PIATA MONDIALA A

PETROLULUI
Petrolul a devenit o resursa din ce in ce mai rara si din ce in ce mai costisitoare. Aceasta situatie este tot mai
presanta pentru tarile industrializate care, in momentul de fata, au doar cateva optiuni pentru a iesi din criza care s-a
creat: sa caute sa descopere noi resurse de petrol, sa caute alte resurse energetice (cele solare de exemplu) sau sa
se angajeze in razboaie pentru a controla cea mai mare parte din aceste resurse.
Anul 2004 a marcat un moment de cotitura in evolutia preturilor pe piata mondiala a petrolului. Incepand cu acel an
preturile au crescut vertiginos ajungand de la 36 $ / baril la peste 60 $ / baril in 2005 inregistrand un record in acest
sens.

In opinia specialistilor exista cateva cauze care vor mentine aceasta tendinta si pentru perioada imediat urmatoare:
ritmul sustinut de crestere a cererii de petrol in 2004 (3,4%) explicat in special prin cresterea cererii Chinei pe
piata mondiala destinata cu precadere sectorului energetic si cel al transporturilor dar si o cerere in crestere din
partea SUA;
sensibilitatea mare a pretului petrolului atunci cand oferta tinde sa scada pe fondul unei cresteri economice
sustinute (eforturile de dezvoltare a capacitatilor de productie si de prelucrare au fost insuficiente in comparatie cu
evolutia pietei)
diminuarea drastica in ultima perioada a stocurilor petroliere masurate in zile de livrare.
Un rol esential in evolutia pietei si a preturilor mondiale la petrol il are nivelul ofertei mondiale care depinde de
rezervele existente: rezervele ramase (cele care au fost descoperite dar care nu au fost exploatate), rezervele
suplimentare (rezervele care vor fi valorificate de noile tehnologii) si rezervele nedescoperite inca.
Daca in cazul rezervelor dovedite tarile OPEC domina net, in cazul rezervelor suplimentare situatia este relativ
echilibrata iar in cazul rezervelor nedescoperite tarile non-OPEC domina net balanta. Aceasta situatie este datorata in
special Statelor Unite, Rusiei si tarilor din America de Sud si Centrala. Pornind de la aceasta analiza a rezervelor
mondiale de petrol existente si potentiale analistii au facut serioase estimari cu privire la productia si oferta fiecarei
tari producatoare avand in vedere cele trei scenarii de pret mentionate. In cazul tarilor OPEC se apreciaza ca in
scenariul optimist productia zilnica va ajunge in 2025 la 65.2 milioane de barili, in scenariul pesimist productia va fi de
37.9 milioane barili si in scenariul de referinta productia va fi de 52.7 milioane barili.
Este cunoscut faptul ca tarile OPEC detin rezervele cele mai importante de titei, au o structura de productie si
prelucrare foarte flexibila si adaptativa la modificarile de cerere de pe piata mondiala, care se poate extinde cu mare

usurinta si cu costuri relativ reduse. Conform evaluarilor specialistilor costurile de productie pentru tarile OPEC din
zona Golfului Persic sunt estimate la 3$ / baril si orice crestere cu un baril a capacitatilor de productie necesita
investitii de capital in valoare de 5,940$. Pentru tarile OPEC din afara Golfului Persic costul extinderii capacitatilor de
productie este de aproape 3 ori mai mare fiind estimat la 13,270$ pentru fiecare capacitate suplimentara de 1 baril.
Venezuela este tara OPEC din afara Golfului Persic cu cel mai mare potential de crestere pe termen mediu cu
aproape 1 milion de barili pe zi fata de nivelul actual al productiei.
Pentru tarile din afara OPEC scenariul de referinta indica o productie zilnica in anul 2025 de 66.2 milioane barili, in
scenariul pesimist de 75.1 milioane barili si 62.4 milioane de barili in scenariul optimist. Daca in anii 70 grupul tarilor
din afara OPEC era dominat de America de Nord, in anii 80 locul SUA a fost luat de Marea Nordului si Golful Mexic
pentru ca in prezent tot mai multe tari emergente din America Latina, Africa de Vest dar, mai ales China, sa aiba un
cuvant tot mai important de spus pe piata mondiala a titeiului.
Daca in cazul SUA productia nu prezinta perspective prea optimiste, Rusia a reusit ca prin aportul investitiilor vesteuropene sa sporeasca semnificativ productivitatea extractiilor de titei din Siberia de Vest.
Productiile din Marea Nordului ale Marii Britanii si Norvegiei tind sa scada usor pe fondul maturizarii acestor campuri
de exploatare.

Dintre tarile care nu fac parte din OPEC pentru care se asteapta evolutii pozitive in urmatoarea perioada se regasesc
Oman si Yemen.
i in zona asiatica potentialul unor tari ca Vietnam, Filipine, Malaiezia sau Papua Noua Guinee este in crestere. Dupa
anul 2010 tari ca Bangladesh si Myanmar vor avea si ele un cuvant de spus pe aceasta piata.
In ceea ce priveste piata Americii de Sud si Centrala tarile cu potential in crestere sunt Brazilia, Columbia (dupa
crearea unui climat favorabil investitiilor straine prin incetarea razboiului civil), Argentina si Ecuador.
Intre tarile africane, cele din Africa de Vest (Angola, Camerun, Ciad, Congo, Mauritania, Nigeria) au sansele cele mai

mari sa beneficieze de actuala criza de pe piata mondiala a petrolului si sa isi dezvolte rapid capacitatile de
productie. arile din Africa de Nord (Egiptul si Tunisia) se bazeaza deja pe campuri petroliere mature si sansele de a
creste productia lor in viitor sunt mai slabe. In Africa de Est Sudanul este singura tara cu potential in crestere iar
Eritrea, Somalia si Africa de Sud desi au rezerve potentiale, cresterea productiei in aceste tari nu va inregistra un salt
notabil in perioada ce va urma (Eritrea si Somalia nu au potentialul economic in acest sens iar Africa de Sud nu a
dezvoltat acest sector).
In privinta comertului mondial cu petrol asistam, si aici, la o cateva mutatii importante: in anul 2002 economiile
dezvoltate au importat zilnic 16.6 milioane de barili de la tarile OPEC (din ea 10.1 milioane provenea din Golful
Persic). Cantitatea reprezenta 67% din cantitatea totala exportata de tarile OPEC si 60% din exporturile Golfului
Persic.
Pentru anul 2025 este estimata o crestere cu circa 10.3 milioane de barili pe zi a cantitatii exportate de tarile OPEC,
cea mai mare crestere fiind asteptata din zona Golfului Persic. Cu toate ca va exista o astfel de crestere substantiala
a volumului exporturilor tarilor OPEC, cantitatea ce va fi exportata spre tarile dezvoltate nu va mai reprezenta atat de
mult in total (se estimeaza o diminuare cu 11% a ponderii acestor exporturi pentru tarile OPEC si cu 17% pentru tarile
din zona Golfului Persic).
Aceasta situatie reflecta o diversificare mai mare a pietelor de desfacere pentru tarile OPEC care ca implica o putere
de negociere mai mare pe pietele internationale si un rol mai important pe care aceste tari vor trebui sa si-l asume in
economia mondiala. Intr-un astfel de context este important ca democratia in aceste tari sa se dezvolte si sa se
intareasca rapid pentru a nu exista riscul ca rezervele de petrol sa serveasca unor grupari de interese violente si sa
alimenteze conflicte pe plan mondial. Mai trebuie spus ca aceasta diversificare a exporturilor tarilor OPEC se
bazeaza pe dezvoltarea pietelor emergente, in special a celor din Asia (China si India cu precadere, in cazul Chinei
estimandu-se pentru anul 2025 un import de 7,3 milioane de barili care provin aproape in totalitate din Golful Persic).
Pentru toate tarile asiatice se estimeaza o crestere a dependentei lor de petrolul Golfului Persic. In acelasi timp se
estimeaza o reorientare a Americii de Nord dinspre zona Golfului Persic spre bazinul Oceanului Atlantic, Africa de
Vest si spre America Latina, bazinul Caraibean avand un rol geostrategic din ce in ce mai important pentru facilitatile
de prelucrare a petrolului. Odata cu diminuarea rezervelor din zona Marii Nordului se estimeaza o concentrare a
tarilor europene pe sursele din Golful Persic, pe cele din Africa de Nord dar si pe cele din Bazinul Marii Caspice.
Capacitatile de rafinare vor creste si ele, zonele cu dezvoltare semnificativa in acest sens fiind Orientul Mijlociu,
America Centrala si zona pacifica a Asiei, care prin pozitia lor vor avea un rol tot mai important in acest sector.

Ultimele evolutii pe piata mondiala a petrolului indica o serie de elemente sensibile de care depinde semnificativ
evolutia viitoare a acesteia. Este foarte important ca in Orientul Mijlociu sau America Latina sa se stabileasca rapid
ordinea si democratia, pentru a fi incurajate investitiile in sectorul petrolier de pe urma carora sa beneficieze intreaga
omenire. In paralel trebuie intensificate eforturile de gasire a unor surse energetice alternative, de dezvoltare a unor
tehnologii mai performante si mai productive in domeniul exploatarii si prelucrarii petrolului sau de descoperire a unor
noi resurse potentiale. Inca nu se poate vorbi de o criza mondiala a petrolului, dar evolutia preturilor din ultima
perioada indica iminenta acesteia daca se acorda o mai mare atentie acestui sector.

Petrolul, sau ieiul, mpreun cu crbunii i gazele naturale fac parte din zcmintele de
origine biogen care se gsesc n scoara pmntului. Petrolul, care este un amestec de
hidrocarburi solide i gazoase dizolvate ntr-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de
substane lipofile. ieiul n stare brut (nerafinat) conine peste 17 000 de substane organice
complexe, motiv pentru care este materia prim cea mai important pentru industria
chimic (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) i producereacarburanilor. Ca o curiozitate,
se poate meniona c unele varieti de iei devin fosforescente n prezena luminii ultraviolete.