TRANSFERUL DE CALDURA

1.Notiuni generale
Ansamblul de consideratii care explica cantitativ si calitativ schimbul de caldura intre
sistemele materiale se numeste transfer de caldura.
Transferul de caldura se realizeaza prin radiatie, conductie sau convectie care intervin
concomitent sau succesiv.
Temperatura unui punct este o variabila a vectorului de pozitie in spatiu si
timp.

(1.1)

Totalitatea temperaturilor care caracterizeaza sistemul studiat formeaza campul de

temperatura care in regim stationar este constant sau nestationar, cand variaza in functie de timp.
Locul geometric al punctelor de temperaturi egale formeaza o suprafata izoterma. In orice
directie care intersecteaza o suprafata izoterma apar variatii de temperatura.
Limita raportului intre diferenta de temperatura a doua suprafete izoterme si distanta pe
normalele la suprafete cand aceasta tinde spre zero se numeste gradient de
temperatura.

;(1.2)

Caldura transmisa in unitatea de timp se numeste debit de caldura Q sau flux termic, care
poate fi definit ca limita raportului dintre cantitatea de caldura si timpul in care aceasta a fost
transmisa cand timpul tinde spre zero.
Transferul de caldura se realizeaza in unele cazuri intre doua sisteme prin intermediul unei
suprafete de schimb de caldura. Fluxul termic unitar sau densitatea fluxului termic F se defineste
ca fluxul DQ de caldura care trece prin elementul de suprafata DA si se masoara in N/m2.

; (1.3)
2.Transferul de caldura prin radiatie
Fiecare corp la orice temperatura emite si primeste radiatii. Corpurile fiind situate la distanta
intre ele. Purtatoarele de energie radianta sunt undele electromagnetice situate in spectrul
radiatiilor infrarosii cu lungimi de unda intre 7,610-7 si 1110-6 m cu propagare rectilinie
polarizata.
Din energia E ajunsa la un corp prin radiatie, o parte se reflecta (E R), o parte nu trece (ET) si
alta este absorbita (EA) de acel corp. Deci :
E = ER+ EA+ ET, (1.4)

sau

(1.5)

in care

- reprezinta coeficientii de absorbtie, reflexie si radiatie.

Pentru tT = 1 avem corpuri diatermane, iar pentru tT = 0 corpurile sunt atermane.

Corpurile atermane sunt cu aR = 1 negrul absolut respectiv, rR = 1 reflecta total (alb
absolut).
Corpul cenusiu absoarbe partial energia radiata si au aA = const.
Ecuatia lui Stefan-Boltzmann care precizeaza ca energia radiata de corpul negru absolut este
proportionala cu puterea a 4-a a temperaturii T a acestuia se reda prin E 0 = s0T4 in care s0
constanta de radiatie a corpului negru absolut (s0 = 5,72 10-8 W/m2K4).
Pentru corpurile cenusii, legea Stefan-Boltzmann este redata prin:

(1.6)
in care constanta de radiatie a corpului cenusiu este Cu = eC0; e - coeficient de emisie.
1.2.1.Schimbul de caldura intre doua corpuri solide separate de un mediu neabsorbant
Transferul de caldura intre doua suprafete plane si paralele suficient de apropiate si extinse
pentru a fi neglijabile pierderile de caldura marginale, si se exprima prin diferenta emisivitatilor
lor efective:
(1.7)
Energia efectiva emisa de corpul 1 tinand seama de reflexia corpului 2
,(1.8)
respectiv energia emisa efectiv de corpul 2:
,(1.9)
obtinem astfel:

(1.10)

deci

,(1.11)

sau prin explicitare:

(1.12)

in care e1-2

iar relatia de mai sus se poate scrie

(1.13)
unde C1-2 este coeficientul redus de radiatie:

(1.14)
1.2.2.Efecte de ecran
Ecranele sunt suprafete intermediare intercalate intre suprafetele radianta si radiata care reduc
prin absorbtie partiala a caldurii radiate.
Daca ecranul atinge o temperatura Tp:

(1.15)
iar C1P = CP2 = C12, rezulta Q1P = Q2P = 1/2 Q12;
Caldura transmisa poate fi redusa si prin metoda combinata; utilizarea ecranelor si reducerea
coeficientilor de emisie absorbtie prin revopsirea
suprafetelor.
1.3.Conductia caldurii
1.3.1.Legile conductiei
Legea lui Fourier, bazata pe al doilea principiu al termodinamicii, defineste transferul de
caldura prin conductie.

Relatia
, arata ca drumul urmat de fluxul termic Q este cel mai scurt intre
suprafetele izoterme invecinate A, determinat de gradientul de temperatura t/l.
Coeficientul de conductivitate l este o caracteristica a fiecarei substante si variaza in
functie de temperatura si de pozitia in spatiu. Ordinul de marime al conductivitatii termice
3

pentru diferite substante in stari diferite de agregare, variaza intr-un domeniu larg de valori :
(0,003 400) [W/mK].
Materialele izolante termic au l<0,12 W/mK.
1.3.2.Ecuatia diferentiala a conductiei
Pentru stabilirea ecuatiei diferentiale a conductiei, se considera un volum elementar dV =
dxdydz, dintr-un corp omogen cu conductivitatea termica l si densitatea r si caldura masica c
constante.
Daca in interiorul volumului elementar exista izvoare de caldura
Q = qv dVdt, in care qv cantitatea de caldura din izvoarele interioare raportata la unitatea de
volum in unitatea de timp, atunci ecuatia diferentiala a conductiei va fi data de relatia:

.(1.16)

Fig..1.Paralelipiped elementar pentru deducerea ecuatiei diferentiale a conductiei

5.3.3.Transferul de caldura in regim stationar

In regim stationar, este definit prin constanta campului de temperatura, si ecuatia lui Fourier
devine:

Transferul de caldura prin conductie printr-un pereteplan cu fete paralele seunidimensional perpendicular pe fetele peretelui,

Fig.1.2 Modul transferului de cldur printr-un perete plan

Deci

care prin integrare va avea ca rezultat t =

temperatura

, iar gradientul de

introdus in ecuatia lui Fourier, obtinem fluxul termic :

(1.17)
Analog se obtine fluxul termic transmis printr-un perete plan format din mai multe straturi
paralele

(1.18)
in care k coeficientul total de transfer de caldura prin conductie [W/mK].
5

Fig.1.3.Modul de transfer de cldur prin mai multe straturi plane paralele

Transferul prin pereti cilindrici implica luarea in considerare a suprafetei A = 2prl, unde l
este lungimea conductei, r este raza care poate fi interioara sau exterioara , iar temperaturile sunt
ti cea interioara si te cea exterioara conductei. Ecuatia lui Fourier, separand variabilele intre limite
va fi :

(1.19)care prin integrare va fi:

(1.20)
unde

- reprezinta grosimea peretelui si Am aria medie.

Fig.1.4. Modul de transfer de cldur prin pereti cilindrici Pentru pereti cilindrici formati din
mai multe straturi, fluxul termic este :

(1.20)

in care

(1.21)
6

este coeficient total de transfer de caldura prin conductie. Fig.1.5. Modul de transfer de cldur
prin pereti cilindrici formati din mai multe straturi
1.3.4. Transferul de caldura prin conductie in regim nestationar

Se caracterizeaza prin ecuatia

, la rezolvarea careia se poate efectua cu ajutorul seriilor
Fourier si a functiilor lui Bessel, care duce la calcule laborioase. Pentru rezolvarea mai usoara, se
aplica legile similitudinii.
Aplicand teorema I-a a similitudinii, din ecuatia diferentiala se ajunge la criteriul lui Fourier:

, care se poate transforma in criteriul lui Biot:

Cantitatea de caldura dQ care se schimba cu mediul inconjurator la nivelul suprafetei A in

timpul t va fi dQ = a(tm-ts) Adt.
Caldura dQ acumulata intr-un corp de volum V caruia ii creste temperatura la dt este:

, deci

.(1.22)

Considerand coeficientul partial de transfer de caldura (a), aria (A), densitatea (r), caldura
masica (c), volumul (V), si temperatura mediului (tm) constante si integrand pentru variatia
timpului de la 0 la t si pentru temperatura materialului din stratul de grosime d de la ts la ts1,
obtinem:

(1.23)

In

stratul

deci

de

grosime d legea

lui

Fourier

este

exprimata

de

(1.24)

1.4.Transferul de caldura prin convectie

1.4.1. Legile convectiei
Schimbul de caldura intre suprafata unui solid si un fluid necesita transferul de caldura prin
convectie, care depinde de regimul de curgere, natura si proprietatile fluidului si de natura si
forma suprafetei cu care vine in contact.
Transferul de caldura prin convectie se poate realiza si direct intre doua fluide cand apare si
transfer de masa.

Fluxul termic transmis prin convectie inclusiv prin conductie in stratul limita este definit prin
legea lui Fourier, dar nu poate fi folosit in calculele practice deoarece nu poate fi determinat
gradientul de temperatura in stratul limita.
Pentru simplificarea calculelor, transferul de caldura este exprimat cu ajutorul relatiei lui
Newton:

insa

(legea lui Fourier),

deci rezulta valoarea pentru coeficientul partial de transfer caldura, intre fluid si peretele (a):

(1.24)
in care tf, tp temperatura medie a fluidului respectiv a peretelui.
Forma generala a ecuatiei diferentiale a convectiei dedusa pe aceleasi principii cu ecuatia
diferentiala a convectiei, cunoscuta sub denumirea de ecuatia lui Fourier-Kirchoff:

,(1.25)
care trebuie luata in considerare impreuna cu ecuatia lui Euler pentru scurgerea fluidelor ideale
sau ecuatia lui Navier-Stockes pentru curgerea fluidelor reale, si a ecuatiei de continuitate a
fluxului de caldura.
1.4.2. Similitudinea si analiza dimensionala in transferul de caldura prin convectie
Imposibilitatea rezolvarii analitice ale sistemului de ecuatii diferentiale de transfer de
caldura prin convectie impreuna cu ecuatiile curgerii impune aplicarea similitudinii si analizei
dimensionale. Aplicand prima teorema a similitudinii pentru expresia care defineste coeficientul
partial a se obtine criteriul Nusselt, caracteristic convectiei:
fiind o masura a
raportului dintre convectia din fluid in ansamblu si conductia din stratul limita.
Criteriul Pclet (P) reflecta modul in care este influentata evolutia vitezei w a fluidului, de
dimensiunile liniare ale spatiului in care se deplaseaza fluidul precum si de temperatura lui:

Se observa ca P = PrPe.
Criteriul Pr defineste raportul influentei inertiei la curgere fata de inertia la transferul de
caldura.
Criteriul lui Galilei ( Ga) caracterizeaza miscarea libera a fluidului in convectia naturala si
se exprima prin :
8

,(1.26)
in care criteriile Re si Froud caracterizeza similitudinea hidrodinamica.
Criteriul lui Arhimede (Ar) tine seama de miscarea libera a fluidului provocata de
diferentele de densitate :

(1.27)
sau criteriul Grashof (Gr) a carui ecuatie de definitie este :

(1.28)
Pentru transferul de caldura la schimbarea starii de agregare, criteriul caracteristic este
Kutateladze (K) definit prin ecuatia :

(1.29)
in care: r-caldura la schimbarea starii de agregare.
Ecuatiile criteriale deduse prin similitudine sau analiza dimensionala permit calcularea
valorii coeficientului partial de transfer de caldura prin convectie (a).
1.5.Transferul de caldura complex
Transferul de caldura in cazuri reale, este rezultatul actiunii combinate a mai multor
moduri de transfer : convectie, radiatie (la transferul intre peretele cald si fluid).
Daca fenomenul principal este convectia, coeficientul (as) de transfer de caldura superficial
are valoarea : as = ac + ar . Cu acest coeficient se determina fluxul termic cu relatia:
(1.30)
1.5.1. Transferul de caldura complex in regim stationar

1.5.1.1.Transferul de caldura intre doua fluide cu temperatura constanta prin intermediul

unui perete solid cu fete paralele

Consideram ca fluidul rece, notat cu F2, curge in exteriorul peretelui de grosime d iar fluidul cald
notat cu F1 curge in interiorul peretelui.
Densitatea fluxului termic va fi in cazul
fluidului cald :
(1.31)
Densitatea fluxului termic va fi in cazul
peretelui :

(1.32)
Fig.1.6. Transferul de caldura intre doua fluide cu temperatura constanta prin intermediul
unui perete solid cu fete paralele
Densitatea fluxului termic va fi in cazul fluidului rece :
(1.33)
Variatia temperaturii va fi:
(1.34)
Daca se scot valorile Dti si se insumeaza, rezulta fluxul termic urmator:

(1.35) , sau fluxul termic Q = k ADt,

unde k coeficient global de transfer de caldura care contine si convectie si radiatie. In cazul
transferului de caldura intre doua fluide separate de un perete solid plan format din mai multe
straturi omogene:
10

(1.36)
5.5.1.2.Transferul de caldura intre doua fluide cu temperatura constanta prin intermediul
unui perete solid cilindric

Consideram ca fluidul rece, notat cu F2, curge in exteriorul peretelui cilindric de grosime l iar
fluidul cald notat cu F1 curge in
Fig.1.7. Transferul de caldura intre doua fluide cu temperatura constanta prin intermediul
unui perete solid cilindric interiorul peretelui peretele cilindric avand raza interioara ri iar raza
exterioara re atunci fluxul termic va fi:

(1.37)

in care:

. (1.38)

Daca peretele cilindric este format din mai multe straturi:

(1.39)
1.5.1.3.Transferul de caldura in regim stationar prin intermediul unei suprafete,
temperatura fluidelor fiind variabila
Exista urmatoarele cazuri:
11

a) circulatia fluidelor se face in flux paralel (echicurent) iar fluxul

caloric dQ printr-o portiune de suprafata elementara dA are expresia:
(1.40)

unde k este coeficient total de transfer de caldura prin integrare.

Fig.1.8. Transferul de caldura in regim stationar prin intermediul unei suprafete,
temperatura fluidelor fiind variabila
Acest flux este cedat de fluidul cald, caruia i se reduce temperatura cu dt 1 si este primit de
fluidul rece al carui temperatura creste cu dt2:

sau

de unde

(1.41)
Egaland aceasta ultima expresie cu prima expresie, si separand variabilele si impunand
limitele de integrare, obtinem expresia:

care prin integrare duce la:

(1.42)

integrand

obtinem :

care prin egalare cu relatia de mai sus duce la:

12

(1.43)
deci diferenta medie logaritmica de temperatura este:

(1.44)
b) cand circulatia fluidelor se face in contracurent exista urmatoarele avantaje:
-

solicitarea termica a suprafetelor de schimb de caldura este aproape constanta (Dt = t1 t2);

este posibila racirea fluidului cald sub temperatura de iesire a fluidului rece;
Fig.1.9. Transferul de caldura in regim stationar prin intermediul unei suprafete, circulatia
fluidelor se face in contracurent
Pentru acelasi flux termic, suprafata de transfer de caldura este mai mica pentru ca se
realizeaza diferente de temperatura medie sau mare;
1.5.2. Transfer de caldura la temperaturi variabile in regim nestationar
In cazul transferului de caldura la temperaturi variabile in regim nestationar campul de
temperatura variaza in timp.
1.5.2.1.Transfer de caldura cu variatia temperaturii numai in timp, la fluide bine agitate
cu temperatura uniforma in volum:

(1.45)
unde A este suprafata de schimb de caldura intre cele doua fluide.
13

Se realizeaza intre doua fluide bine agitate ca sa se poata considera temperatura uniforma
in intreaga masa a fiecarui fluid. Daca consideram t1 temperatura initiala a fluidului cald, iar
t2temperatura initiala a fluidului rece, atunci cantitatea de caldura transmisa prin suprafata A de
la fluidul cald la rece dQ in intervalul dt este :
(1.46)
Aceasta cantitate este cedata de fluidul cald (cu semnul -) si primita de fluidul rece:

, unde M1 si M2 cantitatile masice de fluid.Din cele doua relatii de

mai sus vom obtine:

din care:

(1.47) si vom obtine:

(1.48) care prin integrare duce la:

(1.49)
care se poate pune sub forma:
Pentru un timp mai indelungat cand t ,temperatura celor doua fluide tinde sa se
egalizeze (pt. t = 0, si Dt = Dt).
Integrand relatia d(t1 t2) = - mdQ intre aceleasi limite de temperaturi se ajunge
la

obtinem:

si

inlocuind

pe

cu

valoarea

sa

(1.50)

1.5.2.2. Transferul de caldura cu variatia caldurii in timp si spatiu

14

In recipientul din figura 1.10 se gaseste fluidul cald M1 cu temperatura initiala t1, iar prin
serpentina se introduce fluidul rece cu debitul masic M2 , care la intrare are temperatura t2 si
ajunge la temperatura t2 la un mmoent dat. Trebuie determinat dupa cat timp se ajunge la o
anumita temperatura pentru fluidul din recipient.
Fig.1.10. Transferul de caldura cu variatia caldurii in timp si spatiu
Consideram ca are loc un transfer de caldura de la fluidul cald la fluidul rece conform
expresiei:

in care

(1.51)

Cantitatea de caldura cedata de fluidul cald si primita de fluidul rece, este:

(1.52)
Prin egalarea primei expresii cu ultima, obtinem relatia:

(1.53)
pe care o inlocuim in expresia a doua si vom obtine:

(1.54)
Valorile kA/M2 c2 depind numai de constantele aparatului si conditiile de lucru. Termenii
care intervin in acest raport sunt constanti ceea ce impune si raportului t 1 t2/t1-t2 sa fie constant
in timpul t.
Considerand t1 t2/t1-t2= B si inlocuind in prima relatie pe Dtmed cu valoarea din relatia a
doua, iar numitorul acesteia in functie de relatia exprimata cu B, obtinem:

15

(1.55)
in care inlocuim valoarea lui t2 cu valoarea

si vom obtine:

(1.56)

relatie din care obtinem :

Caldura

luata

(1.57)

de

la

fluidul

cald

in

timpul t,

tinand

seama

de

t1i si

iar daca egalam valorile lui M1 din relatiile de mai sus, obtinem:

tif este:

(1.58)

in care :

.(1.59)
Temperatura
relatia

medie

de

evacuare
care

fluidului

trebuie

rece

integrata

se
pe

poate

deduce

intervalul

din
la t:

care pentru rezolvare trebuie impuse unele conditii cunoscute (M1,c1, A,

c2, k, t1i, t2).
Se pot pune una din conditii : sau sa se ajunga la o valoare definita pentru t 1 final sau se
stabileste o durata t pentru operatia de racire.
Daca se pune conditia pentru t1f, din relatia

se determina valoarea lui

Q.

Trebuie sa se impuna si M2 si din corelarea lui

cu t1 t2/t1-t2= B si se
obtine valoare lui B, apoi Dtmed si t se obtin din

relatiile:

(1.60)si

(1.61)
Din relatia

16

se obtine valoarea lui t2m. Valorile lui t2i respectiv t2f se obtin din relatia t1 t2/t1-t2= B dand
valorile t1i si t1f pentru t1.
Punand o conditie pentru t, trebuie sa se determine concomitent valorile lui Q si t 1f din

relatiile
si
(1.62) fiind

calculat B ca in cazul precedent. Apoi pentru t2m , t2i , t2f se aplica procedeul indicat. O asemenea
problema impune ca insasi unele conditii sa fie verificate si anume:
t1f > t2 si t1i > t2.
Pe principiul prezentat pentru racirea fluidului din recipient se pot deduce relatiile pentru
incalzirea fluidului respectiv.

17