalate in operele altor autori de inspiratie
populara, ci in exacta for inlantuire din prototipul folkloric. Niciun
episod nu este inlaturat, adaugat sau imprumutat de aiurea atunci

efind Creanga reproduce o poveste a poporului in Soacra cu trot:


nurori, Capra cu trei iezi, Fata babel. si fata mosneatfului, Fat frumos

fiul epei, sau Prostia orneneascd. Memoria lui este aici dintre cele
mai fidele si imaginatia lui este cu totul stapanita in latura inventiei
cpice. Basmul popular pare a fi pentru el un lucru bine stabilit, o
structure obiectiva si constrangatoare, pe care se ferete de cele
mai multe on a o modifica. Povestitor credincios al basmelor populare, mijloacele lui sunt la prima vedere tot acele ale poporului.
Formulele ini %isle, medianc f;i finale, rimele si asenantele introduse
in expunere, multele expresii dialectale, zicerile tipice, comparatiile
si metaforele sunt deopotriva ale poporului. Creanga povestete
basmele poporului in limba lui. Dar de aci inainte apare originalitatea lui Creanga, cu atat mai mare cu cat el a inteles sh pi-o limiteze. Intocmai ca art4tii Bizan %ului, pictori de icoane, fresce sau
mozaicuri, Creanga lucreaza in forme si cu mijloace prestabilite,

pazite de traditii, luck originalitatea lui se introduce pe o tale


oarecum subreptice, pe care numai cunoseatorul o surprinde cu
toata limpezimea si ajunge s'o d'guste ca pe o savoare discrete.
In ce consta originalitatea lui Creanga
Mai intai intr'o dibace deplasare a interesului dela simpla pove-

stire, dela infatisarea nude a episoadelor actiunii la prezentarea


modalitatii for individuate. Puterea lui Crean& de a individualiza
atitudinile, gesturile si tipurile este dintre cele mai marl. D-1 Jean

www.dacoromanica.ro

JUNIMEA

311

Boutiere a dat in aceasta privinIa cateva frumoase exemple. Cand


in Capra cu trei iezi, cel mai mare din acetia se duce sa deschida
lupului: Atunci mezinul se vara iute in horn, i sprijinit cu picioarele

de prichiciu i cu nasul de funingine, tace ca petele si tremura


ca varga de frica#. Cand Harap Alb ateapta cerbul, deodata el
aude cum 4 Cerbul venea boncaluind. Si ajungand Ia izvor, ()data
i incepe a bea halpav Ia apa rece ; apoi boncaluete i iar mai bea
cate un rastimp, si iar boncaluete i iar mai bea, pans ce nu mai
poate. Dupa aceea incepe a-gi arunca lama dupa cap ca buhaiul,

apoi scurmand de trei on cu piciorul in pamant se tologq

jot

pe pajite, acolo pe boa ; mai rumega el cat mai rumega i pe urma

se werne pe somn, 9i unde nu incepe a mana porcii la jir e. Cand

Stan Palau' se duce in sat sali aleaga o nevasta 4... se prinde in


a

joc Tanga o fats, care chite9te ca i-ar cam veni la socoteala ; incepe

el a o masura cu ochii de sus pans jos i de jos pans sus i cum


se invartea hora, ba o strangea pe fata de 'liana, ba o calca pe
picior, ba ... cum e treaba flacailor t. Cine va uita apoi portretul
lui Gerila intr'un mare cadru de natura In Harap Alb : ...omul
acela era ceva de spariet: avea nite urechi clapauge si n4te buzoaie

groase i dabalazate. ySi cand sufla cu dansele, cea de deasupra


se rasfrangea in sus peste scafarliea capului, iar cea de desupt
atarna in jos, de-i acoperea pantecele. ySi on pe ce se punea suflarea

c lui, se punea promoroaca mai groasa de-o palma. Nu era chip sa


to apropii de dansul, ca aa tremura de tare, de parca-1 zghihuia
dracul. ySi dac'ar fi tremurat numai el, ce car fi fost? Dar toata
suflarea i faptura de prinprejur ii ineau hangul: vantul gemea
Ca un nebun, copacii din padure se vaicareau, pietrele ;ipau,
vreascurile iuiau, i chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iara
veveritele, gavozdite una peste alta in scorburi de copaci, suflau
in unghii i plangeau In pumni blastamanduli ceasul in care s'au
nascut . Nici odata povestirile poporului nu au aceasta preciziune
si bogaiie a descrierilor. In al doilea rand, atunci and scrie povqti,
Creanga umanizeaza fantasticul. Animalele gi fiinpele supranaturale
sunt la Creanga arani de-ai lui, incat in cadrul extraordinar al
basmului se constitue scenele unui realism popular, cum Maiorescu
11 va recomanda scriitorilor romani, deli tocmai exemplul lui Creanga

nu va fi amintit. Basmele lui Creanga


printre cei dintai Ibraileanu

dupa cum a observat

sunt de fapt nite nuvele, incat dela

www.dacoromanica.ro

TUDOR VIANU

312

ele la Moc Nichifor Copanel nu resimIim trecerea intr'o alts categorie literara. Pretutindeni, aceeasi veche lume Varaneasca, miscata
de instincte simple si tari, uneori sireata, plina de umor, infalisatk
in scenele si relaiile tipice ale vie/ii, in felul ei de a munci si de a
se inveseli, in legaturile parinIilor cu copiii, ale soacrelor cu nurorile,
ale barbatului cu nevasta, ale fraAilor intre ei, ale boierilor cu Varanfi,
ale stapanilor cu slugile. Dupa cum Caragiale a evocat caracterele,
atitudinile si deprinderile comune micei burghezii romanesti catre

finele veacului trecut, Creanga face aceeasi opera pentru lumea


noastra Varaneasca, ramasa neschimbata in decurs de veacuri, eu
aceleasi largi mijloace de stilizare. Spre deosebire de povestitorul
popular, Creanga nu da nara/iunii sale simpla forma a expunerii
epice, ci topeste povestirea in dialog, reface evenimentele din convorbirc sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor,
ceea ce ii da putiirca sa intre in psihologia lor, sa ni-i arate cum
gandesc si cum simt, cum ezita si cum se hotarasc. Cand Danila
Prepeleac pleaca spre targ spre a-si vinde boii: < Mergand el en
0 Duman si Talasman ai sai, tot inainte spre iarmaroc, tocmai pe

cand suia un deal lung si traganat, alt om venea din spre tang
cu un car nou, ce si-1 cumparase chiar atunci si pe care-1 tragea

cu rnanile singur, la vale cu proptele si la deal c