Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Una din cele mai importante particularitati ale planetei noastre, este
aparitia acum 3,5 miliarde de ani a materiei vii. Aceasta s-a mentinut continuu
pana in zilele noastre, transferandu-se prin succesiuni (generatii) de entitati
distincte si cu o durata de viata finita. Acest fapt a impus reproducerea
exemplarelor respective.
Cat timp materia vie era formata din fiinte unicelulare, problema
reproducerii s-a rezolvat prin diviziunea periodica a corpului lor monocelular.
Practic dintr-o celula mama se formeaza doua celule fiice printr-un mecanism
numit de bilogi mitoza.
Odata cu aparitia fiintelor pluricelulare (in precambrian), problema
continuitatii materiei vii a devenit extrem de complexa. Atunci natura a inventat
un mecanism foarte complicat. O fiinta vie isi genereaza o celula speciala
celula ou, din care prin diviziune si diversificare celulara, conform ontogenezei,
se construieste o fiinta asemanatoare cu cea materna.
Cand o singura fiinta vie genereaza una sau mai multe fiinte fiice avem o
reproducere monoparentala sau prin partenogeneza. Este o forma de
reproducere relativ simpla dar foarte rara.
Majoritatea speciilor pluricelulare existente se reproduc prin fuziunea a
doua celule (gametii) diferite : una mare si imobila (ovulul gametul feminin) si
una mica si mobila (spermatozoidul gametul masculin). Aceasta reproducere
se numeste reproducere sexuata, biparentala. Masculul si femela trebuie sa
apartina aceleiasi specii.
Ereditatea poate fi biologica dar se poate referi si la elemente
socioculturale.
Problema ereditatii a framantat oamenii de mult. Pitagora, Empedocle,
Anaxagora, Hipocrate sau Aristotel au incercat sa explice transmiterea ereditara
a caracterelor psihosomatice. Ei au ajuns la un model potrivit caruia caracterele
ereditare se transmit de la intreaga fiinta a celor doi parinti (modelul pangenetic).
Aceasta idee s-a mentinut pana in sec. XIX cand a fost preluata si de Ch.
Darwin. Rolul lui Darwin a fost extrem de important in dezvoltarea geneticii prin
ideea ca tiparele ancestrale pot fi modificate de procesul evolutiei speciilor,
aducand ereditatii si un rol dinamic care sa permita astfel filogeneza.
Intrarea studiilor ereditatii in domeniul stiintelor exacte s-a facut odata cu
lucrarea fundamentala a lui G. Mendel publicata in 1866.
Rezultatele activitatii sale au fost sintetizate sub numele de legile lui
Mendel.
A. Legea segregarii
- suportul fiecaruia din caracterele ereditare (viitoarele gene) are
mai multe variante posibile (viitoarele alele);
- fiecare organism mosteneste de la parinti pentru fiecare
caracter un cuplu de doua alele. Cate una de la fiecare;
- in cursul formarii gametilor, cele doua alele se separa (se
segrega) pentru a permite noi combinatii in cursul fecundarii.