Sunteți pe pagina 1din 8

Subiectul 1.

Eseu pedagogic
Tema moral este una dintre cele mai vechi teme ale filosofiei. Ea a fost i este constitutiv naturii
umane, iar contiina de sine a omului s-a constituit, nainte de toate, n jurul valorilor morale. Este
suficient s aducem ca argument unul dintre cele mai vechi documente istorice, Biblia, n care
pcatul originar, care a dus la rspndirea omului n lume i la devenirea lui istoric, s-a svrit
tocmai prin accesul acestuia la cunoaterea binelui i rului. De altfel, primele judeci de valoare
moral au aprut n strns legtur cu doctrinele religioase ale nceputului istoriei i au rmas pn
astzi componente majore ale religiozitii i, totodat, surse importante pentru constituirea
doctrinelor morale.
Primele idei sistematizate despre moral n afara unor sisteme religioase au aprut n filosofia
greacpresocratic. Presocraticii identificau morala cu virtutea, cu viaa n armonie cu natura, cu
universul, fiind prin excelen adepii unei morale individualiste i cosmogonice.
Realiznd marea rsturnare epistemologic a filosofiei greceti, prin ntoarcerea cugetrii
filosofice spre om, Socrate pune la baza moralitii raiunea ca virtute, realiznd o ierarhie valoric
asupra creia se vor opri numeroi ali filosofi ai antichitii:
NELEPCIUNEA
CURAJUL
CUMPTAREA
DREPTATEA
Prelund liniile de cercetare filosofic ale lui Socrate, eroul dialogurilor sale, Platon consider c
morala exist n viaa oamenilor n baza unor prescripii sub forma virtuilor, constituite dup
principiile raional, voliional i sensibil proprii naturii umane, dar aparinnd societii ca un dat
al universului. Platon a gndit etica drept o tiin a organizrii raionale a societii, ierarhia
valorilor morale stabilit de acesta fiind:
DREPTATEA
NELEPCIUNEA
CURAJUL
CUMPTAREA
Pentru Aristotel, morala este produsul unui raport social, prin care se asigur cultivarea unor virtui
confirmate social, apoi trite contient. Aristotel a formulat pentru prima dat ideea libertii de a
alege, dar nu ca un atribut nnsut al individului, ci ca relaie social.
La fel ca predecesorii si, i Aristotel are un punct de vedere cu privire la ierarhia valorilor. n
concepia sa, primordial este dreptatea, care genereaz raporturile individului cu societatea, n timp
ce nelepciunea, curajul i cumptarea determin raportul individului cu sine.
Odat cu apusul carierei politice a lui Alexandru Macedon, stpnul celui mai mare imperiu din
istorie, dar i ucenic n ale nelepciunii al lui Aristotel, filosofia intr n ceea ce s-a denumit
perioada elenistic. Preocuprile pentru soarta fiinei umane, tot mai ameninat de desele prbuiri
ale ordinii sociale, trec de la nivelul tririlor autentice la nivelul filosofrii, astfel c se cristalizeaz
dou curente etice majore, care vor influena ndeosebi filosofia

clasic: epicurianismul (hedonismul), pentru care scopul fundamental al omului


este fericirea, i stoicismul, pentru care omul nu poate urmri alt el n via, dect virtutea, sau
practica datoriei

Subiectul 2. Omul nobil i Omul vulgar din societatea


contemporan
n istoria filosofiei despre om nu este categorie filosofic mai bttorit dect binele. Perceput ca
sens i realizabilitate a fiinei umane, n genere, binele reprezint termenul laudativ general al
judecilor de apreciere aplicndu-se trecutului i viitorului, contientului i incontientului,
voluntarului i involuntarului, termenul cu care omul i umanitatea exprim concordana lumii cu
un criteriu propriu, raportat la o interpretare proprie despre sine . n acelai
timp, rul reprezint,logic i ontologic, opusul binelui, cu toate determinaiile care decurg din
aceast opoziie.
Binele, n genere, poate fi conceput n felurite moduri, aa cum anticipam n caracterizarea
categoriilor etice.
Exist un bine logic, identificat cu corectitudinea logic, cu validitatea, ca acord ntre regulile
logice i actul raional al individului. Spunem despre cineva c a rezolvat bine o problem, c este
bine cum raioneaz, c soluia este cea bun. Binele, aici, nu se confund cu adevrul; el exprim
doar calificarea valoric a cii de ajungere la adevr.

Exist un bine general-uman, ca acord ntre determinaiile reale ale lucrurilor, situaiilor,
nsuirilor, faptelor i aprecierilor i comandamentele umane corespondente. Iat enumerarea fcut,
n acest sens, de Carmen Cozma: sntate, linite, pace, bogie, plcere, mulumire, avantaj,
succes, folos, plintate, bunstare, fericire; ceea ce este prielnic, potrivit, confortabil, agreabil,
convenabil, natural, frumos, apt, fidel, benign, adevrat, corect, drept/ndreptit etc. Prezena, n
aceast enumerare, de altfel deosebit de sugestiv, a unor expresii logice ale binelui, precum i a
unor determinaii epistemice, indiferente n raport cu binele, cum este adevrul ine, credem, de
insistena pe o accepie a binelui la nivelul simului comun i nu pe una riguros tiinific.
Exist un bine filosofic-ontologic, neles ca determinant absolut al existenei, ca fundament al
oricrei filosofii.
Exist, n fine, un bine moral, care exprim moralitatea dezirabil, ceea ce corespunde valorilor
i normelor specifice unei morale sociale determinate. Este accepia binelui care face obiectul de
preocupri al eticii i de care ne vom ocupa n cele ce urmeaz.
n Dicionarul limbii filosofice Frana 1962, Paul Foulqui prezint una dintre cele mai
complete i mai interesante definiii ale binelui moral:

Ceea ce este conform normei sau idealului moralitii i care, prin urmare, merit aprobarea
unei contiine drepte i trebuie s fie cutat pentru el nsui, independent de utilitatea sa, dar a
crui posesiune poate singur procura fericirea veritabil

Rul poate fi interpretat n mai multe feluri: rul generic, rul ca rutate uman, rul moral.
Rul generic semnific tot ceea ce duneaz, insatisface, creaz suferin, tulbur ori frneaz
(mpiedic) evoluia normal a vieii i activitii individuale sau colective a oamenilor
Rul ca rutate uman este nsuirea omului care urte. Exist oameni ri din fire i oameni ri
de la natur. Adesea oamenii ri de la natur sunt produsul unor malformaii psihofiziologice,
genetice (criminali, tlhari, violatori, pedofili etc), ei fiind nerecuperabili pe calea educaiei.
Dimpotriv, rutatea din fire are, totui, teoretic lecuire, ea constnd n recuperare moral pe
calea educaiei, drept pentru care rutatea din fire este vinovat.
Rul moral este expresia opoziiei, n atitudini i fapte, fa de valorile i normele morale ale
unei colectiviti. Ca i binele, rul se manifest prin trei modaliti:
S faci rul
S nu faci binele
S nu repari rul comis din diferite cauze.
O problem viu disputat n etic este aceea a responsabilitii omului pentru faptele sale rele.
Din punctul de vedere al moralei laice, problema este disputat n strns legtur cu acceptarea sau
respingerea ideii de destin, necesitate, ntmplare, noroc etc.
Conceptual i practic, binele st ntotdeauna alturi de ru. Conceptual, n sensul polaritii
enunate a categoriilor eticii, astfel nct oricrei valori etice i putem determina antivaloarea
corespondent, cu statut axiologic, nu numai logic. Binelui i corespunde rul, n toate
determinaiile sale derivate : onoare-dezonoare, demn-nedemn, cinste-necinste etc.
Ca i binele, rul este gradual. Nu orice ru este ru n mod absolut. Gradualitatea rului este de
aceeai natur cu gradualitatea binelui, iar dup unii filosofi, chiar n unitate dialectic cu binele.
Astfel, mai puin binele poate fi interpretat ca ru, dup cum mai puin rul poate fi interpretat ca
bine, dup mprejurri.
Pornind de pe aceast baz explicativ, se explic devalorizarea moral ca produs negativ al
concurenei dintre dorinele, trebuinele i sentimentele unui prezent valoric subiectiv imperfect
dar comod prin echilibrul autoestimativ al forului su interior ce este, n general structurat i pe
legea minimului effort i nevoia de a depi prezentul dat a ceea ce este subiectul. Se invoc, aici,
una dintre cele mai frecvente i aparent nevinovatecauze ale devalorizrii morale ca meninere
n mediocritate i suficien: tendina omului cu slab educaie moral de a abdica de la
comandamentele morale nalte ca efect al instinctului biologic de conservare.
Rezult, indubitabil, c binele i rul sunt, n ultim instan, coexistente n om ca potenialitate.
Depinde de mediul educaional moral ca omul s prefere binele autentic, s prefere mai binele, s

prefere cel mai mare bine posibil, sau s cad n pcatul resentimentului, metamorfoznd rul n
bine i actul imoral n fapt moral autentic.

Subiectul 3. Factorii care faciliteaz activitatea pedagogului

Libertataea
Colaborarea
Iniiativa
Onestitatea pedagogului
Sineritatea pedagogului

Un profesor are nevoie s tie s creeze i s menin un cadru specific educaiei. Acest cadru ine
de capacitatea lui de a fi asigurator, de a fi de ncredere, de a se conduce dup repere echitabile i
acceptate de ctre copii.
Profesorul stabilete nite reguli, dar el este primul care le respect.
Aceste reguli nu sunt multe, nici complicate, nici ascunse pentru a fi decodificate. Ele sunt simple,
puine i expuse copiilor cu tot cu semnificaia lor real: aceea de a-i proteja i de a menine echitatea dintre ei.
Consecinele nclcrii regulilor decurg firesc i nu sunt o pedeaps.
Astfel, dac un copil a stricat aparatul de proiecie, el nu mai poate fi folosit pentru o vreme pentru
prezentarea de imagini. Dac un copil vars laptele prin clas, va trebui s curee ce a murdrit.
Consecinele pe care le suport copilul sunt fireti i nu justific prea mult moral, ceart i
pedepse. Adultul poate explica firesc, cu blndee c atunci cnd stricm ceva este firesc s ncercm o reparaie. Nu se justific nici prea multe cuvinte, nici calificative de tot felul i alte aprecieri.
Profesorul trebuie s fie capabil s trezeasc interesul copiilor pentru domeniul pe care l pred i
pentru fiecare lucru pe care l comunic. Fr interesul copiilor, profesorul nu face dect s predea
o limb moart care va fi abandonat la un moment dat.
Pentru aceasta profesorului i-ar fi de ajutor s cunoasc psihologia vrstelor pentru a putea nelege
care sunt interesele generale ale copiilor precum i strile cu care ei se confrunt n dezvoltarea lor.
Prin deschiderea profesorului ctre interesele pe care deja copiii le manifest, el poate face legturi
interesante cu domeniul su. Pentru aceasta i trebuie o dispoziie de joc i explorare.
Profesorul ar trebui s fie format pentru competena de a stimula dialogul, de a trezi interesul, de
a organiza participarea copiilor. Pentru aceasta ar putea renuna s mai rspund unor ntrebri
nepuse de ctre copii, s mai cear redarea unor cunotine memorate, s vorbeasc unor indivizi
colectivi, s impun elemente de stimulare extrinsec. Un bun profesor este i un curios cercettor

n pedagogie. El aplic tehnici i metode i le urmrete efectele pentru a descoperi noi ci de stimulare a interesului, a inventivitii copiilor, noi modaliti de a-i mbunti activitatea didactic.
Scopul cercetrii este ca profesorul s-i mbunteasc activitatea sa i nu s-i testeze n van
pe copii.
Cercetnd, profesorul descoper noi valene ale unor metode pedagogice, i nelege mai bine pe
copiii cu care lucreaz i i menine viu interesul pentru profesia sa, eliminnd riscul de a se osifica
n nite practici stereotipe.
Profesorul are deplin respect pentru copil, dar nu este egalul copilului, prietenul lui. Profesorul are
n plus responsabilitatea pe care copilul abia o nva.

Subiectul 4. Profesorul ideal va fi atunci cnd.......


Fiecare persoana ii petrece pe bancile colii o perioada semnificativa din via. Primii 18 ani din
viaa noastr sunt marcai de studiu, de coala. Aici deprindem scrisul, cititul, socializarea dar i
multe altele.
n interaciunile cu ceilali, profesorul este persoana care seaman n elevii si nu numai
cunostinte, dar si primele atitudini. Atitudini fata de propria persoana, fata de scoala, fata de oameni
si de lumea inconjuratoare.
Dupa familie cel mai important personaj din viata noastra ramaneprofesorul. Acesta are datoria
morala de a ne ndruma pe drumul cel bun in viata, pe drumul care ni se potriveste cel mai bine.
Profesorul este singurul care poate face studiul atractiv, ne poate face sa venim de placere la scoala,
iar nu materia stufoasa, foarte aglomerat pe care o impun cei din minister.
n functie de abilitatea acestuia de a ne atrage, eu l-a identifica pe profesorul ideal ca fiind o
persoana cald, cu limbaj calm care n acelasi timp trebuie sa impun i respect n randurile elevilor.
Dup prerea mea, pentru a putea merge n fata unei clase de elevi este necesara o pregtire de
specialitate i nu numai. Pentru c atunci cand se prezinta in fata unor elevi sau studenti sa cunosca
materia amanuntit, continutul disciplinei si utilitatea practica a acesteia si sa nu se limiteze numai la
informatiile din manual.
Rbdarea este o alt condiie esenial unui profesor, deoarece nu toti elevii sunt genii nct s
priceapa informaiile transmise din prima. Profesorul trebuie s abordeze difereniat elevii, s fac
tot posibilul s nu descurajeze elevii mai slabi la invatatur. Astfel ei se vor teme sa raspunda chiar
daca vor sti raspunsul corect. Este mult mai eficienta metoda incurajarii elevilor, cand primesc
sfaturi utile, cand li se vorbeste cu blandete.
Profesorul ideal este acela care nu pune accent pe notarea elevului pentru ca nu notarea conteaz,
nu notarea este cardinal. Nu ne formeaz n nici un fel aceast notare. Cel mai important este c
profesorul s ne nvete sa fim coreci cu noi nine dar si cu ceilalti, sa muncim cinstit si sa ne
respectam pentru ceea ce suntem nu pentru ceea ce parem a fi.
Profesorul ideal este cel care rmne peste vremuri n amintirea noastr, este cel care ofer mereu
lumin, caldur i dragoste.

Subiectul 5. Etica profesional n practic


Calitile unui bun profesor nu se refer doar la competena sa didactic, ci i la capacitaile
empatice i sociale. Astfel, a avea competente de specialitate n functie de domeniul predat i
pedagogice este important, dar nu de ajuns pentru a fi ntr-adevar un profesor apreciat de ctre elevii
si.
n primul rand, calitatile unui bun profesor imlica a avea anumite abilitati sociale de a patrunde in
viata interioara a grupului de elevi, abilitati empatice, de a intelege copiii si a putea privi lumea prin
ochii lor, i nu n ultimul rand, valori superioare, cci profesorul este un model pentru elevii sai (sau
ar trebui sa fie). Pare imposibil? Un asemenea profesor perfect este un specimen rar, din pacate, i
aceasta deoarece este nevoie ca persoana care se hotrte s devina profesor sa ia aceasta decizie in
baza unei vocatii interioare, a unui ideal de a forma minile tinere. n schimb, de multe ori se ia
decizia pentru o cariera n nvatamant din raiuni pur practice inexistenta unui alt loc de munc
mai bun, statutul social apreciat.
Astfel, printre calitatile unui bun profesor, cele mai importante sunt tactul si talentul pedagogic,
capacitatea de a forma mintea tinerilor, de a preda in mod creativ si de a nu se limita doar la un
monolog plictisitor. De multe ori, nu ceea ce spune un profesor este important, ci modul in care o
spune. Predarea unei lectii printr-un lung monolog (cum, din pacate, inca se intampla de cele mai
multe ori) nu starneste interesul elevilor, mai mult, ii deranjeaza pe acestia, caci se simt complet
ignorati in aceasta interactiune intr-un singur sens. Modul in care un profesor comunica cu elevii sai
este esential, iar daca acesta gaseste moduri atractive de a prezenta informatiile si incearca o
interactiune adevarata cu elevii sai, rezultatele se vor observa imediat.
Printre calitile unui bun profesor, dragostea pentru copii este esenial. Un bun profesor are o
vocaie interioara pentru comunicarea adecvata a informaiei, dar el trebuie i s iubeasc i sa
nteleaga copiii. Atitudinea profesorului faa de copii pune amprenta asupra relaiilor n clasa, iar
daca acesta le arata elevilor sai dragoste, respect si intelegere, procesul didactic va fi mult
simplificat.
Empatia este i ea foarte importanta cand se vorbete despre calitatile unui bun profesor: acesta
trebuie sa cunoasca psihologia tinerilor, sa stie cum funcioneaza mintea lor i n primul rnd s
poata sa i ineleaga pe copii. Empatia nseamna intuiie, ntelegere, a putea sa patrunzi in lumea
interioara a copilului sau a tanarului si a putea sa privesti lucrurile (si) din perspectiva sa. Inseamna
si a putea sa iti cunosti cat se poate de bine fiecare elev si sa preconizezi care dintre ei va manifesta
anumite dificultati in anumite situatii. Nu este o calitate prea des intalnita.
Printre calitatile unui bun profesor se afla si competentele sociale: un profesor care stie sa
comunice cu elevii sai trebuie sa fie sociabil, dezinvolt, deschis, sa aiba abilitati de relationare
dezvoltate. Un profesor introvertit si inchis in sine nu va avea vreun rezultat si nu va impresiona

prin nimic pe elevii sai. Este important sa poti stabili o relatie adevarata, bazata pe comunicare
deschisa, respect reciproc si chiar atasament pentru a avea un efect vizibil asupra mintilor tinere.
Relatia profesor-elev nu trebuie sa ramana inchistata in modelul autoritar. Ganditi-va la profesorul
vostru preferat: nu era oare acela care stia cum sa vorbeasca cu elevii, care era capabil sa faca si
glume, care impunea respect nu prin teama si pedepse, ci tocmai prin respectul pe care il acorda el
insusi elevilor? Acest gen de profesor se face iubit si influenteaza impresionant de mult pe copii,
astfel incat chiar daca preda o materie in general respinsa de catre cei mici, acestia vor ajunge sa o
placa prin asocierea acesteia cu profesorul! Acelasi mecanism functioneaza din pacate si in sens
invers: daca un profesor se face detestat de catre elevi, acestia vor ajunge sa urasca si materia
asociata cu persoana acelui profesor!
Alte calitai ale unui bun profesor: abilitati organizatorice, capacitatea de a organiza materia
predata in segmente usor de corelat, de a pregati fiecare lectie astfel incat sa fie mai accesibila, dar
si mai interesanta pentru elevii sai. Si mai mult, capacitatea de a tine fiecare lectie intr-o maniera
interactiva, care sa implice elevii si sa le ceara opinia. Daca elevul este integrat in predare, daca i se
cere parerea si se tine cont de aceasta, el va deveni incontestabil mai atent la informatiile oferite.
Legat de aceasta, calitatile unui bun profesor includ si tact, maiestrie pedagogica si talent oratoric.
Amintiti-va de acei profesori care va dictau lectia pe un ton monoton atat de plictisitor, incat nu va
lipsea decat o perna sa adormiti! Daca profesorul stie nu numai in ce forma sa prezinte informatia,
ci si cu ce tonalitate si volum sa o prezinte, atunci va capta in mod sigur atentia elevului.
n concluzie, un profesor model ar trebui astfel sa ii formeze un stil pedagogic democratic i nu
autoritar, sa tina cont de nevoile elevului, nu numai de obligatiile lui, sa aiba acea vocatie pentru
cariera lui, vocatie ce inseamna atat motivatie interioara, cat si dragoste pentru copii. Printre
calitatile ideale ale unui bun profesor se numara si talentul pedagogic, abilitatile sociale si empatice
si capacitatea de a relationa nu doar cu clasa de elevi, ci si cu fiecare elev in parte.
Copiii au nevoie de afectiune, securitate i de stima de sine, iar aceste nevoi trebuie asigurate atat
n mediul familial, cat si n cel scolar, asta pentru o dezvoltare personal armonioasa a viitorului
adult. Un profesor cum din nefericire sunt muli care ii ignor elevii, i ironizeaza, este nervos
i se bazeaz exclusiv pe autoritatea sa, nu numai ca nu va avea rezultate didactice bune, ci va
afecta si dezvoltarea personalitatii copilului.