D

A fost odat, demult, pe vremea lui Ft Frumos i a Ilenei

Cosnzeana, ntr-o regiune nu prea ndeprtat, numit Dobrogea, o
familie de rani, care-i ducea traiul din cultivarea zarzavaturilor.
Pentru c regiunea aceea era foarte secetoas, capul familiei,
Darius, se ducea des sa ia ap din Dunre, pentru a avea cele mai
frumoase i mai gustoase zarzavaturi.
ntr-o dup amiaz de duminic, asupra familiei se abtu o
nenorocire: un rzboinic, mpreun cu ceata lui, veni la Darius i i ceru
fata, pe preafrumoasa Diana, s o duc n ara lui.
Diana se ascunse n pod de fric, iar Darius i soia lui l nfruntar pe
rzboinic.
Acesta plec suprat i le promise ranilor c-i va face s se ciasc
pentru acest lucru. Le va lua apa Dunrii, care i ajuta pe ei s cultive
zarzavaturile.
Zis i fcut. Rzboinicul merse pe firul Dunrii n sus, iar la un
moment dat porunci nsoitorilor s construiasc diguri nalte, care s
opreasc Dunrea s mai treac prin acel loc.
Nu dup mult timp, digurile erau construite.
n csua lui Darius, toat lumea plngea i se ruga la Dumnezeu ca
omul acela ru s nu mute cursul apei.
Dar iat c Dumnezeu le ascult ruga lor curat i dup ce apa fcu
un ocol pe alte meleaguri, o ntoarse iari spre locul unde o familie cu
inima bun ntoarse privirea ctre Domnul, fiind ameninat de-un rzboinic
i de ceata lui.
Iar digurile construite de oamenii aceia s-au drmat, astfel nct
acum Dunrea curgea i pe vechea, dar i pe noua albie.
De atunci, Darius i familia lui aveau ap din belug pentru a-i uda
grdinile de zarzavat, druind tuturor din buntile pe care le produceau.
De la acea ntmplare, de cte ori doreau oamenii s scrie cuvntul
Dunre, Dobrogea ori Darius, desenau apa aceea mare, care curgea
prin dou albii, o dat drept i o dat cu ocol...
i aa s-a nscut litera D...