Ana Blandiana

n jar

Ardei satele, strig Crian,

Ardei satele care nu se ridic,
Facei-le holde mnoase de foc
S rodeasc neascultarea prin vreme,
S se strpeasc ultimul smbur de fric,
nlai biserici de flcri n loc
i cntai n ele blesteme!

Ardei satele, strig Cloca,

Ardei satele care nu se rscoal,
S se mistuie toat rbdarea din ele,
Nici un fir de umilin s nu mai poat-ncoli,
nlai din flcri pn la nouri castele
i locuii-le cu ndrzneal
n veacul veacurilor vii!

Numai Horia tace i se uit n jar:

Nu poate fi n zadar, n zadar, n zadar...