Sunteți pe pagina 1din 6

BORUN LUCIAN-GABRIEL

Student anul II
Centrul teritorial nvmnt la Distan
Miercurea-Ciuc
Universitatea ,,Lucian Blaga din Sibiu
Facultatea de Drept ; Specializarea Administraie
Public

DR. CIVIL. SUCCESIUNI


TESTAMENTUL SI FELURILE TESTAMENTULUI
Prof. Univ. Dr. Alexandru Bacaci

2010

TESTAMENTUL SI FELURILE TESTAMENTULUI


FELURILE TESTAMENTULUI
Testamentul este un act formal prin care o persoana numita testator instituie in mod necesar unul sau
mai multi succesori , cu scopul ca acestia sa asigure executarea vointei sale dupa moarte.
Pentru validitatea testamentului in general se cer anumite conditii de forma caci el este un act juridic
solemn. In afara acestor conditii generale cercetate de noi mai sus, legiuitorul impune anumite forme
speciale pentru fiecare fel de testament, in functie de care, de altfel, testamentele sunt clasificate.
Exista
din
acest
punct
de
vedere
trei
categorii
de
testamente:
- testamente ordinare sau obisnuite, care se incheie in conditii de normalitate.
Acestea sunt: testamentul olograf, testamentul autentic si testamentul secret sau mistic;
- testamente privilegiate sau extraordinare, care se incheie in anumite imprejurari exceptionale.
Acestea sunt: testamentul militarilor, testamentul facut in timp de boala contagioasa si testamentul
maritim;
- forme simplificate de testament, permise special de legiuitor, ca cele care privesc depozite de bani
potrivit unor reglementari speciale sau cele ale cetatenilor romani aflati in strainatate.
I.Testamentele ordinare
I.1. Testamentul olograf
Codul civil prevede in art.859 ca :Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot,
datat si subsemnat de mina testatorului.. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu
orice scriere olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa
mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa intergral,
semnata si datata de mina testatorului. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea
testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ. Ca avantaje ale acestui testament se specifica
acela ca este simplu si accesibil oricarei persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si
oriunde si fara nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel secretul sau. Apoi, data
fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa. Dar tocmai din simplitatea
formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. Astfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa
moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia
vointei testaorului impotriva unor influiente straine si abuzive sub forma captatiei sau sugestiei sau
chiar a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat
precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate
cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata vointa a
testatorului. Prima conditie :testamentul sa fie scris in intregime de catre testator. Nu este valabil
testamentul scris la masina de scris sau la calculator chiar daca este semnat de catre testator sau chiar
daca cuprinde mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa. Prin inpunerea acestei conditii de a fi scris in
intregime de mina testatorului legiuitorul previne eventualele fraude si in caz de contestatie ca
testamentul provine de la defunct da posibilitatea verificarii de scripte prin expertize de specilalitate.
Scrierea se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneala, cu creion, cu pasta, cu creta, vopsea,
carbune etc.) si pe orice material (pe hirtie, pe pinza, pe lemn, material plastic, sticla etc.); prin orice
scriere (cu caractere de tipar sau de mina, stenografie); in orice limba cunoscuta de catre testator
(chiar si intr-o limba moarta ca limba latina) pe un suport material sau mai multe(de pilda pe o
singura foaie sau mai multe, cu conditia in acest caz sa existe o legatura materiala sau intelectuala
intre ele pentru a constitui un act unitar. Se accepta scrierea pe etape a testamentului, nefiind nevoie
nici de formule sacramentale si nici de titulatura ca atare de testament sau testament olograf. Se cere
doar ca testamentul sa reprezinte ultima vointa a defunctului. In cazul in care testamentul prezinta
stersaturi, adaugiri sau chiar modificari dar facute de mina testatorului, fie cu prilejul intocmirii
acestuia, fie ulterior, s-a apreciat ca testamentul ramine valabil chiar daca adaugirile, stersaturile etc.
nu sunt semnate si datate de catre acesta cu conditia ca ele sa fie simple corecturi sau interpretari ale
dispozitiilor initiale. Daca insa este vorba de dispozitii noi, sau se inlatura unele dispozitii anterioare

care duc la modificarea continutului testamentului s-a considerat ca este vorba de un nou testament si
trebuie scrise, semnate si datate de mina testatorului. S-a admis si imprejurarea ca testatorul poate fi
ajutat de un tert la redactarea testamentului, sau ca in caz de boala si batrinete sa-i dea chiar un ajutor
fizic la realizarea scrierii sprijinindu-i mina . Problema este insa ca prin acest ajutor sa nu se vicieze
vointa testaorului, iar asistenta de catre un tert sa fie pur tehnica. Atunci cind testatorul nu a fost
decit un instrument pasiv de exprimare a vointei altei persoane testamentul este lovit de nulitate. In
legatura cu ipoteza cind in cuprinsul testamentului apare o scriitura straina se impun unele precizari.
Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adausurile nu fac
corp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu exista indicii ca s-a
adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testatorului, indiferent ca acesta a cunoscut sau nu
existenta scriiturii straine. Daca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu
continutul
acestuia
trebuie
facuta
distinctia
intre
doua
situatii:
- daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, testamentul va
fi
nul
absolut
caci
nu
a
fost
scris
in
intregime
de
catre
testator;
- daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi valabil intrucit nu s-a
incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in
considerare.A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data
testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in functie de data
redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea capacitatea de a testa. In al doilea rind,
in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care
anume vor fi avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a
testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare. Codul civil nu cuprinde dispozitii in
legatura cu modul in care trebuie datat testamentul. Se admite insa ca ceea ce este important e faptul
ca data sa fie scrisa de mina testaorului. Nu are importanta locul unde este inserata, desi de regula
este plasata la sfirsitul actului;ea poate sa fie insa inserata la inceputul actului sau in cuprinsul sau,
ceea ce este necesar e faptul de a se putea intelege ca data se refera la intregul act. Data trebuie
indicata prin precizarea zilei, lunii si a anului cind testamentul a fost redactat, ea putand fi scrisa in
cifre sau in litere. Se considera ca este valabil precizata si cand se face numai referire la o sarbatoare
a carei data poate fi cu certitudine stabilita (bunaoara Craciun 2ooo). Ora si locul intocmirii
testamentului nu sunt necesare. In caz de nevoie aceste elemente se vor putea dovedi prin orice
mijloc de proba. Nerespactarea acestor reguli in privinta datei, iar aceasta scrisa de testator este un
element esential de forma a testamentului olograf, duce in mod logic la sanctiunea nulitatii absolute.
A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestuia de catre testator.
Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste
ca atare si de asemenea faptul ca actul a fost incheiat in forma definitiva. Legea nu prevede conditiile
in care trebuie executata semnatura. Se admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si
prenumele testatorului, fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat.
Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel.
Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului.
Se considera ca este nul testamentul care in locul semnaturii are pus degetul testatorului. Cei care in
mod obisnuit folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul. Semnatura de pe plicul in care
a se afla testamentul s-a considerat ca nu este valabila caci intr-adevar cei interesati ar putea
introduce in el un act care sa nu reprezinte vointa testatorului.Cele trei elemente obligatorii ale
testamentului trebuie sa reprezinte un tot unitar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui
act juridic asa cum legiuitorul l-a gandit. Codul civil prevede in art.892 ca testamentul olograf si cel
mistic inainte de a fi pus in executare trebuie sa fie prezentat unui notar public de la locul deschiderii
mostenirii pentru ca acesta sa constate prin proces verbal deschiderea lui si starea lui materiala, iar
apoi se va pastra la biroul natarial respectiv. Sarcina dovedirii ca testamentul provine si este semnat
de catre testator revine celor care-l invoca dupa principiul de drept comun potrivit caruia cel ce
pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca.

I.2. Testamentul autentic


Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din Legea nr.36/1995)
este auteentifiat de notarul public. Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele
inconveniente. In privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care
nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi testamentul
autentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decit a
testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar. Sarcina dovezii contrare revine
celui care-l contesta. Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza la
biroul notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic
decit la testamentul olograf. Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita
cheltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura
secretul in aceasi masura ca testamentul olograf. Testamentul autentic poate fi redactat de catre
testator, sau de catre notarul public sau de catre un avocat dupa indicatiile testatorului. Autentificarea
lui se poate realiza de catre orice birou notarial din tara. Secretarii consiliilor locale, din localitatile
in care nu functioneaza birouri notariale nu au competenta de a autentifica testamente. Testamentul
fiind un act cu caracter strict personal testatorul nu-l poate incheia prin mandatar ci trebuie sa fie
prezent personal la autentificare. Notarul public este obligat sa constate autentificarea printr-o
incheiere care trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii :data si locul autentificarii, iar daca s-a
realizat infara biroului notarial mentionarea motivelor care au determinat acest lucru, datele de
identificare a testatorului, constatarea ca testatorul si-a exprimat consimtamintul si ca acesta l-a
semnat in fata notarului. In Cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de autentificare a
testamentului notarul da in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii de autentificare o incheiere de
respingere motivata, care poate fi atacata la judecatorie. In cazul in care instanta dispune ca
autentificarea se poate face notarul va proceda potrivit hotaririi judecatoresti. Sanctiunea care
intervine in cazul nerespectarii prevederilor legale prin autentificarea testamentului este nulitatea
absoluta.
I.3. Testamentul mistic
Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca testamentul mistic sau secret este acela care fiind scris de
catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este prezentat
judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege.
Testamentul mistic este, dupa cum se poate observa, o forma intermediara intre testamentul olograf
si cel autentic caci avem de a face, pe de o parte, cu un inscris sub semnatura privata (dispozitiile
testamentare) si un inscris autentic (suprascrierea realizata de judecator). Asa fiind el imprumuta
avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate. Astfel asigura secretul
dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi, iar in ce
priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata,
iar actul de suprascriere are forta probanta pana la inscrierea in fals. El este aproape inutilizabil in
practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face
un testament autentic. Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta
persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator. El
trebuie apoi strans si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului de
suprascriere potrivit art. 864 C. civ. Daca testamentul nu a fost sigilat in mod corespunzator, astfel
incit s-ar putea inlocui testamentul acesta va fi declarat nul. Judecatorul caruia i se prezinta
testamentul intocmeste un proces -verbal prin care se constata prezentarea testatorului, faptul ca a
fost identificat si declaratia acestuia ca testamentul reprezinta vointa sa si ca a fost semnat de catre
el. Actul de suprascriere va fi semnat de catre testator si de catre judecator, iar data testamentului va
fi aceea din actul de suprascriere. Daca testatorul nu poate semna actul de suprascriere din cauze
ulterioare datei redactarii si semnarii testamentului se va face mentiune despre aceasta in procesul

verbal. Potrivit art.864 alin.8 C. civ. procesul- verbal de suprascriere trebuie intocmit fara intrerupere
prin aceasta legiuitorul cautand sa inlature pericolul inlocuirii testamentului. Testamentul poate fi
pastrat atat de catre testator, sau de catre o alta persoana dar si de catre judecatoria la care s-au
efectuat formalitatile de suprascriere. Ulterior decesului testatorului formalitatile necesare sunt la fel
ca in cazul testamentului olograf. In cazul in care formalitatile reglementate de lege nu au fost
respectate testamentul mistic va fi, potrivit art.886 C. civ. lovit de nulitate absoluta.
II.Testamentele privilegiate
Pentru imprejurari exceptionale, cind nu exista posibilitatea de a recurge la autentificarea unui
testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil reglementeaza modul de autentificare in
conditii simplificate sub forma testamentelor privilegiate. Cei aflati in imprejurarile exceptionale
determinate de legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul olograf
respectind regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de
imprejurari, realizand testamente autentice simplificate. Aceste forme testamentare sunt:testamentul
militarilor, testamentul facut pe timp de boala contagioasa si testamentul maritim.
II .1.Testamentul militarilor
Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o
localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului pot testa,
potrivit art.868 C. civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de
doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va
putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului.
II.2. Testamentul facut in timp de boala contagioasa
In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, potrivit
art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot testa in forma autentica in fata unui
membru al consiliului local asistat de doi martori. Recurgerea la aceste forme testamentare nu este
admisa daca in localitatea respectiva exista birou notarial.
II.3. Testamentul maritim
In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai echipajului,
potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atata timp
cat vasul se afla in calatorie pe mare si nu atunci cand se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se
poate recurge la aceasta forma simplificata nici atunci cand vasul, desi se afla pe mare, se apropie de
un tarm strain unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele
testamentare ordinare. Cu atat mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata de testament
cand vasul se apropie de tarmul Romaniei. Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se
intocmeste in fata comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de
bord sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare originale si
nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu sunt rude in grad
succesibil sau sot cu testatorul. Daca testatorul este chiar comandantul navei sau unul din cei
desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in
fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.). Cand vasul ancoreaza
intr-n port strain in care se afla un agent consular roman, un exemplar al testamentului se preda
acestuia pentru a fi expediat in tara.
III.Alte forme testamentare
Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte
modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rand exista reglementari speciale

privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte
unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.
III.1. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare.
Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una
din formele testamentare ordinare sau privilegiate. Legiuitorul a reglementat insa si o forma
simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie
testamentara. Potrivit art.22 din Statutul CEC Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC
persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra
carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau
testamentari. O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei
testamentare o poate da numai titularul libretului, chai daca suma a fost depusa pe numele sau de
catre alta persoana. Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu
particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general. Sub aspectul formei
clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in
intregime si datata de mina testatorului. Trebuie insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum
si fisa de cont sunt completate de catre functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului.
Clauza este considerata din acest punct de vedere un testament olograf simplificat. In acest mod se
poate, evident, dispune in favoarea unei singure persoane sau a mai multora, in acest din urma caz
cei in favoarea carora s-a dispus avind drepturi egale asupra sumei din libret. In cazul in care
dispunatorul are mai multe depuneri si doreste sa dispuna pentru cauza de moarte in acest mod va
trebui sa uzeze de clauza testamentara pentru fiecare depunere in parte.
Pina la moartea sa titularul libretului are posibilitatea sa adauge alte sume sau sa le retraga pe cele
existente, in tot sau in parte. Este vorba in acest din urma caz de o revocare partiala sau totala a
legatului. Revocarea legatului se poate realiza atat prin anularea clauzei testamentare cit si printr-un
alt testament, ordinar sau privilegiat. Nu este necesara o simetrie a formelor testamentare in acest
sens. Fata de CEC insa revocarea produce efcete numai din momentul instiintarii. Ca la orice forma
testamentara lipsa discernamintului duce la anularea actului. In masura in care nu s-a dispus pentru
cauza de moarte, prin clauza testamentara, de sumele depuse la CEC, acestea se vor elibera
mostenitorilor legali sau testamentari, potrivit art.22 din Statut, care isi vor dovedi calitatea de
mostenitor prin certificatul de mostenitor eliberat de notar sau prin hotarirea instantei de judecata.
Legatarul in favoarea caruia s-a dispus prin clauza testamentara are si el obligatia, ca orice
mostenitor sa accepte mostenirea in termenul de acceptare reglementat de art.7oo C. civ. putand apoi
sa ceara sumele de la CEC oricand, caci aceste depuneri sunt imprescriptibile.
III.2. Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate.
Codul civil prevede in art.885 ca :romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau,
in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul. Asadar,
cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca
legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In
privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste
testamentul. In Doctrina s-a admis insa ca cetatenii romani aflati in strainatate pot testa in forma
autentica potrivit legii romane in fata agentilor nostri consulari sau diplomatici. Controversa s-a
nascut insa cu privire la faptul daca art.885 C. civ. permite, in aplicarea regulii locus regit actum,
folosirea numai a acestei forme testamentare sau se poate recurge si la alte forme admise de legea
locului. Intr-o prima opinie s-a sustinut ca nu pot fi utilizate si alte forme testamentare decit
testamentul autentificat dupa legea locului. Intr-o a doua opinie s-a sustinut insa ca referirea textului
la testamentul autentic are numai un caracter enuntiativ, asa incit pot fi utlizate si alte forme
testamentare prevazute de legea locului si chiar forme nereglementate de legea romana.