Sunteți pe pagina 1din 39

UNIVERSITATEA DE NORD BAIA-MARE

SPECIALIZAREA: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE


DISCIPLINA: AMBALAJE SI DESIGN

AMBALAJE

ndrumtor:

Student:

Prof.dr.ing.DOREL MODORAN

2009-2010

CUPRINS

1.

CONIACUL........................................................................................................ 3
1.1 Aspecte generale......................................................................................... 3
1.1.1 Scurt istoric.................................................................................................. 3
1.1.2 Marci celebre de coniac........................................................................4
1.1.3 Degustarea coniacului..................................................................................... 8
1.2 Procesul tehnologic de obtinere al coniacului...........................................10
1.2.1 Materia prima pentru obtinerea coniacului.........................................10
1.2.2 Tehnologia de obinere a vinurilor materie prim................................11
1.2.3 Distilarea vinului................................................................................. 11
1.2.4 Pastrarea si invechirea distilatelor din vin............................................16
1.2.5 Vasele de pstrare.............................................................................. 16
1.2.6 Localul de pstrare................................................................................ 16
1.2.7 Procesele ce au loc n timpul nvechirii distilatului..............................17
1.2.8 Cupajarea i condiionarea cognac urilor...........................................19
1.2.9 nvechirea rapida a distilatelor de vin.................................................19
1.2.10 Pregatirea distilatului invechit pentru consum....................................20
1.2.11. Tipuri de cognac................................................................................. 21
1.3 Controlul calitatii si valoarea alimentara...................................................23
1.4 Dozarea si ambalarea coniacului...............................................................23

2.

AMBALAJELE DIN STICLA............................................................................... 24


2.1. Compozitia chimica a sticlei.......................................................................24
2.2. Rolul materiilor principale si secundare in formarea proprietatilor sale.....25
2.3. Principalele operatii de obtinere si rolul lor................................................25
in asigurarea calitatii produselor din sticla
2.4 Proprietatile sticlei....................................................................................... 26
2.5. Clasificarea tipurilor de sticla....................................................................27
2.6. Marcarea, ambalarea si depozitarea marfurilor din sticla.........................27

3. EFICIENTA ECONOMICA................................................................................... 28
Bibiografie:........................................................................................................... 33
Anexa 1................................................................................................................ 34
Anexa 2................................................................................................................ 35
Anexa 3................................................................................................................ 35

1.

CONIACUL

1.1 Aspecte generale


1.1.1

Scurt istoric

Cognac-ul a fost descris in multe feluri: apa vietii, cel mai bun
brandy dintre cate exista, cel mai sofisticat produs distilat. La fel ca multe
alte inventii geniale ale omenirii, nasterea lui se datoreaza purei
intamplari: negustorii olandezi ai secolului al XVI-lea, ca sa faca mai mult
loc pe navele lor, au decis sa distileze vinurile si sa le recompuna apoi,
cu adaos de apa, la destinatie. Clientii, insa, au hotarat altfel. Incantati de
gustul deosebit al distilatului, l-au cumparat asa. S-a nascut astfel o
legenda.
La inceputul secolului al XVI-lea, navigatorii ce faceau afaceri in zona
Canalului Manecii, majoritatea englezi si olandezi, au inceput sa distileze
vinul, considerand ca in acest mod pot transporta mai mult vin intr-un
spatiu mult mai mic. Adaugau, apoi, apa vinului concentrat, dupa care il
vindeau. Olandezii au numit aceasta bautura Brandewijn, echivalentul
englezescului burned wine (vin ars) si antemergatorul cuvantului
Brandy. La vremea respectiva, olandezii, care erau stapani de
necontestat ai negotului in zona Balticii, incep sa transporte cu succes
mari cantitati de vin ars catre Rusia, Suedia, Norvegia si Finlanda. Doar
un secol mai tarziu, locuitorii provinciei Cognac incep sa faca dubla
distilare a vinului, reducand si mai mult apa din vin, bautura rezultata
pastrand totusi aroma si buchetul vinului din care provenea. Din pura
intamplare se descopera, insa, ca apa vietii isi imbunatateste calitatile in
timp, in contact cu lemnul de stejar. Dupa un timp, vinul ars incepe sa fie
cautat si consumat fara adaos de apa si primeste numele de Cognac,
dupa zona unde era produs (regiunea Cognac cuprinde sapte areale, dintre
care cel mai bun este Grand Champagne, urmat de Petit Champagne,
Borderies, Fins Bois, Bons Bois, Bois Ordinaires si Bois Commune).
Cu un sol bogat, o clima moderat mediteraneana si generoase
resurse heliotermice, Valea Charente din Cognac reprezinta un loc excelent
pentru cultivarea vitei-de-vie, iar cele mai bune cognac-uri sunt produse si
azi pe baza de vinuri din Champagne.
Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea cresc exporturile de cognac catre
Olanda, Anglia, America de Est si Orientul indepartat. Era inceputul unui
nou ciclu economic, ce va conduce, de-a lungul timpului, la aparitia
fabricilor de sticle, dopuri si etichete. Regiunea Cognac devine rapid un
centru important pentru economia franceza. In 1909 este semnat primul
decret pentru protectia numelui Cognac si a modului de fabricare a
bauturii. Potrivit acestuia, numele de Cognac va fi purtat numai de
bauturile alcoolice produse din anumite soiuri de struguri, din zone precis
indicate de lege. Bautura putea fi obtinuta numai prin tehnici autorizate,
respectanduse procedeul de dubla-distilare in alambicuri de cupru si
pastrarea in butoaie de stejar pentru o perioada stabilita de timp.
Dupa procedura de dubla-distilare, in timpul maturarii in butoaie de

stejar cognacul pierde aproape o treime din continutul alcoolic, ajungand


de la 72% la 40%. Tot atunci are loc un proces, extrem de lent, de
microoxidare, despre care cunoscatorii spun ca face diferenta. In prima
faza, cognacul isi ia, in urma contactului cu lemnul de stejar, taninurile,
aroma si gustul specific. Culoarea aurie a cognacului este data de
taninurile transmise de lemnul de stejar, lemnul mai tanar dand apei
vietii o cantitate mult mai mare de taninuri decat lemnul vechi. A doua
faza, maturarea propriu-zisa, numita si hidroliza, este perioada in care
cognacul se asaza. Dupa doi-trei ani de maturare, s-ar putea spune ca
nobila bautura atinge calitatile propice consumului. Insa marile cognacuri
sunt tinute mult mai mult timp la maturat, castigand astfel complexitate,
parfum, aroma si gust. Buchetul si aroma perfecta a cognacului ajung la
perfectiune numai dupa cincizeci de ani de maturare. In final, cea de-a
treia faza oxidarea este faza in care isi desavarseste buchetul si
culoarea aurie. O data transferat in sticle, cognacul nu mai are contact cu
aerul sau cu lemnul, astfel ca procesul de maturare inceteaza. Producatorii
renumiti isi pastreaza cognacul vechi in damigene in pivnite cu totul si cu
totul speciale, numite in mod traditional Paradise.
Cognac Frapin Cuvee 1888 este unul dintre cele mai scumpe brandyuri din lume, pretul unei sticle ajungand la 4.400 de euro. Este imbuteliat
in recipient de cristal de 70 ml, capacul sticlei fiind din aur de 24 K. In
lume nu exista decat 1.888 de sticle. Potrivit lui Beatrice Cointreau,
presedintele executiv al casei Cognac Frapin, cognac-ul isi justifica pretul
deoarece este incomparabil.
Ca orice produs cu adevarat legendar, cognacul reprezinta nu doar o
simpla bautura, ci este expresia unui stil de viata in care se impletesc
bunastarea si bogatia spirituala. Insusi procesul de producere a cognacului constituie o alchimie a stilului: totul trebuie facut fara graba, cu grija
pasionata pentru detaliu. Marile case producatoare, precum Camus,
Courvoisier, Hennessy, Martell, Thomas Hine & Co. sau Remy Martin sunt
percepute drept culmi ale perfectiunii. Traditia si experienta acestor
producatori sunt reflectate in produsele scoase pe piata, adevarate
bijuterii pentru temerarii gustului rafinat. Care, evident, poarta si preturi
pe masura.

1.1.2

Marci celebre de coniac

Fig. 1.1.1 Coniac LEsprit de Courvoisier


Este un cupaj de cognac-uri vechi datand din era napoleoniana.
Foarte bogat si complex, proaspat si vibrant datorita maturarii. Aromele
delicate amintesc de boabele de cafea si mirosul frunzelor de tutun.
Impresioneaza prin gustul dulce cu tente de scortisoara, caise uscate si
miere.

Fig 1.1.2 Coniac Courvoisier Succession JS

Succession JS a fost creat pentru a marca 200 de ani de la incoronarea


lui Napoleon ca imparat, la 2 decembrie 1804. Un cognac cu
caracteristici exceptionale, cu arome bogate si complexe de vin sherry,
lemn de cedru, cafea proaspat prajita si miere. Gust delicat de pepene
galben si un post-gust ce evoca parfumul unei prajituri calde cu fructe.

Fig. 1.1.3 Coniac Courvoisier Napoleon Fine Champagne


Cognacul lui Napoleon, o adevarata capodopera pentru
cunoscatori. Un buchet delicat si subtil, un complex de arome ce
aminteste tutunul de calitate, prunele uscate, alune, turta dulce si
portocale. Corp puternic, insa cu un post-gust lung si lejer.

Fig. 1.1.4 Courvoisier VSOP Exclusif

Inima celor mai faimoase cocktailuri. A fost conceput pentru a se


potrivi celor mai extravagante combinatii. Subtil si armonios, cu tonuri
de condimente, vanilie si turta dulce.

Fig. 1.1.5 Coniac Courvoisier Initiale Extra


Expresia perfectiunii Courvoisier. Un elegant cupaj format din vinuri
provenind din regiunile Grande Champagne si Borderies. Aromele sale
amintesc de mirosul de trufe cu tente exotice: scortisoara, portocale si
caise uscate. Gustul adanc si armonios creeaza o explozie senzoriala la
nivelul papilelor gustative.

Fig. 1.1.6 Coniac Courvoisier XO Imperial


Creat in urma cupajarii unor sortimente de cognac foarte vechi, XO
Imperial dezvolta un caracter complex, cu un echilibru perfect al
aromelor. Intens aromat, cu o textura catifelata si cu un buchet
asemanator aromei de ciocolata, cu tente de portocala, caisa si pere.

Fig. 1.1.7 Coniac Courvoisier VSOP Fine Champagne


Courvoisier VSOP ofera un buchet delicat si un echilibru perfect
intre aromele de stejar si cele exotice. Aromele sunt armonioase si
complexe, cu tonuri de vanilie si alune.

Fig. 1.1.8 Coniac Courvoisier VS


Un caracter distinctiv si un gust rotund. Fructuos si delicat, cu un
gust scaldat de mirosuri de flori de primavara. Iese in evidenta in special
prin aroma bogata si vigoarea cognac-ului tanar. Post-gustul este scurt,
dar foarte intens. [1]

1.1.3 Degustarea coniacului


Marcarea tipurilor de cognac se face cu simboluri care au
urmatoarele caracteristici:
V.S. - Very special

- Este cel mai tanar cognac.


Are o varsta cuprinsa intre 2
ani si jumatate si 5 ani.

V.S.O.P. - Very
Special Old Pale

- Denumit si RESERVE are o


varsta intre 5-10 ani.

NAPOLEON

- Acest cognac este un


amestec premium si este
invechit intre 6 si 20 ani.

X.O. - EXtra Old

- Aceasta denumire o capata


cognacul cel mai vechi. Este
apreciat de cunoscatori
pentru aroma sa complexa.
Are o varsta intre 20-50 ani.

Prestigiul cognac-ului impune un anumit


protocol legat de momentul servirii, paharul in
care se serveste si modul in care se savureaza.
Unele din cele mai renumite restaurante servesc
cognac-ul lor cel mai bun in pahare mari, asa
numitele "balon".Aceste pahare au o baza foarte
larga si apoi se ingusteaza spre gura paharului
astfel aroma ajungand direct la nivelul nasului
pentru afi simtita la intensitate maxima.
Adevaratii cunoscatori aleg pentru a savura
un cognac un pahar in forma de lalea. Acesta are
un volum de 130 ml dar se vor turna numai 25 ml
de cognac. Aceeasi cantitate este cea universal
acceptata pentru "UN COGNAC". In paharele in
forma de lalea aroma se concentreaza apoi se
elibereaza constant lasandu-ti timp sa descoperi
aroma si sa observi culoarea inainte de a-l savura
in liniste. Cognacul se mai serveste in pahare de
forma celor "balon" dar de dimensiuni mai mici.
Paharul se umple 1/5 astfel incat prin orizontalizarea paharului
licoarea sa nu curga din acesta. Cognacul se serveste in pahar incalzit sau
la temperatura camerei dar niciodata cu gheata. Este recomandat ca
paharul sa se incalzeasca in palma, dar niciodata la flacara aceasta
incalzire deteriorand aroma cognac-ului.
Cognacul se poate servii la sfarsitul
unei mese sau se poate savura si ca o
entitate separata, singur sau alaturi de un
prieten in prezenta unui trabuc de
calitate.Cognacul satisface prin caliatatile
sale toate simturile: vedere, miros, gust.
Vederea
Priviti prin transparenta paharului pentru a observa culoarea specifica si
claritatea acestei licori.

Mirosul
Apropiati usor nasul de gura paharului si veti
descoperi aroma initiala. Acum invartiti usor
paharul in mana si astfel descoperiti al 2-lea
parfum - buchetul. Aceasta miscare de invartire
se numeste "umanizarea cognac-ului"
Gustul
Un cognac bun lasa un gust placut pentru o
perioada mai lunga. Acest gust persistent este
determinat de stimularea senzorilor gustativi
pentru dulce, acru, amar, sarat, toate aceste
gusturi fiind continute in cognac, combinarea lor
formand aroma caracteristica.
Depozitarea si pastrarea cognacului in sticle se
face in pozitie verticala astfel incat lichidul sa nu
vina in contact cu dopul de pluta

1.2 Procesul tehnologic de obtinere al


coniacului
1.2.1

Materia prima pentru obtinerea coniacului

Strugurii reprezint materia prim pentru prelucrarea n industria


vinicol, fiind folosii la obinerea unor produse ca : must, vin, distilate,
suc.
tiina care se ocup cu studiul strugurelui ca materie prim pentru
transformarea lui intr-un produs oarecare se numete uvologie ( uvo =
strugure i logos = vorbire ). Ea intregete studiul ampelografic al soiurilor
precizand parile componente ale strugurelui, raporturile cantitative i
valorice ce exist intre acestea i compoziia lor chimica. Pe baza studiului
uvologic se ajunge la asocierea soiurilor n sortimente tehnologice, dnd
posibilitatea oenologului sa stabileasca care sunt cele mai eficiente
scheme tehnologice a strugurilor n obinerea unor categorii i tipuri de vin
sau a altor produse pe baz de struguri, must i vin. Totodat studiul
uvologic permite s se compare indicii cantitativi i calitativi ai produsului
finit, cu cei ai strugurilor din care a provenit, putndu-se astfel exercita un
control eficient asupra procedeului tehnologic folosit.
In scopul unei complete caracterizri a strugurilor ca materie prim
pentru prepararea unui produs vinicol, trebuie s se porneasc de la
cunoaterea caracteristicilor uvologice i a insuirilor tehnologice a fiecrui

soi, intruct nu exist cel putin n etapa actual, un soi de struguri care s
poat fi utilizat la obinerea oricrui produs vinicol.
Schema tehnologic utilizat, trebuie astfel aleas, inct s pun n
eviden, n produsul finit, toate particularitile soiului folosit ca materie
prim la obinerea produsului respectiv.
Distilatele de vin sunt produse obinute, dup cum arat i numele,
prin distilarea vinurilor. n aceast categorie, produsul de referin l
constituie coniacul, obinut prim dat n Frana. Coniacul este un distilat
nvechit de vin, cu o trie alcoolic de 38 50 vol %, caracterizat printr-o
culoare galben aurie chihlimbrie i cu arom fin de vanilie i alte
nuane plcute, care i ridic n mod considerabil valoarea olfacto
gustativa.
Denumirea de cognac o poart numai produsul nvechit obinut
prin distilarea vinurilor din regiunea viticol cu acelai nume. La noi n
tara, distilatul nvechit de vin este cunoscut sub numele de vinars.
Calitatea distilatului nvechit de vin, ca produs finit, depinde n mod
esenial de trei factori : calitatea materiei prime, procedeul de distilare a
vinului, modul de nvechire a distilatului.
Pentru obinerea unor distilate nvechite, de nalt calitate, se
folosesc numai vinuri albe, tinere i perfect sntoase, fr defecte de
natura fizico-chimice, biochimic sau de miros.
Vinurile destinate distilrii trebuie s prezinte un grad alcoolic
sub 10 vol %( de preferin 8 9 vol % ) i s aib o aciditate volatil
sczut ( sub 0.4 g/l n H2SO4) iar cea fixa s fie ct mai mare ( 6 7 g/l
H2SO4 ) s nu fie bogate n taninuri, iar extractul nereductor s nu
depeasc 16 17 g/l; coninutul de zahr rezidual s fie sub 2 g/l; s
conin proporii ct mai sczute n SO2; coninutul de fier s nu
depeasc 4 mg/l.
La obinerea vinurilor cu nsuirile i caracteristicile menionate,
concur o serie de factori naturali i o tehnologie foarte riguroas.
Sunt favorabile zonele viticole mai nordice, unde aciditatea din
struguri nu este diminuat prea mult prin combustionarea respiratorie.
Rezultate excelente se obin cnd plantaiile sunt situate pe soluri
calcaroase.
Se folosesc numai soiurile albe i de mare producie; chiar dac n
struguri se acumuleaz proporii reduse de zaharuri, dar cu coninuturi
ridicate n aciditate. n celebra podgorie francez Cognac se folosesc n
principal soiurile Folle Blanche, Saint Emillion i Colombard, care dau vinuri
cu grad alcoolic sczut, foarte acide i subiri sub raportul extractivitii.
In ara noastr zonele viticole i soiurile potrivite n aceast direcie
s-au dovedit a fi : Odobeti i Panciu cu soiurile Plvaie i Galbena; zona
Sibiului i podgoria Apold cu soiurile Feteasc regala, Iordovana;
Drgani cu soiurile Gordan, Braghina, Baicata; Hui cu soiurile Plvaie,
Zghihara.

1.2.2

Tehnologia de obinere a vinurilor materie prim

Aceast prezint unele particularitati care o deosebesc n bun


msura de celelalte.
Astfel, la vinificaie se folosesc numai struguri perfect sntoi,
ntruct se cere o prelucrare lipsit aproape n totalitate de SO2.
Prezena n must i apoi n vin a SO 2, folosit n cazul recoltelor
avariate, creeaz cel puin doua situaii incompatibile cu realizarea unor
distilate nvechite de calitate superioara: prim se refera la formarea de
ctre levuri n timpul fermentaiei, a unor proporii mari de aldehida
acetic ( n vederea blocrii SO2 ), constituent care impune o riguroasa
separare a frunii ; a doua se refera la trecerea unei pri din SO 2 n
distilat care frneaz procesele de nvechire, datorit caracterului su
puternic reductor.
In timpul prelucrrii strugurilor se va evita sfrmarea naintat a
prilor solide i presarea energica, pentru ca mustul s nu se
mbogeasc n constitueni azotai, uleiuri, taninuri i alte substane ce
pot deteriora calitatea produsului. Fermentaia se conduce n aa fel nct
s se obin vinuri perfect seci, recurgndu-se la levuri din specia
Saccharomyces oviformis. Pe msura epuizrii coninutului de zaharuri,
golul de fermentaie se restrnge treptat, pentru nlturarea fenomenelor
de oxidare i cele microbiologice, provocate de levuri de contaminare sau
bacterii.
Dup fermentaie, vinurile se pstreaz n localuri corespunztoare,
n vase complet pline i bine nchise, inndu-se seama ca sunt produse
slab alcoolice i neprotejate suficient cu anhidrid sulfuroas.
Grija deosebit decurge nu numai din necesitatea eliminrii oricrei
infecii, dar i pentru evitarea total a fenomenelor de oxidare, tiindu-se
c distilatul este cu att mai bun cu ct vinul materie prim este mai
proaspt i mai fructuos.

1.2.3

Distilarea vinului

Procesul de trecere a unui lichid n stare de vapori, prin fierberea


acestuia intr-un recipient, rezistent la temperaturi ridicate i condensarea
vaporilor rezultai intr-un sistem rcitor sau refrigerent poart numele de
distilare.
Deci, printr-un raport nsemnat de calorii, o parte din lichidul supus
distilrii este transformat n faz de vapori. Compoziia celor doua faze lichida i de vapori nu este n general identica. faz de vapori este n
general mai bogat n elementul cel mai volatil, dect faz lichida din care
s-a format sub aciunea cldurii. De aceea prin condensarea fazei de
vapori, se obine un lichid mult mai bogat n elemente volatile, dect
produsul din care se obin vapori.
In situaia distilrii vinului, printre numeroii constitueni care
mbogesc faz de vapori, n timpul nclzirii se afl i alcoolul etilic motiv
pentru care n urma condensrii acestei faze, distilatul va avea de 3 4 ori
concentraia de alcool mai mare, dar i alte substane uoare, unele cu un
pronunat grad de periculozitate sub raport igenico-sanitar.

Prin distilare se urmrete separarea i concentrarea principalilor


constitueni volatili ai vinului i n special a alcoolului etilic. n acelai timp
se caut s se separe i acele substane care diminueaz calitatea
distilatului ce urmeaz a fi supus nvechirii.
Componenii din vin care pot produce deprecierea calitii
distilatelor, cnd sunt n proporii ridicate, se mpart n funcie de punctul
de fierbere, n doua categorii: constitueni cu punct de fierbere mai sczut
fat de cel al alcoolului etilic i constitueni cu punct de fierbere mai
ridicat dect al alcoolului etilic.
Pe faze de distilare, temperaturile de fierbere ale diferiilor compui
volatili ai vinului i caracteristicile lor olfactive sunt prezentate n tabelul A.
In prim faza, distil substanele ale cror puncte de fierbere sunt
cuprinse ntre 20.8o C i 75o C. Ele sunt incorporate n fraciunea de distilat
ce rezult la nceput numit frunte( tabelul nr.1).

Distilat

Cantitate %
vol. distilat
brut

% vol.

Energic

Frunti

12

85

75

Slab

Mijloc

28 30

70

58 - 60

Moderat

Cozi

Intens

Indici

Pana la temperatura

alcool

Momentul
fractionarii

Modul de
incalzire

% vol alcool

de fierbere

Tabel nr. 1 Caracteristicile i modul de fractionare al distilatului brut.

Principalii constitueni din frunte sunt aldehidele (acetic,


propionic, butiric ), alcoolul metilic i unii esteri ntre care se remarc
acetatul de etil. n general aceste substane prezint concentraii sporite
n poriunea de distilat ce curge n prim faz, conferind frunii un
caracter foarte toxic.
De aceea aceast fraciune nu trebuie s ajung n produsul destinat
consumului. Imprudenele comise de unele persoane care au consumat
frunte de distilare s-au soldat, de multe ori cu intoxicri grave datorita,
n special alcoolului metilic, prezent n cantiti destul de ridicate.

TABELUL A
Temperatura de fierbere a diferitelor substane volatile la distilare
( dup Gerasimov, M.A. )
Temp.
Formula
SUBSTANA
de
chimic
Caracteristici
fierbere
(o C)
Aldehida acetic
20.8
C2H4O
Miros respingtor

Aldehida propionic
Formiatul de etil
Acetatul de etil
Alcoolul metilic
Aldehida butiric
Alcoolul etilic
Alcoolul propilic
Apa
Acetaii
Alcoolul izobutilic

50.0
54.15
56.6
65.0
75.0
78.3
97.4
100.0
102.9
108.4

C3H6O
C3H6O2
C4H6O2
CH4O
C4H8O
C2H6O
C3H8O
H2O
C6H14O
C4H10O

Esterul izobutirat de etil


Alcoolul butilic
Acidul acetic
Esterul butilat de etil
Alcoolul amilic optic activ
Alcoolul izoamilic

110.1
117.5
118.1
121.1
128.0
132.0

C6H12O2
C4H10O
C2H4O2
C6H12O2
C5H12O
C5H12O

Miros respingtor
Miros plcut
Miros plcut
Miros neplcut aspru
Miros neplcut aspru
Miros specific plcut
Miros specific plcut
Neutral
Miros specific plcut
Miros
puternic
gust
aspru
Miros plcut
Miros plcut
Miros specific
Miros plcut
Miros asfixiant
Miros asfixiant

In faza a doua, distil substanele cu punct de fierbere cuprinse


ntre 73.3o C i 121o C ( temperaturile de fierbere ale alcoolului etilic i
butiratului de etil ). Alturi de alcoolul etilic, n aceast faz mai trec :
alcoolii superiori i acetali caracterizai prin mirosuri plcute ( n afara de
alcoolul izobutilic ), apa, acidul acetic i unii esteri. fraciunea de distilat n
care se afl substanele ce distil n faz a doua poart numele de
mijloc.
In faza a treia de distilare se separa o fraciune numit coad .
aceast poriune de distilat se caracterizeaz printr-un exces de
constitueni cu puncte de fierbere mai mari de 128 o C. ntre ei se afl unii
acizi volatili, esteri, s.a. Unele din aceste substane pot s inruteasc
calitile olfacto-gustative ale distilatelor. Coad conine aa numitul
fuzel sau ulei de fuzel i ea se separa, ca i fruntea atunci cnd se
urmrete obinerea de vinars cu caracteristici superioare.
Momentul efecturii distilrii, n raport cu vrsta vinului materie
prima, prezint o importan deosebit pentru ntreaga evoluie ulterioara
a produsului. Rezultatele sunt cu att mai edificatoare cu ct vinurile
materie prim sunt mai tinere n momentul distilrii.
In acest sens operaiunea poate ncepe ct mai repede dup
terminarea fermentaiei alcoolice, drojdia poate chiar s rmn la un loc
cu vinul, cu care de fapt se amestec cu vinul nainte de distilare. Astfel
crete coninutul de aminoacizi rezultai prin exorbie i autoliz.
Constituenii azotai, n timpul distilrii sufer transformri importante, cu
consecine pozitive asupra produsului supus nvechirii. Chiar i particolele
de tulbureal i resturile n suspensie contribuie la realizarea unor distilate
bogate n substane plcut mirositoare, implicate ulterior n amplificarea
nsuirilor de miros i gust.
Aparatele de distilare, dup modul de funcionare se mpart n doua
mari categorii i anume : aparate cu funcionare discontinua ( alambic
simplu i coloan de distilare discontinu ) i aparate ( instalaii ) cu
funcionare continua ( alimbicul cu alimentaie continu de tip Armagnac i
coloanele de distilare continua ).

Pentru obinerea unor distilate nvechite de nalt calitate ( tip


Cognac ) cazanele din cupru s-au dovedit ideale, n toat perioada de
peste 300 de ani, n care s-au fabricat astfel de buturi. ncercrile
efectuate cu aparate construite din alte materiale ( otel inox, sticl ), nu
au dat rezultate comparabile cu cele obinute prin folosirea alambicurilor
din cupru.
Cu aceste aparate, n capacitate de 250 450 litri se efectueaz, de
obicei o dubl distilare, la foc direct. n privina agentului termic folosit,
toate celelalte modaliti de nclzire dau rezultate inferioare fat de
distilarea efectuat n cazane de cupru, la foc direct.
La foc direct cuprul joac rol de catalizator al multor reacii, mai cu
seam la contactul cu fundul cazanului, n urma crora rezult
constitueni, ce vor complexa n bine, compoziia produsului finit.
Distilarea se petrece n doua etape.
In prim etapa are loc o distilare simpla, cnd se urmrete
extragerea din vin a ntregului coninut de alcool, iar n etapa a doua,
distilarea fracionat, cnd se separa frunile, mijlocul i cozile.
Pentru efectuarea primei distilri, n cazan se introduce vinul-materie
prim n proporie de 4/5 din capacitatea lui, nclzirea cu foc direct este
energica, folosindu-se n acest scop, lemn de esena forestiera cu putere
caloric mare ( salcm, stejar, carpen ), pn la nceperea fierberii. Apoi se
reduce intensitatea focului, pentru ca distilarea s se desfoare n mod
constant, continuu i cu un ritm moderat.
Dup un anumit timp se constat o scdere a debitului. Pentru ca
procesul s se desfoare ca i mai nainte, trebuie o intensificare treptat
a focului, dar fr exagerare, pn la epuizarea total a alcoolului din
masa vinului supus nclzirii. n acest mod, se obine un distilat brut cu o
trie alcoolic de 22 25 30 vol %.
Alturi de alcoolul etilic, n distilatul brut se gsesc toate celelalte
substane volatile, pe care le-a coninut materia prima. Proporia de
distilat brut reprezint 20 30 % din cantitatea de vin introdusa n cazan,
variaiile fiind determinate att de caracteristicile materiei prime, ct i de
gradul alcoolic al produsului rezultat n urma distilrii.
Dup separarea alcoolului i a celorlalte amestecuri volatile, la
prim distilare, n cazan rmne aa-zisul borhot de vin sau vinars, care
se dirijeaz ctre secia de produse secundare, n vederea extragerii
tartrailor i a altor substane.
Perioada necesara pentru epuizarea total a alcoolului din materia
prim variaz ntre 4 - 5 pn la 10 - 15 ore, n funcie de capacitatea
cazanului, coninutul de alcool al vinului i intensitatea focului. Pe toat
aceast perioada de timp, nu se produce numai o simpl distilare, ci au loc
i o serie de reacii chimice. Se formeaz unele aldehide i cetone care n
coninuturi nu prea ridicate influeneaz pozitiv calitatea produsului. Au loc
i reacii de formare a unor esteri, care pot influena favorabil insuirile
distilatului. Se mai semnaleaz cantiti mici de furfurol format din
resturile de hexoze, dar mai ales pe seama pentozanilor. Toi aceti
constitueni aduc o contribuie nsemnat la mbogirea compoziiei
distilatului i confer, prin nvechire, nuane foarte plcute sub raport
olfactiv.Sub influena focului direct i aciunea catalizant a cuprului, n

cursul fierberii apar i componentele reaciilor Millard i Streker ( Gay


Bellile ).
Astfel, n cursul distilrii sub aciunea prelungit a temperaturii
ridicate, zaharurile reductoare
din vin reacioneaz cu aminoacizii,
rezultnd, printr-o suit de transformri, compuii carbonilai reductori,
polimeri colorai i melanoidine insolubile. De asemenea, au loc i unele
transformri ale - amino acizilor, soldate cu formarea de aldehide i
acetali, constitueni care intervin semnificativ n realizarea caracteristicilor
organoleptice ale distilatului nvechit.
Prin autoliza levurilor, n perioada nclzirii prelungite a vinului n
alimbicuri, se formeaz o serie de esteri cu influena net pozitiva asupra
insuirilor olfacto gustative ale produsului. Principalii esteri, formai n
cursul distilrii la foc direct sunt : caproatul de etil, caprilatul de etil,
capratul de etil, lauratul de etil, miristatul de etil, pelargonatul de etil.
Acesta din urma imprim mirosul specific de coniac, caproatul i caprilatul
realizeaz miros de ananas, capratul realizeaz mirosul de fructe.
Numeroase transformri care au loc n cazanul de cupru i la foc
direct, justific n mare msur, recomandarea ca vinul materie prim
s nu fie separat de sedimentul n care se gsesc produii de exorbie i
autoliz, precum i levurile.
La distilarea n cazane de cupru cu foc direct, o serie de constitueni
ai vinului cu influena negativa ca acizii grai superiori ) dei sunt
antrenai de vapori, ei ajung n distilat, ntruct intra n reacie cu metalul
din care sunt constituite aparatele, rezultnd sruri de cupru sau spunuri
de cupru ( butirat de cupru, oleat de cupru ), care se depun pe
serpentinele refrigerentului, sub form de pasta. Pe conductele i
serpentinele de cupru se fixeaz i SO2, ajuns n vinul materie prim
dintr-un motiv sau altul.
In unele cazuri, la sfritul primei distilri se separa o fraciune
cunoscut sub numele de ape aromate, iar pintr-o macerare a borhotului
de vin cu distilat proaspt de vinars, se obin aa-zisele ape aromate
grele.
Operaiunea de distilare se repet n acelai mod. arjele de distilat
brut, de la doua sau trei distilri, sunt asamblate, supunndu-se la a doua
distilare, cnd se realizeaz separarea frunilor, mijlocului i cozilor.
nclzirea trebuie s fie energic la nceput, dar nu cu aceeai intensitate
ca la prim distilare. pn la atingerea temperaturii de 60 65 o C, din
lichidul supus distilrii se separa o poriune cu aspect lptos, dup care
( cnd temperatura ajunge la 75 78o C ) se adun un distilat, n care se
afl ( n exces ) acei constitueni care caracterizeaz capul sau
fruntea.
Aceast fraciune prezint un gust i miros nuanat dur, arztor i
greos. dup ce s-a realizat 1 2 % din masa lichidului supus distilrii,
gustul i o mirosul ncep s se imbunteasc, ceea ce nseamn ca
ncepe distilarea fraciunii de mijloc ( inima ); n acest moment fruntea
se separa.
nceperea distilrii fraciunii de mijloc este marcat i de scderea
gradului alcoolic de la 75 80 vol % la 65 70 vol %. dup un anumit
timp, dei focul se menine constant, are loc o reducere a debitului de

distilare, iar gradul alcoolic coboar la cca. 58 60 vol %. Procesul


continua pn cnd distilatul are 50 vol % alcool, moment cnd se separa
i aceast fraciune ( mijlocul ), care reprezint 28 30 % din cantitatea
de distilat brut, fr a fi intrerupt distilarea. Distilatul ce rezult n
continuare formeaz o prim poriune de coad . Ea se colecteaz pn
cnd gradul alcoolic coboar la circa 20 vol %, separndu-se ca i celelalte
fraciuni. Distilatul obinut n continuare, pn la gradul alcoolic zero,
constituie apele aromate.
Apele aromate obinute la prim i a doua distilare, precum i apele
aromate grele se introduc separat n vase de lemn de stejar, ncrcate cu
talaj
( tot de stejar ) i se supun procesului de nvechire, dup care sunt
folosite la ajustarea gradului alcoolic al distilatului de vin nvechit, obinut
din fraciunea de mijloc, fara a-i modifica nsuirile olfacto gustative.
Distilatele crude, obinute prin a doua distilare ( cu aparate simple )
sunt de calitate superioara, dnd cele mai fine coniacuri sau distilate
nvechite. Ele se realizeaz insa cu costuri destul de ridicate.

1.2.4 Pastrarea si invechirea distilatelor din vin


Pentru nvechire, n vederea obinerii produselor ce se
comercializeaz sub numele de coniac sau vinars, sunt destinate numai
fraciunile de mijloc, obinute cu alambicuri la cea de a doua distilare,
sau distilatele crude eliberate de fruni i cozi, realizate n aparatele cu
deflegmator i alte tipuri de instalaii.
Porinunea de distilat supusa nvechirii nu trebuie s fie lipsita, n
totalitate, de compuii care caracterizeaz frunile i cozile. Mijlocul care
de fapt se folosete la obinerea coniacului trebuie s conin mici
proporii i din substanele care distil naintea alcoolului, precum i din
cei care se gsesc n fuzel.
Perioada de nvechire difer de calitatea distilatului ce urmeaz a fi
obinut. Astfel, pentru distilatele de calitate inferioara, perioada de
nvechire este de 4 5 ani, pentru cele mijlocii de 15 ani, iar pentru cele
superioare, fine de 15 20 de ani.
In scopul obinerii unor distilate de calitate excepionala, perioada de
nvechire se prelungete pn la 30 40 ani, timp n care datorit
multitudinii proceselor fizice i chimice care au loc, produsele ajung la o
compoziie foarte complexa.

1.2.5

Vasele de pstrare.

Cele mai bune rezultate, n privina pstrrii i nvechirii distilatelor


de vin, se obin prin folosirea vaselor construite din lemn de stejar cu o
capacitate de 500 550 litri. n vase mai mari de 550 litri, maturarea
decurge mai greu i se prelungete, iar n cele mai mici de 500 litri, pe
lng pierderile mari de produs, se nregistreaz i o intensificare a
proceselor de oxidare n masa distilatului, ceea ce atrage o maturare
forata.
Avantajele la folosirea butoaielor de 500 550 litri decurg din
realizarea celui mai favorabil raport suprafaa de contact / volum de lichid.

Din acest punct de vedere Agabaliant G.G. considera c cel mai favorabil
raport este de 80 90 cm2/litru.
In regiunea viticol Cognac ( Fran ), n primii doi ani distilatul de
vin este pstrat n butoaie de stejar noi ( nefolosite anterior ) dup care
nvechirea are loc n vase folosite n acelai scop.

1.2.6 Localul de pstrare.


De-a lungul timpului, s-a constatat c localurile obinuite pentru
pstrarea vinurilor ( pivniele ) fiind prea reci i cu umiditate relativ
ridicat, determina pierderi mai mici de distilat prin evaporare, dar
nvechirea se desfoar greoi i se prelungete mai mult. n localurile
supraterestre ( prea calde ), procesele de maturare se desfoar mai
rapid, dar i pierderile de produse sunt mai mari, iar calitatea nu atinge
nivelul cerut de consumatorul avizat.
Cele mai bune rezultate att sub raport calitativ ct i economic, se
obin n localuri semingropate.

1.2.7

Procesele ce au loc n timpul nvechirii distilatului.

n general, distilatele crude din vin care se supun nvechirii, n


butoaie de lemn de stejar, au un grad alcoolic de 60 72 vol %.
n timpul invechirii distilatului de vin se deruleaz o serie de fenomene
fizice, fizico-chimice i chimice la care participa componentele distilatului,
substantele extrase din lemn i oxigenul din aer. Astfel principalii indici ai
distilatelor de vin se caracterizeaza prin urmatoarele modificari :
micorarea volumului distilatului i a concentratiei alcoolice ca urmare
a pierderilor prin evaporare ( 2 4 % pe an )
- scaderea potentialului de oxidoreducere n primii 10 15 ani, datorita
taninurilor extrase, dupa care are loc o crestere lenta n urma oxidarii
acestora;
- cresterea continutului de substante fenolice n prima faza, apoi
scaderea acestuia ca urmare a echilibrului, substantelor din lemn i
acelor extrase, respectiv a oxidarii i polimerizarii acestora;
- cresterea extractului sec i a aciditatii fixe n urma dizolvarii
substantelor solubile din lemn i a oxidarii aldehidelor;
- cresterea continutului de aldehide i acizi volatili n urma oxidarii
alcoolilor;
- aparitia zaharurilor n urma hidrolizei hemicelulozei i a unor glucozizi
din lemn;
- variatia nesemnificativa a esterilor i alcoolilor superiori.
Cele mai importante fenomene de natura fizic ce se manifest sunt
pierderile, att ca volum de distilat, ct i sub raportul gradului alcoolic.
Astfel pierderile anuale de volum constituie aproximativ 3 %, iar cele de
alcool 1 1.5 vol %. Dup 10 ani de pstrare i nvechire n vase de 500
litri, un distilat care iniial avea 72 vol % alcool ajunge la o trie de numai
58 60 vol %. Reducerea volumului de lichid se datoreaz fenomenului
lent de evaporare, ce se desfoar prin porii doagelor i pe la vana.
Volumul pierderilor se datoreaz mai multor factori ca : natura i
-

caracteristicile lemnului, grosimea doagelor, capacitatea vaselor, proporia


de umplere a vaselor, temperatura de pstrare, gradul de aerisire,
umiditatea relativa existent n local. Pierderile prin evaporare sunt mai
mari n primii ani i descresc treptat, fenomenul prezentnd un mare
descendent.
Tot evaporarea determina i diminuarea concentraiei n alcool, dat
fiind faptul ca acesta este mai volatil dect apa. Exist insa i situaii cnd
pierderile de alcool sunt extrem de mici sau se nregistreaz o sporire a
gradului alcoolic. Se pare c aceste cazuri sunt determinate de un anumit
nivel al strii higrometrice i de curenii de aer n spaiul de pstrare.
Sub aciunea exercitat de mediul alcoolic, din lemn sunt dizolvai i
extrai urmtorii componeni : taninul solubil i ali polifenoli, materii
colorante, lignina solubila n alcooli, saponide, hemiceluloza, urme de
proteine i pectide, acizi aminati, sruri minerale.
Asupra constituenilor provenii din distilare i a celor extrai din
lemn acioneaz, n special procesele de oxidare, datorit contactului lor
ndelungat cu aerul ( n regiunea Cognac se las chiar un gol n vase ).
Procesele de oxidare sunt accelerate de unele substane existente n
distilat i din lemn ( sruri minerale ). Se pare, c alturi de procesele de
oxidare participa i unele sisteme enzimatice, extrase din lemnul doagelor.
Cercettorii Marche. M. i Faure Annie ( citai de Gay Belle
n
1982 ) au pus n evidenta, n distilatele nvechite, mai multe metilcetone
care imprima, intr-o mare msur, caracterul de coniac. Aceste cetone i
gsesc originea n oxidare, urmat de decarboxilarea acizilor grai i a
esterilor lor, care se formeaz n timpul distilrii vinului. Reaciile au loc n
porii lemnului, pe timpul nvechirii, sub aciunea unor chinone i a
enzimelor oxidante, elaborate de microorganismele, care se dezvolt la
suprafaa butoiului de lemn de stejar.
In timpul nvechirii, se mai formeaz aldehide, esteri, acetali, dar
cele mai importante procese, care definesc nvechirea distilatelor, se leag
de transformrile ligninei, taninurilor i hemicelulozelor extrase din lemnul
vaselor.
Lignina, extrasa din lemn n prima parte de pstrare, sufer
( treptat ) un proces de etanoliza, n urma cruia rezulta, mai nti,
constituenii nevolatili de tipul monomerilor. O parte din acetia parcurg o
etapa de degradare oxidativa, cu formare de constitueni aromatici de
tipul vaniliei, care confer produsului un miros discret, plcut. O alt parte
a monomerilor se condenseaz cu taninurile, rezultnd produse insolubile
care se depun.
Substanele tanante, extrase din lemn, imprim gustul dur,
astringent, amar. n primii 2 3 ani, substanele tanante sunt energic
extrase, atingnd un maximum, dup care proporia lor scade, datorit
degradrilor prin oxidare i a condensrii cu aldehidele. In urma procesului
de oxidare, gustul se amelioreaz simitor, prin apariia unor nuane de
dulceag. Prin oxidarea acidului galic, distilatul capt treptat culoarea
galben aurie, specific produselor nvechite n butoaie de stejar.
Hemicelulozele, absente total n distilatul crud, se acumuleaz pe
parcurs, prin extragerea lor din lemnul vaselor. Urmeaz un proces de

demolare, rezultnd zaharuri simple, reductoare, care contribuie la


mbuntirea gustului.
In timpul nvechirii , n distilat se formeaz i anumite proporii de
furfurol, prin oxidarea pentozelor extrase din lemn i din resturile altor
zaharuri. Furfurolul exercit influena asupra nsuirilor organoleptice ale
produsului finit.

Perioada de pn la 5 ani, de maturizare a cognac - ului.


Distilatul de vin cu tria de pana la 72 % volum alcool plasat n butoaie
noi extrage cu viteza mare taninurile din straturile superficiale ale
lemnului. Aciditatea crete datorit taninurilor i acizilor volatili ce se
formeaz i pH ul scade brusc n primii doi ani. Acetalizarea face s
dispar gustul de cazan. Compuii volatili tind spre un echilibru stabil.
Etanoliza ligninei i hemicelulozei este foarte slab. Cognac-ul are nc
mirosul distilatelor tinere, cu nuan de lemn aburit i o aroma uoar de
vanilie. Gustul prezint o anumit asprime datorit taninurilor neoxidate,
iar culoarea este galben deschis.

Perioada de la 5 la 10 ani, de maturizare a cognac - ului.


n aceasta perioada, extractia taninurilor se micsoreaza datorita
epuizarii lor din straturile superficiale ale lemnului. Se produce o oxidare
lenta a taninurilor care face sa dispara gustul neplacut i culoarea se
intensifica.
Aciditatea continua s creasc, n special datorit acizilor nevolatili
extrasi din lemn. Se intensific etanoliza ligninei i hidroliza hemicelulozei
i a esterilor. Buchetul cu miros de flori i vanilie incepe sa se dezvolte
datorita acumularii aldehidei aromate formate prin etanoliza i oxidarea
ligninei.

Perioada de la 10 la 40 ani, de maturizare a cognac - ului.


Extractia taninurilor inceteaza, continutul
concentararii prin evaporarea apei i alcoolului.

marindu-se

datorita

Etanoliza ligninei i hemicelulozelor se accentueaza n urma cresterii


aciditatii. Vascozitatea i densitatea se maresc, gustul se catifeleaza,
devine usor dulce datorita gradului alcoolic i formarii zaharurilor din
hemiceluloze.
La cognac-ul foarte vechi apare o nuanta ranceda i n acelasi timp un
buchet din ce n ce mai puternic, bogat n arome fine i complexe.
Culoarea se intensifica cu nuanta bruna rosie ( acaju ).

1.2.8

Cupajarea i condiionarea cognac urilor

Pentru prepararea oricarui tip de cognac apare necesitatea cupajarii


distilatelor de aceeai vrst sau de vechimi diferite, iar pentru micorarea
gradului alcoolic trebuie s intervin diluarea cupajului.
Reducerea concentraiei alcoolice cu ap distilat conduce la
micorarea buchetului, ce se stabilete dup o perioad lung de timp.
Cel mai bun procedeu const n diluarea cu distilate de vin diluate la
20 % vol.alcool i invechite civa ani. Pentru ameliorarea gustului i
culorii se adaug sirop de zahr i caramel ( 1 5 g/l ) preparat cu ap
( 1 : 1 ) i diluat cu distilat de vin la tria de 30 % vol.alcool, siropul astfel
preparat se invechete civa ani buni la butoi.
Dup prepararea cupajului se aplica urmatoarea schem de
condiionare : cleiere ( clei de pete, gelatin, albu ), filtrare, maturare
( circa 1 an ), refrigerare, filtrare final. Pentru a preveni mbogirea
produsului cu metale ( Fe, Cu, Ca ) se utilizeaz instalaii de turnare i
armturi antiacide ( inox, sticl ) i materiale adecvate ( mase filtrante
fr calciu i fier, ap demineralizat pentru cltirea sticlelor ).

1.2.9

nvechirea rapida a distilatelor de vin

Durata mare de obinere a cognac ului i a buturilor de acest tip i


penuria de butoaie noi pentru pastrarea iniial a distilatelor crude au
condus la cercetri privind eliminarea perioadei de formare a buturii i la
micorarea consumului de lemn de stejar.
Pierderile nsemnate de distilat i alcool, nregistrate n perioada
ndelungat de pstrare a distilatelor n butoaie de lemn, au fost motivele
principale care au determinat efectuarea de numeroase ncercri privind
gsirea unor posibiliti de accelerare a procesului de nvechire. n acest
sens, s-a recurs la : imbogirea distilatului crud cu oxigen sau ozon,
adiionarea de peroxidaza, folosirea curenilor de nalt frecvent i a
ultrasunetelor, implicarea temperaturilor ridicate sau joase.
Alte experiene au contat pe influena unor substane extractive din
lemnul de stejar. De cele mai multe ori rezultatele au fost nesatisfctoare
n comparaie cu metoda clasica.
Astfel au aprut un numr foarte mare de patente ce ofer diverse
procedee de nvechire a distilatelor care au la baz principalii factori ce
intervin n procesele de invechire : prezena lemnului de stejar, a
oxigenului, a substanelor catalizatoare ( Fe, Mn, peroxidaz, catalaz ) i a
temperaturii ridicate.
Legislaia vitiviticola din arile care au asimilat aceast tehnologie
admite tratarea distilatelor noi cu tala sau buci de lemn de stejar la
temperatura ambiant sau la cald ( 50 60 o C ) n spaii termostatate,
timp de cateva luni dup care distilatele se invechesc n butoaie vechi.
Particularitile procedeelor sunt date de modul de tratare a lemnului de
stejar ( abur, ap fierbinte, soluii calde acide i bazice ) i de regimul
termic aplicat distilatului. De asemenea se permite utilizarea apelor
extractive, care sunt distilate diluate ( 20 % vol.alcool ) i macerate cu
tala. Dup o invechire de civa ani, acestea se utilizeaza la cupajarea
distilatelor invechite.
n tehnologiile de imitaie se admite adaosul de ap aromat ( cozi )
i de ape grele, dup ce au fost maturizate la butoi, iar la buturile

curente cupajarea distilatelor de vin cu extracte alcoolice din materiale


vegetale ( ceai, flori de tei, prune uscate, rocove, piersici, portocale,
smochine, glicerin, etilvanilin ) n proporie de circa 10 %. Cupajele finite
trebuie s se maturizeze cel puin 6 luni.
Rezultate mulumitoare au fost obinute prin metoda elaborat de
Agabalin G.G., care permite nvechirea distilatului n rezervoare emailate
sau din otel inox, nchise ermetic, n interiorul crora sunt aezate n mod
uniform, doage de stejar, pregtite ca i cele care servesc la construirea
butoaielor pentru nvechirea clasic a distilatelor .
Se realizeaz astfel o suprafaa de contact asemntoare cu cea
oferit de butoaiele n capacitate de 500 l. pentru asigurarea proceselor de
oxidare, la intervale de 1.5 2 luni, n distilat se incorporeaz aer sau
oxigen, n proporie de 12 15 mg/l. temperatura de pstrare, de-a lungul
ntregului an este de 25 27 o C. n astfel de condiii, nvechirea decurge
de 2.5 3 ori mai repede, fr pierderi i cu economii importante de doage
de stejar.
Din numeroasele experimente se menioneaz cel bazat pe
temperatura ridicat i sporirea substanial a suprafeei de contact ntre
talajul de stejar i distilat.

1.2.10 Pregatirea distilatului invechit pentru consum


O prim operaiune const n corectarea gradului alcoolic, ntruct
butura de 50 55 vol. % nu este accesibil, avnd gust arztor. n acest
sens tria alcoolic se diminueaz, ajungndu-se la 38 42 vol % prin
diluare. n vederea dilurii se poate recurge la : apa distilat, ape aromate
nvechite, distilate de vin 20 25 vol % nvechite. Proporiile acestora se
stabilesc pe baza de calcule, recurgndu-se la stelua cupajelor .
Distilatele de vin cu grad alcoolic sczut nvechite, avnd o bun
extractivitate, reprezint cea mai corespunztoare cale de ajustare a
distilatelor nvechite, n vederea valorificrii lor n reeaua de consum.
Dup ajustarea concentraiei de alcool, se procedeaz la o uoar
ndulcire, introducndu-se n produs 1 2 3 maximum 5 grame / litru
zahr de cea mai bun calitate. Mai nainte zahrul se supune procesului
de caramelizare prin nclzire, dup care se dizolv n distilat. Prin adaos
de zahr, culoarea distilatului se nchide fr a depi insa un anumit
nivel.
In ultima faza, n vederea sudrii componenilor, se las butura
cteva luni n recipiente ( timp n care se face i limpezirea ), dup care se
mbuteliaz i se trece n reeaua comercial.
100 litri de coniac conin ( n grame ):
alcool propilic

40.0

alcool butilic normal


alcool isoamilic
alcool hexilic
alcool heptilic

218.6
83.8
0.6
1.5

esteri ( calculai n acetat de etil )

35.0

acetali

35.0

aldehida acetica

3.0

Un rol important la formarea cognac-ului l au esterii ( mai ales


esterul enantic ), aldehidele i acetalii.
Compoziia cognac-ului este prezentat n tabelul nr. 3.
Tabelul nr.3.
Compoziia cognac-ului.
Caracteristice

Minim

Maxim In medie

0.9514

0.9586

0.9540

Alcool etilic ( n procente volumetrice )

38.0

54.5

41.5

Aciditatea ( calculat n acid acetic, n g/l )

0.10

0.74

0.40

Zahar ( % )

0.45

1.93

1.35

Extract ( % )

0.64

2.29

1.40

110

0.07

0.30

0.18

Aldehide ( n procente volumetrice )

0.005

0.03

0.01

Furfurol ( n procente volumetrice )

0.003

0.02

0.005

Densitatea la 15o C

Esteri ( calculai n acetat de etil, n g/l )


Alcooli superiori ( n procente volumetrice )

Diferitele caliti de cognac sunt nsemnate pe etichete, pintr-un


numr diferit de stelue ( 3, 4, 5 ); un numar mai mare de stele indic o
calitate superioar de cognac. Calitiile superioare de cognac poart
denumirea de fin ampanie.

1.2.11. Tipuri de cognac.


Cognac-uri obinuite.
Cognac-ul marcat pe ambalaj cu 3 stele ( *** ) se prepar din alcool
de vin vechi pn la un an; concentraia alcoolic este de 40 % n procente
volumetrice iar continutul de zahr este de pna la 1.5 %.
Cognac-ul de 4 stele ( **** ) se obine din alcool de vin cu o vechime
de
1 2 ani; concentraia alcoolic 41 % n procente volumetrice, iar
cantitatea de zahr atinge 1.5 %.
Cognac-ul de 5 stele ( ***** ) se prepar din alcool de vin cu o
vechime de 2 3 ani. Concentratia alcoolica este de 42 % n procente
volumetrice iar continutul de zahar fiind pana la 1.5 %.
Cognac-uri speciale.
Sunt cognac-uri conservate de calitate superioar; se prepar din
alcool de vin conservat timp de 5 10 ani cu o concentraie alcoolic de
45 % n procente volumetrice, cantitatea de zahr ajungnd pn la 1 %.

La cognac-urile mai vechi de 10 ani cantitatea de zahr este de


pn la 0.7 %.
DEFECTELE COGNAC ULUI
Invechirea distilatelor de vin. Inainte de invechirea propriu-zisa a
distilatelor de vin acestea se analizeaza chimic i organoleptic n vederea
clasificarii. Cu aceasta ocazie se depisteaza eventualele defecte i se trece
la remedierea lor ( Tabelul nr.4 ).
Tabelul nr.4.
Principalele defecte ale coniacului i tratamentul de remediere.
Defecte

Limpiditate
insuficienta tulburari
anorganice i organice

Mirosuri straine :
drojdie, mucegai,
petrol, lemn ars, fum

SO2 n exces

Operatia
tehnologica

Cleiere

Dezodorizare

Desulfitare

Materiale
folosite

Doze utilizate g / l

Tanin si

36

Gelatina

25

Bentonita

20 50

Lapte
smantanit

200-500

Carbune

100-500

Ulei de parafina
sau vaselina

100-400

Carbune

100-500

H2O230%

0.53g/g SO2
1.57g/g SO2

CaCO3

CaCO3

0.833 g/g acid


acetic

CaO
Aciditate mare

Dezacidifiere
Ca(OH)2

0.616 g/g acid


acetic

0.446 g/g acid


acetic
Culoare insuficienta

Corijare

Zahar caramel

10 50

In general defectele se elimina prin redistilare sau prin tratarea


chimica a distilatelor, insa se amplifica costurile i se micsoreaza
continutul de substante de aroma. Clasificarea dirijeaza distilatele de
calitate medie pentru invechirea de scurta durata, iar pe cele de calitate

superioara pentru invechirea de durata. Operatia de clasificare se repeta


pe toata durata evolutiei distilatelor din 3 n 3 sau din 5 n 5 ani, astfel ca
la invechire sa ramana distilatele cu insusirile cele mai fine.

1.3

Controlul calitatii si valoarea alimentara

Aprecierea calitaii coniacului se face organoleptic, adic prin


degustare i prin analize de laborator.
La degustare se stabileste culoarea, aroma i gustul lui. Coniacul
trebuie sa fie de culoare brun aurie; cu ct cognac-ul este pstrat un
timp mai indelungat, cu atat culoarea lui este mai inchis. Aroma cognacului depinde de esteri i de alte substane aromatice coninute; dup o
perioad de conservare de mai muli ani, se dezvolt un buchet placut i
foarte fin, caracteristic cognac-ului vechi.
Un cunoscator trebuie s deosebeasc acest buchet natural al
cognac-ului, de mirosurile esentelor artificiale intrebuinate la prepararea
coniacurilor artificiale. Mirosul cognac-ului se determina n felul urmator:
se freaca cateva picaturi intre palme si, dupa ce alcoolul se evapora, se
determina mirosul. O alta metod const n faptul c se toarn o cantitate
mic de cognac intr-un vas conic, se astup cu palma se amestec prin
scuturare i se determin imediat mirosul. Gustul coniacului se stabilete
dup regulile obinuite de degustare a vinului.
Prin analiz chimic se determin cantitatea de alcool ( cu
alcoolmetru n distilatul obtinut din coniac ), de ulei de fuzel, de aldehide i
de esteri din coniac.
Cantitatea de alcooli superiori din coniac nu trebuie s depeasc
0.25 %, aldehidele 0.025 %; cantitatea de esteri trebuie sa fie cuprins
ntre 135 2000 mg la litru de cognac, calculat n acetat de etil.
Cognac-ul artificial se prepar din alcool, colorat cu caramel i
aromatizat cu esen de cognac. Aceasta este format dintr-un amestec
de esteri, uleiuri eterice, etc.
Valoarea alimentar nu este deosebit. Cognac-ul prezint o valoare
energetic datorit coninutului ridicat de alcool i este folosit n
alimentaie ca butur stimulent.

1.4

Dozarea si ambalarea coniacului

n industria alimentar se pune un deosebit accent pe starea de


curenie att a produselor ct i a ambalajelor, aceste cerine fiind
reglementate prin norme igienico-sanitare obligatorii n toate sectoarele
de activitate.
Pregatirea ambalajelor nainte de umplere este o conditie esenial a
pstrrii produsului n condiii igienice. Aceasta se realizeaz prin operaia
de splare, care pentru ambalajele noi este o operaie uoar deoarece
impuritatile sunt formate din praf sau paie provenite din ambalajul
sticlelor, pe cnd pentru sticlele recuperate, splarea devine o operaie
dificil. Alegerea operaiei de splare, a detergentului precum i a
temperaturii soluiei se face n funcie de:

gradul de murdrire a ambalajelor,


felul ambalajului i al cleiului folosit la etichetare,
materialul utilizat la fabricarea etichetei,
duritatea apei utilizat la splare,
capacitatea de splare a mainii.
Pentru splare se pot folosi soluii de detergent n amestec, la o
temperatur ce se stabilete n funcie de ambalaj. Splarea se poate
realiza n mai multe faze: nmuierea i umflarea depunerilor de pe sticl,
desprinderea i antrenarea impuritilor, cltirea i uscarea.
-

Dozarea cognac-ului n ambalaje se face cu ajutorul mainilor i


utilajelor pentru dozat lichide.
Lichidele sunt alimentate continuu n utilaje sau aparate, prin conducte,
ale caror diametre i vitez determin debitul de dozare. Mainile de dozat
funcioneaz pe dou principii :
la nivel constant, cnd se mentine n bazinul de umplere ( rezervorul
tampon al mainii ) un nivel constant de lichid,
- la volum constant, cnd din bazinul cu lichid se umplu mici recipiente
de volum constant egal ca marime cu volumul recipientului ce urmeaz
a primii lichidul dozat.
Sticlele n care s-a ambalat cognac se astup cu dopuri de plut
prevazute cu pergament. Pentru sticlele de 0,250 litri se folosesc dopuri de
25 mm lungime, iar pentru sticlele de 0,5 0,75 litri dopuri de 30 mm
lungime. Sticlele cu dopuri prea adnc nfundate, sau prea puin nfundate,
sau sticlele n al cror coninut se afl frmituri de dop sunt trecute la
rebut. La rebut mai sunt trecute i sticlele al cror coninut este tulbure
sau prezint depuneri. Cele enumerate anterior sunt rebuturi de interior
iar cele de exterior sunt : sticlele murdare, tampilri sau etichetri
defecte.
-

Sticlele corespunztoare sunt ambalate n lzi legate cu srm de fier.


Fiecare sticl trebuie sa fie mpachetat n hrtie.
Odata desfacuta sticla, aerul poate poate deteriora in timp calitatile
cognac-ului. Din acest motiv se recomanda ca o sticla desfacuta sa fie
bauta in cateva saptamani sau cognac-ul sa fie transferat intr-un recipient
mai mic. Puneti dopul imediat dupa ce turnati din sticla de cognac.

2.

AMBALAJELE DIN STICLA

Sticla ocupa un loc important in cadrul bunurilor de consum, fiind un


material de neinlocuit in anumite domenii. Sticla este un corp solid, amorf,
obtinut prin topirea unui amestec de nisip, soda calcinata, calcar si alte
materii prime; prin racirea amestecului topit acesta devine rigid prin
creterea treptata a vascozitatii.

2.1. Compozitia chimica a sticlei


Componenti sticlei se exprima sub forma de oxizi si se impart in 3
categorii:

a. oxizi acizi (RO2)


b. oxizi bazici (R2O) care sunt oxizi ai metalelor alcaline
c. oxizi ai metalelor alcalino-pamantoase si oxizi ai metalelor grele
(RO)

2.2. Rolul materiilor principale si secundare in


formarea proprietatilor sale
Materiile prime principale:
Vitrifiantii intra in cantitatea cea mai mare in amestecul de
materii prime; materii prime cu rol de vitrifianti sunt: nisipul
cuartosos, boraxul, acidul boric; oxidul vitrifiant cel mai utilizat
este bioxidul de siliciu care este inlocuit partial cu anhidrida
borica.
Fondantii au rolul au rolul de a cobora temperatura de topire
a vitrifiantilor; in acest scop se folosesc: soda calcinata,
carbonatul de potasiu, sulfatul de sodiu.
Stabilizantii sunt materii prime care au rolul de a mari
stabilitatea chimica, si de a imbunatati proprietatile mecanice,
termice si electrice; se folosesc: carbonatul de calciu, sulfatul
de bariu, oxidul de plumb, oxidul de zinc.
Fiecare dintre oxizii stabilizanti confera sticlei anumite proprietati si
determina obtinerea unui anumit tip de sticla cu destinatie precisa.
Materiile prime secundare: sunt substante care se adauga in
anumite proportii pentru a conferii sticlei anumite proprietati:

Afinantii au rolul de a limpezii masa sticloasa topita; ca


afinanti se intrebuinteaza: trioxidul de arseniu, sulfatul de
sodiu, sulfatul de calciu.
Opacizantii au rolul de a da sticlei un aspect translucid sau
opac; se folosesc in acest scop: criolita, fluorina, bioxidul de
staniu, fosfati etc.
Decolorantii au rolul de a inlatura culoarea imprimata sticlei
de catre diferite impuritati din materiile prime principale; ca
decoloranti se folosesc: trioxidul de arseniu, bioxidul de
mangan, oxidul de nichel, azotatul de sodiu si altii.
Colorantii sunt oxizi sau saruri metalice care se folosesc
pentru a da diferite culori sticlei; oxizii de fier verde-albastrui,
oxidul de cobalt albastru, oxidul de crom verde etc.

2.3. Principalele operatii de obtinere si rolul lor


in asigurarea calitatii produselor din sticla
Procesul tehnologic de obtinere a sticlei cuprinde 4 faze importante:
1. Obtinerea masei sticloase.
Amestecul de materii prime preparat si dozat astfel incat sa aiba o
granulozitate uniforma, o umiditate corespunatoare si sa fie omogen din

punct de vedere chimic, este topit in cuptoare speciale la temperaturi


ridicate.
2. Afinarea are loc la temperaturi mai ridicate pentru a micsora
vascozitatea sticleI si a se elimina mai usor bulele de gaze, prin ridicarea
lor la suprafata.
3. Omogenizarea compozitiei chimice a masei sticloase
prezinta o deosebita importanta pentru calitatea produselor din sticla.
4. Fasonarea consta in transformarea masei sticloase in obiecte, de
diferite forme, prin utilizarea urmatoarelor procedee:

Suflarea este procedeul prin care se obtin obiecte din sticla


pentru menaj si ambalaje cu pereti subtiri si cu cavitati
interioare de forme diferite.
Fasonarea prin suflare se realizeaza in doua faze: modelarea
obiectului din masa de sticla aflata in stare plastica si fixarea formei
definitivve prin suflarea in forme.

Presarea este procedeul prin care se obtin produse cu pereti


grosi si cu cavitati interioare simple.
Fasonarea prin presare se realizeaza folosind un dispozitiv de
presare poanson si o forma metalica in care se introduce cantitatea
necesara de sticla.

Tragerea se foloseste pentru fabricare geamurilor, placilor si


a tevilor.
Procedeul consta in principiu in tragerea sticlei sub forma de banda printrun sistem de rulouri care realizeaza tragerea benzii cu viteza mare si in
acelasi timp racirea lenta pentru detensionare.

Laminarea consta in introducerea masei sticloase intre 2


cilindri laminori care se rotesc in sens invers.
5. Recoacerea consta in racire lenta a produselor fasonate, in
cuptoare tunel, cu transportoare tip banda rulanta.
6. Finisare se realizeaza pentru corectarea unor operatii de
fasonare dar mai ales pentru a conferi produselor noi proprietati de ordin
estetic.

Taierea se face la produsele obtinute prin suflare care raman


dupa fasonare cu o calota la partea superioara sau alte parti
care trebuie sa fie inlaturata.
Lustruirea se realizeaza in scopul indepartarii asperitatilor,
pentru netezirea si uniformizarea asperitatilor, mai ales la
produsele presate.
Rodarea se face la unele recipiente care se inchid cu dopuri
din sticla.
Matisarea se efectueaza pentru a da un aspect mat unor
produse din sticla.
Decorarea produselor din sticla se realizeaza prin mai
multe operatii menite sa le confere caracteristici de ordin

estetic ce sunt preponderente


competitivitatii acestor produse.

in

apreciere

calitatii

si

2.4 Proprietatile sticlei


Proprietatile

fizice,

fizicomecanice

si

chimice

ale

sticlei

caracterizeaza comportarea produselor din sticla la difeerite solicitari din


procesul de utilizare.
Proprietatile fizice:
1.Masa specifica variaza intre limite largi, de la 2-8 g/cm in
funcie de compozitia chimica si de viteza de racire.
2.Proprietatile termice sunt exprimate prin conductibilitatea
termica, dilatarea termica, stabilitatea termica.
3.Proprietatile optice:
1. Transmisia luminii, exprimate prin coeficientul de transmisie, T,
este cu att mai mare cu cat transparenta sticlei este mai buna.
2. Absorbtia luminii, exprimata prin coeficientul de absorbtie A,
este invers proportionala cu transmisia.
3. Indicele de refractie reprezinta raportul dintre viteza de
deplasare a unei oscilatii electromagnetice de o anumita lungime
de unda, in aer si in materialul studiat.
4. Reflexia luminii se exprima prin coeficientul de reflexie R.
Conductibilitatea electrica a sticlei este mica la temperatura
mediului, de aceea sticla se incadreaza in categoria izolatorilor
electrici.
4.Proprietatile mecanice:
1.
2.
3.

Duritatea este importanta att in timpul utilizarii, cand


este supusa operatiilor de zgariere, afectandu-se aspectul si
rezistenta mecanica, cat si in timpul prelucrarii.
Fragilitatea sau rezistenta la soc mecanic este o
proprietate negativa a sticlei, din care cauza ii limiteaza
utilizarile.
Rezistenta la tractiune a sticlei obisnuite este de 30-100
N/mm, in schimb rezistenta la compresiune este de 5002000 N/mm, ceea ce inseamna ca este mult mai mare fata
de a altor materiale.

5.Proprietatile chimice - exprima comportarea sticlei la actiunea


distructiva a apei, acizilor, bazelor, sarurilor si a gazelor din atmosfera.
Stabilitate chimica are importanta pentru sticla de laborator, pentru
articole de menaj si constructii, sticla optica etc.

2.5. Clasificarea tipurilor de sticla

Dupa compozitia chimica:


-sticla
unara
-sticla binara
-sticla ternara
-sticla din mai multi oxizi
Dupa proprietatile fizico-chimice si domeniile de utilizare:
-sticla comuna
-sticla optica
-sticla cristal
-sticla crown
-sticla usoara
-sticla flint
-sticla semigrea
-sticla speciala
-sticla grea
-sticla semicrista

2.6. Marcarea, ambalarea si depozitarea


marfurilor din sticla
Marcarea produselor din sticla se face prin sablare, imprimare sau
prin etichetare, cu specificatii diferite in funcie de sortiment.
Ambalarea se realizeaza cu diferite materiale de protecti, pentru
evitarea socurilor mecanice la care produsele din sticla nu rezista.
Transportul articolelor din sticla se face cu comtainere sau cu alte
mijloace de transport, astfel incat sa se evite transbordarile repetate care
pericliteaza integritatea produselor.
Depozitarea produselor din sticla se face in locuri uscate pentru a le
feri de actiunea prelungita a umezelii care poate modifica aspectul, luciul,
transparenta si integritatea.
Principalele caracteristici care se verifica sunt: aspectul, culoarea,
stabilitatea suprafetei de sprijin, ovalitatea, dimensiunile, capacitatea si
masa, rezistenta la soc termic, prezemta tensiunilor interne.
Aspectul si culoarea se verifica vizual prin compararea produsului
analizat cu un produs de referinta considerat etalon.
Ovalitatea in cazul produselor cu sectiune circulara se verifica prin
masurarea a doua diametre perpendiculare si se calculeaza diferenta intre
ele.

3.

EFICIENTA ECONOMICA

1.Volumul util(Vu)
Vu

Unde:

Vi
100 dm3 (2)
Vg

Vi =volumul interior al ambalajului; Vi =0.7

Vg =volumul de gabarit al ambalajului; Vg=0.8


Vu

0.7
100 87.5dm 3
0.8

2.Volumul de depozitare Vd
Vd

Vr
100
Vg

Vd

0
100 0
510

dm3

Vg =volumul de gabarit al ambalajului


Vr =volumul redus prin repliere;0

3.Suprafaa exterioar specific,S


S

Se
dm2/kg
Qa

0 .8 2
2,28 dm2/kg
0 .7

Se =suprafaa exterioar a ambalajului,dm 2


Qa=capacitatea de ncrcare a ambalajului,kg

4.Gradul de ocupare a suprafeei de depozitare i transport,Q s


Qs

Sa n
100
Sm

Qs

0.8 6
100 4
12 10

Qs=gradul de ocupare a suprafetei ambalajului, dm2


Sa=suprafata bazei ambalajului, dm2
n-numarul de ambalaje asezate pe modul

5.Gradul de utilizare a capacitatii de incarcare Qq


Qq

Qq

M a Qa n N
Qo

0.2 0.7 1 1
0,0014
100

Ma=masa ambalajului gol,kg


Qa=capacitatea ambalajului,kg
Qo=capacitatea de ncrcare a mijlocului de transport i depozitare,buc
N=numrul de straturi suprapuse,buc
n-numrul de ambalaje aezate ntr-un strat,buc

6.Masa util (Mu) n raport cu:


-capacitatea de ncrcare
Mu =

Ma
100
Qa

Mu =

0.2
100 28.57
0.7

Ma=masa ambalajului
Qa=capacitatea ambalajului
-volumul interior
Mu =

Ma
kg/dm2
Vi
0.2
0.28 kg/dm2
0.7

Mu =
Ma=masa ambalajului.kg
Vi=volumul interior al ambalajului,dm2

-numrul de produse coninute n ambalaj


Mu=

Ma
kg/buc
n

Mu=

0.2
0.2 kg/buc
1

Ma=masa ambalajului,kg
n-numrul de ambalaje,asezate intr-un strat,buc

7.Masa util net Mn


Mn

Mn

Ma
100
M a Qa

0.2
100 142.85
0.2 0.7

Ma=masa ambalajului,kg
Qa=capacitatea ambalajului,kg

8.Consumul de material ki in raport cu:


-capacitatea de ncrcare
ki

M a Nm
100 (2)
Qa

ki

0.2 6
100 171.42
0.7

Ma=masa ambalajului,kg
Qa=capacitatea ambalajului,kg
Nm=consum specific de material pentru confecionarea
materialului,buc
-numrul de produse continute in ambalaj
ki

M a Nm
(2)
n

ki

0.2 6
1.2
1

Ma=masa ambalajului,kg
Nm=consum specific de material pentru confecionarea
materialului,buc

n-numrul de ambalaje

9.Consumul aparent k2 in raport cu:


-numrul de ambalaje necesar pe tona de produs ambalat
k2

k2

1000
Qa

1000
1428.57
0.7

Qa=capacitatea ambalajului,kg

10.Costul specific
-costul ambalajului raportat la costul produsului ambalat
ca
c m cx
z
ci
cp
10
4 1000
ci 2
3.63 pe tona de produs
300

ca=costul ambalajului
cm=costul materialelor auxiliare
cp=costul produsului ambalat
z=numrul minim de circuite de refolosire
cx =1000

11.Numrul de cicluri de utilizare anual Ncua


N cua

N cua

365
Dcu

365
9.125
40

56 24
40
2

Dcu =durata medie a unui ciclu de utilizare,n ore

12.Durata de serviciu Ds
Ds=Ncuax Dcu
Ds=9.125x 40=365
Ncua =numarul de cicluri de utilizare anual
Dcu =durata medie a unui ciclu de utilizare,n ore

13.Numrul total de cicluri de utilizare,N cu


Ncu=Ncua x Ds
Ncu=9.125 x 365=3330.625
Ds =durata de serviciu
Ncua =numrul de cicluri de utilizare anual

14.Cota minim de restituire anual Cra


C ra 1

C ra 1

1
100
Ds

1
100 99.72
365

Ds =durata de serviciu

15.Cota minim de restituire Crc


C rc 1

C rc 1

1
100
N cu

1
100 99.97
3330.625

Ncu = numrul total de cicluri de utilizare

Bibiografie:

2. Prof. dr. ing. C. Banu Manualul inginerului de industrie alimentar, vol


II, Ed. Tehnic, Bucureti 2002
3. M. Dumitru, E Paraschiv Chimia produselor alimentare, Ed. Didactic i
pedagogic Bucureti 1978
4. M. Georgescu, F. Georgescu Horticultura i viticultura, Ed. Ceres,
Bucureti 1986
5. El. Petculescu, L. Ioancea Maini i utilaje din industria alimentar, Ed.
Ceres, Bucureti 1988
6. www.vinul.ro
7. www.cognac.ro

Anexa 1

Eticheta ambalajului (a)

Anexa 2

Eticheta (b)

Anexa 3

Ambalajul cu eticheta