Impunandu-si controlul asupra intregii societati romanesti, P.C.R.

a actionat pentru
reorganizarea aparatului de stat ce trebuia sa serveasca scopurile sale politice. In martie 1948
au avut loc alegeri pentru Adunarea Constituanta, castigate practic, in conditiile distrugerii
sistemului democatiei parlamentare, de Frontul Democratiei Populare, o alianta patronata de
partidul comunist si in care mai erau mentinute, doar formal, unele resturi de formatiuni
politice sau partide-satelit, ca Frontul Plugarilor, Uniunea Populara Maghiara, Partidul
National Popular, care, de altfel, si-au incetat ulterior existenta. S-a constituit Marea Adunare
Nationala care a votat, la 13 aprilie 1948, o noua contitutie. Inspirata din cea sovietica,
consfintind prin articolul 3, ca intreaga putere emana de la popor, noua lege fundamentala
a statului roman instituia, de fapt, sistemul monopartidului politic in tara noastra. . Un for de
conducere pe linie de stat era Prezidiul Marii Adunari Nationale, functia de presedinte al sau
fiind ocupata succesiv de Constantin I. Parhon (1948-1952), Petru Groza (1952-1958), Ion
Ghoergh Maurer (1958-1961). O noua lege fundamentala a fost votata peste patru ani, la 24
septembrie 1952, si a consfintit rolul decisiv al partidului comunist in conducerea Romaniei.
Ca organ suprem al puterii de stat s-a organizat Constiliul de Stat.
In numele unei asa-zise ascutiri a luptei de clasa, a organizarii si manifestarii
dictaturii proletariatului (din teoria marxist leninista), au fost incalcate brutal drepturi si
libertati democartice ale oamenilor. Orice forma de opozitie a fost reprimata violent. Sub
acuzatia de tradare, sabotaj sau agenti ai imperialismului a fost profund afectat tot
corpul de elita al vetii politice si culturale interbelice. Intre 1947-1952 au fost inscenate
numeroase procese politice, ca cel impotriva liderilor Partidului National Taranesc Iuliu
Maniu si Ion Mihalache ce s-au soldat cu pedepse grele la inchisoare sau lagare de munca,
unde au pierit multi adversari ai comunistilor. Au fost lichidate, cu brutalitate, incercarile de
rezistenta armata din zona muntilor Bucegi, Fagaras. S-a manifestat totusi, desi firav, o
rezistenta militara la instaurarea regimului comunist. Au actionat, astfel, grupuri armate, ca
de exemplu in Banat Tanase, Ionescu, Blanaru, Spiru, in Oltenia maiorul Dumitriu, in
Arges Traian Marinescu, Fagaras - general Arsanescu si fratii Amautoiu. In cadrul
constituirii noului aparat de stat, intre 1948-1949 s-au creat Securitatea si Militia Populara.
Securitatea a devenit un instrument de teroare si represiune, indreptat impotriva oricarui
opozant al noului regim. Era coordonata de generali, dintre care unii erau agenti ai serviciilor
de spionaj, ca A. Nikolski, P. Bodnarenko. In 1952 si-a inceput activitatea de reprimare
Alexandru Draghici, devenit ulterior ministru de interne.
Sistemul detentionar al Romaniei comuniste a cuprins numeroase inchisori si lagare
de munca, ca acelea de la Gherla, Aiud, Pitesti, Sighet, Ramnicu-Sarat, Portita, canalul
Dunare - Marea Neagra, ce au grupat, intre 1949-1964 si in anii urmatori, in conditii
infioratoare de munca fortata si de exterminare, un mare numar de detinuti. Masurile
antidemocratice au privit si institutia Bisericii, care a fost crunt reprimata. Multi proti au fost
arestati, iar numeroase manastiri inchise, in special ale cultului greco-catolic, dar si cele ale
cultului ortodox. La 17 iulie 1948, guvernul roman a denuntat Concordatul cu Vaticanul, iar
la 1 decembrie cultul grecu-catolic a fost desfiintat si episcopii sai arestati. Noua lege a
cultelor, din 14 august 1948, a supus Biserica statului comunist.
Represiunea s-a intensificat, intre anii 1956-1959, sub influenta miscarilor
anticomunistedin Polonia si a revolutiei maghiare, privind mai ales cercurile intelectualilor.

referat.clopotel.ro

Zelul demonstrat de agentii organelor represive a dus in cadrulimpunerii colectivizarii, la

stramutarea fortata de sate intregi din Banat in Baragan, in 1948, si la judecarea, dupa datele
mentionate chiar de Gheorghe Gheorghiu Dej, a circa 80.000 tarani.
Intre personalitatile care si-au pierdut viata in urma represiunii comuniste, amintim
pe Iuliu Maniu, Ghoerghe Bratianu, Ion Mihalache, Mihail Manoilescu, Radu Rosetti
s.a.Cunoscuti oameni de cultura Ioan Lupas, Ion Petrovici, M. Vulcanescu, Lucian Blaga,
SimionMehedinti, Dimitrie Gusti au pierit in inchisori sau au fost marginalizati si au sfarsit in
mizerie.
Comunismul a antrenat si grave modificari ale culturii nationale. In incercarea de a
imita modelul dovietic, unii autori, trecuti in slujba culturii comuniste (culturnicii), precum
Mihai Roller, au incercat rescrierea valorilor traditionale ale culturii nationale sub lozinca
demagogica a marxism-leninismului. In slujba noii puteri, din convingere sau pentru a
supravietui, ei au modificat, cu buna stiinta istoria tarii si au fetisizat, in literatura si arta,
chipul muncitorului. S-a introdus, dupa 1946 o cenzura foarte stricta, care a afectat peste
2000 de titluri de carti si reviste. In epoca celui mai incrancenat dogmatism cultural, cultura
romaneasca a fost profund afectata, in 1948, de reforma scolara si de reorganizarea
Ministerului Invatamantului, a Academiei Romane si a institutelor de cercetare. Intre 19561959 intelectualitatea a fost lovita de un nou val de represiune. Multi profesori au fost
inlaturati din institutele de invatamant superior in baza unor acuzatii imaginare. Discipline,
care adusesera, altadata, faima stiintei romanesti au fost prectic etichetate drept burgheze
filozofia, statistica, sociologia si au fost practic desfiintate. Cu toate acestea, trebuie sa
mentionam faptul ca s-a desfasurat o lupta contra analfabetismului si deschiderea, fie ea si
multilata, a culturii catre populatie in ansamblu.
In februarie 1948, in mod silit, prin inlaturarea si exterminarea din randul Partidului
Social Democrat a celor care se opuneau fuziunii, comunistii au inghitit partidul amintit. S-a
format Partidul Muncitoresc Roman, prototipul partidului unic,in cadrul regimului comunist.
In ciuda unor greutati si inlaturandu-I pe toti contracanditatii, figura centrala din partid a fost,
intre 1945-1965, Gheoghe Gheorghiu Dej.
In perioada stalinizarii tarii, partidul comunist a concentrat in mod absolut puterea in
mainile sale. Devenit principalul ac\gent executor al unui sistem politic dictatorial, partidul
si-a sporit randurile, de la 720.000 de membri in 1950 la 1.450.000 in 1965. Intre 1945-1947
chiar si o parte din fostii simpatizanti ai Garzii de Fier si-au gasit refugiul in randurile
comunistilor.
In interiorul partidului s-a desfasurat insa o necritatoare lupta pentru putere. Intre
1948 si 1952 s-a afirmat o grupare Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu adepta a
subordonarii totale fata de P.C.U.S. Impotriva sa s-a manifestat Gheoghe Gheorghiu-Dej,
partizan al liniei nationale in impunerea comunismului. In 1952, cel sin urma a izbutit sa
inlature gruparea condusa de Ana Pauker. Gheorghiu-Dej a devenit prim-secretar al partidului
si prim-ministru. In 1952 a intrat in Biroul politic si viitorul dictator, Nicolae Ceausescu.
Nicolae Sabina
Clasa a VIII-a B

referat.clopotel.ro