Aci sosi pe vremuri

Ion Pillat
Traditionalismul este o miscare literara manifestata in spatiul romanesc inaintea primului
razboi mondial si in perioada interbelica, ce valorifica elemente definitorii pentru specificul
national (istoria, folclorul), alaturi de elemente religioase (constiinta religioasa ortodoxa), fiind in
opozitie cu modernismul. Desi cele 2 miscari se manifesta simultan, traditionalismul propune o
intoarcere spre valorile trecutului, intoarcere marcata de nostalgie si melancolie. In perioada
interbelica, traditionalismul devine una dintre directiile cele mai importante in literatura romana,
ideologia sa cristalizandu-se in jurul revistei "Gandirea", aparuta la Cluj, in 1921. Etnicismului si
eticismului, caracteristice semanatorismului si poporanismului, li se adauga o dimensiune
ortodoxista, constiinta religioasa ortodoxa fiind considerata de catre reprezentantii gruparii un
element esential in conturarea specificului national. De asemenea, poezia devine o forma de
conservare a romanismului in fata tendintelor inovatoare.
Printre reprezentantii traditionalismului interbelic, gandirist, se numara si Ion Pillat, poet care
considera ca orice forma de creatie artistica "insumeaza arta cuvantului, tehnica versului si taina
vietii". Poezia "Aci sosi pe vremuri", inclusa in volumul din 1923 "Pe Arges in sus" al lui Ion
Pillat, face parte dintre operele sale reprezentative, fiind considerata de catre G. Calinescu "o
gratioasa, miscatoare si invizibila paralela intre 2 veacuri".
Poezia poate fi inscrisa in directia traditionalista, prin teme si motive, prin atmosfera
patriarhala, dar si prin registrul stilistic utilizat.
Opera imbina doua teme de factura universala: iubirea si timpul. Astfel, iubirea este plasata
intr-un univers rural supus legilor temporalitatii, cele 2 planuri (cel conturat prin amintire, al
batranilor, si cel prezent, al eului) ilustrand repetabilitatea trecutului.
Motivele utilizate sunt caracteristice spatiului rural, oferind cadrului un caracter static, timpul
fiind incremenit in amintire. Se remarca, de asemenea, folosirea unor motive romantice (noaptea,
luna), plasate insa intr-o formula traditionalista.
Titlul anticipeaza tema trecerii timpului, prin constructia "pe vremuri". Acesta imbina insa
trecutul cu prezentul, reprezentat de adverbul "aci", marca a subiectivitatii, cele 2 fiind legate prin
verbul la perfect simplu "sosi", ce marcheaza o actiune incheiata. Impletirea timpurilor trecut si
prezent din titlu anticipeaza repetarea trecutului, reliefata in text prin corespondenta dintre cele 2
planuri temporale.
Poezia are o structura predominant clasica, fiind organizata in 19 distihuri si un vers liber in
final, cu rol de laitmotiv. Versul este de 13 silabe, cu ritm iambic, rima fiind imperecheata.
Textul cuprinde 3 parti plasate simetric. Prima parte prezinta povestea de iubire, asa cum se
desprinde ea din amintire, si este organizata in 2 secvente. Cea de a 2-a parte surprinde meditatia
eului pe tema trecerii timpului, cea de-a 3-a plasand iubirea in cadrul prezentului, alaturi de
simboluri ale ciclicitatii.
Prima secventa a primei parti, incipitul, are un caracter descriptiv. Motivul central il
constituie "casa amintirii", topos sacru, plasat la granita dintre temporal si atemporal. "Casa" este
una traditionala, cu "obloane si pridvor", "poarta", "zavor", fiind insa parasita, hornul incetand sa
mai functioneze, parasirea fiind sugerata si de panza de paianjen, element ce marcheaza trecerea
timpului. Referirea la "poteri si haiduci" ofera sugestia timpului mitic. Versul "In drumul lor spre
zare imbatranira plopii" plaseaza viziunea lui Ion Pillat asupra naturii in opozitie cu cea romantica.

Daca la romantici natura era un simbol al vitalitatii, imuabila, la poetul traditionalist aceasta este
in stransa legatura cu evolutia omului, imbatranind odata cu acesta. Plopii poarta semnificatii ce
vizeaza melancolia si asteptarea.
Versul "Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi" deschide secventa retrospectiva a povestii de
dragoste propriu-zise. Numele acesteia poarta semnificatii mitologice, intrucat Calyope a fost
muza poeziei epice, poezia putand fi, deci, interpretata si ca arta poetica. Scenariul este de factura
romantica, perechea gasindu-se intr-un decor nocturn, luminat de luna, trairile fiind rafinate de
referintele livresti. Atat portretul bunicii, ce pune in lumina moda timpului ("larga crinolina"), cat
si comportamentul indragostitilor, plaseaza secventa in trecut. Versul cu valoare de refren "De
nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat." ilustreaza fragilitatea fiintei umane in fata timpului
neindurator, iubirea oferind doar iluzia nemuririi ("Dar ei in clipa asta simteau ca-o sa
ramana.../Demult e mort bunicul, bunica e batrana...").
Cea de-a doua parte, alcatuita din 2 distihuri, se concretizeaza intr-o meditatie pe tema
timpului, in care amintirea si regretul sunt singurele dovezi ale existentei trecutului.
Ultima parte a poeziei surprinde simetric povestea de dragoste din prezent. In aceasta
secventa, accentul cade pe sublinierea corespondentelor dintre trecut si prezent. Astfel, multe
elemente sunt neschimbate ("lanul de secara", "campul, lac intins sub luna"), doar indragostitii
fiind diferiti. Simetriile ("ochi de peruzea"-"ochi de ametist", "berlina"-"trasura") si comparatia
"Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu" evidentiaza ciclicitatea si constanta in timp a lumii
traditionale. Diferentele sunt prezente in gusturile estetice ale bunicului si nepotului (romantismsimbolism), amandoi recurgand la poezie pentru a-si exprima starile interioare. Finalul suspenda
discursul liric, plasand totodata existenta omului sub semnul repetabilitatii si accentuand nostalgia
caracteristica liricii lui Ion Pillat.
La nivelul limbajului, atmosfera patriarhala este sustinuta de prezenta unor forme populare si
arhaice ("zabrelira", "ciubuc", "haiduc"), inscriind poezia in traditionalism. La nivel
morfosintactic, verbele la perfect simplu ("sosi", "zabrelira", "sari", "spuse") redau repetabilitatea
gesturilor, iar cele la gerunziu ("privind", "zambind") plaseaza sentimentul de iubire in
atemporalitate. Figurile de stil accentueaza caracterul expresiv al limbajului poetic. La nivel
stilistic, personificarile ("hornul nu mai trage alene din ciubuc") umanizeaza cadrul, iar
comparatiile ilustreaza repetabilitatea destinului.
Consider ca poezia reinterpreteaza unele teme traditionale (natura, iubirea, timpul), abordate
intr-o maniera personala de catre poet.
In primul rand, Ion Pillat nu se rezuma la surprinderea universului rural, imbinand elementele
traditionale cu meditatia filosofica asupra trecerii timpului.
In al doilea rand, poezia ilustreaza si viziunea poetului asupra repetabilitatii destinului,
nefiind doar un elogiu al trecutului.
In concluzie, "Aci sosi pe vremuri" de Ion Pillat se inscrie in traditionalismul interbelic, prin
atmosfera patriarhala si limbaj, individualizandu-se insa prin profunzimea cu care sunt abordate
teme considerate universale.