Sunteți pe pagina 1din 3

Triumful economiei de piata

Productia ar trebui sa fie pentru oameni si nu pentru profit

Afirmatia de fata se refera la cele doua tipuri de


sisteme economice existente in lume in secolul XX si relatia de
superioritate a unuia fata de celalalt.In alta ordine de idei, autorul
afirmatiei pledeaza pentru economia planificata (socialista,
hipercentralizata) in detrimentul economiei de piata (capitalista,
descentralizata).
In opinia mea, niciunul dintre cele doua sisteme
economice nu este perfect, insa sub aspectul progresului uman si
al cresterii bunastarii, economia de piata este superioara
economiei planificate, fapt ce il voi demonstra in randurile ce
urmeaza.
Economia planificata se bazeaza in mod preponderant
pe proprietatea de stat si incearca sa regleze raporturile
economice (resurse si trebuinte, productie si consum) pe baza
unui plan unic, impus, eliminand concurenta intre agentii
economici.Pentru a scoate la iveala tarele economiei planificate
voi prezenta un scenariu care sa ilustreze incompetenta intregului
sistem.
In cadrul tarii Socialista din Europa, capriciile vremii
isi fac simtita prezenta si sezonul de iarna a venit mai devreme
decat s-au asteptat meteorologii.Date fiind cantitatile abundente
de zapada ivite din senin, cerera de cauciucuri de iarna a
explodat.Insa, in toata aceasta isterie provocata de inrautatirea
vremii, o parte dintre soferi nu si-au mai putut achizitiona
cauciucuri de iarna, ducand la aparitia unui exces de cerere.Fiind
intr-o tara cu economie planificata, decizia in privinta productiei
apartine
statului,
concretizandu-se
in
planul
unic
de
dezvoltare.Astfel, un functionar al statului si anume planificatorul,

culege informatii din teritoriu pentru a testa nevoia sociala (in


cazul nostru nevoia de cauciucuri de iarna) si centralizeaza datele
obtinute.Pe baza acestora se iau deciziile cu privire la producerea
bunurilor si serviciilor necesare.Insa, tot acest proces de
planificare este in contratimp cu nevoia sociala, determinand o
desincronizare intre cerere si oferta.Revenind la scenariul nostru,
oamenii ce nu vor fi reusit sa isi achizitioneze cauciucuri de iarna
in prima instanta, vor trebui sa astepte o perioada determinate de
timp (o saptamana, o luna etc., timp in care se desfasoara
procesul de planificare) pentru a putea sa isi satisfaca
nevoia.Insa, cererea este variabila in conditii determinate de timp
si, presupunand ca starea vremii s-ar ameliora, cererea de
cauciucuri de iarna ar scadea si s-ar produce exces de
oferta.Astfel, planificarea rigida face ca orice abatere de la
obicetivele planului ( de exemplu cresterea cererii de cauciucuri
de iarna ca urmare a schimbarii bruste a vremii) sa declanseze
dezechilibre la nivel macroeconomic ducand la aparitia
excedentului in anumite ramuri si a penuriei in altele.
Insa, toate aceste inconviente ale economiei planificate
au un numitor comun si anume proprietatea de stat, care conduce
la ineficienta, constrangere si la absenta concurentei.Aceste
aspecte sunt in mare masura inexistente intr-o societate bazata
pe economia de piata datorita faptului ca proprietatea privata
este suverana, iar raporturile economice se autoregleaza prin
interdependenta cerere-oferta-pret in conditii de concurenta intre
agentii economici.De altfel, in cadrul economiei de piata actorul
principal este antreprenorul (si nu statul precum in cazul
economiei planificate).Astfel, daca in tara Socialista din
exemplul nostru ar fi domnit economia de piata, antreprenorii ar fi
perceput semnalele pietei si anume o nevoie nesatisfacuta de
cauciucuri de iarna si ar fi actionat pentru a acoperi acea nevoie;
si tot acest proces ar fi avut loc in mod spontan si nu planificat de
catre un grup de oameni, motivatia fiind obtinerea de profit .Prin
urmare, economia de piata ii motiveaza pe oameni sa se

preocupe de nevoile celorlalti intrucat este in interesul lor


financiar si astfel, tocmai propriul interes, egoism ii vor face pe
oameni sa aduca pe piata orice bun sau serviciu de care este
nevoie in societate (pentru ca acest lucru le va aduce profit),
concurenta fiind factorul de armonizare, reglare a intereselor
sociale.
In concluzie, afirmatia de la care pleaca acest eseu se
dovedeste a fi eronata, fapt atestat nu numai in teorie cat si in
practica, marturie stand tarile socialiste europene ce s-au
prabusit la sfarsitul secolului XX, printre care si Romania,
demonstrandu-ne astfel ca productia trebuie sa fie pentru profit si
nu pentru oameni.