Sunteți pe pagina 1din 8

REZOLVARE SUBIECTE EXAMEN STUDII POLITICEcurs.

1. Cunoasterea stiintifica si ideologia


Definitie: un set coherent si compehensiv de idei care explica si evalueaza
conditiile sociale, ajuta oamenii sa-si inteleaga locul in societate si ofera un
program pentru actiune sociala si politica. Ideologia indeplineste 4 functii:
explicative, evaluative, orientativa, programatica.
Fiind si o dimensiune a actului politic, ideologia are si cateva functii politice
importante, care o fac de neinlocuit in actul politic, oricat de mult s-ar afirma
ca epoca actuala a renuntat la excursul ideologic.
Functiile politice ale ideologiilor sunt extreme de necesare pentru ca prin ele
se obtine acordul maselor pentru diverse actiuni politice ale celor care
guverneaza sau doresc sa guverneze.
-

Functia de legitimare- are ca scop sa dea valoare unui regim politic si


institutiilor sale, adica sa exprime acele idei operative care fac ca
regimul politic sa functioneze cu acordul guvernantilor. Aceasta
inseamna ca respectiva ideologie indeplineste functia pragmatic,
generand un set de reguli si norme care sunt cunoscute si acceptate de
populatie.
Functia de mobilizare si solidarizare- ideologiile trebuie sa defineasca
cine apartine grupului si cine este strain si sa mobilizeze membrii
grupului in actiuni comune. Toate ideologiile trebuie sa presteze functia
de unificare, integrare si identificare pentru toti cei care impartasesc
aceeasi credinta politica, dar care actioneaza in acest sens cu diferite
grade de succes.
Functia de comunicare- ideologia face in permanenta apel la limbajul
comunm se folosesc sintagme extreme de comune.
Functia de defulare a emotiilor si frustrarilor- ideologiile au rol de a
determina anumite comportamente fidelilor sai. Se observa
comuniunea tuturor membrilor cu liderii sai.

Teoriile tiinifice sunt empirice, n sensul c se ocup de descrierea unei


trsturi sau a unui set de trsturi ale lumii, pe cnd ideologiile se ocup
cu prescrierea a ceea ce ar trebui oamenii s fac. Problema este ns c
teoriile tiinifice implic i oamenii i deci i cum ar trebui s triasc

acetia. Componenta normativ apare astfel i n tiine, mai ales n cele


umane, fiind de multe ori extrem de dificil de trasat o linie de demarcaie
ntre normativ i empiric. Totui, a accepta faptul c teoriile tiinifice sunt
deschise ctre lumea real, nu nseamn a le identifica cu ideologiile.
tiina nu este i nu a fost niciodat parte a unei culturi ideologice. Mai
mult chiar, spiritul n care opereaz tiina este total opus ideologiei. n
msura n care tiinele sociale au fost reale explorri intelectuale cu legi
proprii de apreciere i observare, deschise criticilor i revizuirilor, ele sunt
opuse ideologiei.

2.

Obiectul politologiei

Viaa politic i problemele politicii fac obiectul mai multor discipline:

Teoria politic

Teoria sistemelor politice comparate

Teoria relaiilor internaionale

Politologia

Filozofia politic

Doctrinele politice

Sociologia politic

Antropologia politic

Psihologia politic etc

Politologia domeniu distinct de cercetare tiinific

presupune un ansamblu sistematizat de cunotine i modele de


cercetare prin care se caut cunotine transmisibile i verificabile

face posibil analiza, descrierea, explicarea i nelegerea fenomenelor


sau proceselor studiate.

Subiectul studiului politologiei: sfera politicului

Ce este politicul?

I.
Sfera politicului: toate deciziile cu privire la chestiunile nonindividuale
(interese colective sau comunitare)
II.

Politicul desemneaza sfera organizarii societatii guvernarea

III.
Politicul reprezinta activitatea de dobandire, pastrare si exercitare a
puterii si controlului
IV.
Politicul domeniul asigurarii ordinii sociale concilierea intereselor
diverse.
Politologia presupune:
-descriere, interpretare, explicare, rezolvare de probleme, analiz teoretica,
indicaii practice.

3.

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Politica este sfera organizarii si a conducerii unei comunitati


Apar urmatoarele intrebari:

Cum trebuie organizata viata publica?

Cine trebuie sa conduca?

Politicul apare astfel ca fiind domeniul problemelor privitoare le cine si


cum trebuie sa conduca o comunitate
Apare distinctia intre tiranie, aristocratie, oligarhie sau democratie.
In Evul Mediu domina o viziune monarhista (monarhul trebuie sa
conduca tara tot asa cum Dumnezeu conduce lumea)

Apar notiunile de autoritate si suveranitate

In Evul Mediu tarziu apare intrebarea esentiala: autoritatea (puterea)


este limitata sau nu. Poate regele sau aristocratia face orice?
Apare astfel problema limitarii puterii.

Ce poate face si ce nu are dreptul de a face autoritatea. (in Anglia


Magna Charta Libertatum sau ideea constitutionalismului de mai
tarziu).

Ideea ca si autoritatea trebuie sa respecte anumite norme sau reguli


intareste viziunea conform careia oamenii trebuie sa traiasca pe baza
de reguli

libertatea oamenilor aflati sub o carmuire presupune existenta


unor reguli stabile dupa care ei sa traiasca(John Locke Al doilea
tratat despre carmuire)
Politica apare tot mai mult ca activitatea de elaborare si aplicare a unor
reguli.
Apare si problema legitimitatii puterii. (adica indreptatirea conducerii;
cine si cand este indreptatit sa exercite puterea).
In epoca moderna se intareste convingerea ca suveranitatea apartine
de drept nu regelui sau unei aristocratii, ci majoritatii sau , in general
natiunii.
Puterea inseamna capacitatea de a realiza ceea ce vrei; aceasta
capacitate inseamna posibilitatea de a influenta pe altii, de a elimina
obstacolele si opozitiile.
Puterea de stat apare ca sistem complex de asigurare a dreptatii:
legislativul face legie; executivul le aplica; justitia combate conduita
devianta.

Teoria ca puterea politica este un instrument al intereselor de


grup se opune ideii mai vechi de politica neutra, axata pe interesul
public.

4. Actul politic si problema limitarii puterii


Actul politic este un efort de rezolvare a problemelor politice. Apare
intrebarea: ce este o problema politica?

Nu orice problema de interes public are caracter politic.

Rolul actului politic este concilierea intereselor diferite ale diverselor


grupuri sociale, identificarea pe aceasta cale a intereselor publice
prioritare si orientarea vietii sociale in directia satisfacerii acestor
prioritati
Potrivit acestei viziuni, politica este arta compromisului

Este vorba despre o arta deoarece in acest domeniu nu exista


algoritmi ( adica nu avem metode pur tehnice de stabilire exacta in
timp a prioritatilor rationale.

Problema limitarii puterii

Daca politica este o chestiune de interese, si exista factori care


favorizeaza evitarea regulilor admise, urmeaza abuzul de putere.

De aici concluzia: data find inevitabilitatea impulsului catre abuz,


problema centrala a politicii nu este cine trebuie sa conduca, ci cum
poate fi limitata puterea

Puterea trebuie totdeauna limitata indiferent de scopurile ei.

Dahl considera ca puterea politica trebuie sa fie intotdeauna


dispersata.

Principalele trasaturi ale democratiei moderne:

Constitutionalism

Diviziunea puterilor

Supravegherea reciproca

Descentralizarea limitarea mandatelor liderilor

Checks and balances

Libertatea contestatiilor.

5. Relatiile politice

O problema centrala a filozofiei politice este cea a intelegerii


naturii relatiilor politice si a conduitei oamenilor.

Ce ii determina pe oameni sa se comporte asa cum se comporta


si sa stabileasca intre ei relatiile pe care le au?

Exista necesitatea de a diferentia justificarea de explicatie,


temeiurile (motivele declarate) de cauze (motive reale)


Este corect modelul omului care isi calculeaza fiecare pas?
(modelul rationalist)

Observam adesea conduita umana ca fiind dominata de impulsuri


bruste, de sentimente, de tema, etc

Rezuluta necesitatea unei interpretari globale a conduitei si


relatiilor inter-umane pentru a putea raspunde la intrebarea privind
cauzele sau explicatia.

In epoca moderna exista doua tipuri de modele:

Modelul cooperarii

Modelul conflictului

Modelul conflictului
Modelul lui Machiavelli sugereaza ca natura relatiilor politice este setea
de putere, dorinta de a domina
Modelul lui Hobbes arata ca natura relatiilor politice este lupta pentru
resurse si cum aceasta este jc cu suma nula, intre oameni exista
intotdeauna conflict
Modelul lui Marx sustine ca grupurile opuse (capitalistii si muncitorii) au
interese opuse, fiind in permanent conflict.
Modelul cooperarii

Acest model porneste de la modelul familial (oamneii sunt sunt


copii ai aceluiasi parinte) si modelul asociatiei (societatea vazuta ca o
asociatie benevola)

Modelul cooperativ pleaca de la premisa ca fiecare om are nevoie


de toti ceillati, si, ca atare nevoile tuturor se pot satisface pe baza unor
relatii de schimb.

6.

Statul forma de institutionalizare a puterii

In cadrul oricarei societati o componenta importanta a sistemului politic


o constituie institutiile politice. Ele asigura derularea si realizarea efectiva a
vietii si practicii politice.


Principala lor caracteristica este aceea ca au ca obiect de activitate
puterea politica, organizarea, transmiterea, exercitarea, conducerea si
legitimarea ei

In cadrul oricarui sistem politic se intalnesc doua tipuri distincte de


institutii politice:
a) institutii politice statale care au in centrul lor statul, cea mai importanta si
cea mai veche institutie a societatii si care in functie de natura puterii
exercitate se impart in:
- institutia politica executiva - guvernul;
- institutia legislativa - parlamentul;
- institutia sefului statului.
b) institutii politice extrastatale din care fac parte partidele politice

Cea mai importanta si eficienta institutie in exercitarea puterii politice a


fost si ramane statul.

Ea este in acelasi timp si prima institutie politica structurala, organizata


si institutionalizata de detinere, exercitare si legitimare a puterii politice.

Statul nu se rezuma numai la putere, insasi puterea politica nu e doar


cea detinuta si exercitata de grupul sau clasa sociala aflata la conducere, ci
ea implica si fortele sociale asupra carora se exercita si care dau opozitia
politica.
In general, statul este considerat de cei mai multi analisti drept acea forma
de organizare, institutie prin care se exercita puterea politica in limitele unui
anumit teritoriu de catre un grup de oameni organizati care isi impun vointa
si interesele asupra societatii.
Denumirea de stat de drept a fost pusa in circulatie de Montesqieu, dar
conceptul a fost elaborat si fundamentat de doctrina germana din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea.
In general, prin stat de drept se intelege statul care se fundamenteaza pe
lege, functioneaza si isi exercita prerogativele pe baza legii. El foloseste forta
argumentelor si legea ca argument.